Legea 10/2001. Decizia nr. 870/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 870/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 870/2015

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A III A CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 870

Ședința publică de la 11.09.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - C. M. T.

JUDECĂTOR - D. A.

JUDECĂTOR - F. P.

GREFIER - I. A. G.

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții – reclamanți F. D. G., F. I. (I.) ANEMONE, F. H. E. și F. F., împotriva sentinței civile nr. 326 din 10.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. B. PRIN PRIMAR GENERAL.

P. are ca obiect – Legea nr. 10/200.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul – reclamant F. D. G., personal și consilier juridic R. I. B., în calitate de reprezentant al intimatului – pârât M. București prin Primar General, în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenții - reclamanți F. I. (I.) Anemone, F. H. E. și F. F..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Curtea procedează la legitimarea recurentului – reclamant F. D. G. cu Carte de Identitate nr._ eliberată de autoritățile germane.

Recurentul – reclamant, personal și reprezentanta intimatului – pârât, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri sau probe de administrat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului în dezbaterea motivelor de recurs.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.

Recurentul – reclamantul, personal solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Solicită să se observe că pe parcursul judecării dosarului la tribunal, cauza a fost repusă pe rol în două rânduri, datorită faptului că, expertul desemnat de instanță pentru efectuarea raportului de expertiză, nu a precizat solicitările instanței de fond. Arată că după repunerea pe rol a cauzei și depunerea precizărilor de către expert, instanța de fond nu a avut în vedere la soluționarea cauzei, respectivele precizările.

Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatului – pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece criticile aduse prin motivele de recurs sunt neîntemeiate, având în vedere că actele aflate la dosar demonstrează contrar cele susținute recurenți. Arată că suprafața de teren ce se solicită a fi restituit, a fost înstrăinată de autorii reclamanților, anterior actelor de expropriere, așa încât reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii și pentru respectiva suprafață de teren.

Mai arată că cererea reclamanților este neîntemeiată și datorită faptului că, au primit în compensare o suprafață de teren chiar mai mare decât cea pe care autorii reclamanților o aveau în proprietate, la momentul exproprierii.

Arată în continuare că, din expertiza efectuată la fond, a rezultă că terenul înstrăinat a fost în suprafață de 4273.51 mp., rămânând în proprietate o suprafață de 3043,16 mp., iar suprafața primită în compensare a fost de 4214,60 mp., prin urmare recursul este nefundat și cererea este neîntemeiată

Față de cele de mai sus solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurată.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.326 din 10.03.2015, Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții F. D. G., F. I. (I.) ANEMONE, F. H. E., F. (geb. Tesileanu) F. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, prin PRIMAR GENERAL.

Pentru a pronunța această decizie civilă, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX - a C. Administrativ și Fiscal la data de 03.04.2012 sub nr._/3/2012, reclamanții F. D. G., F. I. (I.) ANEMONE, F. H. E., F. (geb. Tesileanu) F. au solicitat obligarea PRIMĂRIEI MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, prin PRIMAR GENERAL, să răspundă la notificarea nr._/25.01.2011 prin care au solicitat soluționarea notificării nr. 14/03.07.2001 înregistrată sub nr.2414/2001 prin care autorul reclamanților, F. G. Alexander și G. Evghenia au solicitat restituirea în natură sau în echivalent a imobilului situat în București, . de 7317 mp, proprietatea autorului lor, F. R. R., cu privire la suprafața de 3102, 50 mp.

În fapt, reclamanții au arătat că prin Dispoziția nr.1575/23.09.2003 a fost restituită în natură, pe vechiul amplasament, suprafața de 4214, 50 mp., fără a se face vreo referire la diferența nerestituită de 3120,50 mp. Reclamanții au mai arătat că la data de 10.09.2005 a intervenit între comoștenitorii G. Evghenia și F. G. Alexander contractul de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr.1300/18.09.2005 de BNP C. S..

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea de la termenul din 02.04.2013 Tribunalului București – Secția a IX - a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a civilă sub nr._ .

În cadrul acestui dosar, la termenul din data de 03.09.2013 Tribunalul a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată în sensul că reclamanții solicită restituirea în natură a suprafeței de 3102, 50 mp., și, în subsidiar, prin compensare pe alt amplasament sau prin acordarea de puncte (fila 273).

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu expertiză în specialitatea topografie.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin notificarea înregistrată la B. V. G. sub nr. 14/03.07.2001 G. Evghenia și F. G. Alexander au solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a terenului în suprafață de 7317 mp. situat în București, . matricola 45 ½ suburbia Cărămidari, arătând că acesta a fost proprietatea defunctului F. R. R., având ca moștenitori pe R. P. și G. C., aceasta din urmă fiind moștenitor al lui R. P.. La rândul său, G. C. a avut ca moștenitori pe G. E. L., având ca moștenitor pe reclamantul F. G. Alexander, și G. I., acesta din urmă avându-i ca moștenitori pe ambii reclamanți (filele 28 și 29).

Prin Dispoziția Primarului General nr.1575/23.09.2003 s-a dispus restituirea în natură, în proprietatea notificatorilor G. Evghenia și F. G. Alexander, a terenului în suprafață de 4214, 50 mp situat în București, intersecția Calea Văcărești cu Șoseaua Olteniței, sector 4, reținându-se că notificatorii au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituire, iar terenul la data preluării abuzive a fost proprietatea numitului F. R. R. în baza actului de răscumpărare nr. 65/1914 (fila 16).

Prin Dispoziția Primarului General nr. 3744/24.01.2005 s-a dispus modificarea Dispoziției Primarului General nr. 1575/23.09.2003 în sensul respingerii notificării deoarece situația juridică a terenului s-a modificat – terenul în suprafață de 7317 mp (conform actului de răscumpărare nr. 65/1914) a fost parcelat și înstrăinat, și, deci, nu mai aparținea persoanelor care au notificat sau autorilor acestora, iar artera de circulație . G. G. a fost realizată anterior anului 1940 și nu face obiectul Legii nr. 10/2001. (filele 13, 14).

Prin sentința civilă nr. 1295/15.11.2005 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a civilă în dosarul nr. 3894/2005, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului, a fost anulată Dispoziția Primarului General nr. 3744/24.01.2005, reținându-se că emitentul acestei dispoziții a fost entitate învestită cu soluționarea notificării, așa încât nu poate emite o nouă dispoziție de modificare a celei anterioare, singura modalitatea de desființare a acesteia din urmă fiind pe calea contestației prev. de art. 24 pct. 7 din aceeași lege. În decizia din recurs, Î.C.C.J. a mai reținut că dispoziția de restituire în natură are forța probantă a unui înscris autentic, așa încât o anulare ulterioară nu se mai poate realiza pe cale administrativă, indiferent dacă pârâta a refăcut raportul de expertiză, iar concluziile acestuia diferă de cele care au stat la baza emiterii dispoziției de restituire (filele 314-321).

Prin urmare, Tribunalul a constatat că, în ceea ce privește suprafața de teren de 4214,50 mp. situat în București, intersecția Calea Văcărești cu Șoseaua Olteniței, sector 4, s-a reținut cu putere de lucru judecat că autorii reclamanților au calitatea de persoane îndreptățite la restituire.

Ceea ce face obiectul prezentei cauze este diferența de suprafață de 3102, 50 mp., cu privire la care notificarea nu a fost soluționată.

Sub acest aspect, Tribunalul a constatat că potrivit Actului de răscumpărare nr. 510/18.05.1927 și procesului verbal din 30.05.1930, moștenitorii defunctului F. R. – P. R., fiu și C. G., fiică, au dobândit dreptul de embatic asupra suprafeței de teren de 7317 m.p. situată în Văcărești; la rândul său, defunctul P. R. a lăsat cota sa de ½ din dreptul de embatic surorii sale, C. G., în calitate de unică moștenitoare (filele 233-239).

Potrivit certificatului de moștenitor nr. 30/03.04.2001 eliberat de BNP S. C., de pe urma defunctei C. G. au rămas ca moștenitori G. E. L., în calitate de fiică și G. I., în calitate de fiu (fila 240).

Astfel cum a rezultat din certificatul de moștenitor nr.1379/12.10.1984 eliberat de notariatul de Stat al sectorului 1 București, de pe urma defunctei G. E. L. a rămas ca unic moștenitor F. G. A., în calitate de fiu (fila 241).

Prin sentința civilă nr.137/13.01.1997 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 în dosarul nr._/1996 s-a constatat că de pe urma defunctului G. I. au rămas ca moștenitori F. G. A., cu o cotă de ½ și G. Evghenia, cu o cotă de ½ (filele 245-246).

Potrivit certificatului de moștenitor nr.3/02.04.2010 eliberat de BNP C. D., de pe urma defunctului F. G. A. au rămas ca moștenitori reclamanții (filele 9-12).

Prin urmare, Tribunalul a constatat că, în cauză, reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma autorilor F. R., P. R. și C. G..

În același timp, Tribunalul a constatat că, prin contractele de vânzare-cumpărare nr._/1928, nr._/1941, nr._/1935, nr._/1932, nr._/1938, nr._/1929, nr.8293/1936, nr._/1931, nr._/1931, nr._/1940, nr._/1928, nr.3708/1930, nr._/1936, nr._/1940, toate încheiate în formă autentică, autoarea reclamanților, G. C., a înstrăinat parcele din terenul în suprafață totală de 7261 mp. deținut în baza Actului de răscumpărare nr. 510/18.10.1927 (filele 140-181).

Scăzând din suprafața totală a terenului (7261 m.p. menționată în contractele de vânzare-cumpărare, ca urmare a parcelării; 7317 m.p. menționată în actul de răscumpărare) suprafețele înstrăinate prin aceste contracte de vânzare-cumpărare (cca. 4.147 m.p.), ținând cont și de suprafața restituită deja reclamanților prin dispoziția de restituire (4214, 50 mp), Tribunalul a constatat că cererea reclamanților de restituire a suprafeței de 3102, 50 mp. este neîntemeiată întrucât la data preluării abuzive, aceasta nu se mai afla în patrimoniul autorilor lor.

De altfel, și raportul de expertiză topografică efectuat în cauză a stabilit că terenul în suprafață de 7317 mp. a fost împărțit în 3 loturi mari din care lotul de la mijloc a fost destinat unui drum de acces, iar celelalte două loturi au fost parcelate și vândute de moștenitoarea fostului proprietar, C. G., prin contractele de vânzare-cumpărare menționate anterior, suprafața înstrăinată fiind de 4273, 51 mp., iar suprafața rămasă în proprietatea moștenitorilor autorului înainte de expropriere fiind de 3043, 49 mp (filele 339-341).

Pentru aceste considerente, constatând că din probatoriul administrat în cauză a rezultat că suprafața de 3102, 50 mp. ce face obiectul notificării nr. nr. 14/03.07.2001 nu se mai afla în patrimoniul autorilor reclamanților la data exproprierii, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea acestora de acordare a măsurilor reparatorii.

Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs F. D. G., F. I. (I.) Anemone, F. H. E. și F. F..

În esență au motivat (conform art.304 alin.1 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă) că persoanele din actul administrativ de preluare s-au reținut ca având calitatea de proprietari, că nu sunt formulate alte notificări sau cereri de revendicare, că este imposibil de acceptat că terenul ar fi fost înstrăinat (decizia nr.1967/04.05.1963), că o eventuală înstrăinare nu este decât o presupunere, că autorii lor au avut calitatea de proprietari, iar că preluarea ar fi fost făcută din patrimoniul autorilor lor din eroare este greșită și urmează a dobândi dreptul de proprietate (recurenții) a 7.312 mp. (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) Recursul este nefondat.

Prin natura sa, recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, chiar și în cazul aplicării art.304/1 și art.305 Cod procedură civilă.

Potrivit art.304 pct.9 Cod procedură civilă acesta se referă la două ipoteze.

Prima, hotărârea este lipsită de temei legal (adică din modul în care este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată (ceea ce nu echivalează cu nemotivarea hotărârii) și a doua, când hotărâre a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (a fost aplicată o normă generală nesocotind norma specială) sau s-a aplicat o normă care nu era incidentă în speță.

Or, față de mijloacele de probă de la dosar, coroborate și cu motivele scrise de recurs nu rezultă că există vreun motiv de nelegalitate așa cum cere legea.

În consecință, motivele de recurs fiind neîntemeiate, recursul, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.316 Cod procedură civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții – reclamanți F. D. G., F. I. (I.) ANEMONE, F. H. E. și F. F., împotriva sentinței civile nr. 326 din 10.03.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât M. B. PRIN PRIMAR GENERAL.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. M. T. D. A. F. P.

GREFIER

I. A. G.

Red.C.M.T.

Tehnored.C.S.

2 ex/05.10.2015

T.B. Secția a IV-a Civilă – A.P.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Legea 10/2001. Decizia nr. 870/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI