Grăniţuire. Decizia nr. 199/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 7647/2/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 199 R
Ședința publică de la 10.02.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DORINA ZECA
JUDECĂTOR – D. F. G.
JUDECĂTOR – F. P.
GREFIER – S. V.
…………….
Pe rol soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuentul M. D. G., împotriva deciziei civile nr. 1780R/21.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul B. A. personal, lipsind revizuentul M. D. G..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către revizuentul M. D. G. dovada achitării taxei de timbru în sumă de 10 lei (chitanța nr. ACC_ din 06.02.2015) și o cerere, prin care se solicită a se lua act de renunțarea sa la judecarea cererii de revizuire.
De asemenea, s-a mai depus la dosar de către intimatul B. A. întâmpinare, în 2 exemplare.
Intimatul B. A. solicită a se lua act de cererea de renunțare la judecarea cererii de revizuire formulată de revizuent.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 138 din 15.01.2010 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Cornetu s-a admis cererea formulată de reclamantul M. D. G. în contradictoriu cu pârâtul B. A., așa cum a fost modificată și precizată; a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul M – 18 – P, conform anexei 1B la raportul de expertiză, efectuat de expert tehnic judiciar A. M.; s-a respins cererea reclamantului de a i se restitui taxa de timbru, ca neîntemeiată; s-a admis în parte cheltuielile de judecată solicitate de reclamant și obligă pârâtul să-i plătească suma de 2130 lei, reprezentând jumătate din onorariu expertiză și o parte din onorariu avocat.
Pentru a dispune în acest sens analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Reclamantul este proprietarul terenului în suprafață de 1053,74 mp, situat în tarlaua 13, . ., pe care l-a dobândit prin contractul de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 506/23.06.2003, la BNP A. G. S..
Pârâtul este proprietarul terenului în suprafață de 469,7 mp, situat în tarlaua 13, . comunei B., jud. Ilfov,
șa cum rezultă din contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 675/20.08.2002, la BNP A. G. S., cu nr. cadastral 429/1/5/2.
La data de 24.09.2002, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al pârâtului cu privire la acest imobil.
Proprietățile părților sunt rezultate din dezmembrări succesive ale foștilor proprietari, reclamantul a dobândit terenul de la numitul L. G., iar pârâtul a dobândit terenul de la numita P. E..
Astfel, numitul L. G. a dezmembrat în mai multe loturi lotul cu nr. cadastral nr. 429/2 și a înstrăinat reclamantului suprafața de 1053,74 mp, cu nr. cadastral 429/2/4. Totodată, a fost constituită în favoarea reclamantului o servitute de trecere pentru accesul auto și pietonal, pe o suprafață de 111,2 mp, individualizată cu nr. cadastral 429/2/6 și pe o suprafață de 280 mp.
Numita P. E. a dezmembrat în mai multe loturi lotul cu nr. cadastral 429/9 și a înstrăinat pârâtului suprafața totală de 1221 mp, individualizată cu nr. cadastral 429/1/5/2, 4289/1/5/3m și 429/1/9, constituindu-se în favoarea pârâtului un drept de servitute de trecere, pe o suprafață de 60,9 mp, cu nr. cadastral 429/17, și pe o suprafață de 97,43 mp, cu nr. cadastral 429/1/8.
Expertul a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, având în vedere situația de fapt existentă în teren pe aliniamentul M - 18 - P, pe o lungime totală de 46,16 ml, conform schiței anexă nr. 1 B la raportul de expertiză.
Neînțelegerile dintre părți cu privire la linia de hotar dintre proprietățile acestora provin din faptul că inițial, linia de hotar dintre cele două proprietăți s-a făcut conform măsurătorilor cadastrale făcute în sistemul local de coordonate, iar ulterior, reclamantul a procedat la dezmembrarea proprietății sale, folosindu-se de sistemul de măsurători stereo.
Modificarea din sistem local în sistem stereo, se putea face numai cu acordul tuturor proprietarilor în cazul în care pe terenurile respective există construcții. În cazul în care instanța ar avea în vedere la stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, ar fi afectate și alte proprietăți, nu numai proprietatea pârâtului, pe de altă parte, pârâtul a edificat pe terenul pe care îl deține, o construcție pentru care a obținut toate avizele și autorizațiile necesare.
Pentru a se evita toate consecințele negative ce ar rezulta din raportarea la sistemul stereo, instanța apreciază că se impune stabilirea liniei de hotar, raportându-se la măsurătorile în sistem local, sistem folosit cu ocazia dobândirii dreptului de proprietate atât de către pârât cât și de reclamant în legătură cu terenurile ce fac obiectul cauzei.
Astfel, în baza art. 584 C.civ, instanța urmează să stabilească linia de hotar pe aliniamentul M – 18 – P, cu o lungime de 46,16 ml, conform propunerii făcută de expert tehnic judiciar A. M. prin anexa 1B la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Referitor la solicitarea reclamantului de a i se restitui taxa de timbru, de la fila 46 dosar, în cuantum de 700 lei, urmează să fie respinsă, având în vedere că inițial, cererea reclamantului a avut ca obiect accesiune imobiliară și se impune timbrarea cu taxă de timbru la valoarea imobilului pentru care se solicita accesiunea, iar faptul că pe timpul procesului și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul că a solicitat numai grănițuirea proprietăților, nu îl îndreptățește la restituirea taxei de timbru, motiv pentru care va fi respinsă cererea acestuia ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamantul M. D. G. și pârâtul B. A..
Prin decizia civilă nr. 880A/23.09.2013 pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus respingerea excepției tardivității invocării motivului de apel de ordine publică privind lipsa calității procesuale pasive, ca neîntemeiată; s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant M. D. G., împotriva sentinței civile nr. 138/15. 01. 2010 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ ; s-a admis apelul declarat de apelantul-pârât B. A., împotriva aceleiași sentințe și în consecință a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât; s-a respins acțiunea în grănițuire, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a Iuat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în fond; s-au menținut dispozițiile sentinței apelate, în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului de restituire a taxei de timbru.
Pentru a dispune în acest sens, analizând apelurile declarate instanța a reținut următoarele:
Prioritar, față de dispozițiile art.137alin.1 Cod procedură Civilă de la 1865, Tribunalul a apreciat că excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de fond de ordine publică, ce poate fi invocată direct în apel și care vizează inexistența identității între persoana titulară a unui raport obligațional și cea care este chemată în judecată în calitate de pârât.
Fiind vorba despre o excepție de ordine publică, invocarea sa ca motiv de apel nu este supusă termenului prevăzut sub sancțiunea decăderii de art.287 alin.2 Cod procedură Civilă, respectiv până la prima zi de înfățișare, aspect ce rezultă din interpretarea corelată a dispozițiilor art.294 și 295 alin.1 teza finală Cod procedură civilă 1865, potrivit cărora motivele de ordine publică pot fi invocate chiar și din oficiu.
D. consecință, a fost respinsă excepția tardivității invocării acestei excepții ca motiv de apel, ca neîntemeiată, excepția urmând a fi analizată în cadrul apelului declarat de apelantul-pârât.
Pe fondul celor două apeluri, s-a avut în vedere faptul că ambele vizează stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, cu referire la identificarea amplasamentului proprietăților deținute de părți și suprapunerile constatate de OCPI, astfel că se va răspunde printr-o analiză comună.
În acest sens, Tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul reclamant a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 506/23. 06. 2003, la BNP A. G. S. suprafața de teren de 1053, 74 mp, situată în tarlaua 13, parcela 60, ., iar apelantul-pârât a dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 675/20. 08. 2002, la BNP A. G. S., un teren în suprafață de 469, 7 mp, situat în tarlaua 13, . comunei B., jud. Ilfov, cu nr. cadastral 429/1/5/2.
După cum corect a reținut prima instanță, ambele suprafețe de teren au rezultat din dezmembrări succesive ale loturilor inițiale, deținute de foștii proprietari. Autorul reclamantului, L. G., a dezmembrat lotul cu nr. cadastral nr. 429/2 și a înstrăinat reclamantului suprafața de 1.053, 74 mp, cu nr. cadastral 429/2/4, constituind totodată în favoarea reclamantului o servitute de trecere pentru accesul auto și pietonal, pe o suprafață de 111,2 mp, individualizată cu nr. cadastral 429/2/6 și pe o suprafață de 280 mp.
Autoarea pârâtului, P. E., a dezmembrat lotul cu nr. cadastral 429/9 și a înstrăinat pârâtului suprafața totală de 1.221 mp, individualizată cu nr. cadastral 429/1/5/2, 4289/1/5/3 și 429/1/9, constituindu-se în favoarea pârâtului un drept de servitute de trecere, pe o suprafață de 60, 9 mp, cu nr. cadastral 429/17 și pe o suprafață de 97,43 mp cu nr. cadastral 429/1/8.
De asemenea, s-a constatat că prima instanță a reținut în mod corect faptul că măsurătorile cadastrale au fost efectuate inițial în sistemul local de coordonate,iar ulterior, la momentul dezmembrării proprietății reclamantului s-a folosit sistemul de măsurători stereo.
Ambele expertize - atât cea efectuată în primă instanță, cât și cea efectuată în faza procesuală a apelului, au concluzionat în același sens, respectiv că suprapunerea celor două imobile este virtuală, fiind determinată de trecerea de la planul analog la planul digital Stereo 70, fără a ține seama de documentațiile cadastrale deja aprobate în sistemul analog (local) de către OCPI. Din ortofotoplanul transmis de OCPI se observă, de altfel, faptul că potrivit planului parcelar digital se suprapun și se intersectează mai multe imobile, fără a se ține seama de vechile amplasamente.
Expertul judiciar desemnat în faza procesuală a apelului a procedat la identificarea proprietăților atât în sistem analog cât și în sistem digital, după ce în prealabil au fost solicitate de la OCPI secțiunile planurilor parcelare și ortofotoplanul, precum și coordonatele punctelor de contur ale imobilelor.
În urma analizării documentelor depuse de părți, a cercetării la fața locului, a lămuririlor date de părți, a documentației transmise de OCPI, expertul judiciar desemnat în apel a concluzionat în sensul că cele două imobile nu se învecinează conform planului parcelar analog, fiind despărțite de un drum de servitute – constituit de proprietara P. E. în favoarea apelantului pârât B. A..
Totodată, s-a concluzionat în sensul că există o suprapunere virtuală, (anexa 2 la raportul de expertiză) între imobilul –teren și construcție deținute de apelantul pârât, care au coordonate și puncte de contur în sistem local, cu imobilul proprietatea reclamantului, cu puncte de contur determinate în sistem stereo 70.
S-a reținut că OCPI a comunicat refuzul de a aviza raportul de expertiză efectuat în cauză, susținând că nu există planuri parcelare distincte în tarlaua 13, . parcelar analog, deținut de OCPI din anul 2001 a fost transmis în format digital în urma scanării și vectorizării. Totodată, se arată că imobilul apelantului pârât, lotul cu nr. nr. cadastral 429/1/5/2 nu respectă planul parcelar, deoarece a fost avizat cadastral conform sentinței civile nr.265/22.02.2009.
Aceste susțineri, invocate, de altfel, de apelantul-reclamant, sunt combătute de ambele expertize efectuate în cauză, așa cum s-a arătat deja.
Tribunalul a mai avut în vedere în acest sens răspunsul expertului la obiecțiunile părților din care rezultă că planul parcelar analog și cel digital, aflate la dispoziția OCPI nu se suprapun. Totodată, s-a reținut că ambele documentații cadastrale – privind proprietatea apelantului-reclamant și apelantului-pârât, obținute inițial în format analog au fost avizate de OCPI, fără suprapuneri, astfel că o concluzie logică ar fi fost ca acestea să nu se suprapună nici în plan digital, dacă cele două planuri ar fi fost identice, cum eronat se susține.
Cât privește susținerea că lotul cu nr. cadastral 429/1/5/2 nu respectă planul parcelar, deoarece a fost avizat cadastral conform sentinței civile nr.265/22.02.2009, Tribunalul a reținut că această împrejurare a fost avută în vedere de către expert (fila 278, pct.2 răspuns la obiecțiuni) – intabularea construcției apelantului pârât s-a făcut în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, care a stabilit că odată ce terenul pe care se află construcția a fost intabulat fără suprapuneri peste alte proprietăți, atunci și construcția trebuie intabulată, pe amplasamentul inițial.
De altfel, suprapunerea dintre cele două proprietăți a fost constatată numai la momentul intabulării construcției, întrucât documentația pentru aceasta s-a realizat în sistem digital (fiind ulterioară Ordinului 634/2006 cu modificările ulterioare), în timp ce documentația terenului a fost realizată și avizată în sistem analog.
În ceea ce privește susținerea apelantului-reclamant în sensul că menținerea sistemului local de coordonate pentru proprietatea apelantului-pârât ar afecta nu doar proprietatea sa, ci și pe cea a vecinilor care dețin documentații cadastrale în sistem digital, Tribunalul a reținut că este adevărată, potrivit părerii specialistului topo-cadastral, considerată necesară în prezenta cauză cf. art. 201 Cod procedură civilă 1865.
În răspunsul la obiecțiuni, s-a arătat însă că același efect l-ar crea și trecerea la sistem digital a proprietăților avizate în sistem local, fiind afectați ceilalți vecini, întrucât cele două planuri nu corespund, iar avizările s-au făcut în ambele sisteme, astfel că nu există un sistem unitar de referință. În opinia expertului, însușită de către Tribunal, soluția este rectificarea planului parcelar de către OCPI, ținând seama de amplasamentele deja avizate.
În concluzie, pentru toate considerentele expuse, reținând că suprapunerea între cele două proprietăți este virtuală și că acestea nici nu se învecinează, potrivit amplasamentelor stabilite conform documentațiilor cadastrale inițiale, în sistem analog, fiind separate de drumul de servitute proprietatea altei persoane, Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată ca motiv de ordine publică în apel. Astfel, nu există identitate între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, întrucât nu este întrunită condiția ca cele două proprietăți să fie învecinate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 584 cod civil de la 1864.
Pentru aceste motive, în temeiul art.296 Cod pr. civilă 1865 Tribunalul a admis apelul declarat de apelantul-pârât, pentru motivul de ordine publică analizat, astfel că a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârât și a respins acțiunea în grănițuire, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Totodată, în temeiul art.274 Cod pr. civilă de la 1865 s-a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată în fond.
D. consecință, apelul declarat de către apelantul-reclamant a fost respins ca nefondat, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de judecată în fond, având în vedere că prin admiterea apelului părții adverse și schimbarea hotărârii, reclamantul este cel care a căzut în pretenții și a suportat cheltuielile de judecată, rămânând fără obiect și motivul de apel formulat de apelantul-pârât, care viza cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat de prima instanță. Față de soluția dată, au fost menținute dispozițiile sentinței apelate, în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului de restituire a taxei de timbru.
Împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul M. D. G..
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim motiv s-a susținut că nelegal instanța de apel a admis apelul formulat de pârâtul B. A. pentru lipsa calității procesual pasive a acestuia cu consecința respingerii acțiunii în grănițuire pentru lipsa calității procesual pasive.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art.584 din Codul civil – 1864 atunci când a reținut că nu este întrunită condiția ca cele două proprietăți să fie învecinate.
Recurentul arată că deși dispozițiile art.584 din Codul civil – 1864 se referă la proprietăți învecinate, atât în doctrina civilă cât și în practica judiciară s-a statuat că este posibilă grănițuirea și între titularii altor drepturi reale.
Se mai arată de recurent că imobilul său se învecinează direct cu drumul asupra căruia intimatul are un drept de servitute de trecere drept care i-au fost constituit de către numita P. E..
Printr-un al doilea motiv s-a susținut că netemeinic și nelegal instanța de apel a reținut că între proprietăți există doar o nepropunere virtuală.
În dezvoltarea motivului s-a arătat că intimatul pârât a construit pe drumul asupra căruia are un drept de servitute dar și pe terenul proprietatea recurentului – reclamant, fapt ce este confirmat prin cele două expertize efectuate în cauză, unde se arată că poziționarea terenului intimatului s-a făcut greșit.
Prin decizia civilă nr. 1780/21.11.2014 Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilăa admis recursul formulat de recurentul-reclamant M. D. G. împotriva deciziei civile nr. 880A/23.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât B. A., a casat în parte decizia civilă nr.880 A din 23.09.2013 în ce privește admiterea apelului declarat de apelantul pârât B. A. și a trimis cauza pentru rejudecarea acestuia la Tribunalul București. A menținut celelalte dispoziții ale deciziei și a obligat intimatul pârât la 2000 lei cheltuieli de judecată către recurentul reclamant M. D. G..
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut referitor la primul motiv de recurs astfel cum a fost formulat și dezvoltat că potrivit art.584 Cod civil – 1864, acțiunea în grănițuire poate fi exercitată de către proprietar împotriva vecinului care poate fi titularul unui drept real. În speță intimatul pârât este titularul unui drept real de servitute de trecere pe o suprafață totală de 60,90 mp, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.675 din 20.08.2002 la BNP R. G. S..
Rezultă deci că instanța de apel a reținut greșit că nu sunt întrunite dispozițiile art.584 Cod civil – 1864 atunci când a reținut că vecinii trebuie să fie numai titularii unui drept real de proprietate, motiv pentru că se va admite această critică cu consecința modificării deciziei recurate, în sensul reținerii existenței calității procesual pasive a pârâtului și respingerii apelului pârâtului.
De remarcat este faptul că în expertiza întocmită în faza apelului s-a precizat că intimatul pârât a împrejmuit și drumul asupra căruia are un drept de servitute.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs astfel cum a fost formulat și dezvoltat critica nu poate fi primită pentru că este vorba de apreciere de probatoriu ceea ce nu se încadrează în nici unul din ipotezele prevăzute de art.304 pct.1 – 9 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, Curtea a apreciat că sunt necesare administrarea de noi probatorii care constau în rectificarea documentațiilor cadastrale ale părților, în condițiile în care din cele două expertize rezultă că în realitate părțile dețin terenurile dar situația de fapt nu coincide cu documentațiile cadastrale și cu planul parcelar.
În acest sens este și adresa OCPI –Ilfov cu nr._ C/23.06.2008 în care s-a solicitat Primăriei B. să stabilească limitele de proprietate și stingerea astfel a conflictelor.
Cum asemenea probatorii nu s-ar putea face decât în faza apelului Curtea admițând recursul va casa în parte decizia recurată, respectiv a casat admiterea apelului declarat de apelantul pârât B. A. cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
După rectificarea documentelor cadastrale avizate de OCPI Ilfov – se va proceda la verificarea identității între linia de hotar stabilite de instanța de fond și eventual noua linie de hotar ce ar rezulta din rectificarea documentelor cadastrale.
Împotriva deciziei civile nr. 1780/21.11.2014 pronunțate de către Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă, s-a formulat cerere de revizuire de către M. D. G..
În motivarea revizuirii, se arată că hotărârea nr. 1780/2014 pronunțată în recurs și care evocă fondul - cuprinde dispoziții potrivnice, care nu se pot duce la îndeplinire, în final, din interpretarea minutei, tinzând a da mai mult decât s-a cerut prin îngreunarea situației revizuentului în propria cale de atac.
Revizuentul a arătat că obiectul cauzei deduse judecății l-a constituit stabilirea liniei de hotar între proprietatea revizuentului și cea a intimatului B. A., ca urmare a faptului că proprietatea revizuentului a fost practic înjumătățită, datorită poziționării greșite în teren a imobilului teren și construcție, proprietatea intimatului B. A..
Revizuentul a precizat că a achiziționat imobilul teren prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 506/23.06.2003, iar prin actul de dezmembrare nr. 772/04.07.2006, a dezmembrat terenul în două loturi.
La momentul dezmembrării, măsurătorile pe baza cărora a fost determinat și intabulat dreptul de proprietate al revizuentului asupra celor două loturi, sunt efectuate în sistem Stereo 70 conform Ordinului 534/2001 privind aprobarea Normelor tehnice pentru introducerea cadastrului general.
La momentul dobândirii dreptului de proprietate și al dezmembrării, proprietatea revizuentului era despărțită de proprietatea intimatului B. A. printr-un drum de servitute de trecere, constituit în favoarea acestuia de către autoarea sa la momentul dobândirii dreptului de proprietate prin contractul de vânzare cumpărare nr. 675/20.08.2002.
Ulterior momentului achiziției terenului, intimatul - pârât a edificat o construcție, urmând ca la momentul finalizării construcției, să i se refuze de către OCPI Ilfov intabularea construcției pe motivul că "poziția corpului de proprietate pentru care se solicită avizarea se suprapune peste alte imobile care au primit numere cadastrale și peste planul parcelar al O.C.P.I Ilfov întocmit conform Ordinului 634/2006". Totodată, i s-a pus în vedere refacerea documentațiilor cadastrale în Sistem Stereo 70. Construcția edificată a fost amplasată conform documentației realizate în sistem analog.
În ceea ce privește calea de atac a recursului, acesta a fost promovată doar de revizuent și se referea exclusiv la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B. A..
Admițând recursul, Curtea de Apel București a apreciat că intimatul B. A. are calitate procesuală pasivă, urmând a casa în parte decizia recuratâ în sensul admiterii apelului promovat de apelantul-pârât B. A..
Or, în cazul admiterii recursului și al casării deciziei recurate, firesc ar fi fost ca hotărârea instanței de recurs să vizeze admiterea apelului formulat de revizuent, și nu de partea potrivnică.
În atare situație, se pune întrebarea dacă nu este doar o greșeală de editare, pentru că în caz contrar, dispozitivul instanței de recurs cuprinde în mod evident dispoziții contradictorii.
De aici și concluzia că aceste dispoziții potrivnice nu se pot duce la îndeplinire, deoarece pe de o parte se admite recursul și se casează decizia recurată în parte, iar pe de altă parte, se admite apelul promovat de apelantul-pârât B. A..
Pe cale de consecință, nu numai că hotărârea pronunțată va fi greu de adus la îndeplinire dar prin aceasta se și acordă mai mult decât s-a cerut, încălcând principiului potrivit căruia nu se poate înrăutăți situația revizuentului în propria cale de atac a recursului prin obligarea la plata cheltuielilor de judecată solicitate de intimat prin motivele de apel, în condițiile în care intimatul nu promovează calea de atac a recursului.
În final, revizuentul a solicitat admiterea cererii de revizuire.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2, art. 323 – 328 din Codul de procedură civilă.
În dovedirea susținerilor, nu a solicitat încuviințarea niciunui mijloc de probă.
Intimatul B. A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.
Revizuentul M. D. G. a depus prin serviciul registratură o cerere prin intermediul căreia a învederat că renunță la judecata cererii de revizuire formulate, fiind legitimat de către registrator.
La termenul de judecată din data de 10.02.2015, Curtea a pus în discuția părților cererea de renunțare la judecata revizuirii, iar intimatul B. A. a învederat că este de acord cu această cerere formulată.
Curtea constată că manifestarea de voință a revizuentului în sensul de a renunța la judecată reprezintă o desistare, deci un act de dispoziție care se constată de către instanță, potrivit art. 246 alin. (2) Cod procedură civilă.
În aceste condiții, constatând că s-a formulat în scris în fața instanței o cerere, prin care solicită să se ia act de renunțarea la judecarea cererii de revizuire, Curtea urmează a da eficiență acestei cereri, care este de natură a împiedica judecarea cererii, având în vedere aspectele arătate și principiul disponibilității ce guvernează procesul civil.
În consecință, în temeiul art. 328 cu aplicarea art. 246 din Codul de Procedură Civilă, Curtea va lua act de renunțarea lui M. D. G. la judecată cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1780R/21.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunțarea revizuentului M. D. G., la judecata cererii de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 1780R/21.11.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul B. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. Z. G. D. FlorelaFilip P.
GREFIER,
S. V.
Red. DZ/16.02.2015
Tehnored. GC 2 ex
| ← Declararea judecătorească a morţii. Decizia nr. 155/2015.... | Legea 10/2001. Decizia nr. 150/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
