Acţiune în constatare. Decizia nr. 309/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 309/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 41838/3/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.309 A
Ședința publică din data de 11.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: S. C. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă B. L. M., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. T. E. S., cu sediul în București, ..7, ., ., împotriva sentinței civile nr.91/26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6, cauza având, ca obiect, „acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă B. L. M. prin avocat T. E. S., cu împuternicire avocațială la fila 14 și intimatul pârât M. București prin Primarul General reprezentat de consilier juridic C. Vivien, cu delegație la fila 23.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-au comunicat motivele de apel către intimatul pârât și s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apărătorul apelantei reclamante B. L. M. solicită admiterea apelului, anularea hotărârii, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București prin Primarul General și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, apreciind că în mod greșit prima instanță a considerat că pârâtul nu poate avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în constatare de genul celei promovate de reclamantă.
Astfel, în opinia sa în mod greșit Tribunalul a apreciat că nu poate fi aleasă o astfel de acțiune decât în măsura în care pârâtul este cel care contestă drepturile reclamantului, cel care a construit respectivul imobil pe teren. Or, așa cum rezultă din motivarea cererii de chemare în judecată, nu există un constructor care să pretindă anumite drepturi asupra construcției, ci dimpotrivă, reclamanta și autorii săi au edificat-o pe cheltuială proprie, iar interesul acesteia este acela de a-și intabula în cartea funciară dreptul de proprietate asupra construcției ridicate fără autorizație. Prin urmare, reclamanta a înțeles să cheme în judecată M. București prin Primar potrivit art.67 din Legea nr.215/2001, apreciind că are calitate procesuală pasivă fiind autoritatea administrativ-teritorială din care face parte respectivul imobil și în raport cu care reclamanta plătește impozitele aferente construcției.
Apărătorul apelantei reclamante apreciază că respingerea cererii de chemare în judecată pe considerentul lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ar conduce la lipsirea reclamantei de orice posibilitate de valorificare a unui drept ce reprezintă un „bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la C.E.D.O. Totodată, arată că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.3668/2005, care a hotărât că proprietarul terenului se poate îndrepta împotriva unității administrativ-teritoriale cu o acțiune în constatare pentru a obține un titlu de proprietate asupra construcției edificată fără autorizație. De asemenea, arată că atât potrivit dispozițiilor vechiului cod civil cu privire la accesiune, cât și potrivit disp. art.577 și 579 din noul Cod civil, tot ce se unește cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului și, prin urmare, respingerea acțiunii în constatare pe temeiul lipsei calității procesuale pasive a unității administrativ-teritoriale echivalează cu refuzul de a da eficiență practică acestor dispoziții legale.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului pârât M. București prin Primarul General solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond, apreciind că în mod corect s-a reținut că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă întrucât nu este proprietarul terenului și nici nu are pretenții în ceea ce privește construcția. Faptul că reclamanta nu își poate intabula imobilul și nu își poate valorifica construcția nu justifică, în opinia sa, calitatea procesuală pasivă a Municipiului București, reclamanta având posibilitatea de a obține o autorizație de construire, imobilul fiind edificat încă din anul 2004.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta B. L. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate existența dreptului de proprietate asupra construcției - casă de locuit alcătuită din parter și etaj, edificate în anul 2004 pe terenul situat în București, ..38, sector 1, prin accesiune imobiliară.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că autorii săi au edificat construcția descrisă anterior pe terenul din ..38, fără autorizație de construire. Anterior, aceștia au dobândit terenul prin efectul uzucapiunii, constatat prin sentința civilă nr.5812/15.04.1999 a Judecătoriei Sectorului 1 București.
Având în vedere dispozițiile art.577 NCC arată că prin faptul edificării unei construcții pe terenul proprietatea sa, chiar din momentul incorporării materialelor de construcții în sol, în virtutea legii, rezultă un drept de proprietate asupra construcției aparținând proprietarului terenului.
Reclamanta a mai arătat că a înțeles să formuleze cererea de față pentru a-și consolida un drept subiectiv preexistent în contradictoriu cu M. București, dat fiind faptul că acesta este singurul care ar putea contesta dreptul său de proprietate. Interesul cererii rezidă în necesitatea intabulării dreptului de proprietate.
Prin întâmpinarea depusă la 25.07.2014 pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, respectiv inadmisibilitatea cererii.
Cu privire la excepția lipsei calității sale procesuale pasive s-a arătat că nu este proprietarul terenului și nici al materialelor folosite în ridicarea construcției.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii, a arătat că reclamanta poate să își realizeze dreptul pe cale administrativă, urmând procedura stabilită de legea nr. 50/1991.
La 01.09.2014 reclamanta a depus răspuns la întâmpinare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a solicitat respingerea excepției, ca neîntemeiată, întrucât pârâtul este cel în patrimoniul căruia se reflectă bunurile. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.3668/6.05.2005, care a arătat că este admisibilă acțiunea în constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune, chiar dacă nu a avut autorizație de construire, cerere ce s-ar soluționa în contradictoriu cu cel care ar putea să îi conteste dreptul, cum ar fi autoritatea publică locală.
Prin sentința civilă nr. 91/26.01.2015 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului București și a respins cererea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a reținut că poate fi aleasă calea acțiunii în constatare formulate în contradictoriu cu pârâtul indicat în petitul cererii numai în cazul în care acesta este cel care contestă drepturile proprietarului terenului asupra construcției, ipoteză care nu se regăsește în cauza de față, căci din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că pârâtul nu a ridicat nici un fel de pretenții față de terenul proprietatea reclamantei sau asupra construcției aflate pe acest teren.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel în termen legal reclamanta B. L. M., criticând-o pentru nelegalitate și solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Se susține că, în mod greșit, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. București fără a avea în vedere că nu există un constructor care să aibă pretenții pentru construcția edificată, aceasta fiind edificată de reclamantă și autorii săi.
Se invocă dispozițiile art. 67 din Legea nr. 215/2001 ce conferă calitate procesuală pasivă unității administrativ teritoriale din care face parte respectivul imobil, cât și împrejurarea că de la data edificării construcției autorii reclamantei și reclamanta nu au fost tulburați în exercitarea posesiei.
Se arată că respingerea cererii de chemare in judecata pe temeiul faptului că M. București este o persoana lipsita de calitate procesuala pasiva ar însemna lipsirea reclamantei de orice posibilitate de valorificare a drepturilor sale, care constituie un "bun" în înțelesul art. 1 Protocol l din CEDO, speranța legitima de a dobândi dreptul de proprietate asupra construcției decurgând dintr-o situație de fapt de care legea interna (art.577, 579 N.C.Civ) lega producerea anumitor efecte juridice.
Astfel, în unele cauze deduse judecății sale, Curtea Europeana a reținut existenta unui drept protejat prin Convenție din situații de fapt, cu mare persistenta in timp ( spre exemplu, Sfintele mănăstiri v. Greciei, 9.12.1994).
În plus, potrivit art. 577, 579 N.C.Civ., tot ce se unește cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului si, prin urmare, respingerea acțiunii pe temeiul lipsei calității procesuale pasive a unității administrative teritoriale echivalează cu refuzul de a da eficienta practica si concreta dispozițiilor legale menționate mai sus, ce reglementează instituția accesiunii imobiliare artificiale.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție Secția civila si de proprietate intelectuala care prin Decizia nr.3668/06.05.2005 a hotărât ca " Proprietarul terenului este si proprietar al construcțiilor ce a edificat pe acel teren, conform art. 489 si urm. C.civ., chiar daca nu a avut autorizație de construire. Pentru constatarea dreptului, este admisibila acțiunea în constatare, reglementata de art. 111 Cod procedură civilă și în speță se judecă în contradictoriu cu persoana care ar putea sa-i conteste dreptul, cum ar fi autoritatea publica locală".
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate, Curtea reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Autorii reclamantei B. C. și B. M. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 300 mp situat în București, .. 38, sector 1 prin sentința civilă nr. 5812/15.04.1999 a Judecătoriei Sectorului 1 București, irevocabilă (fila 5 dosar fond), ca efect al uzucapiunii de 20 de ani, teren pe care se afla construcția compusă din două camere și dependințe la acea dată, în contradictoriu cu pârâții Decarli E. și A. V..
Ulterior, în anul 2004, apelanta reclamantă a edificat construcția existentă fără a obține autorizație de construire procedând la demolarea construcției dobândite de la autorii săi.
Față de modul de dobândire a terenului de 300 mp pe care este edificată construcția în litigiu, Curtea reține că persoanele ce ar putea pretinde un drept asupra construcției sunt aceleași cu cele ce au fost chemate în judecată pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului și construcției edificate pe teren și nu pârâtul M. București prin Primarul General care nu a fost niciodată proprietarul terenului pe care este edificată construcția.
Așadar, dispozițiile art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 215/2001 republicată, și nu art. 67 invocate de către apelanta reclamantă nu sunt incidente în cauză, întrucât aceste dispoziții legale reglementează situația în care între părți există un raport juridic, or în cauză pârâtul M. București nu a fost și nu este proprietarul terenului sau al construcției în litigiu și nici nu pretinde acest drept.
Mai mult, în situația în care pentru construcție în litigiu nu a fost dobândită autorizație de construire, autoritatea publică competentă pentru emiterea acestei autorizații de construire este Primăria Sector 1 în raza teritorială a căreia se află imobilul.
Așadar, Curtea reține că în cauză nu există identitate între pârât și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, așa încât, instanța de fond a soluționat în mod legal cererea dedusă judecății pe cale de excepție, fără a încălca art. 1 Protocolul nr. I adițional la C.E.D.O ce garantează dreptul de proprietate, iar în ceea ce privește lipsirea de eficiență juridică a dispozițiilor art. 577, 579 din Nodul Cod de procedură civilă, dreptul subiectiv civil poate fi valorificat într-un cadru procesual legal.
Decizia nr. 3668/06.05.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către apelanta reclamantă este o decizie de speță care are în vedere că singura persoană care ar putea să conteste dreptul este autoritatea publică locală, ceea ce în cauza de față nu s-a dovedit.
Față de aceste considerente, Curtea urmează a respinge apelul ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 480 alin. (1) NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă B. L. M., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. T. E. S., cu sediul în București, ..7, ., ., împotriva sentinței civile nr.91/26.01.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr.291-293, sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
S. G. S. C. M.
GREFIER
M. D.
Red. SCM
Tehnored. CG 4 ex
18.06.2015
Jud. fond A. P.
| ← Succesiune. Decizia nr. 711/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
