Obligaţie de a face. Decizia nr. 777/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 777/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 2664/2/2015
Dosar nr._
(718/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.777
Ședința publică de la 29.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - IOANA BUZEA
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul C. D., împotriva deciziei civile nr.205 R din 19.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie în dosarul nr._/299/2011, în contradictoriu cu intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă contestatorul C. D., prin avocat P. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 29.06.2015, emisă de Baroul O., pe care o depune la dosar, lipsind intimatul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea contestatorului dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei, consemnată cu chitanța . nr._ din 15.06.2015 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
La interpelarea instanței, apărătorul contestatorului arată că nu mai formulează alte motive în completarea contestației în anulare.
Curtea pune în discuție admisibilitatea contestației în anulare și acordă contestatorului cuvântul pe acest aspect.
Apărătorul contestatorului apreciază că este admisibilă contestația în anulare, în raport de dispozițiile art.318 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că dezlegarea dată recursului este atât rezultatul unei greșeli săvârșită de instanță ca urmare a omiterii datelor materiale din dosarul cauzei, cât și al omiterii cercetării motivelor de nelegalitate invocate.
Astfel, instanța de recurs a examinat hotărârile anterioare cu referire la un obiect diferit al cererii de chemare în judecată, respectiv obligația de a face în loc de constatarea vinderii perfecte intervenite asupra imobilului, între locatarul chiriaș și vânzătorul proprietar S. R..
Mai mult decât atât, solicită să se observe că instanța de recurs nu a cercetat datele din înscrisul intitulat „declarație autentică”, întrucât dacă s-ar fi analizat aceste date s-ar fi constatat că lipsa consimțământului RAAPPS nu face obiectul cererii de chemare în judecată.
Ca atare, apreciază că este nelegală respingerea recursului pentru considerentele cu referire la RAAAPS, a cărei calitate de unitate deținătoare a imobilului la data vinderii perfecte intervenite, nu conferă acesteia calitatea cerută de lege pentru a fi chemată în judecată în materia dreptului de proprietate invocată prin cererea de chemare în judecată, întrucât reclamantul a solicitat instanțelor să constate dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1294-1295 Cod civil, față de vânzătorul proprietar S. R..
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.05.2015, sub nr._, pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, contestatorul C. D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.205/2015, pronunțată de această instanță în dosarul nr._/299/2011, în contradictoriu cu S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței admiterea contestației, anularea deciziei contestate, iar în urma rejudecării recursului, admiterea recursului formulat de recurentul contestator împotriva deciziei civile nr.324/13.03.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că decizia a cărei anulare o solicită a fost pronunțată în faza de judecată a recursului, iar soluția adoptată prin această hotărâre de către instanța de recurs – de respingere a recursului - este atât rezultatul unei greșeli evidente săvârșite de instanță ca urmare a omiterii datelor materiale din dosarul cauzei, cât și al omiterii cercetării motivelor de nelegalitate invocate, fiind îndeplinite astfel condițiile de admisibilitate impuse de lege în cazul contestației în anulare.
Față de primul motiv invocat, contestatorul a susținut că prin omiterea datelor conținute de către înscrisul „procură autentică nr.238/13.11.1996”, instanța nu a putut deduce existența unui consimțământ valabil.
A arătat, totodată, că este evident faptul că instanța de recurs a examinat un alt obiect decât cel pentru care contestatorul a chemat în judecată proprietarul vânzător, respectiv S. R..
Anularea deciziei Curții este, susține contestatorul, consecința faptului că aceasta a procedat la analizarea modului în care instanța de apel s-a raportat la conduita R.A. A.P.P.S., decizia recurată fiind în fapt o apărare făcută în numele și interesul acestuia, deși nici pârâtul și nici vreuna dintre instanțe nu a înțeles să o introducă în cauză. În opinia recurentului, este nelegală respingerea recursului pentru considerentele ce se referă la R.A. A.P.P.S., a cărei calitate de unitate deținătoare a imobilului la data vinderii perfecte intervenite, nu conferă acesteia calitatea cerută de lege pentru a fi chemată în judecată în materia dreptului de proprietate (conform dispozițiilor art.12 alin.6 din Legea nr.213/17.11.1998) invocate prin cererea de chemare în judecată.
În drept contestatorul a invocat dispozițiile art. 318 cod procedură civilă.
La termenul de judecată din 29.06.2015, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității contestației în anulare, excepție pe care urmează să o admită, având în vedere următoarele considerente:
Conform dispozițiilor articolului 318 Cod Procedură Civilă hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare .
Invocând aceste dispoziții legale, contestatorul a susținut că instanța de recurs a făcut o greșeală materială, prin aceea că:
- a examinat hotărârile anterioare cu referire la un obiect diferit al cererii de chemare în judecată, respectiv ,,obligație de a face, în sarcina RAAPPS,,, în loc de ,,constatarea vinderii perfecte a imobilului în litigiu, între contestatorul reclamant, în calitate de locatar și vânzătorul proprietar – S. R.,,, prin raportare la conduita RAAPPS și nu a pârâtului chemat în judecată – S. R.;
- prin omiterea datelor conținute de înscrisul intitulat procură autentică nr. 238/13.11.1996, instanța nu a putut deduce existența unui consimțământ valabil.
Greșeala materială reglementată de articolul 318 teza a I a Cod Procedură Civilă are în vedere, însă, erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecății și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată .
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac prin declararea unui recurs la recurs .
În speța de față, deși invocă greșeala materială, contestatorul susține prin motivele de fapt ale contestației faptul că instanța de recurs a analizat altceva decât s-a solicitat prin acțiune și a omis datele conținute de înscrisul intitulat procură autentică nr.238/13.11.1996, din care ar fi putut decide existența unui consimțământ valabil.
Toate aceste aspecte, dacă ar fi reale, ar reprezenta greșeli de judecată ale instanței de recurs, care nu pot fi formulate pe calea contestației în anulare, astfel cum s-a arătat deja.
În baza acelorași dispoziții legale (art.318 cod procedură civilă) contestatorul a invocat în susținerea contestației sale și omisiunea instanței de recurs de a cerceta motivele de nelegalitate invocate.
Curtea observă, însă, că în cuprinsul contestației în anulare nu se arată care sunt motivele de casare sau modificare pe care instanța de recurs a omis să le analizeze, dar și faptul că în considerentele deciziei contestate instanța de recurs a expus pe larg motivele de fapt și de drept care au determinat soluția de respingere a recursului, răspunzând punctual criticilor de nelegalitate invocate de parte prin cererea de recurs.
În consecință, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile articolului 318 Cod Procedură Civilă pentru contestarea deciziei instanței de recurs, Curtea va dispune respingerea contestație în anulare ca fiind inadmisibilă.
În baza dispozițiilor articolului 274 Cod Procedură Civilă, Curtea va obliga contestatorii la 8692 lei cheltuieli de judecată către intimații I. N. și I. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C. D. împotriva deciziei civile nr.205/19.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
F. D.
Red.I.B.
Tehdact.B.I.
2 ex./6.07.2015
-------------------------------------------------------
C.A.B.-S. III-a – M.A.N.-G.
- I.D.
- M.I.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 309/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 705/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
