Partide politice. Decizia nr. 98/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 98/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2015 în dosarul nr. 7470/2/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 98 A
Ședința publică de la 26 februarie 2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - M. A. M.
JUDECATOR - G. D. M.
GREFIER - A. G. C.
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul-petent P. R. M. prin reprezentant B. I. și de apelanta intervenientă B. M. A. împotriva sentinței civile nr.24P/06.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimații-intervenienți P. R. M. prin reprezentant C. V. T. și M. I..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect „modificare statut partide politice”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: apelanta intervenientă B. M. A., personal, apelantul-petent P. R. M. prin reprezentant legal B. I., personal și asistat de avocat T. G., intimatul-intervenient P. R. M. prin reprezentant C. V. T., prin apărător, avocat P. A., lipsind intimatul intervenient M. I..
Ministerul Public - reprezentat de P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei prin serviciul registratură, în data de 24.02.2015, intimatul intervenient M. I. a depus note scrise.
În cauză s-au legitimat la solicitarea intimatei numitul B. I. care a prezentat CI . nr._ din 25.08.2008 eliberată de SPCEP-S 6 biroul nr.1 și B. A. M. care a prezentat CI . nr._ din 10.04.2008 eliberată de CPEP S 3 biroul nr.3.
Curtea pune în discuția părților excepția tardivității depunerii completărilor la motivele de apel formulate de apelanta intervenientă B. A. M., completări depuse la data de 26 ianuarie 2013.
Apelanta intervenientă B. M. A. învederează instanței că a angajat două rânduri de avocați cu contract de asistență juridică și cu achitarea onorariilor, însă nici doamna avocat M. M. nu s-a prezentat pentru a formula apelul și nici doamna avocat C. G., care a formulat toate demersurile la Curtea de Apel nu s-a prezentat și solicită ca instanța să aibă în vedere toate solicitările sale.
Apărătorul apelantului-petent P. R. M. - reprezentat de B. I., arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției, instanța urmând să aibă în vedere data depunerii completărilor la motivele de apel.
Apărătorul intimatului-intervenient P. R. M. - reprezentat de C. V. T. pune concluzii de admitere a excepției tardivității formulării completărilor la cererea de apel a apelantei interveniente B. M. A., conform susținerilor sale din notele scrise depuse la dosar.
Ministerul Public - reprezentat de P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror, solicită admiterea excepției tardivității completării motivelor de apel, considerând că acestea au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Curtea în urma deliberării constată că motivele de apel formulate în completare și depuse la data de 26 ianuarie 2015 sunt tardiv formulate având în vedere că hotărârea apelată a fost comunicată apelantei interveniente B. M. A. la data de 13.11.2014, că potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr.14/2003 apelul se declară în 5 zile de la comunicare, iar cererea de apel trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază conform art. 470 lit. c) din noul Cod de procedură civilă. Prin urmare, Curtea va analiza doar motivele de apel formulate în termen legal prin cererea de apel introdusă inițial.
Curtea acordă părților cuvântul asupra probatoriului.
Se prezintă doamna avocat B. U. A. Vivi, care arată că îl reprezintă în cauza de față pe intimatul intervenient M. I., astfel cum face dovada cu împuternicirea avocațială pe care o depune la dosarul cauzei.
Apelanta intervenientă B. M. A. solicită încuviințarea probelor solicitate prin motivele de apel, inclusiv proba cu martori.
Apărătorul intimatului-intervenient P. R. M. - reprezentat de C. V. T. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosar. În ceea ce privește probele solicitate de apelanta intervenientă B. M. A., arată că o parte din acestea au fost solicitate prin completările la motivele de recurs, pe care instanța le-a constatat tardiv formulate, astfel că solicită ca instanța să aibă în vedere doar probele solicitate prin cererea inițială de apel depusă de intervenientă. Solicită respingerea probei cu martori pe care nu o consideră utilă soluționării prezentei cauze.
Apărătorul apelantului-petent P. R. M. - reprezentat de B. I., solicită încuviințarea probei cu acte, precizând că nu se opune administrării probelor solicitate de apelantă și de intimat.
Apărătorul intimatului-intervenient M. I. arată că nu are probe de solicitat; că este de acord cu încuviințarea probei cu înscrisuri pentru apelantul petent și intimatul intervenient, însă se opune încuviințării probei cu înscrisuri solicitată de apelanta intervenientă B. M. A., având în vedere că proba nu a fost solicitată prin motivele de apel, cât și față de împrejurarea că înscrisurile atașate cererii de apel nu au nici o legătură cu prezenta cauză. În ceea ce privește proba testimonială solicitată de apelanta intervenientă B. M. A. o apreciază ca fiind neconcludentă și nepertinentă față de obiectul cauzei.
Ministerul Public - reprezentat de P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror, apreciază că proba testimonială nu este utilă având în vedere obiectul cauzei, iar în ceea ce privește proba cu înscrisuri, solicită să fie încuviințată, numai în măsura în care au fost depuse până la acest termen de judecată.
Curtea încuviințează pentru toate părțile proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, în temeiul art. 479 alin.2 NCPC și respinge ca nefiind utile soluționării cauzei, în raport cu obiectul acesteia, probele cu martori, expertiză și interogatoriu solicitate de apelanta intervenientă B. M. A. prin cererea de apel.
Curtea declară încheiată cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile asupra fondului.
Apelanta intervenientă B. M. A. arată că prin cererea inițială de apel a solicitat proba cu înscrisuri și cu martori și a detaliat motivele pentru care solicită aceste probe, astfel că solicită ca instanța să le aprecieze ca fiind temeinice și să constate că la Tribunalul București, cu ocazia judecării fondului, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, pe fond, să se admită cererea formulată de P. R. M. prin reprezentant B. I. și B. M. A., respectiv cererea sa de intervenție. Arată că a organizat un congres extraordinar pentru P. R. M. în 27 iulie 2013 la A. I., întrucât conducerea partidului de la acea dată nu s-a mai implicat în nimic organizatoric și se impunea o schimbare, care de fapt a venit la îndemnul domnului C. V. T., în sensul că s-a făcut un Consiliu Național, dar pe care acesta nu l-a respectat. Arată că în organizațiile locale s-a hotărât ca fiecare dintre acestea să își trimită reprezentanți la A. I. și să aibă loc acest Congres Național. Apreciază că motivele de nelegalitate și de netemeinice ale sentinței atacate sunt legate de faptul că au fost respinse lucrările congresului, unde s-a ales o nouă conducere și unde au fost corect reprezentați de cei care au fost aleși din organizațiile locale pornite de jos în sus. Mai arată că în data de 20 iulie 2013 domnul C. V. T. a organizat un congres care a fost anulat.
Apărătorul apelantului-petent P. R. M. - reprezentat de B. I., solicită în principal, admiterea apelului și anularea hotărârii având în vedere că instanța anterioară a reținut în mod nelegal că domnul B. I. nu poate reprezenta P. R. M., întrucât prin congresul din 27 iulie 2013 în finalul procesului verbal este împuternicit să facă toate demersurile pentru înregistrarea în Registrul partidelor a acestor mențiuni. În cazul în care instanța admite acest motiv de apel solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond. În subsidiar, solicită să se constate că la congres din cele 42 de filiale, au fost prezente 35 de filiale, întrunind majoritatea legală pentru a lua decizii conform statului și Legii nr.14/2003, astfel că singurul fapt reținut de instanța anterioară, fără însă a-l motiva, a fost faptul că a fost invalidat Consiliul Național din15 iunie 2013 printr-o hotărâre judecătorească. Mai arată că la Consiliul Permanent din 15 iunie 2013 a fost făcută doar convocarea, care se putea face și ad-hoc, pentru ceea ce s-a discutat la Congresul de la A. I. și nu consideră că acesta poate fi un motiv pentru care să nu se poate valida ceea ce a hotărât o majoritate respectiv înființarea unu partid. Solicită admiterea apelului. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta intervenientă B. M. A. pune concluzii de admitere a acestuia pentru motivele arătate în întâmpinare.
Apelanta intervenientă B. M. A. solicită admiterea apelului formulat de apelantul-petent P. R. M. - reprezentat de B. I..
Apărătorul intimatului-intervenient P. R. M. - reprezentat de C. V. T. solicită respingerea apelurilor formulate de petentul P. R. M. - reprezentat de B. I. și de intervenienta B. M. A. ca neîntemeiate, astfel cum a argumentat pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Arată că în conformitate cu Statutul Partidului R. M., președintele partidului poate fi revocat și poate fi ales un alt președinte, dar în cadrul unui congres,iar pentru a fi organizat nu este suficient să se facă o convocare ad-hoc, există niște etape premergătoare care trebuie respectate, raportat la statut și în conformitate cu Legea nr.14/2003. Arată că era necesară o convocare din partea Biroului Permanent, însă se susține de către apelanta intervenientă B. M. A. că a fost convocat și organizat de către domnul C. V. T. un congres ale cărui lucrări au fost respinse de către instanță. Arată că acele lucrări vizează un Consiliu Național care a avut ca obiect schimbarea sediului partidului și au făcut obiectul unui dosar, în procesul verbal încheiat cu această ocazie este adevărat că s-a omis să se treacă faptul că s-a pus în discuție și s-a votat schimbarea sediului partidului, motiv pentru care nu s-a mai continuat demersurile în acel dosar, fiind greșit întocmit. Precizează că dosarul la care se face vorbire de partea adversă, având nr._/3/2013 nu are nici o legătură cu lucrările Consiliului național organizat de domnul F. sau cu lucrările Congresului de la A. I., mai mult decât atât toate lucrările congresului care face obiectul cauzei pendinte au la bază lucrările unui Consiliu Național organizat de aceleași persoane prin care s-a dorit revocarea președintelui C. V. T. și numirea altor membri ai Biroului permanent, lucrări care au făcut obiectul dosarului nr._/3/2013, dosarul fiind respins, astfel că atâta timp cât lucrările consiliului care au stat la baza lucrărilor congresului ce face obiectul dosarului pendinte, au fost respinse, acel birou permanent nefiind validat de către instanță, nefiind înscris, ca modificări, în evidențele Registrului partidelor politice, nu putea fi un biroul permanent legal, statutar, ales, care să poată convoca congresul la care face referire prezentul dosar. Arată că își susține punctul de vedere astfel cum a fost prezentat instanței prin întâmpinare.
Apărătorul intimatului-intervenient M. I. solicită respingerea apelurilor formulate de petentul P. R. M. - reprezentat de B. I. și de intervenienta B. M. A.. Apreciază că în mod temeinic și legal instanța de fond a constatat că domnul B. I. nu putea să depună cererea de chemare în judecată cu care a fost investit Tribunalul București și care face obiectul cauzei de față. Solicită să se constate că potrivit art. 48 lit. a) și d) din Statutul Partidului R. M., președintele este cel care reprezintă partidul în relațiile cu autoritățile și instituțiile publice și care semnează documentele care îl angajează din punct de vedere politic și juridic. Arată că un mandat acordat de către un congres extraordinar, care nu respectă statutul partidului, nu este valabil; că domnul B. I. în momentul în care a investit instanța de fond cu soluționarea cauzei de față nu a făcut referire la mandatul în baza căruia a depus această cerere, care este semnată de domnul B. fără nici un fel de mandat menționat expres și este ștampilat cu ștampila unui birou permanent care nu există și care neavând personalitate juridică, nu are stampilă. În ceea ce privește lipsa calității de reprezentant a domnului B. I., solicită să se constate că actualul Președinte al Partidului R. M. este domnul C. V. T., potrivit registrului partidelor politice și că acesta nu l-a mandatat pe domnul B. I. să facă aceste demersuri în fața instanței. Dacă s-ar aprecia că lucrările Congresului Extraordinar al Partidului R. M. ar fi fost valide și ar fi fost ales ca Președinte domnul G. F., nici domnul G. F. în calitate de Președinte al Partidului R. M. nu l-a mandat de domnul B. I. să formuleze această cerere. Față de acestea, apreciază că în mod corect, temeinic și legal instanța de fond a reținut că domnul B. I. nu poate reprezenta legal partidul. În ceea ce privește convocarea Congresului Extraordinar de la A. I. solicită să se constate că în raport de prevederile art.75 alin.3 din statutul partidului, Consiliul Național este cel care convoacă congresul; că la dosarul cauzei s-a depus hotărârea nr.42/2013, definitivă și irevocabilă, prin care s-au respins lucrările Consiliului Național care a stat la baza convocării Congresului Extraordinar de la A. I. și în consecință și convocarea pentru acest congres nu mai este valabilă și apreciază că instanța nu putea să valideze lucrările acestui congres. În ceea ce privește susținerea părții adverse în sensul că se putea face și o convocare ad-hoc, arată că aceasta ar însemna să nu se țină cont de statutul partidului, de nici un act sau document constitutiv al partidului. Consideră că instanța de fond în mod corect, față de împrejurarea că nu s-au validat lucrările acestui congres, nu s-a pronunțat asupra tuturor celorlalte modificări, ce au fost menționate la congresul respectiv, întrucât acestea încalcă statutul Partidului R. M..
Apărătorul intimatului-intervenient P. R. M. - reprezentat de C. V. T. solicită să se constate, față de susținerea părții adverse în sensul că domnul B. I. a depus acțiunea și a organizat lucrările congresului în calitate de vicepreședinte al partidului, că din evidențele Registrului partidelor politice, respectiv din listele biroului permanent, rezultă că domnul B. I. nu a deținut și nu deține calitatea de vicepreședinte pentru a face convocările respective. Pe de altă parte, întrucât se susține că lucrările congresului au avut la bază lucrările unui consiliu național, instanța de fond a considerat întemeiată și a admis cererea sa de suspendare a cauzei ce are ca obiect lucrările congresului până la soluționarea cauzei privind lucrările Consiliului Național organizat de aceleași persoane, lucrări care au fost invalidate de instanță.
Apărătorul apelantului-petent P. R. M. - reprezentat de B. I., în ceea ce privește convocarea, solicită să se constate că ședința Biroului permanent din data de 15 iunie 2013, hotărârea care a fost luată în acel dosar, a invalidat modificările la statut și tot atunci a fost convocat prin Consiliul Național acest congres, care a avut o majoritate prevăzută de statut și de legea partidelor, iar subsidiar a fost susținerea sa că se putea face și ad-hoc o convocare.
Ministerul Public - reprezentat de P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror, apreciază criticile formulate ca fiind neîntemeiate, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată și cererile de intervenție formulate în cauză. În fapt, în speță s-a solicitat înregistrarea în Registrul partidelor politice a unor modificări din Statutul Partidului R. M. adoptate la Congresul Extraordinar din 27 iulie 2013, congres care a vizat validarea hotărârii adoptate la Consiliul Național al partidului din 15.06.2013. Or, instanța de fond în mod corect a arătat că prin sentința civilă nr.42/2013 a Tribunalului București pronunțată în dosarul nr._/3/2013 s-a stabilit în mod irevocabil că hotărârile adoptate cu acel prilej sunt nelegale, întrucât întrunirea respectivă nu a respectat dispozițiile cuprinse în Statutul Partidului R. M., respectiv art. 43, art. 96 și art. 32. Or, dispozițiile art. 25 din Legea nr.14/2003, prevăd în mod expres că modificările statutului partidului pot avea loc numai în condițiile prevăzute în statutul fiecărui partid politic. Apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală și nu se impune trimiterea spre rejudecare întrucât instanța anterioară a soluționat pe fond, astfel că solicită respingerea apelurilor și menținerea hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, sub nr._/3/2013, P. R. M. prin reprezentant B. I., în calitate de prim- vicepreședinte, a solicitat înregistrarea modificărilor aduse Statutului Partidului, în conformitate cu disp. art. 25 din Legea 14/2003.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în urma convocării Congresului Extraordinar al PRM stabilită în ședința din 15.06.2013 a Consiliului Național al P.R.M. a hotărât următoarele: excluderea domnului C. V. T. din rândul membrilor P.R.M., alegerea organelor de conducere în persoana domnului F. G., în calitate de Președinte, I. B., în calitate de vice-președinte și C. C. – secretar general, precum și componența Consiliului Național, a Comitetului Director, a Biroului Permanent, a Comisiei Centrale de Arbitraj și a Comisiei Centrale de Control Financiar.
Toate aceste modificări au făcut obiectul ordinii de zi a Congresului Extraordinar din 27.07.2013, fiind dezbătute și supuse votului și în final fiind cuprinse în procesul-verbal al Plenarei Congresului Extraordinar al P.R.M. încheiat la aceeași dată.
La data de 04.11.2014 3 a formulat cerere de intervenție principală P. R. M., filiala M., prin M. I., solicitând respingerea cererii de a se lua act de modificările aduse statutului..
La data de 05.11.2013 a formulat cerere de intervenție în interes propriu, respectiv cerere de intervenție accesorienumita A. M. B., care a solicitat să se ia act de cererea de înscriere a modificărilor statutului respectiv de excluderea lui C.V. T. din PRM. Cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 61, alin. 3 Cod procedură civilă și art. 20 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
La data de 05.11.2013 a formulat cerere de intervenție P. R. M. prin reprezentant C. V. T., solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii de înregistrare denumită „cerere de modificare statut” formulată de petenții B. I., privitoare la așa-zisul Congres de la A. I. care s-a desfășurat la 27.07.2013.
În motivarea în fapt a cererii s-a arătat că, pretinsul Congres de la A. I. din 27.07.2013 a fost nelegal și nestatutar, nefiind respectate nici dispozițiile Legii nr. 14/2003 a partidelor politice și nici dispozițiile Statutului Partidului R. M..
Respectiva adunare – denumită congres de către petent, pentru a putea îmbrăca forme legale – ar fi trebuit să aibă la bază un Consiliu Național, ale cărui lucrări să fie validate de forurile competente ale partidului.
Intervenientul a susținut că desfășurarea ședinței Consiliului Național din data de 15.06.2013, care a stat la baza Congresului din 27.07.2013 este nelegală, în dezacord cu Statutul P.R.M., deoarece nici un for competent al Partidului nu l-a convocat și nu a fost prezent la ședința din 15.06.2013, astfel încât, inițierea și desfășurarea Consiliului nu au fost legale, ele situându-se în afara statutului P.R.M. și a legii.
În conformitate cu Legea partidelor politice și cu statutul P.R.M., cei care convoacă Consiliul Național și apoi Congresul sunt Președintele partidului și Biroul Permanent. În cauză, atât Consiliul Național din 15.06.2013, cât și pretinsul congres din 27.07.2013 nu au avut la bază o convocare legală, aceasta nefiind făcută de președintele partidului, C. V. T. și nici de Biroul Permanent al partidului.
În ședința publică de la data de 06.11.2013, tribunalul a respins cererea de intervenție formulată de P.R.M. – filiala M., având în vedere că acesta nu are personalitate juridică, a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienta A. M. B., ca cerere de intervenție în interesul petentului și a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientul P.R.M. prin reprezentant C. V. T..
La data de 04.12.2013, în cauză, a formulat cerere de intervenție accesorieîn favoarea intervenientului PRM, reprezentat de C. V. T., numitul M. I., în calitate de membru al PRM.
Prin încheierea pronunțată la 04.12.2013, a admis în principiu cererea de intervenție formulată de M. I..
La același termen tribunalul a dispus suspendarea judecării prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr._/3/2013 al Tribunalului București.
Prin decizia civilă nr. 318/25.04.2014, Curtea de Apel București – Secția a III-a Civilă a admis recursul formulat de P.R.M. prin B. I. și a modificat încheierea de suspendare pronunțată la data de 04.12.2013 în sensul respingerii cererii cu consecința trimiterii cauzei pentru continuarea judecății.
La dosarul cauzei au fost depuse statutul P.R.M., rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 25.11.2013, înscrisurile întocmite cu ocazia Congresului Extraordinar al Partidului R. M., de la A. I. – 27.07.2013, proces-verbal al Plenarei Extraordinare a Consiliului Național al P.R.M. din 15.06.2013, sentința civilă nr. 42/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2013.
De asemenea, s-a dispus atașarea dosarului în care s-a acordat personalitate juridică Partidului R. M..
Prin sentința civilă nr. 24P din 06.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilăîn dosarul nr._/3/2013, s-au respins cererea principală formulată de P. R. M., prin reprezentant I. B. și cererea de intervenție formulată de B. M. A. și s-au admis cererea de intervenție formulată de P. R. M., prin Președinte C. V. T. și cererea de intervenție formulată de M. I..
Pentru a hotărî astfel, analizând cererea prin prisma motivelor invocate, în temeiul art. 25 din Legea nr. 14/2003, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 42/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul București a fost respinsă cererea de înregistrare a modificărilor aduse Statutului Partidului R. M., înscrise în procesul verbal al Plenarei Consiliului Național din 15.06.2013, cu privire la statut și organele de conducere ale Partidului R. M., prin reprezentant I. B., ca neîntemeiată. Prin urmare organele de conducere ale PRM nu s-au modificat, iar petentul I. B. a rămas un simplu membru de partid fără atribuții de reprezentare a partidului în relațiile cu autoritățile.
În prezenta cauză, petentul B. I. a solicitat înscrierea modificărilor aduse statutului P.R.M., în calitate de reprezentant al PRM.
Orice cerere adresată autorităților inclusiv cererea de înscriere a modificărilor aduse statutului, trebuie formulată de partid prin reprezentantul desemnat conform statutului; se constată că singurul care poate reprezenta partidul în relațiile cu autoritățile, conform art. 48 din statut este actualul președinte al partidului, C. V. T..
Prin urmare, acțiunea pentru înscrierea modificărilor aduse statutului, inclusiv acțiunea prin care se solicită să se ia act de modificarea organelor de conducere nu poate fi formulată de orice membru al partidului, în speță B. I..
Pe fondul cererii, s-a constatat că modificările de care se solicită să se ia act au fost adoptate nestatutar la Congresul Extraordinar din 27 iulie 2014.
Potrivit statutului partidului, Biroul Permanent convoacă Consiliul Național, care la rândul său convoacă Congresul P.R.M..
Având în vedere că modificările adoptate la Consiliul Național din 15 iunie 2013 au fost invalidate de instanță prin sentința civilă nr. 42/2013, rezultă că modificările aduse statutului la Congresul Extraordinar din 27.07.2013 nu sunt conforme cu statutul P.R.M..
Cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B. A. prin care se solicită admiterea cererii principale a fost respinsă, având în vedere că intervenienta a solicitat să se ia act de modificările aduse Statutului Permanent la Congresul Extraordinar.
În consecință, cererea de intervenție urmează soarta cererii principale potrivit principiului „accesorium sequitar principale”.
A fost admisă cererea de intervenție principală formulată de P. R. M. prin reprezentant Președintele C.V. T., cerere ce are ca obiect respingerea cererii principale prin care sunt aduse modificări la statut, cu ocazia desfășurării Congresului Extraordinar din 27.07.2013 la A. I..
De asemenea, în conformitate cu art. 20 alin. 2 din Legea nr. 14/2003 a fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul M. I. prin care se solicita respingerea cererii de înscriere a modificărilor aduse Statutului P.R.M., ca o consecință a soluției de respingere a cererii principale.
Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel petentul P. R. M., prin reprezentant B. I. și intervenienta B. M. A..
În motivarea apelului declarat de petentul P. R. M., prin reprezentant B. I., după expunerea situației de fapt, apelantul a arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele:
Starea de fapt reținută de instanța de fond reprezintă o altă realitate decât cea existentă în dosarul care a făcut obiectul judecății.
Astfel, instanța a luat în considerare doar starea de fapt prezentată în cererea de intervenție formulată cu rea-credință de C.V.T. potrivit căreia Congresul din 27 iulie 2013 nu a avut la bază o convocare legală și sentința civilă nr. 42 din 28.11.2013 pronunțată de Tribunalul București, prin care s-a respins cererea de înregistrare a modificărilor aduse statutului PRM prin hotărârea Plenarei Consiliului Național din 15.06.2013.
Instanța nu a luat în considerare ultimele evenimente petrecute în viața PRM, așa cum sunt ele oficializate prin înscriere în registrul partidelor politice, ignorând documente justificative depuse la dosarul cauzei – corespondența dintre reprezentanții celor 36 filiale județene participante la congres, tabelele cu date de identificare ale participanților, documentele premergătoare și cele generate în timpul desfășurării lucrărilor congresului, etc.
Din punct de vedere al ierarhiei legilor reglementările statutului nu pot reduce puterea prevederilor legii nr. 14/2003 a partidelor politice.
Ca atare, potrivit art. 14 alin. 1 din lege, convocarea unui congres poate avea loc cu precădere printr-o procedură general valabilă tuturor partidelor, mai operativă și eficientă și anume „Adunarea Generală a Membrilor Partidului Politic sau a delegaților acestora, la nivel național, este organul suprem de decizie al partidului…delegații la adunare sunt aleși de organizațiile teritoriale”.
Potrivit acestor prevederi, Congresul Extraordinar din 27.07.2013 de la A. I., s-a întrunit la solicitarea a 36 filiale județene la care au participat 740 delegați desemnați în conformitate cu normele de reprezentare prevăzute de statutul PRM.
Instanța de fond nu a luat în considerare decizia civilă nr. 381 din 25.04.2014 a Curții de Apel București, irevocabilă, prin care s-a stabilit că I. B. are calitatea de reprezentant legal al partidului în fața autorităților și că între cele două dosare (_/3/2013, respectiv_/3/2013) nu există nici o legătură, fiecare dosar având obiect distinct și pe cale de consecință a dispus judecarea separată a celor două dosare.
Ca atare, potrivit acestei decizii și a prevederilor art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr.14/2003, Congresul extraordinar a fost convocat legal la inițiativa celor 36 de filiale județene ale PRM, chiar dacă în acest sens nu există o prevedere expresă în statutul partidului.
Instanța de fond nu a luat în considerare sentința civilă nr. 40 P/2013 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă, prin care au fost respinse ca nelegale toate organele de conducere centrale ale PRM propuse ca modificare la 20 iulie 2013 de către C.V.T., inclusiv realegerea lui ca președinte al PRM, sentință care a fost înscrisă în registrul partidelor politice, fiind opozabilă tuturor, astfel că instanța nu trebuia să aprecieze că C.V.T. este singurul reprezentant al partidului.
Instanța de fond nu a ținut cont nici de poziția reprezentantului Ministerului Public care a solicitat să se admită cererea formulată de apelanta–petentă, întrucât convocarea și hotărârile Congresului extraordinar din 27 iulie 2013 de la A. I. au fost statutare și legale.
Printr-o altă cerere de apel înregistrată la aceeași dată, 20.11.2014, apelantul a solicitat admiterea apelului, în principal anularea hotărârii atacate, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii și admiterea cererii principale, arătând următoarele:
I. Prima instanță a apreciat greșit că B. I., în calitate de prim vicepreședinte nu poate depune cererea de modificare a statutului partidului, deoarece prin hotărârea din 27.07.2013 a Congresului PRM, acesta a fost împuternicit să depună toate actele necesare înregistrărilor modificărilor adoptate la acest congres și oricum, prin funcția deținută putea formula această cerere și fără un alt mandat special. Dacă s-ar accepta motivarea instanței în sensul că doar domnul C. V. T. poate reprezenta partidul, cu toate că prin acest congres desfășurat statutar, acesta a fost exclus din partid, se ajunge la situația în care acesta este președinte ad vitam, ceea ce contravine Legii nr. 14/1996, având în vedere că partidul prin membrii săi își alege un președinte și nu un președinte își poate alege membrii de partid.
II. Prima instanță a apreciat greșit că cererea este neîntemeiată, motivat de faptul că a fost respinsă cererea de adoptare a modificărilor Consiliului Național din 15 iunie 2013, iar pe cale de consecință au fost respinse și modificările adoptate la Congresul din 27.07.2013.Cererea nu putea fi respinsă pe acest motiv întrucât Consiliul Național din 15.06.2013 și Congresul din 27.07.2013 au avut modificări diferite ale statutului.
Apelantul susține că deși instanța nu a analizat pe fond cererea, ci doar s-a rezumat să invoce o hotărâre care privea alte modificări ale statutului, înțelege să critice pe fond hotărârea și pentru următoarele motive:
Modificările au făcut obiectul ordinii de zi a Congresului Extraordinar din data de 27 iulie 2013, fiind dezbătute și supuse votului și în final fiind cuprinse în dispozițiile procesului verbal al Congresului Extraordinar al Partidului R. M. întocmit în data de 27.07.2013 la A. I..
Congresul a adoptat legal și statutar deciziile de modificare luate, reprezentând voința liberă a majorității membrilor de partid, fiind prezente 36 de filiale ale PRM din totalul de 42. Congresul a adoptat legal hotărârea, conform art. 13, art. 14 și art. 25 din Legea nr. 14/2003.
Convocarea Congresului din data de 27 iulie 2013 a fost făcută statutar de Consiliul Național ales la Congresul V din 2010, listele cu delegați pentru congres fiind depuse la dosar.
Potrivit art. 74 alin. 3 din statutul partidului, Consiliului Național al P.R.M. are drept atribuții convocarea potrivit statutului a Congresului, organizarea și conducerea întregii activități a partidului între congrese și adoptarea modificărilor la statutul partidului în perioada dintre două congrese.
Apelantul a arătat că neînțelegerile din partid și măsurile nelegale și nestatutare întreprinse de C. V. T. au dus la scăderea dramatică a simpatiei și încrederii electoratului în tot ceea ce înseamnă PRM iar situația tensionată creată în partid l-a determinat pe acesta să convoace Consiliul Național al P.R.M.
Apelantul a solicitat respingerea cererii de intervenție principală formulată de C. V. T. în calitate de reprezentant al PRM și cererea formulată de I. M. ca inadmisibile, arătând că PRM este o singură entitate juridică și nu poate avea dublă calitate într-o cauză, respectiv cea de petentă și de intervenientă principală.
Cererea de intervenție principală trebuie să îndeplinească și condiția privind afirmarea unui drept ce se valorifică de către intervenient, aspect ce rezultă din dispozițiile art. 61 alin. 2 Cod procedură civilă.De asemenea, potrivit art. 62 alin. 1 Cod procedură civilă cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că domnul C. V. T. a fost revocat din funcția de președinte, iar apoi exclus din PRM, acesta nu poate formula cereri în numele partidului.
În consecință, apelantul a solicitat admiterea apelului, în principal anularea hotărârii atacate, iar în subsidiar modificarea în tot a hotărârii și admiterea cererii principale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului declarat de apelanta intervenientă B. A. M. aceasta a arătat că instanța de fond a reținut ca stare de fapt o cu totul altă realitate decât cea existentă în dosar, în condițiile în care a ignorat toate susținerile apelanților și a primit doar susținerile din cererea de intervenție formulată de domnul C.V.T. în care se precizează eronat că întrunirea Congresului din 27.07.2013 nu ar fi avut la bază o convocare legală.
Or, instanța nu a luat în considerare sentința civilă nr. 40 P/2013 a Tribunalului București, rămasă irevocabilă, prin care au fost respinse organele de conducere ale PRM din 20 iulie 2013.
Mergând pe aceeași idee greșită, instanța de fond a apreciat în mod netemeinic și nelegal faptul că forurile de conducere ale PRM precum și modificările aduse la statut nu s-ar fi modificat față de forurile de conducere din trecut, adică cele hotărâte la Congresul al V lea al PRM din octombrie 2010.
Apelanta a arătat că potrivit statutului PRM, Consiliul Național se convoacă de Biroul Permanent, iar Congresul se convoacă de Consiliul Național. Astfel, din punct de vedere al ierarhiei legilor, reglementările prevăzute de statut, nu sunt superioare celor prevăzute de Legea nr. 14/2013.
Potrivit prevederilor art. 14 alin, 1 și 2 din Legea nr. 14/2003, Congresul Extraordinar din 27.07.2013 a fost convocat legal și statutar de către 36 de organizații județene teritoriale și constituit prin prezența a 740 delegați, aleși și desemnați să participe la acest for suprem de decizie al partidului, conform normelor legale și prevăzute de statut.
Apelanta a mai arătat că instanța de fond nu a luat în considerare și nu a analizat probele depuse la dosarul cauzei, cum ar fi decizia civilă nr. 381/25.04.2014 a Curții de Apel București prin care instanța a stabilit că prim vicepreședinte al PRM este domnul I. B. care are calitatea de reprezentant al partidului. De asemenea, s-a stabilit că nu există nici o legătură între dosarul privind modificările la statutul PRM hotărâre la Consiliul Național din 15 iunie 2013 și dosarul privind Congresul Extraordinar din 27 iulie 2013.
Sentința este nelegală, deoarece indiferent de soluția dată în dosarul privind Plenara Consiliului Național, în această cauză este o altă stare de fapt și un temei juridic diferit.
În concluzie, Congresul Extraordinar din 27.07.2013 putea fi convocat legal și din inițiativa celor 36 filiale județene ale PRM, chiar dacă nu există o prevedere expresă în statutul partidului.
O altă critică a sentinței privește necercetarea fondului cauzei, deoarece instanța nu a judecat cererea și prin prisma sentinței civile nr. 40 P/2013 prin care au fost respinse organele de conducere ale PRM, inclusiv realegerea lui C.V.T. ca președinte al PRM, sentință care a fost înscrisă în registrul partidelor politice, fiind opozabilă tuturor.
De asemenea, apelanta a invocat nelegalitatea sentinței susținând că instanța de fond nu a ținut cont nici de poziția reprezentantului Ministerului Public care a pus concluzii de admitere a cererilor principale și accesorii privitoare la înregistrarea modificărilor și a noii conduceri a Partidului R. M..
Din punct de vedere procedural apelanta a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 390 și următoarele Cod procedură civilă și dispozițiile speciale din Legea partidelor politice.
Apelanta a depus o cerere precizatoare la motivele de apel reluând motivele din cadrul cererii principale și solicitând anularea sentinței apelate întrucât este contradictorie, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor sentinței civile nr. 40P/2013.S-a arătat că potrivit legii nr. 14/2003, nerespectarea acestei sentințe de către fostul președinte al PRM, și de către organele de conducere respinse de către Tribunalul București are drept consecință încetarea activității partidului și radierea PRM din registrul partidelor politice. Apelanta a precizat că nu s-a ajuns la această situație, deoarece C.V.T. nu mai este membru al PRM, fiind exclus din partid prin hotărârea Congresului Extraordinar al PRM de la A. I. din data de 27 iulie 2013.
Apelanta a reluat criticile referitoare la nelegalitatea sentinței pe motiv că aceasta nu respectă decizia civilă nr. 318/25.04.2014 a Curții de Apel București prin care s-a reținut că între cele două cauze nu există interdependență, precum și calitatea de reprezentant legal al partidului în persoana lui B. I..
Apelanta a arătat că lucrările Congresului Extraordinar al PRM de la A. I. din 27 iulie 2013 au fost organizate și desfășurate statutar și legal și a făcut referire la comportamentul și atitudinea președintelui C.V.T. care a determinat excluderea sa din PRM, precum și la faptul că nu putea fi exclusă din partid în data de 5.11.2012 din moment ce la data de 9.12.2012 figura pe listele oficiale din partea PRM pentru alegerile parlamentare la care a și candidat în mod oficial.
La data de 26.01.2015, apelanta - intervenientă a depus la dosar completări la motivele de apel, constatate de Curte ca fiind tardiv formulate, astfel cum rezultă din practicaua prezentei hotărâri.
Intimatul petent PRM, prin reprezentant – președinte C. V. T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
În motivare, intimatul a arătat că hotărârea este legală, deoarece Congresul de la A. I. care a avut loc la data de 27.07.2013 a fost nelegal și nestatutar, nefiind respectate nici dispozițiile Legii nr. 14/2003, nici prevederile statutului PRM.
Respectiva adunare ar fi trebuit să aibă la bază un Consiliu național, ale cărei lucrări să fie validate de forurile competente ale formațiunii și mai ales, toate actele care au fost adoptate la Consiliul Național și care apoi au stat la baza Congresului, să fi fost validate de către instanță.
Intimatul a mai arătat că starea de fapt reținută de instanța de fond se circumscrie perfect celei statuate în hotărâri irevocabile, precum și celei prezentate de registrul partidelor politice.
Intimatul a arătat că nu există nici o legătură între cauza care a format obiectul dosarului nr._/3/2013 și cauza pendinte, prima având ca obiect lucrările unui Consiliu Național organizat de C.V. T., în calitate de președinte al partidului, iar cauza de față având ca obiect un „Congres” nelegal, organizat de G. F., prin reprezentanții săi.
Cu privire la motivele de apel invocate de apelanta B. A., intimatul a arătat că acestea sunt total eronate și bazate pe argumente nereale, sau chiar imaginare, cum ar fi acela că a existat o instanță care a statuat că B. I. ar avea calitate de prim vicepreședinte al partidului.
„Congresul” de la A. I., susține intimatul, nu poate fi apreciat ca legal, deoarece: Biroul Permanent care a făcut convocarea nu este cel înregistrat în registrul partidelor politice, fiind unul nou, ales nelegal și nestatutar la Consiliul Național din 15.06.2013, iar aceste modificări ale statutului partidului au fost respinse de instanță; petentul B. I. nu a deținut și nu deține calitatea de vicepreședinte al partidului, ca și ceilalți membri ai Biroului Permanent menționați în prezentul dosar; chiar ordinea de zi a Congresului de la A. I. face trimitere la actele adoptate în cadrul unui Consiliu Național ale cărui lucrări nu au fost validate de instanțe: președintele partidului nu poate fi exclus din partid decât în cadrul Congresului care are loc odată la 4 ani, potrivit statutului, iar nu în cadrul unui congres extraordinar; conform art. 75 alin. 3 din statut, Consiliul Național este cel care convoacă Congresul, iar în cauză, Consiliul Național din 15.06.2013, care stă la baza Congresului din 27.07.2013 a fost invalidat de instanță; nu pot fi alese alte organe de conducere, atâta timp cât nu a fost invalidată actuala conducere;nu poate fi modificat statutul partidului decât în cadrul Congresului; Congresul Extraordinar din 27.07.2013 încearcă să valideze lucrările ilegale ale Consiliului Național din 15.06.2013 care a și fost invalidat de instanță; la Congresul Extraordinar au participat și votat persoane care nu aveau calitatea de membrii ai partidului, actele depuse în dosar poartă o ștampilă falsă a Biroului Permanent, în condițiile în care acesta nu are ștampilă, raportul Comisiei de Validare se face înainte de a se trece la votarea anumitor puncte din ordinea de zi, la dosar se găsesc tabele cu delegați fără a fi atașate procesele - verbale care să confirme delegarea lor, norma de reprezentare este diferită pe județe.
Prin urmare, adunarea denumită Congresul Partidului nu este legală și statutară, în condițiile în care a fost invalidat Consiliul Național care i-a stat la bază.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 14/2003, art. 480 pct. 1 Cod procedură civilă.
Apelantul petent PRM, reprezentat prin B. I. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de PRM prin C. V. T..
În motivare, apelantul a arătat că deciziile de modificare au fost adoptate legal și statutar de Congres, fiind prezente 36 de filiale din totalul de 42.
Invocând dispozițiile art. 13, 14 și 25 din Legea nr. 14/2003, menționate și în motivele de apel, apelantul a arătat că în mod statutar a fost convocat Congresul din 27 iulie 2013 de către Consiliul Național ales la Congresul V din 2010. De asemenea, apelantul a arătat că mandatul președintelui PRM și al organelor centrale de conducere alese la Congresul V al PRM a expirat la 30 octombrie 2014, iar continuarea exercitării lor este abuzivă și ilegală.
S-a mai arătat că activitatea organelor de conducere a PRM este blocată și datorită imposibilității de a întruni cvorumul necesar prevăzut de Legea nr. 14/2003 și de statutul partidului pentru luarea hotărârilor, iar una dintre soluțiile care poate salva partidul de la măsura dizolvării prin hotărâre judecătorească pentru inactivitate este chiar constatarea legalității lucrărilor și a hotărârilor Congresului Extraordinar al PRM de la A. I..
Cu privire la nelegalitatea congresului invocată de intimatul petent, apelantul a arătat următoarele: nu este în competența Biroului Permanent să convoace Congresul, iar întrunirea Congresului de la A. I. a fost posibilă prin voința majorității membrilor de partid din 36 filiale județene; domnul B. I. a fost ales prim vicepreședinte al PRM la Congresul de la A. I. și în această calitate a depus cererea; ordinea de zi a Congresului, din momentul în care a fost aprobată de delegații prezenți devine perfect valabilă; excluderea din partid a lui C.V.T. a fost supusă votului delegațiilor prezenți: legea prevalează statutului, convocarea congresului fiind făcută potrivit art. 14 alin. 1 și 2 din Legea nr. 14/2003; pretinsa „actuala conducere a formațiunii” a fost invalidată prin sentința 40 B/18.11.2013, astfel că la ora actuală toate forurile de conducere alese la Congresul al V lea din 30.10.2010 nu mai reprezintă partidul; modificarea statutului se poate face de către Consiliul Național și de către Congres, fie el și extraordinar; tot ce s-a votat la Congresul de la A. I. nu are nici o legătură cu ședința de Consiliu Național din 15 iunie 2013; ștampila nu este falsă, fiind executată cu înscrisul PRM – Biroul Permanent; supunerea la vot și aprobarea ordinii de zi s-au realizat după ce s-a cunoscut și anunțat cvorumul de prezență; tabelele cu delegații de la fiecare filială județeană sunt suficiente; a existat o singură normă de reprezentare dar numărul delegaților este diferit deoarece efectivele de membrii de partid sunt diferite.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 14/2003, art. 1, art. 14 alin. 1 și 2, art. 18 alin. 1 lit. e, art. 174 și următoarele, art. 480 NCPC.
Apelanta – intervenientă B. M. A. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea cererii de intervenție formulată de PRM prin președinte CV T., pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât PRM nu are sediu central în prezent și nu poate funcționa legal ca partid, sediul nou indicat de așa zisul președinte fiind respins prin sentința nr. 40 P/2013, care de asemenea a stabilit că PRM nu are organe de conducere legal alese.
În aceste condiții, susține apelanta s-a convocat Congresul Extraordinar de la A. I. unde în mod legal și statutar au fost alese organe de conducere ale partidului și au fost aduse modificări ale Statutului.
Apelanta a arătat că întâmpinarea semnată de C.V. T. care nu mai este președinte al PRM din 20 iulie 2013, iar din 27 iulie 2013 nici măcar membru al PRM reprezintă un act fără valoare juridică și care poartă în antet adresa unui sediu respins prin sentința civilă nr. 40 P/2013.
P. R. M., prin reprezentant C. V. T. a formulat note scrise reprezentând răspuns la completarea cererii de apel formulate de apelanta B. A., solicitând respingerea ca tardiv formulată a completării la motivele de apel și a probelor propuse prin aceasta.
Intimatul - intervenient M. I. a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea apelurilor ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată că apelurile sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
În prealabil, Curtea constată că prin cererile de apel au fost formulate în mare parte critici comune, astfel că acestea vor fi analizate împreună.
În privința situației de fapt, Curtea constată că aceasta a fost reținută în mod corect de prima instanță, în raport cu motivele de apel formulate urmând a fi detaliate câteva dintre aspectele de fapt relevante în cauză.
Astfel, prin cererea dedusă judecății, petentul PRM, prin reprezentant B. I., în calitate de prim-vicepreședinte, a solicitat să se ia act de modificările intervenite în statutul PRM ce au făcut obiectul ordinii de zi a Congresului Extraordinar din data de 27 iulie 2013 privind excluderea domnului C. V. T. din rândul PRM, alegerea organelor de conducere (președinte G. F., prim vicepreședinte I. B., secretar general C. C.) și stabilirea componenței Consiliului Național, a Comitetului Director, a Biroului Permanent, a Comisiei Centrale de Arbitraj și a Comisiei Centrale de Control Financiar.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la Consiliul Național al PRM ce a avut loc în data de 15.06.2013 s-a stabilit convocarea Congresului Extraordinar al Partidului R. M., din 27 iulie 2013 la care au fost aduse modificările statutului menționate mai sus, de care se solicită a se lua act.
Printr-o cerere anterioară, ce a format obiectul dosarului nr._/3/2013, PRM, prin reprezentant B. I. a solicitat să se ia act de modificările aduse statutului PRM în urma convocării Consiliului Național al PRM din data de 15.06.2013, respectiv: cooptarea a 73 noi membri în Consiliul Național, modificarea articolelor 6, 8, 17, 43, 44 alin. 1, 44 alin. 2, 74 alin. 1, 74 alin. 3, 75 alin. 1 și 3, 79 alin. 1, 83, 96 alin. 1 din statut, revocarea președintelui PRM, a Comitetului Director și a Biroului Permanent al PRM, alegerea unui Comitet Director și a unui nou Birou Permanent.
Articolul 43 care stabilea că forul suprem de conducere al PRM este Congresul, a fost modificat introducându-se sintagma „Congresul extraordinar”, iar prin procesul verbal al Plenarei extraordinare a Consiliului Național al PRM din data de 15.06.2013 s-a stabilit desfășurarea Congresului extraordinar al PRM la A. I. în data de 27.07.2013.
De asemenea, prin același proces verbal a fost împuternicit domnul B. I., ca reprezentant oficial al partidului în relațiile cu instituțiile statului.
Prin sentința civilă nr. 42/28.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 247 A din 6.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IV-a Civilă s-a respins ca neîntemeiată cererea de înregistrare a modificărilor solicitate în baza procesului verbal al Plenarei Consiliului Național din 15.06.2013, cu privire la statut și la organele de conducere a PRM.
În cuprinsul hotărârilor menționate s-a reținut că nu au fost respectate condițiile reglementate de statut pentru a se lua act de modificările intervenite, toate hotărârile luate în ședința din 15.06.2013 fiind nule.
În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că întrucât la baza convocării Congresului Extraordinar din data de 27.07.2013 a stat ședința din 15.06.2013 a Consiliului Național al PRM, iar toate hotărârile luate în cadrul acestei ședințe au fost invalidate de instanță, nu se poate lua act de modificările statutului solicitate prin prezenta acțiune.
Având în vedere că cererea privitoare la noile modificări aduse statutului partidului a fost respinsă prin hotărâre judecătorească definitivă, a rămas valabilă ultima înregistrare a modificărilor aduse statutului PRM, conform procesului verbal al Congresului al V lea al PRM din data de 30.10.2010, de care s-a luat act prin sentința civilă nr. 9 din 25.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, calitatea de președinte a PRM fiind deținută de C. V. T..
Din această perspectivă, în mod corect a reținut prima instanță că reprezentantul legal al partidului este C. V. T., în calitate de președinte (conform art. 48 lit. a din statutul validat prin sentința menționată), iar nu B. I., întrucât după înscrierea acestor ultime modificări, nu mai există nici o modificare de statut valabilă la nivelul organelor reprezentative.
Invocarea deciziei civile nr. 40/P/18.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă nu schimbă situația de fapt referitor la calitatea de președinte al partidului, în sensul că aceasta nu mai este deținută de C. V. T., cum susțin apelanții.
Astfel, prin această decizie s-a respins cererea formulată de petentul PRM, prin președinte C. V. T., având ca obiect încuviințarea modificărilor privind statutul partidului în sensul de a se lua act de schimbarea sediului partidului, precum și înscrierea mențiunilor referitoare la desfășurarea Consiliului Național al Partidului și ale Congresului Extraordinar al partidului, care au avut loc la data de 20.07.2013 și care au avut ca obiect măsuri organizatorice,vizând completarea Consiliului Național, a Comitetului Director și a Biroului Permanent cu membrii propuși de filialele județene ale PRM.
Respingerea acestei cereri nu influențează prezenta cauză, rămânând valabile prevederile statutului și componența organelor de conducere ale PRM care au fost supuse înregistrării în registrul partidelor politice, conform sentinței civile nr. 9/25.03.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă.
Aspectul privind calitatea de reprezentant a numitului B. I. pentru PRM vizează însă fondul litigiului, problema reprezentării nefiind analizată nici de prima instanță din perspectiva excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a PRM.
În această cauză, PRM, prin reprezentant B. I., a solicitat înregistrarea în registrul partidelor politice a unor modificări ce vizau inclusiv schimbarea organelor de conducere a PRM (B. I. fiind împuternicit să reprezinte partidul și dobândind calitatea de vicepreședinte), astfel că din această perspectivă reprezentantul pretins a fi nou ales a formulat cererea, iar instanța nu a dat eficiență excepției de procedură a lipsei dovezii calității de reprezentant.
Însă, în mod corect cererea a fost respinsă pe fond, reținându-se ca argument și faptul că, urmare a sentinței civile nr. 42/28.11.2013 care a constatat nule toate hotărârile luate în ședința PRM din data de 15.06.2013, B. I. nu poate avea calitate de reprezentant al partidului.
Decizia civilă nr. 318 din 25.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, invocată de apelanți nu stabilește calitatea de reprezentant legal al lui B. I. pentru P. R. M..
Prin această decizie s-a soluționat irevocabil cererea de suspendare a prezentului litigiu în baza art. 413 NCPC până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/3/2013 al Tribunalului București, cerere care a fost respinsă.
Instanța nu a stabilit în cadrul acestui proces calitatea de reprezentant legal al PRM, o asemenea cerere nefăcând obiectul cauzei respective, care a luat naștere ca urmare a cererii de suspendare a prezentului litigiu.
Critica referitoare la faptul că hotărârea apelată nu a ținut seama de soluția pronunțată prin decizia menționată mai sus este nefondată, având în vedere că suspendarea judecății are caracter facultativ, iar aprecierea unei instanțe asupra oportunității măsurii nu are putere de lucru judecat în privința soluționării fondului cauzei.
Prima instanță a apreciat în mod corect că nu se poate lua act de modificările intervenite în statutul partidului la Congresul Extraordinar din data de 27.07.2013, câtă vreme acest congres a fost constituit și convocat ca urmare a modificărilor adoptate la statut de Consiliul Național din 15 iunie 2013, iar aceste modificări nu au fost validate de instanță.
Contrar susținerilor apelanților, prima instanță a avut în vedere în mod corect o atare situație de fapt, din înscrisurile depuse la dosar rezultând fără îndoială faptul că respectivul congres a fost convocat în urma Plenarei Extraordinare a Consiliului Național al PRM ce a avut loc la data de 15.06.2013, astfel cum rezultă din procesul verbal al Plenarei încheiat cu această ocazie și cum a arătat chiar petentul prin cererea dedusă judecății. Însăși denumirea de “Congres extraordinar” a fost stabilită în urma modificărilor aduse statutului partidului prin hotărârea din 15 iunie 2013 adoptată de Consiliul Național; or, toate hotărârile luate în ședința Consiliului Național au fost constatate nule printr-o decizie judecătorească definitivă.
Susținerea apelanților în sensul că respectivul Congres extraordinar a fost convocat în mod legal la inițiativa a 36 de filiale, conform art. 14 din Legea 14/2003, chiar dacă în statut nu există o prevedere în acest sens, deoarece legea prevalează statutului, nu poate fi primită, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 13 din Legea 14/2003, „ (1) Adunarea generală a membrilor și organul executiv, indiferent de denumirea pe care o au în statutul fiecărui partid, sunt foruri obligatorii de conducere a partidului politic și a organizațiilor sale teritoriale. Conducerile organizațiilor teritoriale se aleg pentru o perioadă determinată, prevăzută de statut. (2) Statutul poate prevedea și alte organe, cu atribuții formulate explicit.”
Articolul 14 prevede că „(1) Adunarea generală a membrilor partidului politic sau a delegaților acestora, la nivel național, este organul suprem de decizie al partidului. Întrunirea acestuia are loc cel puțin o dată la 4 ani. (2) Delegații la adunare sunt aleși de organizațiile teritoriale prin vot secret. Numărul acestora se stabilește în raport cu numărul de membri. Procedurile de desemnare și de delegare a acestora trebuie prevăzute în statut.”
Potrivit art. 25 alin. 1 din lege „modificarea statutului sau a programului partidului politic poate avea loc în condițiile prevăzute de statut.”
În cauză, statutul partidului cu ultimele modificări valabil înregistrate în registrul partidelor politice este cel adoptat conform procesului verbal al Congresului al V-lea din data de 30.10.2010, care se prezumă că respectă prevederile legale, câtă vreme a fost validat de o instanță.
Statutul respectiv prevede organele de conducere, conform legii, iar modificarea acestuia nu se poate dispune decât în condițiile prevăzute de statut.
Or, modificările de care se solicită a se lua act în cauză nu respectă prevederile statutului valabil înregistrat, ci au la bază hotărâri ale partidului luate nestatutar, care au fost invalidate de instanță prin hotărâre judecătorească definitivă .
În aceste condiții, toată argumentația apelanților referitoare la existenta unei alte situații de fapt este neîntemeiată, fiind inutil a se analiza condițiile de fond pretins a fi îndeplinite la convocarea Congresului extraordinar.
Voința membrilor de partid, chiar dacă este majoritară într-un anumit sens produce efecte juridice doar în măsura în care este materializată în formele prevăzute de lege și este statutară.
Critica referitoare la faptul că instanța nu a luat în considerare poziția reprezentantului Ministerului Public, care a solicitat admiterea cererii, nu poate fi primită ca motiv de nelegalitate a hotărârii, deoarece reprezentantul Ministerului Public are calitatea de participant în proces iar concluziile sale nu sunt obligatorii pentru instanță, hotărârea fiind pronunțată în baza probatoriului administrat și a prevederilor legale aplicabile.
În ceea ce privește motivul de apel formulat de apelantul petent cu privire cererile de intervenție formulate de intervenientul PRM, reprezentat de C. V. T. și de M. I., Curtea constată că deși se invocă inadmisibilitatea ambelor cereri, apelantul petent dezvoltă criticile sub acest aspect doar în privința cererii de intervenție formulate de intervenientul PRM, reprezentat de C. V. T., susținând că acesta nu poate formula cereri în numele partidului, deoarece a fost revocat din funcție, iar PRM nu poate avea dublă calitate în cauză, respectiv cea de petentă și de intervenientă principală.
Potrivit art. 20 alin. 2 din Legea 14/2003, persoanele fizice sau juridice interesate pot interveni în proces, dacă depun o cerere de intervenție în interes propriu.
Prin urmare, cererea de intervenție formulată PRM, reprezentat de C. V. T. este admisibilă, conform textului legal enunțat, intervenientul justificând interesul prin aceea că pretinde că partidul are alt reprezentant legal și se invocă nerespectarea statutului în organizarea Congresului extraordinar.
Problema reprezentării partidului, este, astfel cum s-a arătat mai sus, una de fond în cauza dedusă judecății, câtă vreme înregistrarea modificărilor aduse statutului partidului vizează și componența organelor de conducere.
Ca atare, susținerea formulată nu se impune a fi analizată din perspectiva excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, excepție de procedură relativă care oricum, nici nu ar putea fi invocată pentru prima dată în calea de atac.
În același timp, astfel cum s-a arătat mai sus în soluționarea fondului litigiului, C. V. T. are la acest moment calitatea de reprezentant legal al partidului conform ultimelor înregistrări valabile ale componenței organelor de conducere a partidului.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge apelurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-petent P. R. M., prin reprezentant B. I. și de apelanta-intervenientă B. M. A. împotriva sentinței civile nr. 24P/06.10.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimații-intervenienți P. R. M., prin reprezentant, C. V. T. și M. I..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. A. M. G. D. M.
GREFIER,
A. G. C.
Red/Tehnored AMM
Tehnored. PS/TI
25.03.2014/6 ex.
Jud. fond: S. M.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 58/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 25/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
