Anulare act. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 49511/299/2010
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 161 R
Ședința publică de la 03.02.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol rejudecarea apelului declarat de apelanta reclamantă L. E., împotriva sentinței civile nr. 4343/09.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. Finanțelor Publice reprezentat de D.G.R.F.P.B., Primăria M. București prin Primarul General și ., având ca obiect „anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă L. E. reprezentată de avocat A. C., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimații pârâți M. Finanțelor Publice reprezentat de D.G.R.F.P.B., Primăria M. București prin Primarul General și ..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Instanța comunică apărătorului apelantei reclamante L. E. o copie a răspunsului la obiecțiuni.
Apărătorul apelantei reclamante L. E. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul apelantei reclamante L. E. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Având în vedere raportul de expertiză, solicită ca acesta să fie considerat perfect valabil, respectiv solicită omologarea acestuia la valoarea sumei de 367.400 lei.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Rejudecând în fond după casare, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 22.10.2010, sub număr de dosar_, reclamanta L. E. a chemat în judecată pârâții S.C. Herăstrău N. S.A., Primăria M. București prin Primarul General, M. Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 3522/_ din 30.04.1997, contract prin care reclamanta împreuna cu sotul sau (în prezent decedat) a cumparat imobilul situat in Bucuresti, .. 15, ., sector 1 si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului nr. 3522/1997.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat că impreuna cu sotul sau, in prezent decedat, au formulat in luna ianuarie a anului 1996 catre S.C. Herăstrău S.A. cererea nr._/15.01.1996, in vederea cumpararii imobilului situat in Bucuresti, .. 15, ., imobil pe care il detineau in baza unui contract de inchiriere nr._/13.02.1979.
A precizat reclamanta că, dupa indeplinirea procedurii prevazute de Legea nr. 112/1995 si primirea avizelor favorabile, impreuna cu sotul sau a incheiat in data de 30.04.1997 cu P. M. Bucuresti, prin reprezentant S.C. Herăstrău S.A., contractul de vanzare-cumparare cu plata in rate nr. 3522/30.04.1997 a imobilului din Bucuresti, .. 15, ., sector 1, pretul final platit pentru cumpararea acestui imobil fiind de 16.795.747 lei, achitat integral la data de 29.06.1998.
Reclamanta a precizat ca in prezent contractul de vanzare-cumparare nr. 3522/30.04.1997 nu-si mai produce efecte, raportat la sentinta civila nr.1372/2001 ramasa irevocabila prin decizia civila a Curtii de Apel Bucuresti nr.1000/02.04.2002, prin care s-a dispus obligarea reclamantilor cumparatori sa lase in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. 4 al imobilului situat in Bucuresti, .. 15, ..
A menționat reclamanta că, in aceste conditii, apreciaza ca P. M. Bucuresti, prin reprezentantii acesteia, nu au facut altceva decat sa le vanda bunul altuia, constituind o imbogatire fara justa cauza pentru vanzator, pretul care a fost platit integral pentru achizitionarea imobilului fiind platit degeaba si ca rezulta in mod indiscutabil, din situatia de fapt si de drept a spetei, absenta unei cauze legitime a maririi patrimoniului vanzatorului in detrimentul cumparatorilor de buna credinta, care in prezent nu mai au posesia imobilului cumparat, nemaiavand la indemana nici un mijloc legal pentru recuperarea imobilului.
În drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 942, 943 si urm., art. 1020 si urm., art. 1336 si urm., art. 1346 si urm. C.civ., art. 51 ind. 1 din OUG nr. 184/2002 pentru modificarea si completarea Legii nr. 10/2001 (art. 50 si urm. din Legea 10/2001).
Desi legal citati, paratii nu au depus întâmpinare prin care să arate excepțiile, dovezile și toate mijloacele lor de apărare, așa cum prevăd dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 4343/09.03.2012, Judecătoria Sectorului 1 a admis în parte cererea formulata de reclamanta L. E. in contradictoriu cu pârâții S.C. Herăstrău N. S.A., Primăria M. București prin Primarul General, M. Finanțelor Publice; a respins capatul de cerere avand ca obiect anularea contractului de vanzare-cumparare, ca nefondat; a obligat paratul M. F. Publice la plata catre reclamanta a sumei de 18.845 lei reprezentand pretul actualizat platit pentru imobilul situat in Bucuresti, .. 15, ., sector 1; a luat act ca reclamanta isi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3522/_ din 30.04.1997, reclamanta L. E. impreuna cu L. D. au cumpărat de la S.C. Herăstrău N. S.A., în calitate de mandatar al Primariei M. Bucuresti, apartamentul nr. 4 situat în București, .. 15, .. Locuinta s-a vândut in baza Legii nr. 112/1995, la cererea nr._ din 15.01.1996 depusă de L. E., care o detinea cu contractul de inchiriere nr._ din 13.02.1979. Prețul apartamentului în sumă de 16.795.747 ROL a fost achitat intregral conform adeverintei nr. 9660/29.06.1998 eiberata de PMB – DPI – DGAFI Bucuresti.
Prin sentinta civila nr. 1372/2001 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 745/1999 ramasa irevocabila prin decizia civila a Curtii de Apel Bucuresti nr. 1000/02.04.2002 pronunțată în dosarul nr. 326/2002, s-a dispus obligarea reclamantilor cumparatori, L. E. si L. D., sa lase in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul nr. 4 al imobilului situat in Bucuresti, .. 15, ..
Prin prezenta cerere, reclamanta L. E. a solicitat anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 3522/_ din 30.04.1997 si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului nr. 3522/1997.
F. de temeiul de drept invocat, instanta a retinut ca, chiar in absenta unei precizari explicite a reclamantei în privinta prevederilor Legii nr. 10/2001, ca temei al cererii de chemare in judecata, nu exista nicio ratiune pentru a nu face aplicarea legii speciale, instanta avand obligatia determinarii legii aplicabile in speta, in raport de obiectul cererii de chemare in judecata si de finalitatea urmarita de reclamanta prin demersul judiciar promovat.
In ce priveste capatul de cerere avand ca obiect anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 3522/_ din 30.04.1997, instanta a retinut ca acest contract de vanzare-cumparare trebuia atacat în temeiul dispozitiilor art. 45 (fost 46) din Legea nr. 10/2001.
Pe de o parte, dispozitiile legale mentionate acordau posibilitatea persoanelor indreptatite sa introduca o actiune intemeiata pe prevederile art. 45 din lege, respectiv fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora sa solicite anularea contractelor de vanzare cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, si nu chiriasilor cumparatori care ar fi avut posibilitatea sa cunoasca împrejurarea ca la data incheierii contractului imobilul era revendicat.
Pe de alta parte, instanta a avut în vedere dispozitiile art. 45 din Legea nr. 10/2001, reținând că dupa expirarea termenului special, derogator de la dreptul comun, prevazut de Legea 10/2001, nu se mai poate pune în discutie valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare pentru imobilele preluate atat fara titlu, cat si cu titlu de catre stat, ce fac obiectul acestei legi, astel incat a respins capatul de cerere avand ca obiect anularea contractului de vanzare-cumparare nr. 3522/_ din 30.04.1997, ca nefondat.
Cu privire la capatul de cerere avand ca obiect repunerea partilor in situatia anterioara incheierii contractului nr. 3522/1997, avand in vedere motivele de fapt cat si cele de drept invocate de catre reclamanta (art. 50 si urm. din Legea 10/2001), instanta a retinut ca a fost investita cu o cerere de restituire a pretului imobilului cumparat in baza Legii nr. 112/1995, cu privire la care a fost admisa actiunea in revendicare formulata de mostenitorul fostului proprietar.
Avand in vedere dispozitiile art. 50 alin. 2, alin. 2 ind. 1 și alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanta a retinut ca in solutionarea spetei de fata sunt incidente prevederile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, care contin o reglementare speciala a institutiei evictiunii in ipoteza in care priveste un imobil preluat abuziv si vandut in conditiile Legii nr. 112/1995, stabilind raspunderea pentru evictiune in sarcina Ministerului F. Publice.
Instanta a retinut ca sub aspectul dreptului la despagubiri, este irelevant faptul ca acest contract de vanzare cumparare nu a fost constatat nul, prin hotarare judecatoreasca devenita irevocabila, caci a devenit ineficient, in urma compararii titlurilor de proprietate si a admiterii actiunii in revendicare, prin acordarea de preferabilitate titlului fostului proprietar.
Chiriasii cumparatori au dreptul la restituirea pretului de piata in ipoteza in care, mentinandu-se valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995, au fost evinsi (deposedati) in sens larg, prin efectul admiterii actiunii in revendicare, prin compararea titlurilor, cu conditia ca in cadrul argumentelor care au stat la baza admiterii actiunii in revendicare instanta sa nu fi retinut nerespectarea dispozitiilor Legii nr. 112/1995 la incheierea contractului de vanzare-cumparare sau reaua credinta a cumparatorului.
Instanta a apreciat ca prevederile art. 50 alin. 2 si 2 ind. 1 din Legea nr. 10/2001 sunt aplicabile si in situatia in care fostul chirias, cumparator al imobilului in baza Legii nr. 112/1995, a fost evins prin admiterea actiunii in revendicare.
In speta, nu s-a putut retine ca actul de vanzare-cumparare a fost incheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cata vreme in considerentele hotararii judecatoresti pronuntate in cadrul actiunii in revendicare, s-a retinut ca reclamantii ar fi avut posibilitatea sa cunoasca imprejurarea ca la data incheierii contractului imobilul era revendicat.
Insa, desi contractul de vanzare cumparare al reclamantei din prezenta cauza nu a fost in mod expres desfiintat, in urma admiterii actiunii in revendicare, acesta a devenit ineficient. Astfel, este evident ca reclamanta este titulara unui bun, in sensul art. 1 din Protocolul 1 la CEDO, care include notiunea de bun, si pe titularul unui drept de creanta. Ca urmare a pierderii imobilului din patrimoniu, reclamanta a ramas beneficiara dreptului de creanta, constand in contravaloarea pretului actualizat al imobilului.
In consecintă, instanta a retinut că reclamanta din prezenta cauza se incadreaza in ipoteza avuta in vedere de art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 si poate solicita restituirea pretului actualizat al imobilului situat in Bucuresti, .. 15, .. Astfel, instanta constata ca reclamanta este indreptatita sa primeasca valoarea pretului actualizat al imobilului cu privire la care s-a admis actiunea in revendicare.
Față de considerentele expuse, avand in vedere si disp. art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, avand in vedere concluziile raportului de expertiză construcții efectuat în prezenta cauză, prin care s-a stabilit că prețul actualizat al locuinței este de 18.845 lei lei, instanța a admis acest capat de cerere si a obligat paratul M. F. Publice la plata catre reclamanta a sumei de 18.845 lei reprezentand pret actualizat platit pentru imobilul situat in Bucuresti, .. 15, ..
Față de soluția la care a ajuns instanța în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 274 C.pr.civ. care prevăd că partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanța a luat act ca reclamanta isi rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Împotriva sentinței civile 4343/09.03.2012 s-a declarat recurs de către reclamanta L. E. și de către pârâtul M. Finanțelor Publice.
La termenul din data de 23.10.2013, în raport de valoarea obiectului cererii, tribunalul a calificat prezenta cale de atac ca fiind apelul.
Prin decizia civilă nr. 1065 A din 30.10.2013, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondate ambele apeluri.
Asupra apelului formulat de apelantul pârât M. Finanțelor Publice, care a vizat, în principal, calitatea sa procesuală în prezenta cauză, tribunalul a reținut că, deși susținerea apelantului pârât în sensul că în cauză este vorba despre angajarea răspunderii pentru evicțiune este corectă, la fel de corect este și raționamentul primei instanțe, care a constatat că în cauzele cu acest obiect, calitatea procesuală pasivă este stabilită ex lege, prin dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001, în sarcina Ministerului Finanțelor care este debitorul obligației de restituire a prețului avansat de chiriașii cumpărători în baza Legii nr. 112/1995. Tribunalul nu reține niciun argument pertinent în sensul interpretării apelantului pârât că prevederile art. 50, alin. 3 din Legea nr. 10/2001 nu au caracter procesual, ci doar prevăd o procedură administrativă de determinare a sursei din care vor fi restituite sumele. Astfel, dacă s-ar accepta interpretarea conferită de către apelantul pârât, s-ar ajunge la o îngreunare excesivă, neconcordantă cu drepturile garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a obținerii recunoașterii acestora, în contextul în care, după o eventuală stabilire a obligației de despăgubire în sarcina vânzătorului ca urmare a evingerii cumpărătorului, ar trebui ca acesta din urmă să demareze o procedură ulterioară, de solicitare către M. Finanțelor Publice să aloce sumele necesare în contul obligației de despăgubire. Acest circuit ar determina o împovărare exagerată a creditorilor unor astfel de obligații.
Referitor la apelul formulat de apelanta reclamantă L. E., tribunalul a apreciat ca fiind pertinent argumentul primei instanțe în sensul că în considerentele sentinței civile nr. 1372/31.01.2001 s-a reținut, cu putere de lucru judecat, aspectul că reclamanta din prezenta cauză ar fi putut să cunoască faptul că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare imobilul era revendicat, și că aceasta justifică acordarea doar a prețului actualizat. La acest moment, considerentele instanței reținute irevocabil în cuprinsul sentinței civile nr. 1372/31.01.2001, se impun și în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, întrucât fac corp comun cu dispozitivul de respingere a cererii reclamantei din acea cauză. Nicio instanță nu mai are posibilitatea să analizeze, peste ceea ce s-a reținut, astfel cum s-a subliniat mai sus, în considerentele sentinței civile nr. 1372/31.01.2001, poziția subiectivă a reclamantei și a soțului său de la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, întrucât acest aspect s-a lămurit, reținându-se reaua credință, ca urmare a existenței posibilității lor de a lua cunoștință de revendicarea imobilului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanță a acordat reclamantei prețul actualizat în temeiul art. 50, alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta L. E. cât și pârâtul M. Finanțelor Publice.
Prin decizia civilă nr. 982 R din 03.06.2014, Curtea de Apel Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P.M.B., a admis recursul declarat de recurenta reclamantă L. E., a casat în parte decizia civilă recurată și a reținut cauza pentru rejudecarea apelului declarat de recurenta reclamantă L. E., menținând celelalte dispoziții ale deciziei.
S-a acordat termen pentru rejudecare la data de 30.09.2014, C.2 R, cu citarea părților.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de casare a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 501 din Legea nr.1/2009 „Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare, incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificarile ulterioare, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilelor, stabilit conform standardelor internationale de evaluare”.
Din analiza textului legal, Curtea apreciază că se înțelege foarte clar care sunt condițiile în care se acordă foștilor proprietari prețul de piață pentru imobil, anume care dintre foștii proprietari sunt îndreptățiți a primi această valoare de piață a imobilului. În acest sens, Curtea reține că dispoziția din Legea nr. 1/2009 se interpretează în sensul că prin hotărâre judecătorească de desființare a contractului trebuie să se prevadă în mod expres că acel contract s-a încheiat cu nerespectarea unei dispoziții a Legii nr. 112/1995, respectiv neîndeplinirea uneia dintre condițiile impuse acest act normativ pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În cazul în care este vorba doar de proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost evinși prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, prin compararea titlurilor, cum este cazul în speță, legiuitorul a statuat expres faptul că aceștia sunt îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului.
În speță, din hotărârile judecătorești depuse la dosar rezultă că recurenta reclamantă a pierdut proprietatea imobilului prin sentința civilă nr. prin sentința civilă nr. 1372/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr. 745/1999, care a rămas irevocabilă, prin care s-a admis acțiunea în revendicare formulată contradictoriu cu recurenta reclamantă din prezentul litigiu, care a obligată să lase în deplină proprietate și posesie a apartamentul nr. 4 al imobilului situat în București, ..15, ..
Prin urmare, se constata că, în cauză, a intervenit desființarea titlului de proprietate al recurentei reclamante ca urmare a admiterii acțiunii în revendicare, în cadrul căreia contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 a reprezentat titlul exhibat de aceasta.
Este adevărat că în considerentele care explică și justifică soluția adoptată în acțiunea în revendicare, instanța a reținut că recurenta din prezenta cauză ar fi putut cunoaște faptul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare imobilul era revendicat, însă aceste aspecte au fost reținute cu depășirea limitelor judecății trasate prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. 745/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pe de altă parte, lipsa bunei credințe la încheierea contractelor în temeiul Legii nr. 112/1995 ar fi atras, în cadrul acțiunii în constatarea nulității absolute formulată în termenul prevăzut de art. 45 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, incidența art. 45 alin. 2 din această lege, care vizează actele de înstrăinare ce au avut ca obiect imobile preluate fără titlu de către stat, iar nu pe cele încheiate cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, care intră în sfera reglementării art. 45 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001 și care nu pot fi salvate nici de buna credință a părților contractante.
În această situație, Curtea apreciază că sunt întrunite cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 501 din Legea nr.1/2009, recurenta fiind îndreptățită să primească prețul de piață calculat conform standardelor internaționale de evaluare.
Nu poate fi reținută îmbogățirea fără justă cauză, aceasta fiind definită ca fiind faptul juridic licit prin care are loc mărirea patrimoniului unei persoane prin micșorarea corelativă a patrimoniului altei persoane, fără ca pentru acest efect să existe o cauză justă sau un temei juridic. Or, astfel cum s-a arătat anterior, recurenta reclamantă este îndreptățită să primească prețul de piață în condițiile art. 501 din Legea nr.1/2009.
Cu toate acestea, Curtea apreciază că instanța de recurs nu poate stabili valoarea despăgubirilor la care este îndreptățită reclamanta în temeiul acestor norme juridice, pe baza expertizei întocmită în fața instanței de fond, întrucât, deși instanța de apel a expus considerente cu privire la fondul cauzei, cuantumul pretențiilor solicitate de către recurenta reclamantă nu a făcut obiect al analizei instanței de apel, nefiind administrat, în cadrul căii de atac devolutive, probatoriul necesar pentru stabilirea acestei valori.
Or, Curtea apreciază că în cauză este necesară administrarea unei expertize judiciare în specialitate evaluare imobiliară, care să stabilească valoarea de piață a imobilului.
În aceste condiții, Curtea a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia recurată și a reținut cauza spre rejudecarea apelului, conform art. 312 alin. 3 teza a III-a Cod proc. civ., partea finală (față de ., de către instanțele de fond, dispozițiile art. 312 alin. 3 teza a III-a Cod proc. civ., referitoare la casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind aplicabile).
Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei și a fost respins ca nefundat recursul formulat de pârâtul M. Finanțelor Publice, baza art.312 alin.1 din Codul de procedură civilă.
S-a acordat termen pentru rejudecarea apelului reclamantei la data de 30.09.2014, C.2 R, cu citarea părților când s-a dispus administrarea probei cu expertiză evaluare proprietate imobiliară, care să stabilească valoarea de piață a imobilului în litigiu.
Rejudecând pricina pe fond, Curtea constată următoarele:
Întrunirea celor două condiții prevăzute de dispozițiile art. 501 din Legea nr.1/2009 a fost analizată și reținută prin decizia de casare, instanța de recurs apreciind că recurenta este îndreptățită să primească prețul de piață calculat conform standardelor internaționale de evaluare.
Cu ocazia rejudecării în fond după casarea cu reținere s-a dispus suplimentarea probatoriului, sens în care a fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate pentru stabilirea prețului de piață calculat conform standardelor internaționale de evaluare.
Prin raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, expertul a stabilit valoarea imobilului la suma de 367.400 RON, concluziile expertului fiind argumentate cu privire la valoarea de circulație a apartamentului în litigiu, compus din două camere și dependințe, în suprafață utilă de 63,13 mp și teren sub construcție în suprafață de 19,07 mp, arătându-se criteriile de individualizare avute în vedere pentru determinarea valorii de piață a imobilului (locația imobilului, întinderea acestuia, structura, finisajele, utilitățile dar și vechimea acestuia), motiv pentru care, rejudecând, Curtea va admite apelul declarat de apelanta reclamantă L. E., va schimba în parte sentința civilă apelată în sensul că va obliga pe pârâtul M. Finanțelor Publice la plata sumei de 367.400 RON reprezentând valoarea de circulație a imobilului care a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 3522/_ din 30.04.1997 către reclamantă.
Vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligat pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor de la dosar (filele 19 – 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Rejudecând:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă L. E., împotriva sentinței civile nr. 4343/09.03.2012, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. Finanțelor Publice reprezentat de D.G.R.F.P.B., Primăria M. București prin Primarul General și ..
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:
Obligă pe pârâtul M. Finanțelor Publice la plata sumei de 367.400 RON reprezentând valoarea de circulație a imobilului care a format obiectul contractului de vânzare – cumpărare nr. 3522/_ din 30.04.1997 către reclamantă.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe pârât la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. Z. D. F. G.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I./D.L.M.
2 ex./24.03.2015
Jud. apel:
G. N. P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 77/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
