Anulare act. Decizia nr. 167/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 167/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 13774/302/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 167 R
Ședința publică de la 03.02.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant A. Ș., împotriva deciziei civile nr. 857A/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți H. Anișoara și A. F., având ca obiect „succesiune”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către recurentul reclamant A. Ș. note de ședință, precum și că acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea pune în discuție inadmisibilitatea căii de atac a recursului în raport de dispozițiile art. 483 alin. 2 Noul C.pr.civ. și reține cauza în pronunțare pe acest aspect.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 04.07.2013 sub nr._, reclamantul A. Ș. le-a chemat în judecată pe pârâtele A. F. și H. Anișoara, solicitând anularea certificatului de moștenitor nr. 16/25.05.2009 emis de BNP G. P..
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nu i s-a stabilit cota de ¼ din întreaga masă succesorală la care are dreptul în calitate de soț al numitei A. F., deoarece bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, prin urmare cota de ½ din masa succesorală a numitei A. F. trebuie diminuată la ¼ din întreaga masă succesorală.
În dovedirea pretențiilor sale, reclamantul a depus, în fotocopii, următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 16/25.05.2009, certificat de căsătorie A. Ș. / T. F., sentința civilă nr._ din 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria sector 5 București în dosar nr._/300/2012, ordonanța din 25.06.2012 emisă de P. de pe lângă Judecătoria sector 5 București în dosar nr._/P/2011, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1542 din 24.06.1998 de BNP F. N..
Pârâta A. F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr._/9.12.2013, Judecătoria Sectorului 5 București a respins cererea reclamantului A. Ș., reținând în esență că bunurile incluse în masa partajabilă indicată în certificatul de moștenitor a cărui anulare se cere, certificat întocmit de pe urma defuncților T. N. și T. N., părinții pârâtei A. (T.) F., fosta soție a reclamantului, nu erau bunuri comune ale soților ci, bunuri proprii ale pârâtei, deoarece aceasta le dobândise prin moștenire. Or, potrivit art. 31 lit. b) din Codul familiei,bunurile dobândite de unul dintre soți în timpul căsătoriei prin moștenire sunt bunuri proprii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. Ș..
P. decizia civilă nr. 857 A din 20.06.2014, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul și, în temeiul art. 187 alin. 1, pct. 1, alin. 1, lit. 1 C.proc.civ., a dispus amendarea apelantului A. Ș. cu amendă de 500 lei.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelul este vădit nefondat și exercitat cu rea-credință.
Astfel, în ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod corect că apelantul reclamant nu poate pretinde nici un drept cu privire la bunurile lăsate moștenire de părinții intimatei pârâte A. F., fosta sa soție, deoarece, potrivit art. 31 lit. b C.fam. 1954, fiind bunuri dobândite prin moștenire, chiar dacă au fost dobândite în timpul căsătoriei, acestea sunt bunuri proprii ale intimatei A. F.. Critica apelantului în sensul că art. 31 lit. b C. fam. 1954 nu ar fi aplicabil în cauză este total nefondată. Sub acest aspect, tribunalul arată că art. 27 din Legea nr. 71/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispune că, Indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile lor personale și patrimoniale, soții sunt supuși dispozițiilor Codului civil, de la data intrării sale în vigoare. Or, în cauză, Legea nr. 287/2009 privind Codul civil (intrată în vigoare la 1.10.2011) nu era în vigoare la datele deschiderii succesiunilor părinților intimatei pârâte, respectiv 2.02.2006 și 25.04.2009, date la care aceasta a dobândit drepturile succesorale cu privire la care formulează pretenții și apelantul în cauza de față.
În ceea ce privește criticile aduse sentinței atacate referitoare la anumite neregularități procedurale pretins a fi fost produse în fața primei instanțe, tribunalul constată că acestea nu își regăsesc suportul în piesele dosarului și nici în dispozițiile legale aplicabile în cauză.
Astfel, chestiunea privind nedepunerea întâmpinării de către intimata H. Anișoara nu are nici o relevanță asupra legalității și temeiniciei hotărârii atacate, deoarece încălcarea obligației de a depune întâmpinare atrage sancțiuni exclusiv pentru pârâtul în cauză, iar nu nulitatea hotărârii pronunțate în aceste condiții.
Cât privește dovada calității de reprezentant a avocatului pârâtei H. Anișoara, prima instanță a reținut corect că aceasta a fost făcută în cauză, potrivit legii. Sub acest aspect, tribunalul indică dispozițiile exprese ale art. 84 alin. 3 C.proc.civ. care prevede că împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică (…) dată unui avocat (…) se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei, în speță prin împuternicire avocațială, deci nu prin procură autentică.
Referitor la criticile aduse soluției primei instanțe de obligare a apelantului la restituirea ajutorului public judiciar și a celei de amendare a acestuia, în condițiile art. 17 alin. 2 din OUG nr. 51/2008, tribunalul constată că formularea acestora pe calea apelului este inadmisibilă deoarece legea specială, respectiv art. 17 alin. 3 din același act normativ prevede o cale de atac specială și distinctă pentru atacarea acestei dispoziții a primei instanțe, respectiv cererea de reexaminare de competența instanței care a aplicat sancțiunea, cale de atac pe care, de altfel, apelantul a și utilizat-o, Judecătoria Sectorului 5 București respingând această cerere ca nefondată prin încheierea din data de 15 ianuarie 2014.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul urmează a respinge apelul cu care a fost sesizat ca vădit nefondat.
Totodată, constatând față de motivele de apel invocate și reiterarea unor critici deja analizate și respinse în calea de atac specială prevăzută expres de lege că apelantul este de rea-credință în exercitarea căii de atac, scopul acesteia fiind șicanarea părții adverse, tribunalul urmează a aplica acestuia o amendă de 500 lei, în temeiul dispozițiilor art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a C.proc.civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A. Ș..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, respingând apelul, fără a analiza cele trei capete de cerere.
De asemenea, recurentul consideră că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității pentru că apărătorul pârâtei Anișoara nu are procură apostilată.
Recurentul mai arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât, fără a administra probe a considerat că moștenirea este legală.
Se mai consideră că au fost încălcate normele de drept material menționate de Codul civil precum și faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra motivelor de apel.
P. motivele de recurs s-a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. 13 alin. 2, art. 83 alin. 3, art. 411 alin. 1 pct. 2 și art. 223 din Noul Cod de Procedură Civilă, raportat la art. 21 din Constituția României.
P. încheierea din 06.01.2015, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 13 alin. 2, art. 83, alin. 3, art. 411 alin. 1 pct. 2 și art. 223 din Noul Cod de Procedură civilă, în raport de art. 21 din Constituția României ca inadmisibilă și s-a acordat termen la 03.02.2015, cu citarea părților, pentru a se pune în discuție inadmisibilitatea căii de atac a recursului în raport de art. 483 alin. 2 Noul Cod de Procedură civilă.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) Noul C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) Noul C.proc.civ. „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.
O hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege sau, cu alte cuvinte, caile de atac a hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevazand ca mijloacele procesuale de atac a hotararii judecatoresti sunt cele prevazute de lege, iar exercitarea acestora se realizeaza in condițiile legii.
În speță, obiectul cauzei în formează cererea recurentului reclamant privind anularea certificatului de moștenitor nr. 16/25.05.2009 emis de pe urma defunctei T. N. de BNP G. P..
P. decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a stabilit ca o astfel de actiune are caracter evaluabil in bani, chiar daca nu s-a solicitat repunerea in situatia anterioara, competenta instantei stabilindu-se tinand cont de valoarea imobilului ce face obiectul unui astfel de contract.
Or, astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor 16/25.05.2009, valoarea imobilului inclus în masa partajabilă este de 27.000 lei, valoare care este situata mult sub limita de 500.000 lei prevăzută de art. 483 alin. (2) Noul C.proc.civ., motiv pentru care Curtea consideră, față de dispozițiile legale menționate, că decizia tribunalului nu este supusă recursului.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul, ca inadmisibil.
În baza art. 453 alin. (1) Noul Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul-reclamant, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimatele A. F. și H. Anișoara, reprezentând onorariu apărător conform chitanței aflată la dosar (fila 41).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul-reclamant A. Ș., împotriva deciziei civile nr. 857A/20.06.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți H. Anișoara și A. F..
Obligă pe recurent la 800 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatele A. F. și H. Anișoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. Z. D. F. G.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 2 ex.
05.03.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 139/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 155/2015.... → |
|---|
