Anulare act. Decizia nr. 174/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 174/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 174/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A C.
Dosar nr._
DECIZIA C. NR. 174A
Ședința publică de la 30 martie 2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - B. A. S.
JUDECĂTOR - A. M. M.
GREFIER - L. D.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta – reclamantă Federația R. de Fotbal cu sediul în București, . nr.12, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1569/29.09.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă S. C. Profesională de Avocați Sfîrâială și Asociații cu sediul în București, . nr.11, ., cauza având ca obiect „ anulare act”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta – reclamantă Asociația R. de Fotbal reprezentată de avocat S. D. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar ( - fila 13 Vol.I) intimata – pârâtă Asociația C. Profesională de Avocați Sfîrâială și Asociații reprezentată de avocat Sfîrâială I. în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea constată că la fila 13 din dosar există împuternicirea avocațială a domnului avocat S. D., iar pentru intimata – pârâtă, la fila 15 din același, dosar se află împuternicirea avocațială a doamnei avocat Sfîrâială.
Curtea pune în discuție ca având prioritate, excepția nelegalei reprezentări a apelantei în prezenta cauză.
Reprezentanța intimatei – pârâte, doamna avocat Sfîrâială I. arată că nu înțelege să mai susțină această excepție.
Curtea ia act că nu se mai susține de către intimata – pârâtă, excepția nelegalei reprezentări a apelantei în prezenta cauză. Se constată că s-a mai invocat la termenul anterior excepția nulității sentinței pentru motive de ordine publică respectiv nepronunțarea asupra unui act juridic și excepția autorității de lucru judecat. Stabilește ordinea de discutare a excepțiilor invocate, astfel: mai întâi excepția de procedură și apoi pe apel. În ceea ce privește excepția privind autoritatea de lucru judecat consideră că aceasta privește fondul.
Reprezentantul apelantei – reclamante solicită analizarea cu prioritate a criticilor referitoare la competența instanțelor de judecată de a soluționa litigiu de față.
La interpelarea instanței reprezentantul apelantei – reclamante arată că înțelege să susțină în totalitate excepția nulității sentinței chiar dacă a fost recalificată calea de atac ca fiind apel și nu recurs. Din punctul său de vedere în cauză sunt incidente prevederile art.297 alin.1 teza II din vechiul cod de procedură civilă întrucât în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în judecarea fondului. Dacă s-ar fi examinat clauzele din contratele puse în discuție s-ar fi constatat că numai litigiile în legătură cu executarea convenției ar fi fost de competența unei instanțe arbitrale.
Curtea constată că se pun concluzii pe fondul apelului și nu pe excepția invocată.
Reprezentantul apelantei – reclamante arată că excepția vizând necompetența instanței arbitrare de a soluționa prezentul litigiu constituie o critică a hotărârii pronunțată de instanța de fond care este prioritară și are caracter de excepție. Tribunalul București era pe deplin competent material și teritorial să soluționeze prezenta cauză pentru că avea o clauză compromisorie de care se prevalează intimata – pârâtă.
Reprezentanta intimatei – pârâte intervine și arată că înainte de se pune concluzii de antamare a fondului avea de invocat o chestiune prealabilă. Se pun concluzii pe excepție antamând fondul.
Curtea a dat cuvântul pe excepțiile invocate și pe fondul apelului.
Reprezentantul apelantei – reclamante arată că nu a terminat de pus concluzii și solicită să se constate că instanța a enunțat faptul că hotărârea de fond trebuie anulată.
Reprezentanta intimatei – pârâte intervine și arată că nu a înțeles care sunt excepțiile puse în discuție, iar cu privire la excepția autorității de lucru judecat este invocată de intimată. Practic este un motiv de apel nu are legătură cu cadrul procedural în apel.
Curtea reamintește părților că s-a dat cuvântul pe excepția nulității sentinței ca motiv de ordine publică și pe apel.
Reprezentanta intimatei – pârâte consideră că se antamează hotărârea de fond. Totodată arată că are de invocat o chestiune chestiunea prealabilă judecării fondului apelului chiar și a celor invocate de partea adversă. Consideră că înainte de a se acorda cuvântul pe fond instanța ar fi trebuit să întrebe părțile dacă mai au de formulat chestiuni prealabile. Nu a înțeles care este ordinea pusă în discuție.
Curtea arată că s-a dat cuvântul pe excepțiile invocate și pe fond, iar în măsura în care se dorește să se invoce și alte aspecte să le invoce. Solicită reprezentantei să păstreze solemnitatea ședinței de judecată.
Reprezentanta intimatei – pârâte arată că a înțeles că s-a dat cuvântul pe fond și după aceea se dă cuvântul pe chestiuni prealabile. Solicită a se da cuvântul asupra chestiunii prealabile pe care dorește să o invoce în acest moment. Arată că față de dispozițiile art. 244 Co/d procedură civilă formulează cerere de suspendare a judecării prezentei cauze având în vedere cele care au fost învederate de apelanta – reclamantă oral și din cuprinsul apelului inclusiv a motivelor de apel pe care instanța le-a considerat că au legătură cu excepțiile invocate, și anume că partea adversă a declarat că nu ar fi aplicabilă o clauză compromisorie. Exact același motiv a fost invocat de partea adversă în cadrul acțiunii în anulare care a făcut obiectul dosarului nr._, acolo unde s-a discutat și judecat inclusiv validitatea contractelor de asistență juridică a căror nulitate s-a solicitat de partea adversă în fața instanței de fond și implicit în fața instanței de apel așa cum antamează fondul. Prin hotărârea arbitrală rămasă definitivă și irevocabilă s-a constatat validitatea contractelor de asistență juridică încheiate între părți. Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat acțiune în anulare exact pentru motivul pentru care a solicitat nulitatea actelor juridice în care arată că clauza compromisorie nu vizează și litigiile privind interpretarea și încheierea contractului de asistență juridică, iar Curtea de Apel București prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._ a respins acțiunea în anulare considerând că în mod corect și legal constituit, tribunalul arbitral a analizat validitatea contractelor de asistență juridică a căror nulitate se cere.
Mai arată că partea adversă a solicitat judecarea nulității contractelor de asistență juridică pentru același motiv pentru care, Curtea de Apel București într-un alt dosar a constatat că contractele juridice sunt valabile și că acea clauză compromisorie este acoperitoare și pentru interpretarea și încheierea acestor litigii. Din acest motiv a invocat excepția autorității de lucru judecat, însă strict procedural, Curtea de Apel București ar putea spune că această excepție trebuie invocată la instanța unde se judecă fondul întrucât așa cum s-a arătat chiar de către apelantă, tribunalul nu a judecat fondul cauzei. Din acest motiv a solicitat suspendarea judecății prezentului dosar până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._, unde se judecă inclusiv aspectele care privesc acest dosar, referitoare la interpretarea și întinderea clauzei compromisorii și care țin prezenta instanță. Dacă această instanță va constata că instanța judecătorească poate să judece aspectele referitoare la nulitatea contractului pentru o clauză compromisorie care nu acoperă aceste litigii intră în contradicție cu o hotărâre definitivă dată de Curtea de Apel București care a respins argumentele părții adverse și în care s-a arătat, că clauza compromisorie acoperă și aceste ipoteze. Pentru a nu avea o situație procesuală inedită, consideră că sunt incidente dispozițiile art.244 Cod procedură civilă.
Curtea acordă cuvântul apelantei – reclamante pe cererea de suspendare formulată de intimata – pârâtă.
Reprezentantul apelantei – reclamante arată că dorește să continue ideea cu privire la excepția invocată și apoi să se refere la argumentele aduse de intimata – pârâtă.
Curtea pune în vedere reprezentantului apelantei să pună concluzii pe cererea de suspendare.
Reprezentantul apelantei – reclamantă arată că a observat, că intimata – pârâtă a abandonat ideea invocării excepției autorității de lucru judecat. Din punctul său de vedere nu există autoritatea de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este o excepție de fond, iar pentru a se ajunge la fond trebuie ca o instanță judecătorească să se pronunțe dacă este sau nu competentă. Tribunalul București avea obligația să se pronunțe și în mod corect trebuie analizat dacă era competentă să soluționeze prezenta cauză. Aceasta formează obiectul criticilor din recurs recalificat apel de către Curtea de Apel București. În plus, hotărârea atacată este viciată și trebuie anulată.
Solicită respingerea cererii de suspendare formulată de intimata – pârâtă.
Curtea deliberând respinge cererea de suspendare formulată de reprezentanta intimatei – pârâte având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 244 Cod procedură civilă întrucât cererea de suspendare vizează fondul cauzei și față de stadiul procesual în cauză, acordă cuvântul pe apel.
Reprezentantul apelantei – reclamante Federația R. de Fotbal susținând motivul de apel recalificat, arată că în mod incorect prima instanță s-a declarat necompetentă fără a observa că nu exista o clauză compromisorie care să fi permis acest lucru și nu s-a pronunțat asupra ambelor contracte. Solicită în temeiul art. 297 alin.1 teza II-a anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la prima instanță pentru a se analiza toate aspectele legate de nulitate invocate și respectiv anularea contractelor de asistență juridică invocate prin cererea de chemare în judecată și în cererea modificatoare.
Reprezentanta intimatei – pârâte S. C. Profesională de Avocați Sfîrâială și Asociații solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat așa cum a fost formulată față de hotărârea definitivă pronunțată în dosarul nr. 2949/_, care vizează aceleași aspecte.
In ce privește fondul apelului formulat, solicită respingerea apelului, având în vedere că în mod corect instanța de fond a observat că în speță există o clauză compromisorie încheiată intre părți în mod valabil care nu a fost anulată și care prevede faptul că toate litigiile încheiate dintre părți urmează a fi deferite instanței arbitrale-arbitru unic numit de părți in contractul de asistență juridică.
Referitor la interpretările date de partea adversă cu privire la întinderea clauzei compromisorii, solicită a se avea in vedere cele două contracte de asistență juridică nr.101 și_, unde la pct.4-7 se prevede că toate litigiile privitoare la a încheierea modificarea, stingerea și interpretarea contractelor de asistență juridică încheiate între părți pot fi deferite instanței arbitrale. Clauza, astfel cum a fost prevăzută de părți în contract, se completează cu dispozițiile cauzele compromisorii din contractul nr.101, în care se arată litigiile care ar fi deferite arbitrului ad hoc. Sunt 2 clauze care se completează și în care se arată clar care sunt litigiile care vor fi deferite instanței arbitrare și cele referitoare la încheierea, interpretarea contractului de asistență juridică. Aceste contracte se coroborează cu înscrisurile depuse la dosar la termenul anterior in care există o declarație a reprezentantului FRF de la momentul semnării contractului de asistență juridică și în care se arată foarte clar ce au înțeles părțile prin clauza compromisorie și anume toate litigiile, inclusiv cele referitor la încheierea contractelor de asistență juridică, și care vor fi deferite instanței arbitrale.
În ce privește soluția care poate fi dată de această instanță, cu privire la încheierea pronunțată la termenul anterior, arată că instanța a trecut foarte ușor peste excepția inadmisibilității dând o interpretare originală art.158 alin.3 Cod procedură civilă. Din motivarea încheierii a înțeles că instanța a constatat viciul hotărârii instanței de fond privind modul de soluționare a excepției și că nu s-a arătat în dispozitivul încheierii ce se întâmplă cu dosarul. În cazul admiterii apelului solicită modificarea hotărârii instanței de fond, practic completarea acesteia, în sensul că dosarul urmează să fie declinat conform dispozițiilor citate în încheiere, instanței arbitrale menționate în mod în mod expres de părți în clauza compromisorie. Aceasta ar fi cea mai procedurală soluție în cazul în care se va admite apelul față de modul în care s-a motivat încheierea prin care s-a respins excepția inadmisibilității prezentei cauze.
Reprezentantul apelantei – reclamante solicită un drept la replică cu privire la contractul la care s-a făcut referire la acest termen, în sensul că prima instanța nu s-a pronunțat. În cuprinsul acestui contract se justifică realitatea.
Reprezentanta intimatei – pârâte solicită instanței să i se comunice dacă se va amâna pronunțarea.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare, urmând a se aprecia la deliberări cu privire la amânarea pronunțării.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21.12.2010 pe rolul Tribunalului București Secția a III-a C., sub nr._ , reclamanta Federația R. de Fotbal Reprezentat prin M. S., a chemat în judecată pe pârâta S. C. Profesională de Avocați S. și Asociații, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care:
- să se constate nulitatea absolută parțială a contractului denumit „contract de asistență juridică" înregistrat la FRF – Cabinetul președintelui sub nr.101/20.10.2009 referitor la: art. 1 (obiectul contractului); art. 3 pct. 3.1 (onorariul) în partea referitoare la onorariul de succes; art. 4 (precizări; art. 6 (clauze speciale) pct. 6.1;
- să se dispună anularea parțială a contractului de reprezentare juridică din dosarul nr. 19._ al Tribunalului București – Secția a VI-a comercială, art. 5 (alte clauze);
- să se dispună obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin scrisoarea înregistrată la FRF sub nr.1970/22.07.2010 SCPA S. și Asociații, prin avocat S. I. referitor la „onorariul decurgând din dosarul nr._/3/2009” a notificat FRF că în situația neachitării în termen de 3 zile a onorariului prevăzut de art. 3.1 coroborat cu cele ale art. 4.1 din contract, adică 10% plus TVA din suma încasată de la Compania Națională Loteria R. S.A. (CNLR) va proceda la executarea silită până la concurența sumei reprezentând onorariul și penalitățile împreună cu cheltuielile de executare aferente.
Ca răspuns la aceste demersuri ale FRF, SCPA S. și Asociații a refuzat semnarea contractului cu motivarea că suma echivalentul a 2.631.556 euro „onorariu de succes" ar fi prea mică și că din contractul de escrow a fost eliminată clauza – ce nu are nicio legătură cu pretențiile SCPA S. și Asociații – ce privea eliberarea sumei în cazul în care se modifica cota unică de impozitare, însă a acceptat că a fost de acord cu modalitatea de plată a onorariului (blocarea într-un cont escrow până la rămânerea irevocabilă a hotărârii).
A fost reiterată somația de plată necondiționată în caz de neconformare (adresa – mesaj transmis prin fax la 05.08.2010).
Întrucât la acea dată (și în prezent) sentința comercială nr. 6935/10.06.2010 pronunțată în primă instanță de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2009 nu este irevocabilă, procesul fiind în derulare, dat fiind caracterul prematur și abuziv al solicitării din 22.07.2010 care viza plata onorariului de succes, cu adresa nr. 44/27.08.2010 FRF a comunicat SCPA S. și Asociații, încetarea mandatului de reprezentare de către această societate de avocatură în toate procedurile judiciare și extrajudiciare între care și dosarul nr._/3/2009 aflat în prezent pe rolul Curții de Apel București – Secția comercială.
Realizând că nu există o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva FRF, la 24.09.2010 SCPA Sfârăială și Asociații a comunicat o „cerere de arbitraj privat ad-hoc" având ca obiect obligarea FRF la plata sumei de 11.263.061 lei ron, ce corespunde celei pentru care s-a deschis contul escrow, precum și la plata profitului nerealizat aferent onorariului neachitat, invocând un contract de asistență juridică nenominalizat în cerere, dar atașat acesteia, cerere în care pentru prima oară arată că suma în litigiu este „onorariu de succes de 10% + TVA” din suma de 90.837.752,87 lei ron la care a fost obligată în primă instanță CNLR către FRF (cerere înregistrată la FRF sub nr. 2988/24.09.2010 la care a fost atașat contractul de asistență juridică înregistrat la FRF sub nr. 101/20.10.2009).
Prin comunicările nr. 3171/15.10.2010 și nr. 3542/9.12.2010 FRF nu a acceptat, motivat, arbitrajul ad – hoc, întrucât așa cum se dezvoltă în continuare convenția arbitrală (clauza compromisorie) precum și alte clauze ale contractului de asistență juridică invocat de SCPA S. și Asociații sunt lovite de nulitate absolută, iar interesul legitim al FRF în promovarea prezentei acțiuni este demonstrat de crearea unui prejudiciu și respectiv de obținerea unor foloase financiare de către SCPA S. și Asociații în condiții nepermise de lege, întrucât lipsesc cerințele de valabilitate ale contractelor menționate în petitul prezentei cereri de chemare în judecată.
Referitor la cererea de constare a nulității absolute a clauzelor din art. 1 (obiectul contractului) și art. 4 (precizări) din contractul denumit „contract de asistență juridică” înregistrat la FRF sub nr. 101/20.10.2009, a solicitat să se constate că sunt încălcate prevederile art. 948 pct. 3; art. 964 cod civil coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 51/1995; art. 128 și art. 131 din Statutul profesiei de avocat.
Deci, obiectul nefiind suficient determinat și chiar imposibil de determinat pentru că nu cuprinde mențiuni cu privire la reprezentarea în litigiile dintre FRF și CNLR nu poate constitui temei pentru „despăgubirile” adică pentru repararea daunelor pretins încercate de SCPA S. și Asociații derivând din onorariul de succes prevăzut de contractul nr. 101/20.10.2009.
Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a clauzelor de la art. 3 pct. 3.1 (onorariu), în partea referitoare la onorariul de succes 10% + TVA din sumele câștigate și art. 4 (precizări) prin care se instituie o clauză penală în cazul rezilierii contractului nr. 101/20.10.2009, cuantumul despăgubirilor fiind cel puțin la nivelul onorariului de succes solicită să se constate incidența prevederilor art. 5, 966 și 968 Cod civil (nevalabilitatea cauzei actului juridic).
În cauza de față este pus în discuție un onorariu de succes de 11.263.061 lei ron, echivalentul a 2.631.556 euro, fără ca această sumă să fie stipulată în contract. Oricum, suma depășește prin cuantumul excesiv limitele unei necesități procesuale rezonabile, reprezintă un exercițiu abuziv al dreptului la apărare, în acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. și de Proprietate Intelectuală, prin decizia nr. 2420/2008 referitor la necesitatea împiedicării abuzului de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească.
Referitor la clauza penală prin care onorariul de succes este convertit în despăgubiri, deci prin care se evaluează convențional și în mod anticipat întinderea daunelor interese și aceasta este lovită de nulitate absolută prin incidența art. 5 și 968 Cod civil (nevalabilitatea cauzei actului juridic).
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității absolute a clauzei compromisorii art. 6 (clauze speciale) pct. 6.1 din contractul de asistență juridică înregistrat la FRF sub nr. 101/20.10.2009 învederează următoarele:
Deși clauza compromisorie se bucură de o oarecare autonomie față de celelalte clauze contractuale raportându-o la cauzele de nulitate absolută ce afectează și lipsesc de eficiență în condițiile descrise în sub punctele 1 și 2 obiectul contractului și obligația de plată a onorariului de succes/despăgubiri aceasta este la rândul său lovită de nulitate pentru lipsa obiectului (art. 948 Cod civil) întrucât neexistând clauze contractuale valide dintre cele susceptibile de executare nu pot exista în consecință nici litigii privind executarea acestora pe calea arbitrajului ad - hoc.
Referitor la cererea de a se dispune anularea parțială a contractului de reprezentare juridică din dosarul nr. 19._ a Tribunalului București – Secția a VI-a Comercială, art. 5 (alte clauze):
Pe lângă faptul că nu a fost înmânat FRF un exemplar așa cum obligă Legea nr.51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat și Statutul profesiei de avocat, emis în baza legii, acesta în mod cert nu cuprinde mențiuni privind onorariul de succes și nici clauză compromisorie care să supună litigiile dintre părți arbitrajului privat conform art. 343 Cod procedură civilă și tot astfel față de cele precizate sub punctul 1 din prezenta acțiune nici nu putea cuprinde astfel de mențiuni.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 111 Cod procedură civilă și cele ale Codului civil invocate în cuprinsul acțiunii.
La această cerere, s-au atașat înscrisuri probatorii.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești privind soluționarea cauzei de față, raportat la faptul că în contractul de asistență juridică nr. 101/2009 la pct. 6.1. s-a stipulat că litigiile dintre părți sunt supuse arbitrajului. Pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din 09.06.2011, reclamanta și-a precizat acțiunea în privința celui de-al doilea capăt de cerere, arătând că solicită a se dispune anularea parțială a contractului de asistență juridică nr._ din 20.10.2009 dintre părți
Prin sentința civilă nr. 1569 din 29.09.2011, Tribunalul București – Secția a III-a C. s-a constatat existența în contractul de asistență juridică din 20.10.2009 a clauzei arbitrale compromisorii privind competența unei instanțe arbitrale în cazul litigiilor privind acest contract, în raport de care tribunalul s-a declarat necompetent să soluționeze cauza de față ce privește pe reclamanta Federația R. de Fotbal reprezentată prin M. S., în contradictoriu cu pârâta S. C. Profesională de Avocați S. și Asociații.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ședința publică de la data de 29.09.2011, s-a pus în discuția părților excepția invocată prin întâmpinare de către pârât, referitor la competența tribunalului în ceea ce privește judecarea cauzei, față de clauza contractuală privind arbitrajul.
Deliberând cu prioritate asupra acestei chestiuni, în raport de prevederile art. 137 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că în cuprinsul contractului de asistență juridică nr. 101/20.10.2009 încheiat între SCPA S. și Asociații și reclamantă, la pct. 6.1. din acesta, s-a prevăzut faptul că toate litigiile în legătură cu executarea acelui contract sunt de competența unei instanțe arbitrale ad-hoc.
Pe de altă parte, această procedură arbitrală derivând din clauza compromisorie inserată în contractul în discuție, a fost urmată în fața arbitrului desemnat de părți, dispozitivul hotărârii arbitrale din 14.03.2011 prin care s-a statuat inclusiv asupra valabilității contractului nr.101/2009 contestat în cauza de față, fiind depus la dosar, hotărârea respectivă fiind atacată de reclamantă cu acțiune în anulare.
Ca atare, față de aceste împrejurări a considerat că se impune a se constata în raport de prevederile art.340 și urm. Cod procedură civilă, existența în cuprinsul contractului de asistență juridică nr. 101/2009 a unei clauze compromisorii în sensul art.3431 Cod procedură civilă, astfel că raportat la art.3433 (1) Cod procedură civilă, tribunalul s-a declarat necompetent în ceea ce privește soluționarea cauzei de față.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Federația R. de Fotbal, care a susținut următoarele critici:
Reclamanta arătat că pe portalul instanței la rubrica soluție apare mențiunea "competența unei instanțe arbitrare".
Deși hotărârea nu i-a fost comunicată, iar din condica de ședință nu rezultă termenul și data de la care curge termenul pentru exercitarea căii de atac, înțelege să critice soluția, ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, „lipsită de temei legal ca urmare a interpretării greșite a actului juridic dedus judecății căruia i-a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic.
Astfel, potrivit art.6.1 din contractul de asistență juridică înregistrat la Federația R. de Fotbal sub nr.101/20.10.2009 la care face trimitere contractul nr._ din aceeași dată, toate litigiile în legătură cu executarea prezentului contract sunt de competența unei instanțe arbitrale ad-hoc, părțile numind ca arbitru comun pe avocat I. M., avocat în cadrul Baroului București.
Din redactarea și interpretarea acestei clauze rezultă că aceasta privește numai litigiile în legătură cu executarea convenției, nu și pe cele vizând încheierea, validitatea clauzelor contractului, interpretarea contractului, încetarea contractului care, prin urmare, sunt de competența instanțelor judecătorești, în speță a tribunalului.
Pentru acest motiv consideră, cererea de chemare în judecată prin care s-a cerut constatarea nulității clauzelor din contractele nr.101/20.10.2009, referitor la obiectul contractului, onorariu de succes, precizări și clauze speciale și pe cale de consecință prin care s-a cerut anularea parțială a contractului subsecvent nr._/20.10.2009 erau admisibile, instanțele judecătorești având dreptul de a le cenzura în raport cu motivele invocate prin acțiune.
Reclamanta menționează că își rezervă dreptul de a dezvolta criticile aduse hotărârii după redactarea și comunicarea acesteia.
Cale de atac legal timbrată potrivit prevederilor art.11 alin.2 din Legea nr.146/1997.
Intimata -pârâtă S. C. Profesională de Avocați Sfîrâială și Asociații a formulat întâmpinare prin care a invocat autoritatea de lucru judecat arătând că hotărârea instanței arbitrale prin care s-a constatat validitatea contractelor de asistență juridică a căror anulare se solicită în prezenta cauză a fost atacată de apelantă prin acțiune în anulare care a rămas irevocabilă, astfel că acest aspect a trecut în puterea lucrului judecat.
În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că
potrivit clauzei prevăzute de art.6.1 din contractul de asistență juridică nr.101/20.10.2009 și a celei de-a cincea clauze din contractul nr._ din 20.10.2009, litigiile dintre părți sunt de competența unei instanțe arbitrale ad-hoc, astfel că erau aplicabile dispozițiile art.3433 și art.3434 C.pr.civ., iar potrivit art.3431 C.pr.civ. invocarea nulității contractului nu atrage și nulitatea clauzei compromisorii; se mai arată că există o hotărâre arbitrală, rămasă definitivă și irevocabilă prin care s-a constat validitatea contractelor de asistență juridică în discuție, atacată cu acțiune în anulare de către reclamantă.
Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 30.03.2013, intimata –pârâtă a invocat excepția inadmisibilității căii de atac în raport de dispozițiile art.158 alin.31 C.pr.civ., astfel dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea judecătorească nu este supusă nici unei căi de atac, hotărârea fiind irevocabilă.
La termenul de judecată din 15.12.2014, Curtea a constat că reclamanta a apreciat calea de atac pe care a exercitat-o împotriva sentinței ca fiind cea a recursului, reținând că față de această cale de atac se invocă de către intimata-pârâtă inadmisibilitatea în raport de dispozițiile art.158 alin.31 C.pr.civ.
La termenul de judecată din 16.02.2015, recurenta reclamantă a invocat excepția nulității sentinței în raport de prevederile art.306 alin.2 C.pr.civ. ca motiv de recurs de ordine publică, susținând faptul că din dispozitivul sentinței atacate nu rezultă asupra cărui contract s-a pronunțat instanța, având în vedere faptul că prin acțiune s-a solicitat constatarea nulității a două contracte, iar nepronunțarea pe un capăt de cerere este un motiv de ordine publică.
La același termen de judecată, Curtea a respins excepția inadmisibilității căii de atac pentru considerentele menționate în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen, și a calificat calea de atac exercitată în prezenta cauză, în raport și de faptul că prezentul litigiu civil are un obiect patrimonial de peste 500.000, ca fiind apelul.
La dosarul cauzei, părțile au depus în copie următoarele înscrisuri: încheieri din dosarul nr._ al Curții de Apel București, sentința comercială pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București și alte înscrisuri.
Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Astfel, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată precizată cu care a fost investită prima instanță, s-a solicitat prin primul capăt de cerere să se constate nulitatea absolută parțială a unor clauze ale contractului de asistență juridică înregistrat la reclamant sub nr.101/20.10.2009, respectiv la clauzele referitoare la art.1 (obiectul contractului), art.3 pct.3.1 (onorariu, respectiv onorariul de succes, art. 4, și art. 6 pct. 6.1 (clauze speciale), iar prin cel de-al doilea petit, s-a solicitat să se dispună anularea parțială a contractului de asistență juridică nr._ din 20.10.2009 intervenit între părți.
Prin sentința apelată, prima instanță a primit excepția invocată prin întâmpinare, referitoare la necompetența generală a tribunalului în ceea ce privește judecarea cauzei, și prin dispozitivul hotărârii judecătorești, a constatat existența în contractul de asistență juridică din 20.10.2009 a clauzei arbitrale compromisorii privind competența unei instanțe arbitrale în cazul litigiilor privind acest contract, în raport de care s-a declarat necompetentă să soluționeze cererea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a interpretat clauza contractuală reprezentată de art.6.1 din contractul de asistență juridică înregistrat la Federația R. de Fotbal sub nr.101/20.10.2009 apreciind că aceasta prevede că toate litigiile în legătură cu executarea acelui contract sunt de competența unei instanțe arbitrale ad-hoc, și că această procedură arbitrală derivând din clauza compromisorie în discuție a fost urmată în fața arbitrului desemnat de părți, arbitru care a pronunțat hotărârea arbitrală din 14.03.2011 prin care s-a statuat inclusiv asupra valabilității contractului nr.101/2009 ce face obiectul acțiunii de față, hotărârea arbitrală fiind atacată de reclamantă cu acțiune în anulare.
Prima instanță a considerat că se impune a se constata în raport de prevederile art.340 și urm. C.pr.civ., existența în cuprinsul contractului de asistență juridică nr.101/2009 a unei clauze compromisorii în sensul art.3431 C.pr.civ., astfel că raportat la art.3433 (1) Cod procedură civilă, tribunalul s-a declarat necompetent în ceea ce privește soluționarea acțiunii.
Curtea constată că prin clauza compromisorie reprezentată de art.6.1 din contractul de asistență juridică înregistrat la Federația R. de Fotbal sub nr.101/20.10.2009, părțile au convenit în sensul că ,,toate litigiile în legătură cu executarea prezentului contract sunt de competența unei instanțe arbitrale ad-hoc, părțile numind ca arbitru comun pe avocat I. M., avocat în cadrul Baroului București.,,
Totodată, potrivit clauzei conținute de art.1.2 din contractul de asistență juridică nr._ din 20.10.2009 încheiat între apelantul reclamant și intimata pârâtă, se menționează că acest contract ,,se completează cu dispozițiile contractului de asistență juridică nr.101/20.10.2009 și se aplică și litigiilor în curs,,.
Curtea apreciază că această clauză compromisorie, aplicabilă ambelor contracte a căror anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată precizată, a fost interpretată gramatical și logic în mod eronat de către prima instanță, în condițiile în care aceasta prevede clar competența instanței arbitrale ad-hoc doar în privința litigiilor legate de executarea contractelor în discuție, iar în cauză litigiul de față dedus judecății primei instanțe are natura unui litigiu în care se dispută între părți validitatea acestor convenții, și pentru care părțile nu conveniseră prin clauza în discuție competența vreunei instanțe arbitrale.
Este adevărat că între părți a intervenit și un litigiu legat de executarea celor două contracte a căror nulitate se solicită a se constata de către apelanta reclamantă, iar în cadrul procedurii arbitrale derivând din clauza compromisorie în discuție, s-a pronunțat hotărârea arbitrală din 14.03.2011 iar hotărârea arbitrală a fost atacată de apelanta reclamantă cu acțiune în anulare, însă această împrejurare nu înlătură competența instanței sesizate cu prezentul litigiu, generat de pretinsa invaliditate a convențiilor dintre părți, acest aspect putând cel mult să pună problema dacă aspectele de validitate a convențiilor în discuție au fost sau nu soluționate cu putere de lucru judecat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Curtea apreciază că interpretând greșit clauza art.6.1 din contractul de asistență juridică înregistrat la Federația R. de Fotbal sub nr.101/20.10.2009, aceasta având relevanță și în privința contractului de asistență juridică nr._ din 20.10.2009 încheiat între apelantul reclamant și intimata pârâtă potrivit clauzei conținute de art.1.2 din acest al doilea contract (aspect în raport de care nu poate fi primită susținerea apelantei referitoare la pronunțarea soluției primei instanțe prin omisiunea de a se avea în vedere și cel de-al doilea contract a cărei anulare parțială se solictă) și primind excepția necompetenței sale, prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art.3433 (1) Cod procedură civilă raportate la art.3434 alin.3 C.pr.civ., astfel că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art.297 alin.1 teza a II-a C.pr.civ, în raport de poziția procesuală exprimată de apelantul reclamat la concluziile pe apel.
Este adevărat că dispozițiile art.158 alin.3 din C.pr.civ. prevăd că în situația în care instanța se declară necompetentă, că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent, însă în cauză instanța a primit excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești respingând acțiunea ca inadmisibilă, astfel că hotărârea este supusă căi de atac a apelului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în raport de dispozițiile art.297 alin.1 teza a II-a C.pr.civ. modificată, reținând faptul că în mod greșit prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, va admite apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței pe care o va anula, și, având în vedere solicitarea expresă a apelantei, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă Federația R. de Fotbal, cu sediul în București, . nr. 12, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1569/29.09.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S. C. Profesională de Avocați Sfîrâială și Asociații, cu sediul în București, . nr. 11, ..
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. A. S. A. M. M. L. D.
Red. BAS
Tehnored. BAS/PS 4 ex.
21.04.2015
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 412/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 425/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
