Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 634/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 634/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 634/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.634A
Ședința publică de la 18 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - D. F.-B.
GREFIER - G.-M. V.
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă P. G. V., cu domiciliul ales la avocat P. P., în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.792/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. Ș., domiciliată în București, ..26, . și în București, ., sector 1, cauza având ca obiect acțiune în răspundere contractuală”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 11 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18 decembrie 2015.
CURTEA
Asupra cererii de apel reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23.04.2013 reclamanta P. G. V. a chemat în judecată pe pârâta Ș. V. pentru a fi obligată la plata sumei de 70.000 de euro, împrumutată pârâtei și nerestituită de aceasta.
Prin sentința civilă nr. 792 din 17.06.2014 Tribunalul București Secția a V -a Civilă a respins cererea reclamantei pentru următoarele motive:
„Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta P. G. V. a chemat în judecată în calitate de pârâtă pe mama acesteia, Ș. V., pentru obligarea pârâtei la plata sumei de 70.000.00 Euro, sumă ce reprezintă bani împrumutați pentru reglementarea legală a statutul proprietății sale din ., sector l, București, cât și pentru efectuarea lucrărilor de restaurare ce constau în reparați, consolidare și modificare la imobilul din ., sector 1, București, sume nerestituite de către pârâtă. Solicită de asemenea obligarea pârâtei la plata dobânzii aferente sumei de 70.000 euro, dobânzi calculate la nivelul dobânzii legale, începând cu data depunerii acțiunii și până la momentul achitării integrale a sumei împrumutate. Reclamanta justifică neîntocmirea unui înscris cu privire la această sumă prin natura relației mamă-fiică însă în susținerea împrumutului înțelege să se folosească de de extrasul de cont emis de unitatea bancară emitentă a Cardului Postpay V. Electronic nr._ 9553 din perioada 18.01._12. În conformitate cu art. 1576 C. civ. ,,Împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucruri, cu îndatorirea pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate.” Potrivit art. 1584 C. civ. ,,Împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași cantitate și calitate, și la timpul stipulat.” Plecând de la această definiție, Tribunalul apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui contract de împrumut între părți. Este indubitabil, având în vedere probatoriul administrat în cauză, că reclamanta a dat pârâtei sume diferite de bani, al căror cuantum total nu a fost dovedit, sume folosite de pârâtă în efectuarea unor lucrări la imobilele proprietatea sa, însă în lipsa dovezilor privind existența unei convenții de împrumut, nu prezintă relevanță împrejurarea că banii cu care s-au efectuat de către pârâtă lucrările provin de la reclamantă. Deși în acțiunea formulată și în interogatoriul adresat pârâtei, reclamanta folosește termenul de ,,împrumut”, în fapt, din probe rezultă remiterea unor sume spre a fi folosite la lucrările imobilelor, pentru ca ulterior, părțile să încheie un act notarial, ,,o donație cu uzufruct”. Interogatoriul luat în cauză evidențiază atât în formularea întrebărilor de către reclamantă cât și a răspunsurilor date de către aceasta interogatoriului formulat de pârâtă, că suma de bani era destinată lucrărilor imobilelor și ulterior finalizării, contraprestația pârâtei era încheierea actului notarial și nu exista obligația restituirii banilor. Astfel, la întrebarea nr. 4 reclamanta răspunde că ,,banii erau dați pentru casă cu împrumut, ulterior, urma să mi se facă donație cu uzufruct pentru banii dați”; întrebarea nr. 5, privind modul în care locuia pârâta, reclamanta recunoaște ca ,, …2 case fără wc, un loc în pământ. Pentru case am trimis banii.” (fila 182) De asemenea deși la întrebarea nr. 9 cu privire la ce reprezintă suma de 71.000 Euro solicitată spune că ,,Banii dați de mine cu titlul de împrumut,” la întrebarea nr.10 susține că ,,Banii de pe card erau doar pentru construcția casei.” Iar la întrebarea nr. 11, întrebată fiind dacă este conștientă că pârâta nu poate restitui sumele de bani având în vedere veniturile sale, reclamanta răspunde că ,,Da, eu nu i-am cerut banii ci doar să recunoască împrumutul.” (fila 183). Chiar din interogatoriul formulat de reclamantă, din modalitatea în care acesta este formulat, nu rezultă condiția restituirii sumelor pretins împrumutate. Astfel, întrebarea nr. 5 este formulată de reclamantă ,,Recunoașteți că în baza înțelegerii avute, pentru suma de bani împrumutată, mi-ați promis că încheiați cu mine un act notarial din care să rezulte întregul meu aport?” Aceeași situație rezultă din conținutul plângerii penale formulată de reclamantă împotriva pârâtei, respectiv că, sumele de bani au fost date pârâtei în vederea efectuării unor lucrări la finalizarea cărora se urmărea încheierea unui act notarial cu privire la proprietatea unui imobil situat în București. Existența unei convenții de împrumut nu a fost dovedită nici cu martorii audiați în cauză. Astfel chiar martora propusă de reclamantă, Ceccarelli M. după ce arată că reclamanta trimitea bani în țară, declară banii erau trimiși pentru medicamente, nevoi cât și pentru amenajarea unei clădiri și că ,,acestea nu aveau de unde să restituie suma, urma să dea proprietatea imobilului.” (fila 276) Martorul propus de pârâtă, M. M. declară de asemenea că ,,nu a fost convenție ca banii să fie restituiți, au fost dați sub formă de ajutor, aspect cunoscut de la mama reclamantei.” Lipsa caracterului de împrumut a sumelor întrebuințate de pârâtă rezultă și din cuantum, respectiv pretinsa sumă de 70.000 euro, în considerarea veniturilor foarte mici ale pârâtei, fiind evident că aceasta nu avea cum restitui această sumă. Prin urmare, înțelegerea părților a fost alta decât aceea a unui contract de împrumut, împrumut care nu a fost dovedit în cauză cu materialul probator administrat.”
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta pentru modul eronat în care instanța de fond a interpretat probele administrate în cauză. În motivarea apelului reclamanta a expus pe larg situația de fapt, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză și a susținut că instanța a ajuns la o concluzie greșită în sensul că înțelegerea părților a fost alta decât aceea de a încheia un contract de împrumut. Chiar dacă pentru banii împrumutați reclamanta urma să primească o donație cu uzufruct, aceasta nu reprezintă decât o modalitate de executare a obligației de a restitui banii împrumutați și nu anulează contractul de împrumut.
Apelul nu este fondat.
Instanța de fond a analizat corect probele administrate în cauză, iar concluziile instanței de fond sunt susținute, sub toate aspectele și de instanța de apel.
Între părțile din proces s-a încheiat o convenție prin care reclamanta a avansat pârâtei, care este mama sa, o sumă de bani pentru renovarea unui imobil și pentru rezolvarea altor aspecte de ordin juridic, material sau medical, urmând să obțină imobilul renovat sau o parte din el, în baza unui contract care să-i garanteze reclamantei returnarea investiției inițiale. După cheltuirea banilor primiți și renovarea imobilului, pârâta a refuzat încheierea unui contract care să-i garanteze reclamantei recuperarea investiției. Raporturile juridice dintre părți, descrise în detaliu de instanța de fond și, în rezumat, de instanța de apel, nu se încadrează în limitele unei convenții de împrumut. Conform art. 1576 cod civil (1865) împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte oarecare câtime de lucru, cu îndatorire pentru dânsa de a restitui tot atâtea lucruri de aceeași specie și calitate. Or, părțile din proces nu s-au înțeles ca pârâta să restituie bunuri de aceeași specie și calitate, deci nu bunuri fungibile și consumptibile ce reprezintă obiectul contractului de împrumut, ci bunuri individual determinate sau, conform înțelegerii părților „să fie recunoscut împrumutul” și nu să fie restituiți banii împrumutați (fila 183, întrebarea nr. 11- răspunsul reclamantei la interogatoriu).
Este evident că, astfel cum a reținut și instanța de fond, părțile din proces nu au încheiat un contract de împrumut, ci o altă convenție, nenumită, ale cărei efecte nu sunt reglementate de dispozițiile art. 1576 Cod civil (1865). În condițiile menționate, observând că temeiul legal al acțiunii este obligația de restituire a unui împrumut, că reclamanta a stabilit calificarea juridică a cererii sub îndrumarea juridică a unui avocat, este de precizat că, în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art. 22 alin. 5 NCPC, instanța de fond a judecat cererea în limitele stabilite de reclamantă, iar concluzia corectă la care a ajuns instanța de fond, în sensul că părțile din proces nu au încheiat un contract de împrumut este susținută, în totalitate, și de prezenta instanță de apel. De aceea, pârâta nu poate fi obligată la restituirea sumei de bani avansată de reclamantă, deoarece părțile nu s-au înțeles ca banii să fie restituiți, ci s-au înțeles ca pârâta să execute o contraprestație convenabilă reclamantei, asupra cărora părțile n-au ajuns la nici un consens.
În raport de cele menționate, în limitele în care a fost investită instanța de fond, hotărârea atacată este legală și temeinică, iar apelul va fi respins ca nefundat, în baza art. 480 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă P. G. V., cu domiciliul ales la avocat P. P., în București, ., sector 1, împotriva sentinței civile nr.792/17.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă V. Ș., domiciliată în București, ..26, ., ., sector 1 și în București, ., sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
R. P.. D. F. B.
GREFIER
G. M. V.
Red. R.P.
Tehnored. T.I.
5 ex./06.01.2015
Jud. fond T.B..
S. P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 242/2015. Curtea de Apel... | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1308/2015. Curtea... → |
|---|
