Conflict de competenţă. Sentința nr. 203/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 203/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-10-2015 în dosarul nr. 203/2015
ROMÂNIA CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.203F
Ședința din Camera de Consiliu de la 5 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - B. A. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află pronunțarea asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 6 București și Tribunalul București Secția a III-a Civilă în cauza privind pe reclamanta P. M. domiciliată în Iași, ., ., . și cu domiciliul ales în B., ..24, ., jud. B. pe pârâtul P. V. domiciliat în localitatea Țibana, jud. Iași.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 28.09.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 5.10.2015.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 20.03.2014, reclamanta P. M. a chemat in judecata pârâtul P. V. pentru a se constata nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor nr. 6 din 11.02.2003 încheiat la BNP D. C. M. din București, prin care pârâtul - tatăl reclamantei, s-a declarat singur moștenitor al defunctei P. E..
S-a solicitat să se constate că de pe urma defunctei sale mame P. E., decedată la 07.02.2002 au rămas următorii moștenitori: reclamanta P. M. în calitate de fiică, cu o cotă de ¾ și pârâtul P. V., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼ din averea defunctei, să se constate că masa de partajat rămasă la decesul mamei sale ,P. E., se compune din: o casă de locuit în suprafață de 72 m.p., situată în . Iași, grajd în suprafață de 32 m.p. situată în . Iași, 400 m.p. curți construcții situați în intravilanul satului Țibana, ., 6800 m.p arabil situați în intravilanul satului Țibana, ., 1,75 ha, fânețe, teren situat în extravilanul satului Țibana, ., 0,48 ha pădure, teren situat în extravilanul satului Țibana, ., 4,01 ha, arabil, teren situat în extravilanul satului Țibana, . și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că mama sa a fost căsătorită și a avut 3 copii, reclamanta P. M. în calitate de fiică, P. V. în calitate de fiică, P. T., în calitate de fiu si pârâtul P. V., soț supraviețuitor.
Reclamanta a precizat că după decesul mamei sale a acceptat tacit și expres moștenirea rămasă, astfel a plătit în primul rând cheltuielile de înmormântare, a acceptat bunuri rămase din moștenire și în continuare l-a lăsat pe tatăl său să administreze toate bunurile rămase.
Reclamanta a arătat că pârâtul, tatăl său, i-a promis că se va ocupa de deschiderea succesiunii și în acest sens i-a solicitat să-l împuternicească să se ocupe în continuare de administrarea bunurilor lăsate de mama sa. In acest sens, a semnat Procura specială autentificată sub nr. 343 din 24.04.2002 la BNP V. P. L. prin care pârâtul a fost împuternicit să o reprezinte cu puteri depline la judecarea cauzei civile, cauză în care acțiunea civilă a fost promovată de mama sa, P. E., actualmente decedată și a cărei moștenire a acceptat-o în mod tacit.
Reclamanta a menționat că a avut încredere în tatăl său că o va anunța atunci când va începe demersurile pentru dezbaterea succesiunii, mai ales că a declarat în mod expres în procura specială că a acceptat moștenirea rămasă, însă, pârâtul, fără știrea reclamantei s-a prezentat la un alt birou notarial unde a declarat în fals că e singurul moștenitor rămas de pe urma defunctei P. E., iar în baza acelei declarații mincinoase a fost emis certificatul de calitate de moștenitor nr. 6 din 11.02.2003 care atestă în mod mincinos că doar P. V. este singurul moștenitor legal, certificat din care rezultă că nu a fost declarată ca fiică a defunctei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.1134, art.1143, art.669 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 9069/28.11.2014 Judecătoria Sectorului 6 București, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București si a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul P. V., în favoarea Tribunalului Municipiului București.
Pentru a pronunța această soluție Judecătoria Sectorului 6 București a reținut ca reclamanta a învestit instanța cu mai multe capete de cerere cu obiect diferit, respectiv, constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr.6/11.02.2003 încheiat de BNP D. C. M., constatarea calității de moștenitor de pe urma defunctei P. E. a reclamantei cu o cotă de ¾, în calitate de fiică și a pârâtului, cu o cotă de ¼, în calitate de soț supraviețuitor, precum și constatarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei.
Instanța, analizând petitul acțiunii prin prisma dispozițiilor art.30 C.Pr.Civ, a constatat că reclamanta a formulat atât capete de cerere principale, cât și accesorii.
Conform art.30 alin.4 C.Pr.Civ, cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.
Astfel, de soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere, având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr.6/11.02.2003 încheiat de BNP D. C. M., depinde modul de soluționare a celui de-al doilea capăt de cerere, întrucât doar ca urmare a constatării nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor se poate analiza existența moștenitorilor invocați de reclamantă și stabilirea cotelor succesorale.
Astfel, în privința acestor două capete de cerere, instanța a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art.123 alin.1 C.Pr.Civ, potrivit cărora cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală.
Potrivit Noului Cod de procedură civilă, tribunalul este instanță de drept comun în ceea ce privește judecata în primă instanță, în sensul că, ori de câte ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată în primă instanță de către tribunal.
Totodată, instanța a reținut că cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de calitate de moștenitor nr.6/11.02.2003 încheiat de BNP D. C. M. este neevaluabilă în bani fiind de competența tribunalului, ca instanță de fond de drept comun, astfel cum rezultă din coroborarea art.94 cu art. 95 alin.1 pct.1 C.Pr.Civ.
De asemenea, atât prin prisma dispozițiilor art.123 alin.1 C.Pr.Civ, cât și prin prisma obiectului neevaluabil în bani raportat la art.94 și art.95 alin.1 pct.1 C.Pr.Civ, și capătul de cerere având ca obiect constatarea calității de moștenitor și a cotelor succesorale este de competența tribunalului, ca instanță de fond de drept comun.
Capătul de cerere având ca obiect constatarea masei succesorale, capăt principal de cerere, este de competența judecătoriei, conform art.94 alin.1 lit.j C.Pr.Civ având în vedere valoarea bunurilor cuprinse în masa succesorală, de 111.054, 44 de lei, acestora astfel cum a fost stabilită conform rezoluției din data de 09.07.2014, mai mică de 200.000 de lei.
Instanța a reținut că noile dispoziții procedurale nu mai exclud, în mod expres, din competența materială a tribunalului acțiunile formulate în materia succesorală, alături de cererile de împărțeală judiciară, nefiind preluate în noul Cod de procedură civilă dispozițiile art.2 pct.1 lit.b din C.Pr.Civ.
Astfel, art.94 din N.C.Pr.Civ prevede doar faptul că cererile de împărțeală judiciară (în cauză nefiind formulată, de altfel, o astfel de cerere), indiferent de valoare, sunt de competența judecătoriei, nemaiexistând o dispoziție similară în ce privește cererile în materia succesorală, astfel încât cererile având ca obiect constatarea nulității unui certificat de calitate de moștenitor și constatarea calității de moștenitor și a cotelor, sunt de competența materială a tribunalului, ca instanță de drept comun, împrejurarea că prin aceeași acțiune s-a solicitat și constatarea masei succesorale, a cărei valoare atrage competența materială a judecătoriei nefiind de natură a conduce către stabilirea competenței judecătoriei în soluționarea unei atare acțiuni, având în vedere strânsa legătură dintre cererile astfel formulate și art. 99 alin. 2 C.Pr.Civ .
Potrivit art.99 alin.2 C.Pr.Civ în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
Or, față de dispozițiile legale anterior citate, având în vedere că primele două capete de cerere sunt de competența tribunalului, instanța a constatat că revine acestei instanțe competența materială de a soluționa integral acțiunea.
Pe cale de consecință, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București.
Cauza a fost înregistrata la Tribunalul București - Secția a III-a civilă la data de 9.01.2015.
La primul termen de judecata,16.03.2015, tribunalul a invocat excepția necompetentei materiale de soluționare a cauzei.
Prin sentința civilă nr.361/16.03.2015 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București a cauzei privind pe reclamanta P. M. în contradictoriu cu pârâtul P. V., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București pentru soluționarea acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 94 C.Pr.Civ coroborat cu dispozițiile art.95 pct.1 C.Pr.Civ în concepția noilor dispoziții procedurale tribunalul are plenitudine de competență, menționându-se că este competent să soluționeze în primă instanța toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altei instanțe.
In consecința, judecătoria soluționează doar cererile expres si limitativ prevăzute de lege ca fiind de competența sa.
Conform art.94 pct.1 lit.i C.Pr.Civ judecătoria judecă în primă instanța cererile de împărțeala judiciară, indiferent de valoare.
Potrivit art.105 C.Pr.Civ in materie de moștenire, competenta după valoare se determina fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moștenirii.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezulta că în materie de moștenire competența se împarte intre judecătorie si tribunal in funcție de valoare, art.94 alin.1 pct.1 lit.j C.Pr.Civ stabilind că judecătoria judeca orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea parților, profesioniști sau neprofesioniști.
Tribunalul a constatat că în cauză, reclamanta a arătat prin cererea depusa la dosar la data de 18.04.2014 că valoarea masei partajabile este de 13.000 lei.
Ținând seama si de decizia nr.32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție, tribunalul a constatat că și capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de calitate de moștenitor este evaluabil în bani, dreptul subiectiv a cărui protecție se cere prin justiție având un caracter patrimonial, respectiv dreptul la moștenirea unor bunuri patrimoniale, astfel că și evaluarea este posibila. Acțiunea reclamantei are ca finalitate desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale ce poate fi evaluat in bani. Dreptul pe care se fundamentează acțiunea are un conținut economic, deși nu sunt menționate în concret bunurile ce fac parte din masa succesorala.
Prin urmare, atât capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de calitate de moștenitor, cât și cel referitor la constatarea calității de moștenitor și la compunerea masei partajabile sunt evaluabile, valoarea acestora fiind indicata de reclamanta la suma de 13.000 lei, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.94 alin.1 pct.1 lit. j C.Pr.Civ, în sensul că judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
In consecință, tribunalul, în baza art.130-132 C.Pr.Civ, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
In conformitate cu dispozițiile art.133-135 C.Pr.Civ tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București pentru soluționarea acestuia.
Curtea sesizată cu soluționarea prezentei sesizări referitoare la existența unui conflict negativ de competență, în calitate de instanță superioară și comună instanțelor aflate în conflict potrivit disp.art.135 NC.pr.civ reține următoarele:
Potrivit art.133 pct.2 din Noul Cod de procedură civilă, ,,există conflict de competență …. 2. când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente,, iar în cauză sunt întrunite cerințele pronunțării unei hotărâri de stabilire a competenței în sensul acestor dispoziții legale deoarece Judecătoria Sectorului 6 București și Tribunalul București secția a III a civilă și-au declinat reciproc competența soluționării prezentei cauze, având ca obiect cererile de constatare a nulității certificatului de calitate de moștenitor nr.6/11.02.2003 încheiat de BNP D. C. M., constatarea calității de moștenitor de pe urma defunctei P. E. a reclamantei cu o cotă de ¾, în calitate de fiică și a pârâtului, cu o cotă de ¼, în calitate de soț supraviețuitor, precum și de constatare a masei succesorale rămase de pe urma defunctei.
Curtea sesizată cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență constată că în cauză, reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.94 C.Pr.Civ coroborate cu dispozițiile art.95 pct.1 C.Pr.Civ tribunalul este instanța ordinară de drept comun, fiind competentă a soluționa în primă instanța toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altei instanțe, art.94 C.Pr.Civ prevăzând că judecătoria soluționează doar cererile expres si limitativ prevăzute de lege ca fiind de competența sa.
Conform art.94 pct.1 lit.j C.Pr.Civ judecătoria judecă în primă instanța cererile de împărțeala judiciară, indiferent de valoare iar potrivit art.94 alin.1 pct.1 lit.k C.Pr.Civ judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea parților, profesioniști sau neprofesioniști.
În materia cererilor legate de constatarea unor drepturi succesorale având caracter patrimonial, competența se împarte intre judecătorie si tribunal in funcție de valoare, art.94 alin.1 pct.1 lit.k C.Pr.Civ stabilind că judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea parților, profesioniști sau neprofesioniști.
Prin urmare, în ceea ce privește cererile accesorii prin care se solicită constatarea masei succesorale rămase de pe urma defunctei și constatarea calității de moștenitor asupra unor bunuri cu valoare patrimonială, dat fiind faptul prin cererea din data de 18.04.2014 reclamanta a indicat valoarea masei partajabile ca fiind de 13.000 lei, aceasta este de competența judecătoriei
Curtea, constată însă că și capătul de cerere privind constatarea nulității certificatului de calitate de moștenitor este evaluabil în bani, dreptul subiectiv a cărui protecție se cere în justiție având un caracter patrimonial deoarece prin intermediul său se tinde la valorificarea dreptului la moștenire asupra unor bunuri patrimoniale, astfel că și evaluarea sa în bani este posibilă, iar acțiunea având ca finalitate desființarea unui act juridic producător de consecințe patrimoniale ce poate fi evaluat in bani, are la rândul său un caracter patrimonial.
Prin urmare, atât în privința capătului de cerere privind constatarea calității de moștenitor asupra unor bunuri cu valoare patrimonială și a compunerii masei partajabile -în calitate de cereri evaluabile în bani având valoarea indicată de reclamantă pentru suma de 13.000 lei- cât și a celei privind constatarea nulității certificatului de calitate de moștenitor sunt aplicabile, dispozițiile art.94 alin.1 pct.1 lit.k C.Pr.Civ, dispozițiile menționate stabilind competența judecătoriei în privința cererilor evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. după cum corect a apreciat și tribunalul,
În consecință, în temeiul prevederilor art.134 alin.4 din Noul Cod de Procedură Civilă, Curtea va admite sesizarea și va stabili competenta soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea.
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P. M. domiciliată în Iași, ., ., . și cu domiciliul ales în B., .. 24, ., jud. B. și pe pârâtul P. V. domiciliat în localitatea Țibana, jud. Iași, în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.10.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
B. A. S. V. Ș.
Red. BAS
Tehnored. TI 5 ex
25.11.2015
| ← Partide politice. Decizia nr. 379/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Strămutare. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
