Conflict de competenţă. Sentința nr. 170/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 170/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-08-2015 în dosarul nr. 170/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 170 F
Ședința din Camera de Consiliu din data de 25 august 2015
Curtea constituită din:
P. – M. S.
GREFIER – D. M.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București – Secția a III-a Civilă și Judecătoria sectorului 6 București, în cauza privind pe reclamanta Asociația Salvați Bucureștiul, cu sediul în București, ..12, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. București, cu sediul ales la SPARL M. și Asociații, din București, ..9, ., cauza având, ca obiect, „obligație de a face”.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la data de 12 noiembrie 2013, sub nr._/303/2013, reclamanta ASOCIAȚIA SALVAȚI BUCUREȘTIUL, în contradictoriu cu pârâtul MUNICPIUL BUCUREȘTI, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la reconstruirea imobilelor din lista anexa a Autorizației de construire/desființare nr. 545 din 10.11.2010, reconstruire ce reprezintă repararea prejudiciului adus de M. București prin demolarea ilegală a respectivelor imobile.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 998 – 999 vechiul cod civil, art. 24 alin (3), art. 54 și art. 59 din Legea 422/2001, art. 10 lit. a) din Legea 50/1991.
La dosarul cauzei, la data de 11 decembrie 2013, reclamanta a depus precizări prin care a arătat că obiectul acțiunii, reformulat conform celor dispuse de instanță, este obligarea paratului M. București Ia reconstruirea imobilelor situate în București sector 1 Ia adresele ., .-11, ., ., ., ., ., ., ., .-29, ., ., . și ., pe locația în care acestea se aflau la data de 10.11.2010, reconstruire ce reprezintă repararea prejudiciului adus de M. București prin demolarea ilegală a acestor imobile.
Reclamanta a menționat că obiectul cererii este neevaluabil în bani, întrucât prin cererea de chemare în judecată nu se solicita un transfer intre patrimoniul paratului și patrimoniul reclamantului. Natura litigiului este dată de natura dreptului sau interesului invocat de reclamantă. Reclamanta a precizat că a invocat prin cererea de chemare în judecată un interes general care este încălcat de paratul M. București, interes general care nu este evaluabil în bani. Astfel, a menționat că natura litigiului nu este și nu poate fi dată de valoarea imobilelor a căror reconstruire se solicita, deoarece nu exista o legătură directă cu patrimoniul asociației reclamante. Reclamanta a menționat că nu tinde prin cererea de chemare în judecată formulată să apere un drept patrimonial al asociației, ci un interes nepatrimonial, respectiv protejarea patrimoniului arhitectural-urbanistic și istoric al Bucureștiului. Natura litigiului nu poate fi dată de valoarea imobilelor a căror reconstruire se solicita, o eventuală pierdere în patrimoniul paratului neavând vreun corespondent în patrimoniul reclamantei. Reclamanta a menționat că aceasta nu solicită reconstruirea imobilelor în vederea obținerii unui folos patrimonial, ci în vederea protejării unui interes general nepatrimonial - reprezentat de protejarea patrimoniului arhitectural-urbanistic și istoric al Bucureștiului.
Reclamanta a menționat că aceasta invocă încălcarea unui interes general, nepatrimonial, precizând că prin demolarea celor 14 imobile situate într-o zonă istorică a Bucureștiului, parata a încălcat un interes general promovat de reclamantă, respectiv protejarea patrimoniului arhitectural-urbanistic și istoric al Bucureștiului.
Prin sentința civilă nr. 5869 din 10.07.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul civil nr._/303/2013, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a fost declinata competența de soluționare a acțiunii, formulată de reclamanta ASOCIAȚIA SALVAȚI BUCUREȘTIUL în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța aceasta soluție, judecătoria a reținut că reclamanta a învestit instanța cu o cerere constând în obligarea pârâtului la reconstruirea imobilelor din lista anexă a autorizației de construire/desființare nr. 545/10.11.2010, reconstruire ce reprezintă repararea prejudiciului adus de M. București prin demolarea ilegală a respectivelor imobile.
Instanța a constatat că în raport de natura administrativă a actului în baza căruia se solicită reconstruirea imobilelor din lista anexă a autorizației de construire/desființare nr.545/10.11.2010, devin incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care prevăd că „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Pentru a reține incidența acestui articol instanța a avut în vedere faptul că reclamanta s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a II –a de C. administrativ și fiscal sub nr._/3/2012 și care are ca obiect anularea autorizației de construire/desființare nr.545/10.11.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București și reconstruirea de către pârâți a imobilelor vizate de autorizație pe amplasamentele pe care se găseau înainte de distrugere.
În speță sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art.2 alin.1 lit. c din Legea 554/2004, astfel, instanța apreciază că devin incidente dispozițiile art. 2 alin.1 lit. d Codul de procedură civilă, potrivit cărora tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afara celor date prin lege în competența curților de apel.
Competența astfel stabilită are un caracter absolut, de la care părțile nu pot deroga, astfel cum se prevede în mod expres, în art. 129 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă.
De asemenea, în condițiile în care s-ar aprecia că prezenta cerere nu are un caracter accesoriu cererii privind anularea autorizației de construire/desființare nr. 545/10.11.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București, respective repararea pagubei cauzate prin actul administrativ, instanța a constatat că devin incidente disp. art. 94 pct. 1 lit. j) NCPC, judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Cum valoarea cererii reclamantei, stabilită potrivit art. 98 alin. (1) – (2) NCPC și art. 194 lit. c) NCPC, este de 1.317.625 lei, competența materială revine, în primă instanță, Tribunalului, ca instanță de drept comun conform art. 95 pct. 1 NCPC.
Instanța a reținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.94 pct.1 lit.h) NCPC care prevăd că judecătoriile judecă cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
Instanța a apreciat că cererea constând în obligarea pârâtului la reconstruirea imobilelor din lista anexă a autorizației de construire/desființare nr.545/10.11.2010, este o obligație de a face care este evaluabilă în bani.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2 rap. la art. 130 alin. (2) și 132 alin. (1) NCPC, instanța a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârât, și a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 25.07.2014 sub nr._ .
Prin încheierea din data de 24.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civila s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și înaintarea dosarului la Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat ca judecătoria inițial investită și-a declinat competența către instanța de contencios, motivarea acesteia privind caracterul evaluabil al obligației de a face având un caracter subsidiar.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ la data de 21.11.2014 sub nr._ *.
Prin încheierea din 13.03.2015 pronunțată de Tribunalului București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea uneia dintre Secțiile civile ale Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea reclamantei excede cadrului special al contenciosului administrative, fiind o cerere evaluabilă în bani, reclamanta timbrând la valoare și, față de dispozițiile art. 94 lit. j Cod procedură civilă, competența aparține secțiilor civile.
Cauza a fost repartizată la Tribunalul București – Secția a III-a Civilă având în vedere că fusese înregistrată și repartizată în sistem informatizat la această secție anterior scoaterii de pe rol a cauzei, sub același nr. de dosar, la data de 23.04.2015.
În ședința publică din data de 22.05.2015, instanța a pus în discuția parților excepțiile necompetenței funcționale și a necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 655 din 22.05.2015, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția necompetenței funcționale a Secției Civile, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București. Totodată, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta, Asociația Salvați Bucureștiul, în contradictoriu cu pârâtul, M. București, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la reconstruirea imobilelor din lista anexa a Autorizației de construire/desființare nr. 545/10.11.2010, reconstruire ce reprezintă repararea prejudiciului adus de M. București prin demolarea ilegala a respectivelor imobile.
Astfel, plecând de la premisa că punerea în executare a unei autorizații de desființare nelegale ce a condus la desființarea unui imobil aflat în zonă construită protejată, fără existența avizului de la Ministerul Culturii, reprezintă o faptă ilicită care a produs mediului înconjurător, noțiune din care face parte și cea de patrimoniu, un prejudiciu, Asociația Salvați Bucureștiul a solicitat instanței să constate întrunirea în cauză a condițiilor răspunderii civile delictuale cu consecința firească a obligării autorului la reconstruirea imobilului ca variantă de reparare a prejudiciului.
Tribunalul a reținut faptul că singurul capăt de cerere este cel referitor la obligarea pârâtelor la îndeplinirea unei obligații de a face, respectiv la reconstruirea unui anumit imobil, ca mijloc de reparare a unui pretins prejudiciu produs printr-o faptă apreciată ca ilicită, astfel că având în vedere și temeiul de drept invocat de reclamanta și principiul disponibilității care guvernează procesul civil, a apreciat că litigiul are o natură civilă, deoarece se solicita angajarea răspunderii civile delictuale și nu verificarea legalității unui act administrativ. Această manifestare de voință a reclamantei, coerent și neechivoc exprimată reiese atât din cererea de chemare în judecată cât și din notele scrise ulterioare anexate la dosarul cauzei.
Tribunalul a reținut ca fiind un aspect esențial în determinarea competenței funcționale a instanței de contencios administrativ, faptul că în prezentul dosar nu este formulat nici un capăt de cerere care să aibă ca obiect principal anularea vreunui act administrativ tipic sau asimilat.
Mai mult decât atât, tribunalul a reținut că separat de acest dosar, reclamanta s-a adresat cu o acțiune în contencios administrativ, care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a de C. administrativ și fiscal sub nr._/3/2012 și care are ca obiect anularea autorizației de construire/desființare nr. 545/10.11.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București și reconstruirea de către pârâți a imobilelor vizate de autorizație pe amplasamentele pe care se găseau înainte de distrugere.
Tribunalul a reținut că principiul disponibilității procesului civil, dictează faptul că instanța, din oficiu, nu poate schimba cauza cererii de chemare în judecată, în contextul în care reclamanta a formulat-o amplu și a reiterat-o într-un mod neechivoc.
Solicitarea reclamantei referitoare la statuarea asupra legalității și temeiniciei autorizației de desființare a fost formulată pe calea excepției de nelegalitate iar solicitarea verificării legalității și temeiniciei unui act administrativ individual poate fi realizată, de orice persoană interesată, atât pe calea acțiunii directe cât și a excepției de nelegalitate. Evident, alegerea dintre cele două căi procedurale aparține titularului, conform prevederilor legale anterior citate, și nu instanței de judecată, mai ales ca reclamanta este și terț față de autorizația nr. 545/10.11.2011.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat neîntemeiată excepția necompetenței funcționale.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, tribunalul a reținut următoarele:
În lumina considerentelor deciziei în interesul legii nr. 32 din 9 iunie 2008 dar având în vedere și calitatea specială a reclamantei, de organizație neguvernamentală care nu solicită obținerea pentru sine a unui folos material, prezenta cerere având ca obiect obligația de a face a pârâtelor, respectiv îndeplinirea tuturor actelor materiale și juridice necesare în scopul reconstruirii unui imobil, este una eminamente neevaluabilă.
Astfel, instanța a reținut faptul că dreptul subiectiv al cărui valorificare se urmărește prin prezenta acțiune, premisă de la care trebuie plecat în determinarea caracterului evaluabil sau nu a acțiunii civile, conform deciziei anterior menționate, este unul eminamente nepatrimonial. Reclamanta pretinde astfel faptul că demolarea construcției în cauză a lezat dreptul la un mediu sănătos al locuitorilor, drept din care face parte și cel la protejarea monumentelor istorice. Interesul legitim alegat în justificarea calității procesual active a reclamantei este tocmai conservarea patrimoniului cultural istoric al urbei.
Reclamanta nu urmărește obținerea pentru sine a niciunui folos material, patrimoniul său nu se va îmbogăți cu nimic în urma promovării și eventual a câștigării prezentei acțiuni. Mai mult, având în vedere că bunul desființat fusese anterior expropriat, orice eventuală reconstruire a sa va determina cu necesitate mărirea patrimoniului pârâtului M. București.
Demersul judiciar urmărește exclusiv apărarea unor valori nepatrimoniale: dreptul la un mediu sănătos, dreptul la respectarea valorilor de patrimoniu.
Corelativ, fapta ilicită pe care reclamanta o alegă este tocmai aceea de a nu fi respectat prevederi legale din această materie, respectiv demolarea unei construcții fără avizul autorității de resort în materia protejării anumitor monumente istorice sau a celor aflate în zonele construite protejate.
Față de considerentele deciziei în interesul legii anterior citate, ar fi profund eronată statuarea asupra caracterului patrimonial sau nepatrimonial al unei acțiuni prin prisma altor elemente ale acțiunii civile decât dreptul subiectiv a cărui protejare se urmărește.
Astfel, acest caracter al acțiunii civile nu poate fi determinat din perspectiva eventualelor sarcini financiare pe care pârâtul, în cazul în care va cădea în pretenții, ar fi obligat să le suporte, pentru a se ajunge la protejarea dreptului subiectiv nepatrimonial. Mutatis mutandis, o acțiune civilă având ca obiect obligarea pârâtului la publicarea unei dezmințiri pentru acoperirea prejudiciului de imagine al reclamantului nu ar fi apreciată ca fiind patrimonială prin prisma contravalorii operațiunilor necesare publicării.
Mai mult, tribunalul a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată nici nu ar putea fi supusă unui proces, fie el și provizoriu, de evaluare întrucât lipsesc orice elemente obiective necesare acestui scop. Obligația de reconstruire a unui imobil cu anumite date fizice reprezintă un complex de acte materiale dar și juridice care nu poate fi raportat simplist nici la valoarea indicată în autorizația de desființare și nici la cea de impunere aferentă unui imobil nou.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a reținut că devin incidente în speță prevederile art. 94 lit. h) Cod procedură civilă, competența materială de soluționare a prezentei acțiuni revenind Judecătoriei.
Totodată, pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că într-o cauză similară, respectiv dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ, prin sentința civilă nr. 2858 din 20.04.2015, a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 București, reținând caracterul neevaluabil al acțiunii prin care se solicita obligarea la reconstruirea pe amplasamentul pe care se găsea înainte de demolare imobilul din ., desființat pe baza autorizației de desființare nr. 597/08.12.2010.
Mai mult decât atât, prin sentințele civile nr. 2/07.2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ și nr. 12/14.01.2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția a II-a Civila, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, instanțele investite cu soluționarea unor conflicte de competență în cauze similare ce aveau ca obiect reconstruirea imobilelor pe amplasamentul pe care se regăseau anterior demolării nelegale, au apreciat că în astfel de cauze competența revine judecătoriei, ca instanță de drept comun.
Față de aceste considerente, tribunalul a apreciat că în cauză obiectul nu este evaluabil și în raport de dispozițiile art. 94 lit. h) Cod procedură civilă, competența materială de soluționare a prezentei acțiuni revenind judecătoriei.
Având în vedere dispozițiile art. 133 pct. 2 și art. 134 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Analizând lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin prezenta cerere reclamanta solicită angajarea răspunderii civile a pârâtului și repararea prejudiciului cauzat de acesta prin reconstruirea unor imobile cu privire la care reclamanta pretinde că au fost demolate abuziv.
Fiind o acțiune în răspundere civilă delictuală, aceasta presupune existența unui prejudiciu.
Prejudiciul pretins de reclamantă este ”afectarea unei zone de protecție a unor monumente istorice, precum și a unei zone istorice a Bucureștiului”, reclamanta arătând că ”valoarea istorică și de patrimoniu a monumentelor istorice afectate va continua să fie diminuată și în viitor, atâta timp cât vor exista demolări ilicite”.
Prin urmare, prejudiciul pretins de reclamantă nu este doar unul moral, rezultat din lezarea unor drepturi nepatrimoniale, ci și unul material, reprezentat de lezarea unor drepturi cu conținut economic, cum ar fi diminuarea valorii istorice și de patrimoniu a monumentelor istorice afectate.
Totodată repararea prejudiciului nu se solicită a fi de o manieră strict morală, ci repararea solicitată și urmărită prin cerere are o componentă patrimonială, implicând modificări patrimoniale.
Împrejurarea că aceste modificări nu au loc în patrimoniul reclamantei este complet irelevantă din punct de vedere al calificării obiectului cererii ca având sau nu caracter patrimonial, singurul aspect relevant fiind natura patrimonială sau nu a obligației pe care reclamanta solicită a fi stabilită în sarcina pârâtului, ca modalitate de reparare a prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a acestuia. Or, reconstruirea unor imobile este, fără putință de tăgadă, un demers care implică modificări patrimoniale, chiar dacă nu implică transferuri patrimoniale și chiar dacă implică unele dificultăți pentru alegerea criteriului în raport de care trebuie stabilită valoarea obligației.
Prin urmare, Curtea constată că obiectul cererii are natură patrimonială, așa încât determinarea competenței trebuie să aibă în vedere valoarea acestui obiect.
Or, având în vedere numărul imobilelor a căror reconstruire se solicită și, Curtea constată că valoarea obiectului cererii este, cu certitudine, peste 200.000 lei.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 94 lit. k și art. 95 C.proc.civ., Curtea constată că în prezenta cauză competență de soluționare aparține unei secții civile a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește, în favoarea Tribunalului București – Secție Civilă, competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Asociația Salvați Bucureștiul, cu sediul în București, .. 12, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtul M. București, cu sediul ales la SPARL M. și Asociații, din București, .. 9, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.08.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. S. D. M.
Red. MS
Tehnored. MS/PS 4 ex.
Judecător TB – S3: I. P.
Judecător JS6: C. I. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 868/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Sechestru asigurător. Decizia nr. 798/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
