Conflict de competenţă. Sentința nr. 8/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 8/2015
DOSAR NR._
C. DE A. BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8 F
Ședința din Camera de Consiliu din 13.01.2015
C. constituită din :
PREȘEDINTE – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………….
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a III-a Civilă și Judecătoria sector 4 București, în cauza privind cererea formulată de petenta C. M. LĂMÂIȚA, domiciliată în București, șos. V. Bârzești, ., ., în contradictoriu cu intimații S. L., T. I. R., R. E., F. A., L. D. și U. M., toți cu domiciliul ales la C. de A. București cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 5, sector 4.
Fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
C. constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de fata, constata următoarele:
Prin cererea sa M. Lamâița C. a chemat in judecata pe L. S., I. R. T., E. R., F. A., D. L., M. U. si C. de A. București, solicitând obligarea pârâților persoane fizice in solidar cu persoana juridica la plata unor despăgubiri însumând câte 200.000 lei pentru fiecare pârât persoana fizica, prin urmare la plata in solidar a sumei de 1.200.000 lei.
In motivare, reclamanta a arătat in esență, ca, prin faptele lor, piritii persoane fizice, in calitate de angajați ai piritei C. de A. București, au săvârșit fapte cu caracter delictual civil producându-i prejudicii.
Prin sentința civilă nr. 360/14.03.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pentru a pronunța sentința de declinare, s-au reținut următoarele:
Obiectul pricinii îl reprezintă obligarea la plata despăgubirilor în cuantum de 200.000 lei pentru fiecare pârât., precum și obligarea fiecărui pârât la plata sumei respective în solidar cu C. de A. București, în calitate de angajator.
Potrivit art. 99 alin. (1) NCPC, când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competenta se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competenta altei instanțe, instanța sesizata va dispune disjungerea si își va declina in mod corespunzător competenta., iar alin. 2 prevede că în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare in judecata, instanța competenta să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competenta unei instanțe de grad mai înalt.
Astfel, în cazul mai multor capete principale de cerere care sunt întemeiate pe fapte ori cauze diferite, neaflate într-o strânsă legătură, competența se stabilește în raport cu valoarea, natura sau obiectul fiecărei pretenții în parte; la fel și în ipoteza mai multor cereri împotriva aceluiași și/sau a mai multor pârâți întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate in strânsa legătură.
Potrivit art. 94 NCPC, Judecătoriile soluționează și orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Față de aceste dispoziții legale, de obiectul litigiului determinat de reclamantă prin cererea dedusă judecății precum și de valoarea acestuia, respectiv pretenții bănești în sumă de câte 200.000 lei de la fiecare pârât, tribunalul va declina competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta M. Lămâița C. în contradictoriu cu pârâții L. S., I. R. D., E. R., F. A., D. L. și M. Ungureanuîn favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Având în vedere că potrivit art. 127 NCPC, care reglementează o competență facultativă teritorială, în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care își desfășoară activitatea la instanța competentă să judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii, iar conform art. 130 alin. (3)NCPC necompetenta de ordine privata poate fi invocata doar de către parat prin întâmpinare sau, daca întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecata la care părțile sunt legal citate in fata primei instanțe, tribunalul nu se va mai pronunța asupra competenței teritoriale, fiind una de ordine privată, nefiind invocată, astfel că va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Dosarul declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, a fost înregistrat sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 9343/28.10.2014 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă excepția necompetenței material, a fost declinată cauza spre soluționare Tribunalului București, a fost constatat conflictul de competenta și s-a dispus înaintarea dosarului Curții de A. București pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța sentința civilă menționată, s-au reținut următoarele:
Cererea de chemare în judecată are un singur capăt de cerere, respectiv obligarea celor șase pârâți persoane fizice in solidar cu pirita persoana juridica la o suma totala pe care reclamanta a indicat-o prin exprimarea “plata in solidar a despăgubirilor in cuantum de 200.000 lei pentru fiecare pirit”.
Reclamanta nu a formulat șase capete de cerere prin care sa fi solicitat obligarea in mod separat a fiecărui pârât persoana fizica, in solidar cu pirita persoana juridica, la plata a câte unei despăgubiri de câte 200.000 lei.
Împrejurarea că reclamanta a arătat și care este suma pentru care este răspunzător fiecare dintre pârât pentru fapta proprie, respectiv 200.000 lei în cazul persoanelor fizice și nicio sumă de bani pentru persoana juridică, nu lasă fără efect cererea reclamantei de a fi obligați pârâții în solidar la plata întregii sume.
Faptul că reclamanta a formulat un singur capăt de cerere solicitând obligarea la despăgubire a tuturor pârâților în solidar, este dovedit nu doar de formularea petitului acțiunii, ci și de motivarea cererii de chemare in judecata prin care se motivează existenta unui singur prejudiciu, prin acțiunile sau inacțiunile pârâților persoane fizice. Reclamanta a susținut explicit ca, sub anumite aspecte, unii pârâți au acționat împreună pentru săvârșirea aceleiași fapte ilicite (paragraful 6 fila 6 dosar).
Prin urmare, instanța constată că obiectul cererii de chemare in judecata este reprezentat de un singur capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților in solidar la plata unei sume de bani pentru un singur prejudiciu.
In consecință, reținând ca exista un singur capăt de cerere reprezentat de pretenții in solidar, cuantumul fiind peste 200.000 lei, instanța a admis în baza art.95 al.1 raportat la art.94 lit.j C.pr.civ. excepția necompetentei sale materiale si va declină competenta in favoarea Tribunalului, a constatat conflictul negativ de competență și a înaintat cererea Curții de A. București pentru soluționarea acestuia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de A. București - Secția a-IV - a Civilă sub nr._ , în conformitate cu art. 135 din Codul de Procedură Civilă.
Cu privire la conflictul de competență ivit în cauză, se învederează următoarele:
Cererea de chemare în judecată este formulată de către un singur reclamant împotriva a 5 pârâți, iar obiectul acesteia îl reprezintă obligarea la plata despăgubirilor în cuantum de 200.000 lei pentru fiecare pârât, precum și obligarea fiecărui pârât la plata sumei respective, în solidar, cu C. de A. București, în calitate de angajator.
Cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 1349-1357 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Din motivarea actului de sesizare al instanței, se constată că reclamanta pretinde săvârșirea de către fiecare pârât în parte a unor fapte ilicite distincte, pe care le indică și le dezvoltă în motivarea acțiunii.
Având în vedere modalitatea de redactare a cererii de chemare în judecată și faptele imputate, se constată că reclamanta a formulat 6 capete de cerere distincte, fiecare capăt de cerere fiind formulat în contradictoriu cu un pârât distinct și diferit, pretinzând obligarea fiecăruia la plata sumei de 200.000 lei, în solidar cu C. de A. București, în calitate de angajator.
Acest aspect rezidă și din motivarea actului de sesizare al instanței de judecată, deoarece reclamanta își structurează acțiunea, prezentând faptele pe care le impută fiecărui pârât în parte, fapte care sunt diferite și pretins a fi comise la momente distincte.
Instanța învederează că, chiar dacă se susține că unele fapte ilicite ar fi fost săvârșite împreună de către mai multe persoane, totuși reclamanta solicită de la fiecare pârât aceeași pretenție, indiferent de numărul faptelor ilicite pretins a fi comise de către aceștia.
În această situație, C. învederează că sunt incidente dispozițiile art. 99 din Noul Cod de Procedură Civilă care stipulează că „(2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt”.
Astfel, reclamanta a formulat, printr-o cerere unică, mai multe capete de cerere împotriva mai multor pârâți, unele având aceeași cauză, iar altele întemeiate pe cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură. Pretenția formulată împotriva fiecărui pârât este în valoare de 200.000 lei, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (1) pct. j) din Noul de Cod de Procedură Civilă, care stabilește competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei.
Având în vedere considerentele menționate și, ținând cont de dispozițiile art. 99 alin. (2) cu aplicarea art. 94 alin. (1) lit. j) din Noul Cod de Procedură Civilă, în conformitate cu art. 135 din Codul de Procedură Civilă, va stabili competența de soluționarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea formulată de petenta C. M. LĂMÂIȚA, domiciliată în București, șos. V. Bârzești, ., ., în contradictoriu cu intimații S. L., T. I. R., R. E., F. A., L. D. și U. M., toți cu domiciliul ales la C. de A. București cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 5, sector 4, în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București.
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi.13.01.2015.
Președinte, Grefier,
Z. D. S. V.
Red. Jud. DZ/23.01.2015
| ← Poprire asigurătorie. Decizia nr. 18/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 15/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
