Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1308/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1308/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1308/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1308R
Ședința publică de la 18 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - S. T.
JUDECĂTOR - D. F.-B.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă U. S. din România împotriva deciziei civile nr.922A/ 23.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. S. Institute Management Services și intimata-intervenientă Fundația Soroș (Fundația pentru o Societate Deschisă), cauza având ca obiect „acțiune în răspundere delictuală”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 11 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18 decembrie 2015.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 02.07.2012 Judecătoria Sectorului 1 București a admis în parte cererea formulată de reclamanta O. S. Institute Management Services împotriva pârâtei U. S. din România; a admis în parte cererea de intervenție voluntară principală formulată de Fundația Soroș (Fundația pentru o Societate Deschisă); a obligat pe pârâtă la plata sumei de 625.205 de lei reprezentând daune interese către reclamantă; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 22.000 de euro reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a unui teren pentru perioada octombrie 2002 – 11 decembrie 2008; a obligat pe pârâtă la plata sumei de 1591 de lei reprezentând despăgubiri către reclamantă, și a respins celelalte capete de cerere formulate de reclamantă și intervenientă.
Împotriva sentinței menționate au declarat apel toate părțile din proces.
Prin decizia civilă nr. 922 din 23.03.2015 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelurile formulate de reclamantă și intervenientă; a admis apelul declarat de pârâta U. S. din România; a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea formulată de reclamanta O. S. Institute Management Services Limited împotriva pârâtei, cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata prejudiciului în valoare de 626.205 de lei pentru diminuarea valorii ansamblului arhitectural situat în .. 33, Sector 1 București; a obligat pe pârâtă la plata către intervenienta Fundația Soroș a sumei de 15.307,91 de euro pentru lipsa folosinței terenului pe perioada august 2003 - 1 mai 2005, în loc de 22.000 de euro, cât a stabilit instanța de fond; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței, cu obligarea reclamantei și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată, către pârâtă, în sumă de 19.204,76 de lei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:
„În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-pârâtă U. S. din România, Tribunalul îl constată fondat în limitele și pentru motivele care urmează: Sub aspectul clarificării obiectului cererii introductive și al cererii de intervenție în interes propriu, solicitată de apelanta pârâtă, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a avut în vedere obiectul acestor cereri astfel cum rezultă din ultima cerere precizatoare depusă la data de 06.02.2012 în dosarul nr._, prin care reclamanta și intervenienta au solicitat obligarea pârâtei la plata de: daune decurgând din diminuarea valorii ansamblului arhitectural aflat în proprietatea OSIMS, daune rezultând din valoarea lipsei de folosință a terenului aflat în proprietatea Fundației Soros, daune rezultate din deteriorarea materială a gardului comun și daune morale. Tribunalul apreciază ca și instanța de fond că verificarea condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, respectiv săvârșirea de către pârâtă cu vinovăție a unei fapte ilicite care să fie cauzat reclamantei și intervenientei un prejudiciu, se impune a fi făcută distinct în raport de fiecare categorie de fapte imputate pârâtei. Astfel, în ceea ce privește diminuarea valorii ansamblului arhitectural aflat în proprietatea OSIMS, Tribunalul apreciază contrar instanței de fond, că nu a fost dovedită existența unei fapte ilicite cauzatoare a prejudiciului pretins de reclamantă și intervenientă. Astfel, instanța de fond a reținut ca fapte ilicite generatoare ale diminuării valorii ansamblului arhitectural, conform raportului de expertiză întocmit de experta C. T. I., următoarele: nerespectarea la edificarea imobilului de la adresa din .. 35 a tuturor prevederilor Planului Urbanistic General al Bucureștiului. Experta a avut în vedere criteriile referitoare la volumetrie, respectiv la adecvarea scării construcției, la evidențierea unor calcane, la arhitectura fațadelor, la materialele de construcție și culoare, criterii pe care le-a raportat atât la trăsăturile și caracteristicile clădirii de la nr.33 ( expertul reținând că aceasta este construită în anul 1922 că . se face printr-un portic zidit în armonie cu stilul clădirilor, păstrând transparența frontului prin includerea unui grilaj din profil metalic, că in incinta imobilului se mai află o clădire secundară al cărui stil de reabilitare a urmărit păstrarea stilului arhitectural al clădirii principale, precum și o . amenajări cum ar fi un spațiu de odihnă de tip pavilion exterior și pavimentarea întregii curți interioare, că mobilierul urban, obiectele de iluminat exterior precum și construcția gardului împrejmuitor sunt realizate în stil unitar care respectă aspectul general al imobilului) cât și la construcția de la nr. 35. Cu privire la aceasta, experta a reținut că nu se respectă limita între proprietăți, construcția de la nr. 35 încălcând limita proprietății de la nr.33, că se evidențiază un calcan prin zona de acces cu impact negativ asupra acestei zone, că nu se respectă condițiile generale pentru protecție contra incendiilor, că nu se respectă normele de însorire și iluminat natural, că nu se respectă condițiile de vizibilitate (considerent ce are în vedere modul de amplasare la ferestrelor clădirii de la nr. 35 către ferestrele clădiri de la nr. 33). Sub un prim aspect, Tribunalul are în vedere că trimiterile expertei la Planul Urbanistic General sunt generice, în condițiile în care acesta este compus din Planul Urbanistic Zonal – P.U.Z și Planul Urbanistic de Detaliu – P.U.D. În cauză, edificarea construcției pârâtei s-a făcut în baza P.U.D .. 35-39 aprobat prin HCGMB nr. 155/01.06.2000, menționat în autorizația de construcție nr. 57B/13.09.2001 și certificatul de urbanism nr.155B/_/ 20.10.2000, prin care s-au stabilit: gradul de ocupare al trenului, regimul de înălțime și retragerile construcției, fațada spre stradă cu perete tip cortină. Potrivit raportului de expertiză întocmit în apel de expert N. D., edificarea construcției din ..35 s-a făcut cu respectarea Planului Urbanistic de Detaliu aprobat prin HCGMB nr. 155/01.06.2000. În ceea ce privește obiecțiunile apelantelor reclamantă și intervenientă la raportul de expertiză, în sensul că edificarea construcției pârâtei s-a făcut cu încălcarea Planului Urbanistic Zonal care prevăd că intervențiile în perimetrul urbanistic în care se încadrează și ..35 trebuie să conserve trama stradală și să întărească caracterul existent, că arhitectura noilor construcții va respecta caracterul arhitectural al zonei, că sunt interzise suprafețele virate de mari dimensiuni (perete tip cortină), Tribunalul le-a constat neîntemeiate, în condițiile în care Planul Urbanistic Zonal a fost aprobat ulterior PUD-ului prin HCGMB nr.279/21.12.2000. Modificarea condițiilor în care se puteau realiza intervențiile și construcțiile în perimetrul urbanistic în care se încadrează și ..35 trebuiau avute în vedere de autoritățile administrative, care aveau obligația de a informa solicitanții unor autorizații de construire că au fost reglementate alte cerințe de urbanism și de a solicita adecvarea construcției la noile cerințe. În speță, autorizația de construcție nr.57 B/13.09.2001 a fost eliberată apelantei pârâte, după aprobarea PUZ-ului prin HCGMB nr. 279/21.12.2000, fără a i se solicita adecvarea construcției față de Planul Urbanistic de Detaliu aprobat prin HCGMB nr. 155/01.06.2000 și de certificatul de urbanism nr. 155B/_/20.10.2000. Edificarea construcției de către pârâtă cu respectarea autorizației de construcție nr. 57 B/13.09.2001 Planul Urbanistic de Detaliu nu poate fi calificată în nici un fel ca fiind o faptă ilicită, cu atât mai mult cu cât între părți a existat chiar o judecată având ca obiect anularea acestei autorizații, cererea fiind respinsă prin sentința nr. 1798/18.04.2003 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 1354/CA/2002, rămasă irevocabilă, instanța constatând că „sub aspectul legalității, autorizația de construire se conformează tuturor prescripțiilor legale, inclusiv normelor de urbanism stabilite de municipalitate. Faptul că soluțiile constructive adoptate în autorizație nu sunt compatibile cu arhitectura clădirii proprietatea reclamantelor nu constituie o cauză de nulitate a respectivului act administrativ, câtă vreme acesta este emis în conformitate cu planul urbanistic de detaliu aprobat printr-o hotărâre a autorității locale, singura îndrituită a stabili regimul construcțiilor edificate pe teritoriul său”. Mai mult decât atât, Tribunalul reține că în chiar Planul Urbanistic Zonal se reține că zona în care se încadrează și . o zona rezidențială tradițională, definită prin străzi cu traseu neregulat, caracterizată prin diversitate tipologică, coerent în ciuda varietății volumetrice, a înălțimii și a limbajului arhitectural. Această caracterizare este susținută și de planșele foto atașate raportului de expertiză întocmit de experta C. T. I.. Prin urmare, Tribunalul apreciază că edificarea construcției nu reprezintă o intervenție incompatibilă cu peisajul urban al zonei, reprezentând însă o intervenție care a limitat vizibilitatea imobilului reclamantei și intervenientei, care până la edificarea imobilului pârâtei nu aveau nici o construcție care să obtureze vederea spre stradă. Însă în condițiile în care dreptul proprietarului de a construi nu poate fi limitat pentru acest considerent decât în limita servituților legale și în condițiile în care autoritatea administrativă locală, abilitată a stabili regimul construcțiilor edificate pe teritoriul său, a autorizat edificarea construcției pârâtei, Tribunalul apreciază că edificarea construcției pârâtei chiar cu limitarea vizibilității imobilului reclamantei și intervenientei nu poate fi socotită faptă ilicită. În ceea ce privește nerespectarea servituților legale instituite de Codul civil, avute în vedere atât de experta C. T. I., cât și de experta R. M., respectiv edificarea imobilului pârâtei cu nerespectarea distanței față de imobilul reclamantei și intervenientei ci prin lipirea acestuia de gardul vecin și nerespectarea distanței de la care pârâta poate avea vederi directe și piezișe asupra imobilul reclamantei și intervenientei, Tribunalul apreciază că acestea nu pot avea ca și consecință diminuarea valorii ansamblului arhitectural aflat în proprietatea OSIMS. Încălcarea unor norme specifice în materia dreptului de proprietate, respectiv a servituților legale, deschide căi procesuale specifice de reparare printre care obligația de a închide vederile necorespunzătoare, de a fi obligată să adecveze distanța, de a repara prejudiciile produse gardului, etc. Prin urmare, deși pot fi calificate ca și fapte ilicite în general, nu sunt semnificative din perspectiva valorii ansamblului arhitectural, întrucât intervenția în peisajul urbanistic și impresia arhitecturală ar fi fost aceleași chiar și dacă edificarea construcției pârâtei s-ar fi făcut cu o retragere de 6 sau 19 dm conform art. 613 și 612 Cod civil, față de proprietatea reclamantei. De altfel, nici unul dintre experți nu a indicat faptul că în mod particular edificarea imobilului pârâtei cu nerespectarea distanței față de imobilul reclamantei și intervenientei ci prin încălcarea consolei cu aproximativ 8 cm ar putea avea efectul unui impact vizual negativ sau ar afecta imaginea de ansamblu a imobilului de la nr.33. Pentru edificarea construcției sale, pârâta a obținut avizul nr.1089/25.07.2000 emis de MLPAT, avizul nr.283/Z/12.04.2000 emis de Ministerul Culturii - Direcția Monumentelor Istorice, avizul nr._/28.03.2001 emis de Ministerul de Interne, astfel încât nu se poate reține că nu se respectă condițiile generale pentru protecție contra incendiilor, sau pentru construire în zonele protejate din perspectiva valorii culturale a zonei. Față de aspectele ce preced, Tribunalul concluzionează fie faptele imputate nu au caracterul unor fapte ilicite (construirea unui imobil în stil modern, cu regimul de înălțime P+4 E, cu fațada tip cortină) fie că între acestea și prejudiciul invocat de reclamantă și intervenientă nu poate fi reținută legătura de cauzalitate specifică (nerespectarea distanței față de imobilul reclamantei și intervenientei sau nerespectarea servituții de vedere). Față de considerentele expuse referitoare la contextul în care a fost edificată construcția de către pârâtă, Tribunalul apreciază că nu este întrunită nici condiția existenței vinovăției pârâtei, cu excepția faptei de a construi cu nerespectarea servituților legale care însă nu poate constitui temeiul reparării prejudiciului adus valorii ansamblului arhitectural. În ceea ce privește condiția existenței acestui prejudiciu specific – diminuarea valorii ansamblului arhitectural, Tribunalul apreciază corecte susținerile apelantei pârâte în sensul că prejudiciul invocat de reclamantă este pur ipotetic referindu-se exclusiv la situația vânzării imobilului respectiv, nefiind făcută nici o dovadă că reclamanta a încercat vândă imobilul și i s-a oferit un preț mai mic din cauza construcției pârâtei. Prin urmare, Tribunalul apreciază că nu este întrunită nici condiția ca prejudiciul invocat de reclamantă să fie cert. Față de considerentele ce preced se impune schimbarea sentinței în sensul respingerii cererii reclamantei de daune cauzate valorii ansamblului arhitectural. În ceea ce privește cererea de daune pentru deteriorarea materială a gardului comun, Tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1.591 lei către reclamanta OSIMS, astfel încât acest motiv de apel este neîntemeiat. Astfel, din punct de vedere procedural, reclamanta nu a renunțat niciodată la capătul de cerere având acest obiect. Acțiunea reclamantei OSIMS a fost respinsă inițial pe excepția lipsei calității procesuale active. Reclamanta OSIMS a apelat această soluție, iar urmare a desființării în tot a primei sentințe prin decizia civilă nr. 1398/18.12.2009, instanța de rejudecare era ținută să soluționeze și acest capăt de cerere în limitele statuărilor instanței de apel în sensul că gardul face parte din ansamblul arhitectonic al construcției. Prejudiciul a fost stabilit de experta R. M. în primul ciclu procesual, în raport de trei categorii de fapte: degradarea parțială a învelitorii din țiglă, pe o lungime de 9 ml, (țigle sparte sau acoperite cu beton care nu se mai poate curăța); încălcarea în consola cu 8 cm a proprietății reclamantei prin clădirea - hotel proprietatea pârâtei, cu consecința că apa din precipitații se scurge pe zidul proprietatea reclamantei, nerespectarea distanței dintre 2 construcții alăturate și a neizolării rostului, apa din precipitații se scurge atât pe gardul despărțitor al reclamantei, cât și între acesta și clădirea hotel. Aceleași aspecte rezultă și din concluziile expertului A. I. (filele 130-131 dosar JS1 nr._ ). Toate acestea au fost constate personal de expert, fiind probate și prin planșele foto atașate raportului (filele 79-84 dosar JS1 nr._ ). În ceea ce privește a doua categorie de fapte, apelanta pârâtă a urmărit să probeze în apel, că imobilul proprietatea sa din ..35 are sistem de colectare a apelor pluviale în incintă.
Tribunalul nu poate primi aceste apărări, în condițiile în care din cauza edificării construcției foarte aproape sau chiar în unele porțiuni deasupra gardului imobilul învecinat, apa din precipitații care lovește pieziș construcția se scurge pe gardului imobilul de la nr.33 și în rostul dintre gard și construcția pârâtei. Experta menționată a constatat doar degradările directe ale gardului, respectiv ale feței dinspre proprietatea de la nr.33 și pentru acestea a calculat despăgubirile, iar nu și pentru partea dinspre construcția pârâtei cu privire la care a arătat că nu o poate examina. Prin urmare nu pot fi primite motivele apelantei pârâte cu privire la caracterul incert și eventual al prejudiciului încercat de reclamantă, astfel încât se impune menținerea sentinței sub acest aspect. În ceea ce privește cererea de daune pentru lipsa de folosință a terenului, Tribunalul apreciază că motivele de apel sunt doar parțial întemeiate. Astfel, prin cererile formulate, reclamanta și intervenienta au arătat că înțeleg să invoce imposibilitatea folosirii terenului lor ca urmare a încălcării servituții de vedere astfel încât nu se poate folosi în mod corespunzător terasa, și imposibilitatea folosirii acestuia din cauza pârâtei. Sub primul aspect invocat Tribunalul nu poate reține că reclamanta și intervenienta nu pot folosi în mod corespunzător terasa din cauza persoanelor care se văd la ferestrele hotelului, întrucât aceste afirmații nu au fost în nici un fel probate. Pe de altă parte comportamentul clienților hotelului nu este un fapt al pârâtei. În măsura în care reclamanta și intervenienta înțeleg să invoce încălcarea servituții de vedere au posibilitatea să solicite desființarea sau astuparea ferestrelor față de care nu este respectată distanța minimă impusă de servitutea de vedere. Prin urmare, Tribunalul nu poate avea în vedere la stabilirea suprafeței de teren pentru care se solicită contravaloarea lipsei de folosință, suprafața terasei de 50 mp din ..33. Sub al doilea aspect invocat, Tribunalul constată că este necontestat faptul că pe terenul intervenientei de la nr.33, situat în vecinătatea proprietății de la nr.35 se parcau autoturisme. În acest sens sunt și concluziile expertului A. I. (filele 130-131 dosar JS1 nr._ ). Deși apelanta pârâtă susține că nu a fost dovedită fapta prejudiciatoare, respectiv punerea reclamantei și intervenientei în imposibilitatea de a folosi terenul, Tribunalul constată că această situație a fost dovedită. Astfel, din degradarea parțială pe o lungime de 9 ml a învelitorii din țiglă a gardului ce împrejmuiește imobilul de la nr.33 prin spargerea țiglelor urmare a căderii de materiale de construcție sau prin acoperirea țiglelor cu beton curs în timpul edificării (conform expertei R. M. în primul ciclu procesual), rezultă în mod evident că pârâta nu a luat măsurile necesare protejării imobilelor vecine în timpul realizării construcției. Prin urmare nu a avut atitudinea unui proprietar prudent și diligent în raporturile de vecinătate și care să își exercite drepturile cu bună credință, în respectul drepturilor de proprietate ale vecinilor săi, conform art.44 alin.7 din Constituția României, potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la asigurarea bunei vecinătăți. Aceasta constituie o faptă ilicită în sensul art. 998-999 cod civil și dă naștere obligației de reparare a prejudiciilor cauzate. Faptul că în mod teoretic terenul aferent proprietății de la nr.33 ar fi putut fi folosit este nerelevant, în condițiile în care exista riscul căderii de materiale de construcții, din cauza pârâtei care nu a luat măsurile necesare protejării imobilului vecin în timpul realizării construcției. În ceea ce privește perioada în care poate fi reținută existența lucrărilor de construcție și în consecință a imposibilității de a folosi terenul, Tribunalul are în vedere următoarele: potrivit raportului de expertiză întocmit de expert B. N. în dosar nr._/2005 în perioada 15.08._02 s-au turnat fundațiile, astfel încât riscul căderii de materiale nu exista, terenul vecin putând fi deci folosit; urmare a suspendării prin hotărâre judecătorească a execuției lucrărilor la imobilul de la nr.35, lucrările au fost reluate în august 2003 și au durat până la 01.05.2005, când imobilul a fost finalizat, astfel cum rezultă din procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.1/451.172/01.05.2005. Prin urmare, perioada imposibilității folosirii terenului din cauza execuției lucrărilor la imobilul de la nr.35 este august 2003 - 01.01. 2005, deci 19 luni. Nu există nici o dovadă că ulterior acestei date, a mai existat vreo cauză de imposibilitate a folosirii terenului. Prejudiciul poate fi determinat prin algoritmul avut în vedere de experta V. Rucsandra M. (49 -50 dosar TB nr._ ), respectiv înmulțind numărul de luni (19), cu numărul de zile (29), cu numărul de ore (8) și cu tariful pe mașină (1,5 lei), rezultând astfel valoarea prejudiciului pe mașină (6612 lei), care trebuie înmulțită cu numărul de mașini (9 mașini). Rezultă astfel suma de 59.508 lei, transformată în euro la 15.307,91 euro (la un curs de 1E/3,8874 conform cursului utilizat în raport). Tribunalul nu și-a însușit punct de vedere al apelatei pârâte, în sensul înlăturării acestui raport de expertiză pe motiv că acesta își fundamentează concluzii pe aspecte faptice nedovedite, Tribunalul expunând în precedent considerentele pentru care a apreciat dovedit în parte acest capăt de cerere. Prin urmare se impune schimbarea în parte a sentinței sub acest aspect, în sensul obligării pârâtei la plata către intervenientă doar a sumei de 15.307,91 euro, (în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului situat în București ..33, sector 1, pe perioada august_05 ( iar nu a sumei de 22.000 euro reprezentând despăgubire pentru lipsa de folosință a terenului pe perioada octombrie_08). Ultimul motiv de apel nu este întemeiat. Criticile vizând expertiza efectuată de experta V. Rucsandra M. au fost înlăturate anterior, iar necesitatea administrării altor probe a fost complinită prin depunerea de înscrisuri și prin efectuarea în apel a unei noi expertize de expertul N. D.. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta reclamantă O. S. Management Services Limited și apelanta intervenienta Fundația Soroș, Tribunalul are în vedere următoarele considerente: În condițiile în care Tribunalul a constatat neîntemeiată cererea de acordare a daunelor pentru diminuarea valorii ansamblului arhitectural, considerentele sunt valabile și în privința apelantei interveniente Fundația Soroș. Suplimentar, Tribunalul are în vedere că în calitatea sa de proprietar doar al terenului, acesta nu poate pretinde daune pentru diminuarea valorii ansamblului arhitectural. Criteriile de evaluare a terenurilor vizează suprafața, poziționarea, posibilitatea edificării de construcții, fiind deci fără relevanță elementele specifice construcției. Solidaritatea nu se prezumă, potrivit art. 1041 cod civil, astfel încât în lipsa unei dispoziții legale sau a unui titlu care să îi dea naștere, nu exista nici un temei al acordării daunelor în solidar către reclamantă și intervenientă. În ceea ce privește daunele morale pretinse, acestea au fost în mod corect respinse de instanța de fond, în condițiile în care acestea reprezintă o formă specifică de reparare a unui prejudiciu nepatrimonial decurgând din încălcarea unor drepturi nepatrimoniale, iar reclamanta și intervenienta nu au invocat încălcarea unor astfel de drepturi. Pentru remedierea prejudiciului cauzat de încălcarea servituții de vedere, deci de posibilitatea clienților hotelului de a privi în curtea imobilului vecin de la nr.33 există acțiuni specifice. În ceea ce privește faptul că reclamanta și intervenienta sunt deranjate de imaginile oferite de clienții hotelului, o astfel de situație nu se încadrează în categoria încălcării unor drepturi nepatrimoniale, apelantele confruntându-se cu obligația de a nu putea alege sau respinge vecinii și nici de a le cenzura acțiunile care se încadrează în sfera normalității în raport de destinația specifică a clădirii de la nr.35.”
Împotriva deciziei menționate a declarat recurs apelanta pârâtă U. S. din România solicitând modificarea hotărârii atacate pentru aplicarea greșită a legii sub aspectul capătului de cerere privind obligarea sa la despăgubiri constând în contravaloarea lipsei de folosință a terenului în litigiu. Recurenta pârâtă a susținut că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile art. 998-999 Cod civil și pe cele ale art. 1080 și urm. din Codul civil, în vigoare la data faptelor, respectiv din vechiul Cod civil și și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru următoarele motive: prejudiciul a fost stabilit în baza unor supoziții care nu au nici o valoare juridică și fără nici o probă concretă; prejudiciul nu are un caracter cert, ci doar eventual; instanța a aplicat greșit art. 998-999 și art. 1080 Cod civil (1865) reținând certitudinea unui prejudiciu nedovedit; pretinsa stropire cu beton a autoturismelor parcate pe terenul intervenientei nu a fost dovedită și nu ar putea atrage răspunderea proprietarului, ci pe cea a antreprenorului general, de vreme ce ține de exercitarea activității acestuia; de asemenea, în continuarea motivelor de recurs, recurenta a criticat concluziile expertizelor, în raport de care au fost aplicate greșit dispozițiile art. 998-999 Cod civil și a contestat modul de calcul al prejudiciului, „care a fost majorat artificial”, prin transformarea sumei stabilită în lei, în euro, prin raportul de expertiză, apoi, în lei, în raport de momentul plății sumei datorate.
Intimata intervenientă a invocat excepția nulității recursului pentru formularea unor critici care nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Instanța de recurs va avea în vedere criticile formulate în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998-999 și 1080 Cod civil (1865) în raport de situația de fapt reținută de instanța de apel. Astfel, constată că au fost stabilite elementele răspunderii civile delictuale în baza unor probe legale, inclusiv prezumții, pe care instanța de apel le-a reținut în conformitate cu dispozițiile art. 1203 Cod civil. Modificarea situației de fapt reținută de instanța de apel nu este posibilă în faza recursului, iar modul de calcul al prejudiciului se încadrează tot în elementele de fapt ale speței, nefiind posibilă o reevaluare a sumei în baza art. 1080 și urm. c. civil ori în baza celorlalte texte de lege invocate în cererea de recurs, de vreme ce suma datorată a fost stabilită cu respectarea principiului legal din materia răspunderii civile delictuale, constând în existența, de drept, a întârzierii debitorului pentru neexecutarea obligației, de la data săvârșirii faptei ilicite.
Conform art. 304 Cod procedură civilă, modificarea hotărârii se poate cere numai pentru cazurile strict determinate de lege și numai pentru motive de nelegalitate. În înțelesul dispozițiilor legale menționate, motivele de nelegalitate sunt cele care se referă la încălcarea legii materiale sau procedurale aplicabile în cauză. Instanța precizează acest aspect, deoarece structura căii de atac a recursului nu permite verificări de fapt, instanța de recurs nu judecă pricina, ci verifică hotărârea instanței de apel numai sub aspectul legalității, ea fiind chemată să aplice corect legea în baza situației de fapt reținute de instanța de apel, neavând posibilitatea legală de a cenzura, prin modificare, reanalizare sau reevaluare situația de fapt stabilită de instanța de apel, în condițiile în care, calea de atac a recursului nu are caracter devolutiv. Rejudecarea apelului și modificarea hotărârii instanței de apel nu este o excepție de la principiul menționat, deoarece rejudecarea apelului de către instanța de recurs, cu consecința modificării, inclusiv a situației de fapt, are ca premisă esențială, admiterea recursului în baza unui motiv de nelegalitate, strict determinat de art. 304 Cod procedură civilă, și nu reanalizarea situației de fapt.
În contextul menționat, recurenta solicită instanței de recurs, în principal, reanalizarea probelor și, în baza stabilirii unei noi situații de fapt, admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, ceea ce reprezintă o solicitare de rejudecare în fond a pricinii, străine fazei procesuale a recursului.
De aceea, în raport de situația de fapt pe care a expus-o în motivarea deciziei, instanța de apel a aplicat corect dispozițiile legale criticate în cererea de recurs, ceea ce va atrage respingerea cererii de recurs formulate în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă U. S. din România împotriva deciziei civile nr.922A/23.03.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă O. S. Institute Management Services și intimata-intervenientă Fundația Soroș (Fundația pentru o Societate Deschisă).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P. S. T. D. F. B.
GREFIER
G. M. V.
Red. RP
Tehnored. TI 2 ex
13.01.2016
Jud. T.B.. E. F.
E. P. J.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Decizia nr. 634/2015. Curtea... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1302/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
