Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 260/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 260/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 29841/3/2011
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 260 A
Ședința publică din data de 14.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
GREFIER: M. D.
Pe rol pronunțarea în apelul declarat de apelanta pârâtă S. R. de Televiziune, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 191, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1436/28.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul ales la C.. Av. I. V., din București, ..7, ., cauza având, ca obiect, „acțiune în răspundere delictuală”.
Dezbaterile cauzei și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 07.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, precum și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.05.2015, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 2.03.2009, sub nr._, reclamanta . a chemat în judecata pe pârâta S. R. de Televiziune solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata prejudiciului efectiv și a beneficiului nerealizat ca urmare a atragerii răspunderii civile delictuale, respectiv la plata sumei de 79.249, 24 lei, reprezentând cheltuielile realizate de către reclamanta pentru preproductia, producția, postproducția si lichidarea seriei a II-a a serialului "La urgență", la plata contravalorii actualizării creanței cu indicele de depreciere prin inflație a prejudiciului efectiv suferit si la plata dobânzii legale aferente. Reclamanta a mai solicitat obligarea paratei la plata profitului nerealizat pentru întreaga producție in cuantum de 8% si la plata sumei de 42.760 lei reprezentând prejudiciu de imagine, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că urmare a câștigării unui concurs având ca obiect achiziționarea de proiecte, la data de 02.05.2006, între părți s-a încheiat contractul nr._, având ca obiect producerea de către reclamantă în favoarea SRTV a unui serial de televiziune intitulat "La urgență", cuprinzând o . 15 episoade, și cesionarea în exclusivitate a tuturor drepturilor patrimoniale de autor și/ sau conexe privind programul comandat si a mărcii constând în titlul programului.
În capitolul 2 al contractului s-a prevăzut că acesta era valabil până la data de 15.02.2007, durata putând fi prelungita dacă SRTV comunica aceasta către D. T., SRTV având dreptul de prima opțiune în ceea ce privește continuarea producerii si difuzării TV a programului, condițiile prelungiri urmând a fi stabilite de parți de comun acord, prin act adițional la contract.
S-a mai arătat că prin adresa nr. 61.808/09.01.2007, SRTV a comunicat decizia de a continua producerea programului TV - . II-a (14 episoade), solicitând realizarea tuturor demersurilor necesare începerii producției și angajându-se să încheie contractul în forma scrisa in maximum o luna de la primirea înștiințării de către D. T..
D. T. a notificat SRTV asupra necesitații clarificării raporturilor dintre parți, iar în urma întrevederii dintre directorul D. T. si reprezentanții legali ai SRTV din data de 1.03.2007, s-a întocmit procesul verbal nr. 61.970, prin care este reconfirmata decizia SRTV de a continua producția seriei a II-a a programului TV. De asemenea, părțile au convenit ca semnarea contractului sa aibă loc nu mai târziu de 15.03.2007.
Reclamanta a precizat că, in baza convenției avute, față de bunele raporturi avute anterior cu SRTV, a trecut la îndeplinirea obligațiilor asumate, angajând in acest sens toată logistica necesară realizării producției si începând producția seriei a II-a a serialului. La data convenită de părți pentru semnarea contractului, SRTV a comunicat D. T. decizia de a întrerupe filmările pentru . II-a începând cu episodul al treilea, urmând a încheia un acord pentru acoperirea cheltuielilor realizate de producătoare cu preproductia, producția, postproducția și lichidarea. SRTV a solicitat predarea primelor doua episoade deja produse până la data de 6.04.2007, predarea având loc la 6.04.2007.
A mai învederat reclamanta că, deși părțile au purtat o corespondenta bogată, până la data de 31.08.2007 nu s-a încheiat între parți niciun acord cu privire la sumele cheltuite de reclamanta cu preproductia, producția, postproductia si lichidarea.
Reclamanta a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a paratei. Astfel, fapta ilicită constă în neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor ce îi reveneau în vederea încheierii in forma scrisa a contractului, fapt de natura a provoca reclamantei grave prejudicii. Pârâta se află in culpa pentru neparcurgerea tuturor demersurilor procedurale în vederea semnării contractului în formă scrisă. S-a menționat ca întârzierea nejustificată a semnării contractului dublată de ordinul ferm de începere a producției si precizarea datei de predare au pus-o pe reclamanta in situația de a suferi prejudiciul enunțat în acțiune.
Reclamanta a mai precizat ca prejudiciul suferit constă in cheltuielile realizate cu preproductia, producția, postproductia si lichidarea seriei a II-a a serialului, deprecierea prin inflație a prejudiciului efectiv suferit, profitul nerealizat pentru întreaga producție in cuantum de 8% și paguba cauzata de absenta disponibilităților financiare rezultate din neplata creanței si prejudiciul de imagine. Legătura de cauzalitatea dintre fapta culpabilă si prejudiciu rezultă in mod vădit.
La data de 31.03.2009 pârâta S. R. de Televiziune a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
La data de 31.03.2009 pârâta S. R. de Televiziune a depus la dosar cerere de chemare în garanție a numiților G. F. T. și R. H., solicitând ca, în cazul în care SRTv ar fi obligată la plata unor sume către reclamantă, chemații in garanție sa fie obligați la plata unor despăgubiri, inclusiv fata de SRTv, in calitate de comitent, egale cu contravaloarea sumelor la care SRTv ar fi obligata către reclamantă.
Prin sentința comercială nr. 8901/05.06.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comerciala a admis excepția necompetentei materiale si a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - Secția de C. Administrativ.
Prin sentința civila nr. 386/20.01.2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ si Fiscal a admis excepția necompetentei materiale si a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Prin decizia nr. 5675/16.12.2010, Înalta Curte de Casație si Justiție - Secția C. Administrativ si Fiscal a admis recursurile declarate de . București și S. R. de Televiziune împotriva sentinței civile nr. 386/20.01.2010 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, a modificat în parte sentința atacată, în sensul declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția civilă si a menținut celelalte dispoziții.
Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civila la data de 21.04.2011, sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 06.02.2012, reclamanta S.C. D. T. S.R.L. a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție formulate de pârâtă, arătând că în litigiile de muncă nu este admisibilă chemarea în garanție. Astfel, s-a precizat că între reclamanta si pârâta nu există raporturi juridice de munca, în schimb între pârâtă și chemații in garanție au existat sau exista asemenea raporturi.
Prin încheierea de ședință din data de 06.02.2012, tribunalul a dispus disjungerea cererii de chemare in garanție formulate de pârâta S. R. de Televiziune în contradictoriu cu chemații in garanție G. F. T. si R. H. si formarea unui nou dosar.
Prin sentința civilă nr. 1436/28.06.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei totale de 1.364.199,43 lei, cu titlu de despăgubiri, sumă compusă din 1.314.859,63 lei reprezentând prejudiciul efectiv și 49.339,80 lei reprezentând profitul nerealizat, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 42.760 lei, reprezentând prejudiciul de imagine și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 33.859 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariul de expert și onorariul de avocat.
În motivarea sentinței Tribunalul a reținut că prin contractul nr._/02.05.2006, încheiat între pârâta S. R. de Televiziune, reprezentată legal de Directorul General T. G. prin împuternicit H. R., în calitate de coordonator al Direcției Programe si reclamanta ., reprezentată legal de Directorul General A. H., în calitate de producător, s-a stabilit producerea de către reclamanta D. T. în favoarea SRTV a unui serial de televiziune intitulat "La urgență", cuprinzând o . 15 episoade, cu o durata de 52 minute/episod si, de asemenea, cesionarea în exclusivitate a tuturor drepturilor patrimoniale de autor și/sau conexe privind programul comandat si a mărcii constând în titlul programului. În capitolul 2 intitulat "Durata contractului", s-a prevăzut ca acesta să intre în vigoare la data semnării și să fie valabil pana la data de 15.02.2007, durata putând fi prelungită dacă SRTV comunica aceasta soluție către D. T., SRTV având dreptul de prima opțiune în ceea ce privește continuarea producerii si difuzării TV a programului, condițiile prelungirii urmând a fi stabilite de părți de comun acord, prin act adițional la contract. Ambele părți și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contractul menționat, reclamanta producând prima . 15 episoade a programului de televiziune intitulat "La urgenta", iar pârâta achitând contravaloarea acestora.
Prin adresa nr. 01/08.01.2007, reclamanta . a adus la cunoștința paratei SRTv, respectiv coordonatorului Direcției Programe TVR 1, faptul ca "probabilitatea de a începe difuzarea seriei a doua a serialului "La urgență" la începutul lunii aprilie scade cu fiecare zi din cauza neprimirii unei confirmări oficiale de către D. T. din partea TVR pentru producția sezonului 2 si a inexistentei unui angajament/contract semnat intre cele doua parți".
Ca răspuns la aceasta adresă, parata SRTv, prin Directorul Direcției Programe, H. R., a transmis reclamantei D. T. adresa nr. 61.808/09.01.2007 prin care a comunicat reclamantei faptul că "SRTv a hotărât continuarea Filmului serial "La urgenta" - . II-a (14 episoade) cu D. T.", decizie motivată prin faptul că "filmul realizat de o echipa de profesioniști este cel mai bun pe piața media în acest moment", fiind redate cotele de audienta ale serialului menționat.
Prin adresa respectivă, pârâta a solicitat reclamantei demararea tuturor detaliilor necesare începerii producției, precizând totodată faptul că urmează a se semna contractul "in maximum o luna de la data primirii acestei înștiințări" de către D. T..
La data convenită de părți pentru semnarea contractului (15.03.2007) SRTV, prin Directorul Direcției Programe, H. R., a comunicat D. T., "in urma discuțiilor purtate de reprezentanții ambelor parți", "decizia de a întrerupe filmările pentru sezonul doi, începând cu episodul al treilea", astfel cum rezultă din adresa nr._/15.03.2007 urmând a se încheia "un acord pentru acoperirea cheltuielilor pe care D. T. le-a efectuat cu preproductia, producția, postproductia si lichidarea", pentru acoperirea acestor costuri.
Tribunalul a considerat că pârâta este autoarea unei fapte ilicite, constând în nerespectarea promisiunii de a reglementa în scris condițiile continuării serialului "La urgenta", precum și în comunicarea refuzului expres de a mai achiziționa noi episoade, ulterior realizării de către . a primelor doua episoade din . II-a a programului, ceea ce a provocat reclamantei grave prejudicii, constând în cheltuielile realizate cu preproductia, producția, postproductia si lichidarea seriei a II-a a serialului, deprecierea prin inflație a prejudiciului efectiv suferit si profitul nerealizat pentru întreaga producție în cuantum de 8%.
De asemenea, a considerat că pârâta se află în culpa pentru neparcurgerea demersurilor în vederea semnării contractului in forma scrisă, respectiv pentru refuzul de a încheia cu reclamanta un act adițional sau un nou contract, după ce anterior adusese la cunoștința reclamantei tocmai contrariul. Astfel, întârzierea și ulterior refuzul semnării contractului, precum si solicitarea ferma adresată reclamantei privind începerea producției seriei a II-a si indicarea in mod expres a datei de predare a noilor episoade au determinat producerea in patrimoniul reclamantei a unui prejudiciu material, constând în contravaloarea cheltuielilor efectuate cu realizarea primelor doua episoade din . II-a a programului, predate paratei, fără ca aceasta din urma să achite reclamantei costul acestei producții.
Referitor la cuantumul prejudiciului suferit de reclamantă, tribunalul a reținut concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expertul tehnic judiciar A. N., astfel cum acesta a fost modificat și suplimentat. In acest sens, s-a constatat că reclamantei . i-a fost produs un prejudiciu în sumă totală de 1.364.199,43 lei, compusă din 1.314.859,63 lei reprezentând prejudiciul efectiv și 49.339,80 lei reprezentând profitul nerealizat.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 42.760 lei, reprezentând prejudiciul de imagine, Tribunalul a constatat că acest capăt de cerere a fost justificat de reclamantă prin lipsirea sa de importante disponibilități financiare, ceea ce ar fi determinat imposibilitatea onorării unor alte proiecte si contracte aflate în curs de derulare. Așadar, a observat tribunalul, reclamanta a susținut că prejudiciul este reprezentat de efectuarea unor cheltuieli pentru "păstrarea reputației", acesta constituind, în realitate, un prejudiciu material și nu moral, care însă nu a fost dovedit.
Tribunalul a constatat că reclamanta nu a dovedit producerea unui prejudiciu de imagine determinat de fapta paratei, nefiind probată vreo atingere adusă reputației ., alocarea de către reclamantă a unor sume de bani suplimentare în vederea păstrării reputației si nici pierderea de către aceasta a unor discounturi sau efectuarea unor compromisuri de preț, ca urmare a faptei ilicite a paratei.
Împotriva sentinței tribunalului, a declarat apel pârâta S. R. de Televiziune.
În motivare apelanta pârâtă a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit că reclamanta era îndreptățită să procedeze la angajarea logisticii necesare realizării producției și începerea producției seriei a doua a serialului „La Urgenta” având în vedere relațiile anterioare între părți.
În opinia apelantei-pârâte relațiile bune de colaborare din trecut nu constituie un argument sustenabil pentru o investiție financiară de asemenea anvergură, atâta timp cât pentru prima . aceluiași program reclamanta intimată a parcurs toate etapele preliminare încheierii contractului, respectiv aprobările Comitetului Director și ale Consiliului de Administrație SRTv.
Apelanta pârâtă a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că același reprezentant al SRTv care semnase în numele acesteia contractul inițial nr._/02.05.2006 a dat asigurări ferme reclamantei în sensul continuării serialului „La Urgență”. Oricum un astfel de aspect nu poate constitui nicidecum premiza pentru concluzia la care ajunge instanța și anume că „pârâta este autoarea unei fapte ilicite, constând în nerespectarea promisiunii de a reglementa în scris condițiile continuării serialului „La Urgenta”.
Se precizează că reclamanta nu poate dovedi existența și conținutul unui nou acord de voință al părților pentru producerea seriei a II-a a serialului La Urgenta, raportat și la dispozițiile art. 42 din Legea nr. 8/1996, reclamanta fiind în deplină cunoștință de cauză și cu privire la necesitatea respectării acestei prevederi legale imperative.
Referitor la aprecierea instanței cu privire la obligația pârâtei de a despăgubi reclamanta cu contravaloarea profitului nerealizat în cuantum de 49.339.80 lei, apelanta-pârâtă consideră că în mod eronat valoarea profitului nerealizat s-a raportat la cota stabilită de părți pentru realizarea primei serii a Programului „La urgenta”, astfel cum rezultă din contractul inițial încheiat între reclamantă și pârâtă.
Apelanta pârâtă a mai arătat că la data de 15.02.2007 contractul nr._/02.05.2006, având ca obiect producerea primei serii a serialului își înceta efectele ca urmare a îndeplinirii obligațiilor de către ambele părți.
În opinia apelantei pârâte acest contract nu putea da naștere unor obligații pentru o viitoare posibilă colaborare a părților, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de fond când a raportat valoarea profitului nerealizat prin nedifuzarea celei de a doua serii a serialului la cota stabilită de părți pentru realizarea primei serii.
Referitor la existența unui așa zis prejudiciu de imagine apelanta-reclamantă a arătat că instanța de fond a apreciat în mod corect că reclamanta nu l-a dovedit.
În final, apelanta pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței civile apelate și respingerea ca neîntemeiate atât a cererii de obligare a SRTv la plata către intimata reclamantă a sumei de 1.364.199,43 lei cu titlu de despăgubiri cât și cererii reclamantei-intimate de obligare a SRTv la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 33.859 lei.
Apelul a fost legal timbrat cu suma de 7.725,43 lei taxă timbru și 5 lei timbru judiciar.
La data de 02.06.2014, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței să constate că tribunalul a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formându-se un nou dosar cu nr._, astfel că se impune înlăturarea numiților G. F. T. și R. H. din citativ. De asemenea, intimata a solicitat să se pună în vedere apelantei să achite taxa de timbru la valoare și să dovedească calitatea de reprezentant a semnatarului cererii de apel.
Pe fondul apelului, intimata a arătat că acesta este nefondat din moment ce, în cauză, a existat acordul de voință al părților cu privire la realizarea episoadelor recepționate de către beneficiar, iar revocarea ofertei a ajuns la cunoștința cocontractantului după momentul în care acesta întreprinsese executarea contractului.
Existența propunerii concrete și serioase de a contracta din partea SRTv, care nu a fost urmată de încheierea unui contract scris este considerată de către intimată o culpă „in contraherendo” diferită atât de către culpa contractuală (pentru că încă nu fusese semnat contractul), cât și de cea extracontractuală (pentru că nu derivă din violarea unui contract, dar nici dintr-o culpă delictuală sau cvasi delictuală). Totuși, apreciază intimata, temeiul răspunderii pentru neexecutarea obligației de a finaliza negocierile cu bună credință este situat pe tărâm delictual. Sub acest aspect, intimata arată că încetarea negocierilor precontractuale, înainte de semnarea actului adițional la contractul existent (după ce a fost încurajat partenerul de negocieri să efectueze lucrări pentru a se putea preda și difuza primele două episoade, cu indicarea fermă a datei semnării actului) reprezintă o încălcare suficient de gravă din partea apelantei a principiului încrederii legitime și a principiului bunei credințe.
Intimata precizează că a fost încurajată de către SRTv, în calitate de partener contractual, să efectueze anticipat investiții proprii identificate și cuantificate de rapoartele de expertiză efectuate în cauză, ceea ce a depășit cu mult riscurile inerente activităților urmărite. De asemenea, intimata precizează că i s-a comunicat întreruperea filmărilor pentru sezonul II, începând cu episodul al treilea cu arătarea expresă a faptului că se va încheia un acord pentru acoperirea costurilor efectuate de către D. T. cu preproducția, producția, postproducția și lichidarea primelor două episoade.
Intimata arată că elementele probatorii principale existente la dosar sunt reprezentate de adresa din data de 09.01.2007, prin care d-nul H. R. informează intimata că SRTv a hotărât continuarea filmului serial „La Urgentă” . doua (14 episoade) cu D. T., urmând ca în maxim o lună de la primirea respectivei informări, să se procedeze la semnarea contractului, respectiv de adresa din data de 15.03.2007, prin care SRTv își arată disponibilitatea de a încheia un acord pentru acoperirea costurilor efectuate de către D. T. cu primele două episoade în condițiile în care se luase decizia întreruperii filmărilor pentru sezonul II, începând cu episodul al treilea.
Față de cele arătate, intimata solicită să se respingă apelul, ca neîntemeiat.
Apelanta a depus la dosar concluzii scrise în care arată, în esență, că S. R. de Televiziune a fost atrasă într-o dispută juridică și a fost obligată la plata unor despăgubiri pentru servicii nedorite și neangajate vreun moment. De asemenea, apelanta susține că SRTv putea (nu era obligată) prelungi valabilitatea contractului numai prin încheierea unui act adițional și numai cu respectarea prevederilor art. 64 din Legea nr. 8/1996, care presupunea existența aprobării expres e dovedită prin emiterea unei hotărâri avizată de către Comitetul director și aprobată de Consiliul de Administrație, astfel cum rezultă din prevederile Legii nr. 41/1994.
Apelanta susține că nu a dorit să încheie un nou acord cu intimata, deoarece costurile programului „La Urgentă” erau exorbitante, iar audiența înregistrată era comparabilă cu cea a unui simplu talk-show.
Inexistența unui act adițional a vechiului contract sau a unui nou contract face ca soluția primei instanțe de a obliga SRTv la plata unor servicii să nu aibă temei legal, mai ales în condițiile în care, în opinia apelantei, nu se poate vorbi de îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale, SRTv nesăvârșind nicio faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și în limita motivelor de apel, Curtea reține următoarele:
În fapt, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul nr._ din 08.05.2006, în baza căruia, . să realizeze și să producă un program de televiziune cuprinzând un număr de 15 episoade cu titlul „La Urgență”. Toate drepturile patrimoniale de autor și/sau conexe privind opera realizată de către D. T. erau cesionate în exclusivitate către SRTv (copie contract filele 11-14 dosar fond).
În contract se prevedea, printre altele, că intră în vigoare la data semnării și este valabil până la data de 15.02.2007, respectiv că durata contractului „poate fi prelungită dacă SRTv comunică această soluție D. T., SRTv având dreptul de primă opțiune în ceea ce privește continuarea producerii și difuzării TV a programului, condițiile prelungirii fiind stabilite de părți prin comun acord prin actul adițional la prezentul contract”.
La data de 08.01.2007 intimata D. T. aduce la cunoștință SRTv că probabilitatea de a începe difuzarea seriei a doua a serialului „La Urgenta” la începutul lunii aprilie scade cu fiecare zi, din cauza neprimirii unei confirmări oficiale de către D. T. din partea TVR pentru producția sezonului II și a inexistenței unui angajament /contract semnat între cele două părți. În această din urmă adresă D. T. arată că va stopa orice activitate legată de producția seriei a doua a serialului (deși nu-și dorește acest lucru) dacă nu va exista o confirmare urgentă oficială din partea reprezentanților TVR cu privire la producția seriei a doua a serialului. Termenul limită stabilit de către D. T. SRL până la care trebuia ca SRTv să comunice decizia oficială cu privire la continuarea proiectului era 12.01.2007 (fila 17 dosar fond).
La data de 09.01.2007, prin adresa nr._ trimisă și semnată de către directorul Direcției Programe din cadrul TVR, d-nul H. R., intimata este informată că „SRTv a hotărât continuarea filmului serial La Urgenta – . (14 episoade) cu D. T.” care este rugată se demareze „toate detaliile necesare începerii producției” urmând ca, contractul să fie semnat „în maxim o lună de la primirii acestei înștiințări”.
La data de 23.02.2007 . apelantei SRTv faptul că a trecut o lună de la scrisoarea din data de 09.01.2007, fără a se reglementa raporturile contractuale dintre părți, deși D. T. a demarat toate cele necesare pentru a putea începe filmările la noua . cel mai scurt timp. În aceeași adresă se arată că filmările pentru primul episod al celei de a doua serii, vor fi începute pe data de 26.02.2007, dar vor fi anulate filmările pentru al doilea episod, dacă până la data de 28.02.2007 SRTv nu va încheia cu D. T. un contract ferm care să constituie temeiul juridic al continuării colaborării. Într-o astfel de ipoteză, se mai arată în corespondență, „episodul deja filmat” va fi predat SRTv la termenul mai sus amintit, ca bun de difuzare, însoțit de documentele necesare pentru încasarea tuturor cheltuielilor aferente.
La data de 01.03.2007, în urma întrevederii dintre SRTv reprezentată prin H. R., director Direcția Programe, R. C. și C. G., consilieri juridici, respectiv Gimina M. – editor coordonator, pe de o parte, și A. H., în calitate de reprezentantă a intimatei D. T., pe de altă parte, se încheie un acord prin care se convine asupra continuării producției seriei a doua a programului TV „La Urgenta” și implicit asupra semnării contractului, nu mai târziu de 15 martie.
În fine, la data de 15 martie apelanta SRTv comunică D. T., prin adresa nr._, că în urma discuțiilor purtate cu reprezentanții ambelor părți, d-nul H. R., director Direcția Programe, consideră indicată decizia de a întrerupe filmările pentru sezonul II, începând cu episodul al treilea, urmând ca în privința cheltuielilor pe care D. T. le-a efectuat cu preproducția, producția, postproducția și lichidarea primelor două episoade, să se încheie un acord până la data de 06.04.2007. La această din urmă dată, . A. H. predă SRTv reprezentată de d-nul H. R., casetele cuprinzând episoadele 1 și 2 din . II-a a Serialului „La Urgenta” fără ca în procesul verbal de predare-primire să se facă vreo referire la bugetul detaliat al cheltuielilor efectuate cu primele două episoade, astfel cum se solicita prin adresa din data de 15.03.2007.
Ulterior, la data de 17.09.2007, intimata îi solicită apelantei rambursarea cheltuielilor efectuate cu cele două episoade, cheltuieli pe care le raportează la prețul unui episod din primul sezon al serialului.
În drept, Curtea reține următoarele:
Prin decizia pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, în recurs, în primul ciclu procesual, se stabilește, printre altele, că obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie unei acțiuni de drept comun, care, în raport de valoarea obiectului în litigiu, ce depășește suma de 500.000 lei, atrage competența tribunalului, ca primă instanță. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C. Administrativ și Fiscal a constatat că „raportul juridic dedus judecății are natură civilă, prin acțiunea formulată reclamanta solicitând plata unor despăgubiri cu caracter civil, în temeiul art. 998, 999 Cod civil”, ceea ce excede sferei contenciosului administrativ.
Atât prin cererea introductivă de instanță, cât și prin cererile, respectiv notele scrise depuse la dosar, după decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimata-reclamantă a arătat că temeiul juridic al acțiunii introductive este răspunderea civilă delictuală, și anume dispozițiile art. 998 și urm. Cod procedură civilă.
Prima instanță, având în vedere temeiul juridic menționat anterior a reținut că SRTv reprezentată de directorul Direcției Programe H. R. este autoarea unei fapte ilicite „constând în nerespectarea promisiunii de a reglementa în scris condițiile continuării serialului „La Urgenta”, precum și în comunicarea refuzului expres de a mai achiziționa noi episoade, ulterior realizării de către . din . doua a programului, ceea ce a provocat reclamantei grave prejudicii, constând în cheltuielile realizate cu preproducția, postproducția și lichidarea seriei a doua a serialului”. De asemenea, prima instanță a reținut că pârâta (SRTv) se află în culpă pentru neparcurgerea demersurilor în vederea semnării contractului în formă scrisă, respectiv pentru refuzul de a încheia cu reclamanta un act adițional sau un nou contract, după ce anterior adusese la cunoștință reclamantei, tocmai contrariul.
Raporturile juridice dintre SRTv și persoanele care au reprezentat-o în relațiile cu D. T. fac obiectul unui alt dosar, disjuns din prezenta cauză, astfel că nu vor fi analizate.
Din punctul de vedere al temeiului răspunderii civile, acesta poate fi delictual sau contractual. Răspunderea delictuală reprezintă dreptul comun în materia răspunderii civile. Răspunderea contractuală are la bază imperativul executării obligațiilor contractate de persoanele fizice sau juridice.
În speță, raporturile juridice dintre reclamantă și pârâtă au debutat cu aproximativ 1 an înaintea momentului la care se susține că S. R. de Televiziune prin reprezentanți a săvârșit un delict civil în dauna S.C D. T. SRL. Acest aspect este important, deoarece raporturile juridice dintre părți au fost la început de natură contractuală. Contractul nr._/08.05.2006 aflat în copie la filele 11-16 din dosarul nr._ reglementează detaliat atât condițiile în care se va realiza Serialul TV „La Urgență” (scenariu, regie, număr episoade, frecvență, difuzare, dată difuzare, mod de înregistrare, etc.) cât și condițiile în care drepturile asupra episoadelor realizate sunt cesionate în favoarea SRTv.
Contractul menționat anterior intra în vigoare la data semnării lui și era valabil până la data de 15.02.2007 (Cap. II art. 2 pct. 1 din contract).
La art. 2.2 din același contract se prevede că „durata contractului prevăzută la art. 2 pct. 1 poate fi prelungită dacă SRTv comunică această soluție D. T., SRTV având drept de primă opțiune în ceea ce privește continuarea producerii și difuzării TV a PROGRAMULUI, condițiile prelungirii urmând a fi stabilite de părți de comun acord, prin act adițional la prezentul contract”.
Reclamanta nu invocă prevederile contractului menționat anterior ca temei al pretențiilor și nici nu susține că reprezentanții SRTv ar fi acționat într-o manieră care ar fi fost de natură a crea convingerea că sunt întrunite condițiile prelungirii vechiului contract (conform art. 2.2). Dacă s-ar fi invocat astfel de aspecte, s-ar fi pus problema unei răspunderi contractuale care poate interveni inclusiv atunci când, fără justificare, o persoană care și-a asumat anumite obligații cu privire la încheierea în viitor a unui contract nu și le îndeplinește. Aceasta, deoarece promisiunea de a contracta are o natură contractuală iar în caz de nerespectare, poate duce la răspunderea persoanei vinovate.
Intimata reclamantă a susținut, pe parcursul procesului, că fapta ilicită constă în „nesemnarea” contractului pentru . doua a Serialului „La Urgență”. Pentru a fi validată din punct de vedere juridic, această susținere trebuie să aibă la bază existența unei obligații de natură legală care nu a fost respectată de către apelantă. Or, o astfel de obligație nu a fost indicată de către intimata reclamantă și nici de către instanța de fond care a reținut existența delictului civil constând în nesemnarea sau neîncheierea unui contract scris.
În notele scrise depuse la dosar de către intimata reclamantă, se arată că fapta ilicită a SRTv este reprezentată de comanda fermă adresată Societății D. T., comandă care a fost acceptată și executată de către aceasta din urmă. Această abordare nu poate fi primită de către Curte, deoarece schimbă cauza cererii de chemare în judecată în apel, după momentul reținerii cauzei în pronunțare, ceea ce nu este admisibil față de dispozițiile art. 294 codul de procedură civilă de la 1865. Curtea precizează că aserțiunea legată de existența unei comenzi ferme urmată de executare plasează răspunderea pe tărâm contractual și schimbă atât temeiul juridic, cât și cauza cererii de chemare în judecată.
Contractul nr._/08.05.2006 are relevanță probatorie în sensul că, fiind încheiat anterior între aceleași părți, infirmă și face de neacceptat susținerea intimatei reclamante (mai exact a reprezentanților acesteia) că nu ar fi avut cunoștință de necesitatea încheierii contractului în formă scrisă, respectiv de necesitatea aprobării contractului cu respectarea formalităților reglementate prin legea nr. 41/1994. Nu există nici un element care să îi fi permis intimatei reclamante să considere că eventuala încheiere a unui nou contract pentru . doua a Serialului „La Urgență” s-ar fi putut face în alte condiții decât în cele în care s-a încheiat contractul pentru prima . decât cele stipulate la art. 2.2 din primul contract (privitor la dreptul de primă opțiune a SRTv în ce privește continuarea producerii și difuzării tv a programului și condițiile acestei prelungiri).
Practic, intimata reclamantă a produs două episoade din a doua . ca, din punct de vedere juridic, acestea să fi făcut obiectul unui contract.
Corespondența purtată între părți și intenția manifestată la un moment dat de către acestea cu privire la producerea seriei a doua a serialului sunt aspecte de necontestat, dar la fel de necontestat este faptul că părțile cunoșteau sau trebuia să cunoască faptul că până la existența unui contract scris și aprobat conform procedurilor legale, respectiva corespondență și respectivele intenții nu erau producătoare de efecte juridice.
Faptul că prima . avut succes comercial (aspect acceptat de către ambele părți) nu este motiv pentru a se produce a doua . tot sau în parte, fără a avea la bază un nou contract. Evident că episoadele produse de către intimata reclamantă sunt în proprietatea acesteia și pot fi folosite sau valorificate după cum dorește aceasta. Cu toate acestea, ar fi inechitabil să fie obligată apelanta să plătească contravaloarea a două dintre episoadele seriei a doua fără ca acestea să fi fost vizionate, acceptate sau măcar lăsate în custodia SRTv. Din declarația martorului H. R. rezultă că suportul electronic pe care sunt înregistrate cele două episoade se află la acesta și nu au fost arhivate la SRTv.
Curtea consideră că acceptarea raționamentului reclamantei conform căruia, nesemnarea contractului ar echivala cu o faptă ilicită, ar însemna ca orice persoană care a avut la un moment dat relații contractuale cu SRTv și care a purtat negocieri pentru prelungirea contractului să poată, invocând succesul comercial anterior, să obțină un nou contract sau să obțină despăgubiri pentru lucrările efectuate în continuarea raporturilor juridice inițiale, dar în lipsa acordului părților cu privire la prelungirea acestora. O astfel de abordare înlătură cu totul posibilitatea SRTv de a aprecia pe considerente de oportunitate cu privire la difuzarea sau continuarea difuzării unor programe și implicit cu privire la contractarea, respectiv continuarea contractării acestora.
Existența unor negocieri precontractuale este firească, iar neconcretizarea acestora într-un contract, nu poate avea caracterul unui delict civil. Demararea negocierilor nu înseamnă că una dintre părți poate executa obligații cu privire la care părțile nu au încheiat un acord într-o formă legală, susceptibilă de a atrage răspunderea în caz de nerespectare.
Hotărârile Consiliului de Administrație al SRTv din 15.01.2007, din 02.02.2007 și 20.03.2007 dovedesc că au fost parcurse procedurile interne ale pârâtei din perspectiva corectitudinii negocierilor cu privire la continuarea serialului „La urgență”. Ultima dintre hotărâri se referă la „pregătirea de către Direcția Economică pentru membrii Consiliului de Administrație a unei copii a contractului încheiat de SRTv pentru serialul La urgență și a procesului verbal de negociere prealabil încheierii acestui contract”. Or, aceste hotărâri demonstrează că, până la momentul respectiv, SRtv nu se angajase din punct de vedere legal să continue serialul, chiar dacă existaseră negocieri avansate pe această temă. Potrivit art. 31 lit. d din legea nr. 41/1994, în forma de la momentul anului 2007, Comitetul director al Societății Române de Televiziune aprobă angajarea și efectuarea de cheltuieli de orice natură și a tranzacțiilor comerciale și financiare, în limita competențelor aprobate de consiliul de administrație.
Independent de titulatura și conținutul informărilor punctuale aflate pe ordinea de zi a Consiliului de Administrație în data de 20.03.2007 și în data de 28.03.2007 (Consiliul a luat act de informări, urmând să fie prezentate ori copii ale proiectelor de contract respectiv procesului verbal de negociere, ori materialele informative privind bugetul desfășurat) trebuie observat că intimatei reclamante i se comunicase încă din data de 15.03.2015 că SRTv nu dorește continuarea serialului La Urgență.
Curtea consideră că susținerile apelantei pârâte în sensul că H. R. nu reprezenta SRTv nu pot fi primite. Coordonatorul Direcției Programe a figurat printre cei care au semnat primul contract și, după cum rezultă din declarația acestuia, prin fișa postului, se ocupa de aspecte care țineau de programele televiziunii, putând să negocieze cu terții care ofereau producții în domeniile relevante, respectiv să propună spre aprobare forurilor legale programele sau operele considerate de interes. Este adevărat că H. R., în calitate de Coordonator al Direcției de Programe, nu putea angaja din punct de vedere juridic televiziunea decât în măsura în care negocierile erau aprobate conform legii de funcționare a SRTv, dar aceasta nu înseamnă că reclamanta ar fi purtat negocieri cu o persoană care nu reprezenta pârâta.
Curtea consideră că teza intimatei reclamantei cu privire la existența unei culpe comisă cu prilejul încheierii unui contract (culpa in contraherendo) ar fi fost sustenabilă doar dacă prin probele administrate nu s-ar fi demonstrat că părțile cunoșteau (sau oricum, trebuia să cunoască) faptul că negocierile sunt producătoare de efecte juridice doar dacă sunt urmate de încheierea unui contract încheiat cu respectarea formelor prevăzute de lege.
Reclamanta a fost cea care a inițiat corespondența cu SRTv pentru a o determina pe aceasta din urmă să continue serialul „La Urgență” (adresa nr. 01/din 08.01.2007). La data de 09.01.2007 pârâta îi comunică faptul că se va semna contractul în maximum o lună, ceea ce nu s-a întâmplat.
Cu toate acestea, la data de 23.02.2007, reclamanta i-a adus la cunoștință apelantei pârâte că „în cazul în care până cel mai târziu 28 februarie a.c., SRTv nu va încheia cu D. T. un contract ferm, care să constituie temeiul juridic al continuării colaborării, D. T. va anula filmările pentru episodul al doilea, stopând definitiv întregul proces de producție”.
La data de 01.03.2007 părțile convin ca semnarea contractului să se facă până cel târziu la data de 15.03.2015 (adresa nr._/01.03.2007), ceea ce de asemenea nu s-a întâmplat.
Din corespondența purtată de părți rezultă nu numai că reclamanta a inițiat demersurile pentru continuarea serialului (deși contractul privitor la prima . clar că opțiunea continuării este lăsată la libera apreciere a pârâtei) ci și că aceasta a folosit tehnici de negociere agresive. Astfel, la data de 23.02.2007 reclamanta a comunicat pârâtei atât faptul că părțile trebuie să încheie un contract ferm în până la data de 28.02.2007, cât și faptul că toate costurile primului episod vor fi suportate de către pârâtă. Or, nu rezultă de ce ar fi trebuit televiziunea să suporte cheltuielile în lipsa unei manifestări de voință valide din punct de vedere legal în sensul continuării seriei a II-a. În același sens este solicitarea adresată pârâtei de a trata cu toată seriozitatea notificarea reclamantei din 23.02.2007 pentru că dacă SRTv nu va lua repede o decizie va avea de pierdut ca urmare stopării întregului proces de producție și a plății unor despăgubiri.
Pentru o corectă înțelegere a raporturilor juridice dintre părți trebuie să se rețină că S. R. de Televiziune nu era obligată contractual sau legal să continue . II-a a serialului, indiferent de succesul primei serii.
Continuarea seriei a II-a nu putea fi impusă televiziunii nici dacă s-ar fi demonstrat matematic că în acest fel s-ar obține în mod cert beneficii. Refuzul echipei manageriale de a continua un program care a avut o anumită durată în timp și un anumit succes nu poate fi sancționat prin introducerea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală grefată pe ideea cuplei în contractare constând în nefinalizarea negocierilor prin încheierea unui contract.
În aceste condiții Curtea apreciază că indiferent de câte episoade a produs reclamanta din . II-a a serialului, în lipsa contractului care să exprime voința comună a părților de a continua serialul, cheltuielile efectuate nu pot fi solicitate de la pârâtă. Evident că, în virtutea libertății contractuale, dacă ar fi considerat că îi sunt utile SRTv ar fi putut să cumpere episoadele, aspect care a fost chiar discutat de către părți.
Faptul că SRTv a considerat din motive de oportunitate, din motive de natură financiară sau din alte motive că nu este cazul să încheie un nou contract (ori să întocmească un act adițional la primul contract) pentru . II-a a serialului „La Urgență” nu are semnificația unui delict civil. Aceasta cu atât mai mult cu cât în primul contract se prevedea expres că prelungirea presupune în ordine manifestarea de voință a SRTv, acordul cocontractantului și materializarea acestora în forma legală. În legătură cu forma contractului nu exista temei pentru ca părțile să considere că ar fi alta decât cea a primului contract.
Reținând că nesemnarea sau neaprobarea de către forurile stabilite prin legea de organizare și funcționare a SRTv a unui contract care să aibă ca obiect prelungirea difuzării unui serial de televiziune nu constituie un delict civil și ținând seama de faptul că în speță nu s-a pus problema răspunderii civile contractuale, Curtea consideră că apelul pârâtei este fondat.
Lipsa unei fapte ilicite a pârâtei (inclusiv lipsa culpei în contractare susținută de reclamantă) face inutilă analizarea conținutului cheltuielilor efectuate de către reclamantă cu preproducția, producția, postproducția și lichidarea seriei a II-a a serialului „La urgență”.
Pentru toate cele arătate anterior Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art. 274 c. proc. civ. Curtea va obliga intimata reclamantă la plata sumei de 7730,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, către apelanta pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declara de apelanta pârâtă S. R. de Televiziune, cu sediul în București, Calea Dorobanților, nr. 191, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1436/28.06.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., cu sediul ales la C.. Av. I. V., din București, ..7, ., sector 1.
Schimbă în tot sentința în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimata reclamantă la plata sumei de 7730,43 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelanta pârâtă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M.
GREFIER
M. D.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
4 ex./22.05.2015
Jud. fond.
R. N.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 556/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 261/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
