Pretenţii. Decizia nr. 77/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 3101/3/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.77A
Ședința publică de la 12 februarie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
**************
După admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-pârât M. Finanțelor Publice prin D.G.R.F.P.B., cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2 și a cererii de aderare la apel formulată de aderenții-reclamanți B. I. și B. M., ambii cu domiciliul ales la SCA "Ș., G. & Asociații", în București, Splaiul Independenței nr.3, ., ., împotriva sentinței civile nr.892/25.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001, pretenții, alte cereri”.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 6 februarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 12 februarie.
CURTEA
Prin acțiunea civilă din 7.05.2009, astfel cum a fost precizată la termenul din 26.03.2010, reclamanții B. I. și B. M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin M. Finanțelor Publice pentru a fi obligat la plata prețului de piață al imobilului situat în ., corp B, sector 1, București, în temeiul art.501 din Legea nr.10/2001.
În motivare a arătat că între S.C. Herăstrău Nord S.A., în calitate de mandatar al Primăriei Municipiului București, și ei s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr. 3366/_/ 21.02.1997 având ca obiect imobilul de mai sus, în baza Legii nr.112/1995.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, succesorii foștilor proprietari ai imobilului au solicitat să se constate nevalabilitatea titlului statului, nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare și obligarea lor la predarea imobilului.
Prin sentința civilă nr._/22.11.2005 a Judecătoriei Sector 1 București a fost admisă în parte acțiunea, în sensul că s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului din litigiu, dar au fost respinse capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare și revendicarea. Prin decizia civilă nr.1183/20.06.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul foștilor proprietari, iar ei, reclamanții ( B. I. și B. M. ) au fost obligați să lase în deplină proprietate și posesie imobilul.
Astfel fiind, ei au fost evinși și sunt prejudiciați cu contravaloarea imobilului.
Prin sentința civilă 5781/26.03.2010 Judecătoria sect.1 București a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă 937/15.11.2011, Tribunalul București Secția a IV- a Civilă a admis apelul, a anulat hotărârea apelată și a constatat competența materială a tribunalului în judecarea cauzei în primă instanță, în raport de prevederile art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă, ca urmare a indicării de către reclamanți a pretențiilor la 860.000 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă sub nr._ la data de 1.02.2012.
Pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.892/25.04.2013 Tribunalul București Secția a III a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și a admis acțiunea în sensul că l-a obligat pe acesta la plata sumei de 372.681 lei (echivalentul a 85.448 euro), către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit art.50 alin.3 din Legea 10/2001, republicată, restituirea prețului de piață al imobilelor privind contractele de vânzare – cumpărare încheiate cu respectarea prev. Legii nr. 112/1995, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către M. Finanțelor Publice.
Prin derogare de la regula generală instituită prin prevederile art.1337 Cod civil, obligația de garanție contra evicțiunii revine Ministerului Finanțelor Publice,în materia imobilelor preluate abuziv și care intră în sfera de reglementare a Legii 10/2001. Așa fiind, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. Finanțelor Publice a fost găsită neîntemeiată.
În ceea ce privește fondul cauzei, a constatat că prin sentința civilă nr._/2005 pronunțată de Judecătoria sect.1 București și decizia civilă 1183/2006 a Tribunalului București Secția a IV a Civilă devenită irevocabilă prin respingerea recursului, s-a constatat nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului din București Al.A. nr.7, corp B,
Titlul de proprietate al reclamanților, respectiv contractul de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, nu a fost însă anulat, operând astfel prezumția de valabilitate a acestuia. Prin urmare reclamanții au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului, în conformitate cu art.501 din Legea 10/2001 modificată prin Legea 1/2009.
Conform acestor prevederi legale, proprietarii ale căror contracte de vânzare – cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului stabilit conform standardelor internaționale de evaluare, iar potrivit alin. 2 valoarea despăgubirilor se stabilește prin expertiză.
Prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar B. M. apartamentul a fost evaluat la prețul de 372.681, lei echivalentul sumei de 85 444 Euro, în raport de care instanța a admis acțiunea.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de expert.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul M. Finanțelor Publice care în susținerea motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate i-a adus următoarele critici:
-greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, cu încălcarea principiului relativității efectelor contractului care nu poate produce efecte decât între părțile contractante, în speță între reclamanți și Primăria Municipiului București ;
-instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.50 alin.21 din Legea nr.10/2001 care fac trimitere numai la contractele de vânzare cumpărare desființate prin hotărâri definitive și irevocabile și nu la cele a căror valabilitate a fost menținută;
-în plus, aceeași prevedere legală face posibilă îndreptățirea reclamantului la plata prețului de piață al imobilului doar atunci când contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995, în timp ce în speță, s-a reținut că reclamanții și Municipiul București au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu nerespectarea Legii nr.112/1995;
-valoarea imobilului de 372.681 lei ar trebui diminuată cu 30% în raport de blocajul actual al pieții imobiliare, pentru a se evita îmbogățirea fără justă cauză a reclamanților.
Prin decizia civilă nr.20A/17.01.2014 Curtea de Apel București Secția a IV a Civilă a respins apelul declarat de pârât ca fiind tardiv introdus, în raport de data comunicării sentinței, 11.10.2013 și ștampila de pe plicul de înaintare a apelului de către pârât -29.10.2013.
Prin decizia civilă nr.2195/17.09.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I Civilă a admis recursul declarat de pârât, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel, în raport de noile probe din recurs precum că la poșta, plicul cuprinzând apelul declarat de pârât a fost depus la data de 28.10.2013 și nu 29.10.2013, cum este imprimat pe plic.
Reluând judecata apelului pe fond, curtea constată următoarele:
Într-adevăr, în dreptul comun funcționează principiul relativității efectelor contractelor de vânzare cumpărare, în sensul că drepturile și obligațiile stipulate prin acestea, se produc numai între părțile contractante .
În speță, contractul de vânzare cumpărare nr.3366 /_/21.02.1997 având ca obiect apartamentul nr.1 din imobilul situat în București, ..7, corp B, sector 1, a fost încheiat între reclamanții B. I. și B. M., în calitate de cumpărători și Municipiul București prin ., în calitate de vânzător.
Acest contract este supus însă nu numai acordului de voință al părților, ci și dispozițiilor Legii nr.112/1995, cât și a Legii nr.10/2001.
Conform art.50 din Legea nr.10/2001, restituirea prețului actualizat sau restituirea prețului de piață al imobilelor, în acțiunile intentate de foștii chiriași ale căror contracte de vânzare cumpărare au devenit ineficiente, se face de către M. Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art.13 alin.6 din Legea nr.112/1995 cu modificările ulterioare.
Textul de lege suscitat reprezintă o normă dintr-o lege specială, cu caracter derogator de la dispozițiile din dreptul comun, ce reglementează răspunderea pentru evicțiune instituită prin prevederile art. 1337 și art. 1341 Cod civil, în sarcina vânzătorului.
Prin dispozițiile legale susmenționate, M. Finanțelor Publice a fost subrogat în obligațiile Municipiului București, astfel încât, urmare a evicțiunii provocată de un terț, respectiv de fostul proprietar al imobilului, pârâtului M. Finanțelor Publice este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Ca urmare, just a fost respinsă excepția calității procesuale pasive .
Conform art. 501 din Legea nr. 10/2001, proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Prevederile legale suscitate nu au în vedere contractele de vânzare-cumpărare anulate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pentru nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, la data încheierii lor, ci contractele de vânzare-cumpărare încheiate în baza aceleiași legi, devenite caduce în urma operațiunii de comparare a titlurilor de proprietate.
Or, într-o astfel de ipoteză se află raportul juridic dedus judecății, de vreme ce, prin sentința civilă nr._ din 24.11.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost respins ca prescris capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr.3366/_/21.02.1997, iar prin decizia civilă nr.1183 A de la 20.06.2006, Tribunalul București Secția a IV a Civilă, i-a obligat pe reclamanți să lase în deplină proprietate și posesie foștilor proprietari apartamentul nr.1 situat în București, ., corp B, sector 1.
Obligația de restituire a imobilului are la bază compararea titlurilor de proprietate și nu constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamanți cu statul, ca urmare a nerespectării dispozițiilor Legii nr. 112/1995.
Numai pentru cealaltă ipoteză a constatării nulității contractului, ca urmare a eludării prevederilor Legii nr. 112/1995, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, doar dreptul la restituirea prețului actualizat, prin prevederile art. 50 alin. 2 din aceeași lege, situație în care nu se află reclamanții.
Prevederile art.50 alin.21 din Legea nr.10/2001, care au un conținut aproape identic cu cele din art.50 alin.1 din Legea nr.10/2001, instituie dreptul titularilor contractelor de vânzare cumpărare încheiate în baza Legii nr.112/1995, l-a restituirea prețului de piață al imobilului dacă contractul de vânzare cumpărare a fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, cu toate că a fost încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995.
În speță, contractul de vânzare cumpărare din litigiu încheiat în baza Legii nr.112/1995 a fost desființat implicit prin decizia civilă nr.1183A/ 20.06.2006 a Tribunalului București Secția a IV a Civilă rămasă definitivă și irevocabilă, de vreme ce a devenit ineficient în urma operațiunii de comparare a titlurilor de proprietate și a preferabilității titlului de proprietate al foștilor proprietari, cărora reclamanții au fost obligați să le predea imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare.
Tribunalul nu a avut de soluționat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a aceluiași contract de vânzare cumpărare, căci acesta fusese soluționat prin respingerea lui ca fiind prescris prin sentința civilă nr._/24.11.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, iar instanța a reținut incidența excepției prescripției, fără a analiza pe fond criticile de nulitate.
Ca urmare, considerațiile din decizia nr.1183A/20.06.2006 a Tribunalului București Secția a IV a Civilă precum că același contract de vânzare cumpărare a fost încheiat cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, exced dispozitivului aceleiași decizii prin care a fost menținută dispoziția de respingere ca prescris a capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Aceleiași considerații exced și soluției date capătului de cerere privind revendicarea căci admiterea ei a avut la bază operațiunea de comparare a titlurilor de proprietate valabile ale ambelor părți și nu a unui singur titlu de proprietate valabil.
Or, în puterea lucrului judecat intră doar considerentele în lipsa cărora n-ar fi posibilă înțelegerea dispozitivului hotărârii, considerentele decisive, adică acelea care constituie susținerea necesară a dispozitivului, cât și considerentele care tranșează fondul litigiului.
În speță, considerațiile privind încheierea contractului de vânzare cumpărare din litigiu cu nerespectarea Legii nr.112/1995 nu susțin dispozitivul deciziei civile susmenționate și nu au intrat în puterea lucrului judecat.
Prin admiterea acțiunii în revendicare și efectuarea operațiunii de comparare a titlurilor de proprietate instanța a stabilit implicit, cu autoritate de lucru judecat, valabilitatea contractului de vânzare cumpărare exibat de către reclamanți, astfel încât dispozițiile art.50 alin.2 din Legea nr.10/2001, care acordă doar dreptul la reconstituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995, nu și-au aplicare în cauză.
În speță, sunt incidente dispozițiilor art.50 alin.21 și art.50 alin.1 din Legea nr.10/2001 care acordă dreptul la restituirea prețului de piață al imobilului proprietarilor ale cărora contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 și care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Valoarea imobilului a fost stabilită prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul B. M. la nivelul sumei de 372.681 lei echivalentul sumei de 85.448 euro și nu a fost contestată în condițiile art.212 Cod procedură civilă, pe calea obiecțiunilor la raportul de expertiză, de către pârât la următorul termen de judecată din 25.04.2013 .
Ca urmare, pârâtul este decăzut din dreptul de a contesta în apel valoarea imobilului în raport de dispozițiile art.103 alin.1 Cod procedură civilă.
Așa fiind, constatând netemeinicia tuturor motivelor de apel, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează a-l respinge, ca nefondat.
Referitor la cererea de aderare la apel formulată de către intimații reclamanți care au solicitat reevaluarea imobilului în urma administrării probei cu o nouă expertiză în cauză, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, conform art.293 alin.1 Cod procedură civilă, intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.
Aderarea la apel introdusă în temeiul de lege susmenționat nu poate însă să conducă la o asemenea schimbare a hotărârii primei instanțe încât prin aderarea la apel să se poată obține ceea ce se putea modifica numai pe baza apelului principal.
Or, în speță, intimații nu au declarat un apel principal pentru a putea obține o reevaluare majorată a cuantumului valorii de circulație a imobilului din litigiu, astfel încât cererea de aderare la apel având acest obiect este neîntemeiată.
În baza art.274 Cod procedură civilă, apelantul va fi obligat să plătească reclamanților intimați suma de 1500 lei cheltuieli de judecată justificate cu chitanța privind plata onorariului de avocat în fața primei judecății la Curtea de Apel București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul M. Finanțelor Publice prin D.G.R.F.P.B., cu sediul în București, . Gerota nr.13, sector 2 în contradictoriu cu intimații reclamanți B. I. și B. M., ambii cu domiciliul ales la SCA "Ș., G. & Asociații", în București, Splaiul Independenței nr.3, ., .,sector 5,împotriva sentinței civile nr.892/25.04.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de intimații reclamanți B. I. și B. M..
Obligă pe apelantul pârât la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată către intimații reclamanți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
A. V. R. P.
GREFIER
G. – M. V.
RED.AV
Tehnored.MȘ/ 5 ex.
17.02.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 189/2015. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 161/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
