Legea 10/2001. Decizia nr. 261/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 261/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 2043/122/2013
Dosar nr._
(62/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.261A
Ședința publică de la 25.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea cererii de apelul formulată de apelantele - reclamante C. C. A. și M. V., împotriva sentinței civile nr. 85 din 10.09.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSTITUȚIA P. G. prin PRIMAR.
Cauza are ca obiect - acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul P. I., în calitate de reprezentant al apelantelor-reclamante C. C. A. și M. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 17.12.2014, emisă de Baroul G., aflată la fila 3 din dosar, lipsind intimata-pârâtă Instituția P. G. prin Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea apelantelor-reclamante un set de înscrisuri care a fost comunicat și părții adverse, conform dovezii de citare aflată la dosarul cauzei.
Apărătorul apelantelor-reclamante arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul apelantelor-reclamante solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate, în sensul obligării pârâtei la restituirea în natură a cotei de 1/3 din suprafața de 367 mp, fără cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de desființare a Dispoziției P. municipiului G. nr.2485/05.09.2013 și de restituire în natură a imobilului în litigiu, pe considerentul că dreptul de proprietate al autoarelor apelantelor-reclamante ar viza o suprafață de teren redusă, respectiv 1/6 din 367,50 mp.
Or, în condițiile în care la dosarul cauzei există o expertiză judiciară care constată că terenul este liber de sarcini și nu este afectat de nicio utilitate publică, instanța trebuia să dispună restituirea acestuia.
Mai mult decât atât, din înscrisurile depuse la dosar rezultă clar că apelantele-reclamante au calitate de persoane îndreptățite, având în vedere faptul că acestea sunt moștenitoarele persoanelor care au formulat cererea în baza Legii nr.10/2001.
Astfel, instanța de fond a apreciat greșit în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate, având în vedere faptul că din certificatul de moștenitor rezultă clar că autoarea apelantelor-reclamante era proprietară asupra unei cote de 1/3 din terenul în litigiu.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /01.10.2013 la Tribunalul G. contestatoarele C. C. A. și M. V. au solicitat desființarea dispoziției nr.2485/05.09.2013 a P. Municipiului G. în sensul desființării acesteia și acordarea în natură a drepturilor contestatoarelor asupra terenului aferent fostei proprietăți a autorilor acestora din G., ..
Prin sentința civilă nr. 85/10.09.2014 Tribunalul G. a admis în parte contestația reclamantelor și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul să completeze dispoziția cu nr.2485/05.09.2013 în sensul acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale, celor două reclamante și pentru cotele părți ce le revin din terenul aferent construcțiilor expropriate, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a constatat că, deși inițial, prin întâmpinarea depusă pârâta Instituția P. G. a solicitat respingerea cererii reclamantelor ca fiind neîntemeiată pentru faptul că acestea nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorilor lor și asupra unei suprafețe de teren, ci doar a unei construcții în suprafață de 87,27 mp, ulterior, prin obiecțiunile depuse în scris privind raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, pârâta recunoaște o anumită cotă parte (1/6) din dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției.
Într-adevăr, reclamantele sunt moștenitoarele autorilor lor, soții Badîrcea T. și Badîrcea P., care la rândul lor sunt moștenitori testamentari ai numitei Mălăiș V., aceasta deținând un drept indiviz în cotă de 1/6 din terenul în suprafață de 367,50 mp situat în G., .. 85 (certificat de moștenitor fila 21). Dreptul acesteia de proprietate reprezintă circa 60 de mp de teren suprafață improprie restituirii în natură datorită dimensiunilor reduse, reclamantele având fiecare o cotă de ½ din dreptul asupra acestui teren.
Prin apelul formulat în cauză, reclamantele au susținut că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauză și, pe cale de consecință, nu a verificat caracterul liber al terenului și, implicit, posibilitatea efectivă a restituirii în natură, soluția fiind criticată și din perspectiva întinderii dreptului de proprietate.
În opinia apelantelor, instanța avea posibilitatea completării expertizei efectuată în cauză cu un obiectiv suplimentar și anume identificarea în imobilul pretins de reclamante a suprafeței de 122,50 mp. reprezentând 1/3 din suprafața de 367,50 mp. pentru a se putea pronunța asupra tuturor capetelor de cerere; se arată că dispoziția care formează obiectul prezentului litigiu a fost criticată și din punctul de vedere al contradicției din dispozitiv în sensul că deși cererea a fost respinsă prin art.1, în art.2 se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale; dispoziția trebuia modificată cu privire la acordarea de despăgubiri pentru construcția expropriată.
În apel, la dosarul cauzei, a fost depus certificatul de moștenitor de pe urma defunctului Mălăiș G., certificatul de deces al lui Mălăiș V., certificatul de calitate de moștenitor privind pe Badîrcea T. și Badîrcea P., certificatul de moștenitor suplimentar de pe urma defunctului Badîrcea P. și certificatul de moștenitor de pe urma defunctei Badîrcea T..
Examinând cauza din perspectiva motivelor de apel mai sus enunțate, având în vedere probele care au fost administrate în cauză, atât în fond cât și în apel, Curtea reține că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Notificarea a fost formulată în cauză de soții Badîrcea T. și Badîrcea P. în considerarea testamentului lăsat notificatoarei Badîrcea T. de defuncta Mălăiș V. care era proprietară asupra unei cote de 1/6 din terenul situat în Municipiul G., ..I. P.), nr.85;reclamantele, în calitate de moștenitoare ale defuncților Badîrcea T. și P., au sesizat instanța de fond cu contestație împotriva dispoziției primarului.
În anexa la Decretul Consiliului de Stat nr.370/29.11.1985 (fila 18 din dosarul de fond) la poziția 24 figurează Mălăiș V. cu o construcție expropriată în suprafață de 87,27 mp. iar la nr.23 figura U. A. cu 250 mp. teren și construcție în suprafață de 65,60 mp.
Cele două autoare erau coproprietare asupra terenului, respectiv Mălăiș V. asupra unei cote de 1/3 din terenul situat la adresa menționată mai sus în suprafață de 367,50 mp. Mălăiș V. a fost căsătorită cu Mălăiș G. ce a fost instituit legatar universal al acestea (fila 51 dosar fond).
La rândul său, Mălăiș G. fusese căsătorit anterior cu Mălăiș V., decedată la 10.09.1962, moștenind-o pe aceasta, ca soț și legatar.
Conform testamentului aflat la fila 93 dosar, Mălăiș V. a testat lui Mălăiș G. cota de 1/6 pe care o avea, ca moștenire, de la părinți, asupra imobilului din ..85 ca și cota de 1/6 din același imobil, pe care o cumpărase, între timp.
În certificatul de moștenitor întocmit după decesul defunctei Mălăiș V., aflat la fila 21 dosar, se consemnează faptul că soțul său Mălăiș G. moștenește cota de 1/6 din terenul în suprafață de 367,50 mp ca și cota de 1/12 din același imobil pe care o cumpărase defuncta împreună cu soțul supraviețuitor, Mălăiș G..
În consecință, Mălăiș G. a dobândit de la defuncta sa soție Mălăiș V. și prin cumpărare, în timpul căsătoriei cu aceasta, cota de 1/3 din imobil (două cote de 1/6).
În condițiile în care, Mălăiș V. a fost unica moștenitoare a defunctului Mălăiș G., ca soție supraviețuitoare și legatară universală, aceasta a moștenit dreptul acestuia, respectiv 1/3 din terenul menționat și construcția ridicată de defunct.
În consecință, întinderea dreptului defunctei MăIăiș V. este de 1/3 din terenul în suprafață de 367,50 mp, situat în mun. G., ., adică 122,50 mp.
La data de 30.06.2014 a fost administrată proba cu expertiză tehnică judiciară efectuată de dl. inginer M. N., iar din concluziile acestei lucrări rezultă că terenul din G., ., poziționat pe baza schițelor din anexa A, B, C, D și E are o suprafață liberă de 369 mp. având următoarele vecinătăți: N – teren viran, imobil nr.poștal 18, . număr poștal (fost) 87-89, identificat cu nr.cadastral 3294; S- . .-dul I. P.); V – drum de acces – alee betonată (imobil număr poștal fost 83).
Prin urmare, având în vedere situația de fapt de mai sus și dispozițiile art.4 – 7 din Legea nr.10/2001, Curtea a apreciat că apelul este întemeiat în sensul că reclamantele sunt îndreptățite la cota ce le revine de pe urma autorilor lor din terenul în suprafață de 369 mp. astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară – inginer M. N., lucrare omologată de instanța de apel, teren ce urmează a fi restituit în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantele - reclamante C. C. A. – CNP_, cu domiciliul în G., ., ., . și M. V. – CNP_, cu domiciliul în București, ., ., împotriva sentinței civile nr.85 din 10.09.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă INSTITUȚIA P. G. prin PRIMAR cu sediul în G., .-51, Județul G..
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta să restituie în natură reclamantelor cota de 1/3 din terenul în suprafață de 369 mp situat în G., .. nr.85, jud. G..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
F. D.
Red.D.M.
Tehnored.C.S.
Ex.5/17.06.2015
Tribunalul G. – G.U.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 260/2015. Curtea... | Legea 10/2001. Decizia nr. 256/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
