Conflict de competenţă. Sentința nr. 57/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 57/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 1969/330/2014
Dosar nr._
(494/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 57 F
Ședința din camera de consiliu de la 21.04.2015
Curtea constituită din:
P. - I. S.
GREFIER - N. C. I.
***** *****
Pe rol se află pronunțarea asupra conflictului negativ de competență intervenit între Judecătoria Sectorului 5 București și Judecătoria Urziceni – Secția Civilă, în cauza civilă privind pe reclamanta N. N. C. și pe pârâtul F. I., având ca obiect stabilire domiciliu minor.
La termenul de judecată din data de 14.04.2015, Curtea constatând cauza în stare de judecată și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, la 21.04.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data 12.06.2014, sub nr._, reclamanta N. N. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul F. I., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună stabilirea domiciliului minorului Fința N. Juan A. la reclamantă și la bunica maternă, N. I., exercitarea autorității părintești exclusiv de către reclamantă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, calculată la venitul minim pe economie, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că părțile au avut o relație de concubinaj începută din anul 2003 până în anul 2011. Din relația de concubinaj s-a născut la data de 30.06.2008 minorul F. N. Juan A.. De asemenea, reclamanta susține că după ce a locuit cu pârâtul o perioadă de timp în Portugalia și în Spania, s-au întors în Satu M., unde au locuit aproximativ 1 an de zile. De la vârsta de 1 an și 7 luni, minorul locuiește în . reclamanta și mama sa, iar când relațiile dintre aceasta și pârât au încetat, acesta nu și-a mai văzut copilul.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 92 alin. 1, art. 505 coroborat cu dispozițiile art. 398 NCC, art. 499 alin. 1 NCC, art. 154 alin. 6 NCPC.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1520/25.11.2014, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Urziceni, invocată de reclamantă, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a avut în vedere că reclamanta domiciliază în București, sector 5, astfel că a apreciat că se impune declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la data de 22.12.2014 sub nr._ .
Instanța a dispus emiterea unei adrese către Primăria Sector 5 București, răspunsul la relațiile solicitate fiind atașat la fila 14.
Prin sentința civilă nr.1460/19.02.2015 Judecătoria sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 5 București, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta N. N. C. și pe pârâtul F. I. și, constatând ivit conflict negativ de competență a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea stabilirii instanței competente.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit art. 114 alin.1 Cod proc.civ. dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Conform art.106 cod civil din Titlul III intitulat „Ocrotirea persoanei fizice” ocrotirea minorului se realizează prin părinți, prin instituirea tutelei, prin darea în plasament sau, după caz, prin alte măsuri de protecție specială anume prevăzute de lege.
Din interpretarea acestui text legal rezultă că autoritatea părintească reprezintă o măsura de ocrotire a minorului care privește atât persoana acestuia cât și bunurile sale astfel încât competența în soluționarea cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești aparține instanței în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința minorul în cauză. În acest sens se reține că dispozițiile art. 114 alin.1 Cod procedură civilă conțin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale de competență teritorială prevăzute de art.107 Codul procedură civilă (în baza principiului specialia generalibus derogant)
În conformitate cu dispozițiile art. 126 alin.1 din Codul de procedură civilă, părțile pot deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 117 și 118 Cod procedură civilă. Or, din interpretarea „per a contrario” a dispozițiilor art. 126 alin.1 Cod procedură civilă, (care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri) combinată cu dispozițiile art.129 alin.2 pct.3 Cod procedură civilă (potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, dacă părțile nu o pot înlătura), se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri (cum este și cazul cererilor privind exercitarea autorității părintești), competența teritorială este exclusivă.
Potrivit susținerilor reclamantei, concluziilor referatelor de anchetă psihosocială întocmite în cauză și cărții de identitate a reclamantei, la data sesizării Judecătoriei Urziceni - 12.06.2014- reclamanta N. N.-C. împreună cu minorul locuiau în raza teritorială a acestei instanțe.
Față de dispozițiile art.107 alin.2 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța rămâne competentă să judece procesul chiar dacă, ulterior sesizării, părțile își schimbă domiciliul, și având în vedere că la data sesizării Judecătoriei Urziceni reclamanta locuia în raza teritorială a acestei instanțe, instanța apreciază că Judecătoria sectorului 5 nu este competentă teritorial să soluționeze cauza.
Prin urmare, avându-se în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materia cererilor având ca obiect exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat ca întemeiată excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, iar față de dispozițiile art.129 alin.2 pct.3 C.pr.civ raportat la art. 114 alin.1 Cod proc.civ., a admis-o ca atare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni.
Având în vedere că Judecătoria Urziceni a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență reglementat de art.133 pct.2 Cod procedură civilă, motiv pentru care, în baza art. 135 alin.1 Cod procedură civilă a dispus înaintarea dosarului Curții de Apel București în vederea soluționării incidentului procedural.
Deliberând asupra conflictului de competență, Curtea reține următoarele:
Pornind de la data introducerii acțiunii: 12 06 2014 și având în vedere că din cuprinsul cererii de chemare în judecată se arată că la momentul promovării acțiunii minorul locuia în Sărățeni, aflându-se în îngrijirea bunicii materne și a mamei, care se coroborează cu cele reținute prin referatul de anchetă socială, în sensul că minorul s-a mutat în București începând din februarie 2015, Curtea constată incidența în cauză a prevederilor art 14 alin 1 din noul cod de procedură civilă care conferă competență instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reședința minorului, la momentul introducerii acțiunii. În egală măsură, Curtea are în vedere și dispozițiile art 107 alin 2 din noul cod de procedură civilă, care statuează în sensul că schimbarea ulterioară a domiciliului părții nu are nicio relevanță asupra competență instanței investite cu soluționarea acțiunii.
Făcând aplicarea în cauză a tuturor acestor aspecte, Curtea urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Urziceni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește instanța competentă ca fiind Judecătoria Urziceni în cauza privind pe reclamanta N. N. C., CNP_, domiciliată în București, sector 5, . B., nr.4, ., ., și pe pârâtul F. I., domiciliat în loc. Bixad, ., jud. Satu M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE,
I. S.
GREFIER,
I. N. C.
Red.I.S.
Tehnored.C.S./IS
Ex.2/28.04.2015
| ← Nulitate act. Decizia nr. 141/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 569/2015. Curtea... → |
|---|
