Legea 10/2001. Decizia nr. 705/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 705/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 32191/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.705R
Ședința publică de la 22 iunie 2015
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - B. A. S.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții contestatori J. E., J. G. L. și S. C. împotriva sentinței civile nr. 1891/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. P. VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect: contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții contestatori reprezentați de avocat F. P. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții au depus la dosar copie de pe Decizia civilă nr. 1595/20.09.1999 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 2899/1999.
Reprezentanta recurenților contestatori arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților contestatori arată că menține concluziile puse la termenul anterior și concluziile scrise depuse la dosar, astfel că solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la data de 13.08.2012 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, contestatoarele J. E., J. G. L. și S. C. au solicitat în contradictoriu cu intimatul Guvernul României - A. pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S desființarea Deciziei nr. 89/09.07.2012 emisă de Guvernul României - A. pentru Valorificarea Activelor Statului - A.V.A.S. de respingere a notificării privind cererea de restituire în natură/prin echivalent a imobilului/terenului în suprafața de 978 mp. situat în județul Bacău, municipiul Bacău, Fundătura A. I. (cu mențiunea că Serviciul de publicitate imobiliară Bacău indică imobilul/terenul ca fiind situat în Bacău, .. 10, nr. cadastral 2204), restituirea către contestatoare în natură/prin echivalent a imobilului/ terenului în suprafață de 978 m.p. situat în județul Bacău, Municipiul Bacău, Fundătura A. I. și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, s-a arătat că în fapt prin Decizia nr. 89/09.07.2012 Guvernul României - A. pentru Valorificarea Activelor Statului a respins notificarea nr. 211/2001 privind cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafață de 978 m.p. situat în județul Bacău, municipiul Bacău, Fundătura A. I. (nr. cadastral 2204), întrucât nu face obiectul Legii nr. 10/2001, preluarea imobilului revendicat nefiind abuzivă.
Au susținut contestatoarele că, pentru a decide astfel, intimata în mod greșit a apreciat că preluarea imobilului revendicat nu a fost abuzivă, deși prin înscrisurile depuse contestatoarele au probat că imobilul/terenul a fost preluat abuziv de stat.
Contestatoarele au arătat că J. G. - L. și J. E., în calitate de moștenitoare ale defunctului J. A., moștenitor al lui J. N. și S. C. prin depunerea notificării nr. 3358/28.01.2001 către societatea deținătoare a imobilului, respectiv societatea Robinete Industriale S.A au solicitat restituirea terenului mai-sus menționat, dar nu au primit niciun răspuns, deși această societate în calitate de unitate deținătoare era obligată să răspundă notificării făcute în baza Legii nr. 10/2001.
Terenul pe care contestatoarele l-au solicitat a fi restituit în natură a fost proprietatea autorilor lor, dovadă în acest sens fiind actul de vânzare din anul 1928 prin care vânzătorul Prințul D. S. S. vinde ,,de veci D-ului Inginer D. H., din Bacău terenul meu din Bacău, . și împrejmuirile actuale și anume 1.830 m.p.”.
Au precizat contestatoarele că inginerul D. H. a fost tatăl lui J. N., respectiv bunicul lui J. A., care la rândul său a fost soțul lui J. E./tatăl contestatoarei J. G. - L..
În mod eronat, intimata a arătat în cuprinsul punctului b. din Decizia contestată că „imobilul revendicat nu a fost preluat abuziv de Statul Român în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, ci a făcut obiectul unui contract de arendă încheiat între autorii petentelor (J. Agripina și J. N.) și Uzina Metalurgică Bacău. După expirarea contractului, foștii proprietari ai terenului au solicitat în instanță restituirea acestuia. Instanța a dispus restituirea terenului, însă reclamanții nu au pus în executare hotărârea judecătorească”.
Prin sentința civilă nr. 98/1958 a Tribunalului Popular al orașului Bacău a fost admisă acțiunea reclamanților J. N. Agripina și J. N., pârâta Uzina Metalurgică Bacău fiind obligată să lase în liniștită posesie și pașnică folosință grădina/terenul revendicat.
Contestatoarele au arătat că intimata a afirmat că exista culpă din partea autorilor contestatoarelor, care nu au pus în executare hotărârea judecătorească, dar nu a avut în vedere exact ceea ce s-a hotărât, respectiv faptul că terenul a fost arendat încă un an de la data hotărârii, iar după această dată interesează în mod special istoricul terenului, aspect necesar în soluționarea notificării.
Totodată, contestatoarele au susținut că nu există date/informații/înscrisuri certe/concrete pe care intimata să își fundamenteze respingerea notificării, nu deține nicio informație cu privire la faptul că imobilul nu ar fi fost preluat abuziv, nu există nicio dovadă în acest sens, susținerea acesteia fiind nedovedită. Intimata încadrează în mod greșit situația juridică a imobilului/terenului.
Intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului – A.A.A.S a formulat întâmpinare, solicitând respingerea capătului doi al cererii privind obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului/terenului ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive, intimata a arătat că nu este competentă a dispune restituirea în natură solicitată prin notificare.
În apărare, pe fond, intimata a arătat că imobilul notificat nu a fost preluat abuziv de statul român în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, ci a făcut obiectul unui contract de arendă încheiat între autorii notificatorilor (J. Agripina și J. N.) și Uzina Metalurgică Bacău. După expirarea contractului, foștii proprietari ai terenului au solicitat în instanță restituirea acestuia, cererea fiind admisă, însă reclamanții de atunci nu au pus în executare hotărârea judecătorească – sentința civilă nr. 98/1958 a fostului Tribunal Popular al orașului Bacău.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia intimata a transmis în copie dosarul administrativ constituit în baza notificării nr. 211/2001.
În ședința publică de la 12.06.2013, tribunalul a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că intimata are calitate în cauză, fiind entitatea care a emis decizia contestată, conform art. 26 și art. 29 din legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1891/13.11.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiată contestația.
S-a reținut, în esență, că nu se poate vorbi despre o preluare abuzivă a imobilului de către stat, în accepțiunea Legii nr. 10/2001, ci despre desistarea autorilor contestatoarelor de bunul imobil, întrucât aceștia nu au recurs la procedura executării silite a hotărârii judecătorești pentru a reintra în posesia imobilului.
Un alt argument în acest sens rezultă din adresa nr. 8266/22.08.1994 a Regiei Autonome Aiflet Bacău, în cuprinsul căreia se arată că din evidențele pe care le deține nu reiese că s-au efectuat exproprieri la adresa imobilului notificat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs în termen legal contestatorii J. E., J. G. L. și S. C. criticând-o pentru nelegalitate.
Se susține că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i din Legea nr. 10/2001 și ale Capitolului I pct. 1 lit. e) din HG nr. 250/2007 în sensul că în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, soluționarea notificării va avea în vedere prezumția preluării abuzive a imobilului de către stat.
Se precizează că în condițiile inexistenței unui act administrativ de preluare pentru un imobil care se regăsește în patrimoniul statului, operează prezumția relativă de preluare abuzivă, persoanele îndreptățite fiind în imposibilitate de a face dovada unui fapt negativ.
Recurenții contestatori arată că atât intimata pârâtă, cât și instanța de fond invocă sentința civilă nr. 98/1958 a Tribunalului Popular Bacău în sensul în care se reține în mod eronat că, de vreme ce reclamanții, autorii contestatorilor, nu au pus în executare hotărârea judecătorească, aceștia s-au desistat de bunul imobil, fără a avea în vedere că potrivit acestei hotărâri judecătorești terenul a fost arendat încă un an de la data hotărârii, iar după această dată, prin Hotărârea Guvernului nr. 834/1991 societăților comerciale cu capital de stat li s-a atribuit în proprietate terenurile pe care le administrau.
Ca urmare, susțin recurenții contestatori, în ipotezele reglementate de Legea nr.10/2001 sunt cuprinse și situațiile preluării în fapt a imobilelor, ipoteză ce se regăsește în cazul terenului ce constituie obiectul notificării.
Deși prima instanță a reținut că terenul în litigiu nu a fost expropriat conform adresei nr. 8266/22.08.1994 a Regiei Autonome Aiflet Bacău, recurenții contestatori arată că potrivit adresei nr._/26.07.1994 emisă de Primăria Municipiului Bacău, terenul notificat figurează ca fiind expropriat.
Intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului, AAAS a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Se susține că, în cauză, contestatorii nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului notificat.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal, instanța de fond a apreciat că în cauză pentru terenul de 978 mp situat în Bacău, . nu s-a făcut dovada preluării abuzive de către statul român.
Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i din Legea nr. 10/2001, cât și Capitolul I pct. 1 lit. e) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 invocate de către recurenți, au în vedere situația imobilelor preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat, menționându-se că sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, iar în situația în care nu există dovada formală a preluării de către stat, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului, constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
În cauză, însă, recurenții nu au făcut dovada că în prezent terenul în discuție se află în proprietatea statului român, cu atât mai mult cu cât această suprafață de teren a fost dată în arendă în perioada anilor 1954-1958 către S.C „Robinete Industriale” Bacău (Uzina Metalurgică Bacău) în baza unei convenții încheiate de J. Agripina, autoarea contestatorilor.
Neînțelegerile în legătură cu arendarea au condus la existența unui litigiu între părți finalizat cu pronunțarea sentinței civile nr. 98/1958 prin care S.C Robinete Industriale Bacău a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul.
Această hotărâre judecătorească nu a fost însă pusă în executare, iar în anul 1995 J. A. și S. C. au formulat o acțiune în revendicare a terenului în contradictoriu cu aceeași societate comercială, respectiv S.C Robinete Industriale SA Bacău, acțiune în revendicare ce a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1595/20.09.1999 a Curții de Apel Bacău.
S-a reținut în această hotărâre judecătorească irevocabilă cu putere de lucru judecat că proprietarii, autorii contestatorilor au abandonat imobilul în mâna pârâtei S.C Robinete Industriale SA Bacău care l-a posedat neîntrerupt peste 30 de ani, posesia bunului fiind utilă și nicidecum fondată prin violență, dobândind proprietatea bunului prin uzucapiune.
Așadar, deși nu poate fi reținută o autoritate de lucru judecat, Curtea va reține că în ceea ce privește situația juridică a imobilului notificat, o instanță de judecată s-a pronunțat în mod irevocabil, stabilind cu putere de lucru judecat că terenul de 978 mp situat în Bacău, .. 16 (în prezent) este proprietatea S.C Robinete Industriale Bacău dobândită prin uzucapiunea de 30 de ani. În aceste condiții nu se mai poate avea în vedere o preluare abuzivă de către Statul Român a terenului în discuție, prezumția relativă a preluării abuzive fiind răsturnată în acest caz prin decizia civilă nr. 1595/20.09.1999 a C.A. Bacău. Pe cale de consecință, terenul notificat, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond nu face obiectul Legii nr. 10/2001, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i nefiind îndeplinite în cauză.
De asemenea, față de cele reținute în precedent, adresa nr._/26.07.1994 emisă de Primarul Municipiului Bacău, invocată de către recurenți și în care se face mențiunea că terenul a fost expropriat, nu poate face dovada preluării abuzive, dat fiind decizia civilă nr. 1595 a Curții de Apel Bacău ce a fost pronunțată la data de 20 septembrie 1999, ulterior emiterii acestei adrese.
Față de aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă urmează a respinge recursul ca fiind nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții contestatori J. E., J. G. L. și S. C. împotriva sentinței civile nr. 1891/13.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata A. pentru Valorificarea Activelor Statului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. B. A. S. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. CMS
Tehnored. GC 2 ex
09.07.2015
Jud. fond E. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 713/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
