Conflict de competenţă. Sentința nr. 93/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 93/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 1388/3/2015
osar nr._
(963/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 93-F
Ședința din Camera de Consiliu de la 19.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Judecătoria Sectorului 6 București și Tribunalul București-Secția a IV a Civilă, în cauză privind pe reclamanta R. D. și pârâții, P. N. și S. G. (decedată).
Cauza se soluționează, în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență materială de față, constată următoarele:
1. Prin sentința civilă nr.9585/12.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta R. D., în contradictoriu cu pârâții P. N. și S. G. (decedată), în favoarea Tribunalului București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 28.03.2014 sub nr._, reclamanta R. D. a chemat în judecată pe pârâții P. N. și S. G., solicitând să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei S. I. I., decedată la data de 20.06.1993 în București, sector 6, potrivit certificatului de deces nr. 1792/21.06.1993 și dezbaterea succesiunii rămasă de pe urma defunctei S. I. I..
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, masa succesorală este compusă din cota parte de ¼ din imobilul situat in ., compus din teren și construcții (casă si anexe) astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 23 din 21.01.1988.
Reclamanta a arătat că atât ea, cât și pârâtele, în calitate de comoștenitoare dețin fiecare câte o cotă parte din imobilul locuit de către reclamantă.
S-a mai arătat că in componența masei succesorale se mai găsește și cota parte de 1/3 din imobilul – teren arabil – în suprafață de 21.400 mp situat in ., astfel cum rezultă din titlul de proprietate nr._ emis de Prefectura Teleorman.
Cu privire la acel imobil, comoștenitoare sunt reclamanta cu o cota de 1/3 si doar pârâta P. N. cu o cotă de 1/3.
Reclamanta a apreciat că valoarea masei succesorale este de 2.000 lei.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Noului cod civil și Noului Cod de Procedură civilă.
În susținerea cererii reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, precum si alte probe concludente si utile soluționării cauzei.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar înscrisuri, respectiv filele 7-14 dosar.
La data de 09.04.2014 reclamanta s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin rezoluția din data de 31.03.2014 precizând că solicită, în concret, și ieșirea din indiviziune, stabilirea bunurilor supuse împărțelii, calitatea părților de moștenitori și cotele părți, iar in susținerea cererii reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv filele 22-32 dosar.
La data de 14.04.2014, reclamanta a depus prin serviciul Registratură cerere precizatoare prin care a arătat că numele corect al pârâtei este P. N. și nu P. N..
Pârâtele nu au formulat întâmpinare.
La termenul din data de 12.12.2014, reclamanta a depus la dosar cerere de introducere în cauză a numitei S. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate prin prisma excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin prezenta acțiune, reclamanta a învestit instanța cu mai multe capete de cerere cu obiect diferit, respectiv, constatarea deschiderii succesiunii defunctei S. I. I., precum și constatarea masei succesorale, a calității de moștenitori, a cotelor acestora precum și ieșirea din indiviziune.
Instanța, analizând petitul acțiunii prin prisma dispozițiilor art. 30 Cod procedură civilă, constată că reclamanta a formulat atât capete de cerere principale, cât și accesorii.
Astfel, conform art. 30 alin. 4 Cod procedură civilă, cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.
Întrucât de soluția pronunțată asupra primului capăt de cerere, având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii, depinde modul de soluționare a capetelor de cerere având ca obiect constatarea calității părților de moștenitori și constatarea cotelor succesorale, constatarea masei succesorale și partaj (întrucât doar ca urmare a constatării deschiderii succesiunii se poate analiza existența unor moștenitori, stabilirea cotelor succesorale, a masei succesorale precum și a modalității de împărțire a acesteia), instanța apreciază că în speță sunt incidente dispozițiile art. 123 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit cărora cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală.
Instanța reține că cererile având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii, a calității de moștenitor și a cotelor succesorale, ca cereri în constatare neevaluabile în bani sunt de competența tribunalului, ca instanță de fond de drept comun, astfel cum rezultă din coroborarea art. 94 cu art. 95 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Capetele de cerere având ca obiect constatarea masei succesorale și ieșire din indiviziune sunt de competența judecătoriei, conform art. 94 alin. 1 lit. j Cod procedură civilă în ceea ce privește valoarea acestora astfel cum a fost indicată în acțiune, mai mică de 200.000 de lei.
Însă, având în vedere dispozițiile art. 123 Cod procedură civilă și caracterul accesoriu al cererilor de competența judecătoriei față de capătul de cerere principal constând în constatarea deschiderii succesiunii, care este de competența tribunalului, instanța apreciază că întreaga acțiune este de competența tribunalului.
Sub acest aspect, instanța reține că noile dispoziții procedurale nu mai exclud, în mod expres, din competența materială a tribunalului acțiunile formulate în materia succesorală, alături de cererile de împărțeală judiciară, nefiind preluate în noul Cod de procedură civilă dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b din vechiul Cod de procedură civilă. Astfel, art. 94 din noul Cod de procedură civilă prevede doar faptul că cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare, sunt de competența judecătoriei, nemaiexistând o dispoziție similară în ceea ce privește cererile în materia succesorală, astfel încât cererile având ca obiect constatarea deschiderii succesiunii, constatarea calității de moștenitor și a cotelor, sunt de competența materială a tribunalului, ca instanță de drept comun, împrejurarea că prin aceeași acțiune s-a solicitat și constatarea masei succesorale nefiind de natură a conduce către stabilirea competenței judecătoriei în soluționarea unei atare acțiuni, având în vedere caracterul accesoriu al acestei cereri și dispozițiile art. 123 Cod procedură civilă”.
2. La rândul său, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr.283/04.03.2015, a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel București pentru a da un regulator de competență, pentru următoarele considerente:
„Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale, Tribunalul reține următoarele:
Prin prezenta acțiune, astfel cum rezultă din precizarea formulată de către reclamantă (fila 21 din dosarul Judecătoriei Sectorului 6 București), reclamanta a învestit instanța cu o cerere principală unică de partaj prin care s-a solicitat constatarea deschiderii succesiunii defunctei S. I. I., precum și constatarea masei succesorale, a calității de moștenitori, a cotelor acestora precum și ieșirea din indiviziune,
Tribunalul reține că nu este vorba despre o cerere cu mai multe capete de cerere, ci de o cerere principală unică de partaj, atunci când în cadrul acesteia se solicită și constatarea deschiderii succesiunii defunctului, stabilirea calității de coproprietar și a cotelor-părți din dreptul de proprietate ori a compunerii masei partajabile, deoarece toate acestea nu sunt cereri distincte de cererea de partaj, ci, dimpotrivă, chestiuni pe care ieșirea din indiviziune le presupune în mod necesar.
Faptul că este admisibil ca aceste chestiuni să poată face obiectul unor acțiuni în constatare cu un astfel de obiect, separat de acțiunea în realizare de partaj, nu schimbă această concluzie întrucât respectând principiul disponibilității Tribunalul trebuie să țină cont de opțiunea reclamantului de formula aceste cereri împreună, scopul final al formulării acțiunii fiind reprezentat de ieșirea din indiviziune.
De altfel, Tribunalul reține că și în ipoteza în care s-ar aprecia că în cauză reclamanta a învestit instanța cu capete de cerere distincte și nu cu o cerere principală unică de partaj, capătul principal de cerere este reprezentat de cererea de ieșire din indiviziune, care în cauză reprezintă scopul formulării prezentei acțiuni.
Pe cale de consecință, Tribunalul reține că în cauză competența materială se stabilește prin raportare la dispozițiile art. 94 lit. i C.proc.civ., potrivit cu care cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare cad în competența de primă instanță a judecătoriei.
Pe de altă parte, Tribunalul reține că dispozițiile NCPC în materie de moștenire au primit interpretarea potrivit căreia toate cererile de împărțeală judiciară succesorală se judecă de judecătorie, indiferent de valoare iar restul cererilor în materie succesorală, cu excepția celor de împărțeală așadar, urmează a fi judecate în primă instanță de judecătorii și tribunale potrivit criteriului valoric. Cu alte cuvinte, aceste alte cereri în materie succesorală se includ în sfera de cuprindere a art 94 pct 1 lit j) Ncpc, nefăcând parte din categoriile celelalte de acțiuni vizate de art 94 pct 1 lit a) – h) ncpc. De altfel, art.105 C.proc.civ. stabilește clar că în materie de moștenire, competența după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moștenirii. Or, este evident față de textul acestui articol că, în afara cererilor de împărțeală judiciară având ca izvor o succesiune, restul cererilor în materie de moștenire se vor soluționa în primă instanță fie de judecătorii fie de tribunale, în raport de valoarea cererii.
Or, cererea de față, evaluabilă în bani, are o prețuire realizată de reclamant la suma de 2000 lei, apreciată de prima instanță ca fiind derizorie și reținută prin raportare la grilele notariale după calculul instanței la suma de_ lei (fila 17 a dosarului Judecătoriei Sectorului 6 București), așadar sub plafonul de 200.000 lei prevăzut de art 94 pct 1 lit j), ceea ce trimite la competența de primă instanță a judecătoriei.
Față de aceste aspecte, Tribunalul va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, în temeiul disp. art. 132 Cod pr. civ.
Totodată, față de disp. art. 133 pct 2 Cod pr. civ., Tribunalul urmează a constata ivirea conflictului negativ de competență și va înainta dosarul Curții de Apel București Secția Civilă, în vederea soluționării conflictului”.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie sub nr._ (963/2015).
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București, pentru considerentele ce urmează:
Prin dispozițiile art.94 alin.1 pct.1 lit.j) C.proc.civ. s-au dat în competența materială de primă instanță a judecătoriilor „cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare”.
Potrivit art.105 C.proc.civ., ce trebuie avut în vedere deopotrivă pentru determinarea competenței, în materie de moștenire, competența după valoare se determină fără scăderea sarcinilor sau datoriilor moștenirii, așadar potrivit valorii bunurilor supuse dezbaterii succesorale (sublin.red.).
Acțiunea în constatarea deschiderii succesiunii vizează dobândirea unor drepturi patrimoniale, așadar are caracter patrimonial, astfel că determinarea valorii obiectului este dată de valoarea masei succesorale determinată potrivit art.105 C.proc.civ. – astfel cum rezultă din prevederile art.101 alin.2 C.proc.civ. coroborat cu art.98 alin.1 C.proc.civ.
În speță, toate cererile deduse judecății privind: constatarea deschiderii succesiunii, constatarea calității de moștenitor și a cotelor succesorale vizează drepturi privind o masă succesorală formată din bunurile lăsate moștenire de către defunct, astfel că aceste cereri au conținut economic (începând cu valoarea 0 (zero)) iar nu unul nepatrimonial, astfel cum sunt acestea definite de lege.
Bunurile succesorale au fost prețuite de parte sub 200.000 lei (însemnând valoarea între 0 (zero) și 200.000 lei inclusiv), determinând competența în primă instanță a judecătoriei, conform art.94 alin.1 lit.k C.proc.civ. – coroborat cu textele de lege susmenționate.
Având în vedere considerentele reținute și prevederile art.135 C.proc.civ., Curtea va constata competența materială de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată competența materială privind soluționarea cauzei privind pe reclamanta R. D., cu domiciliul ales în București, ..1, ., ., și pârâții, P. N., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 6 și în . și S. G. (decedată), în favoarea JUDECĂTORIEI SECTORULUI 6 BUCUREȘTI.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 19.06.2015.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I./4 ex/25.06.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 323/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 707/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
