Obligaţia de a face. Sentința nr. 175/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 175/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 175/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 175F
Ședința din Camera de Consiliu de la 4 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Secția a V-a Civilă a Tribunalului București și Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București, în cauza privind pe reclamanții L. C. M., G. A. și M. G., toți cu domiciliul ales la SCA E., E. și Asociații, în București, . G. nr.19, parter, . și pârâții S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 16.04.2013 sub nr._/2/2013 la Tribunalul București Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal, reclamanții L. C. M., G. A. și M. G. au solicitat în contradictoriu cu pârâții S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din C. Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, omologarea raportului de expertiza tehnica evaluatorie întocmit de expert judiciar V. E. pentru imobilul situat anterior sistematizării zonei în ..4, sector 3 și obligarea pârâtului S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire in cuantum de 13.670.425 lei, pentru acesta.
În motivare,au arătat că, prin sentința civila nr. 4450/27.06.2011 a Curții de Apel Bucuresti-Sectia a-VIII-a contencios administrativ si fiscal în dosarul_/2/2010, pârâta a fost obligată să finalizeze procedura administrativa, instituită prin Legea nr.247/2005.Prin decizia nr. 2832 din 7.06.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de C. Administrativ și Fiscal a modificat în parte sentința, în sensul că a stabilit un termen de 6 luni pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Cu toate acestea pârâta nu a soluționat nici până în prezent dosarul de despăgubiri, deși i-a fost înaintată toata documentația necesară.
În drept, au fost invocate dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 și art. 6 CEDO, art. 1 Protocol 1 Adițional la CEDO.
Pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei funcționale a instanței.
Prin sentința civilă nr.6491/14.10.2014, Tribunalul București Secția a II a de C. Administrativ și Fiscal a declinat competența funcțională de funcționare a cauzei în favoarea uneia dintre secțiile civile din cadrul Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că secția de contencios administrativ a tribunalului nu are competența funcțională de a soluționa cererea dedusă judecății.
Astfel, potrivit art.20 din Titlul VII al legii nr.247/2005, modificat prin Legea nr.2/2013, revine secției de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia.
Însă, în speță, sunt incidente dispozițiile art.35 alin.1 și 2 din Legea nr.165/2013, care stabilesc competența secției civile a tribunalului pentru soluționarea unor astfel de litigii.
Potrivit art.35 din Legea nr.165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34, pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin.1, în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin.1 și 2, instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi.
Conform art.17 alin.1 din Legea nr.165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar prin art.18 alin.3 se prevede că această Comisie Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea Lege nr.247/2005, pe care a fost întemeiată inițial cererea reclamantului. S-au adoptat principii diferite de evaluare și compensare și s-au prevăzut operațiuni administrative distincte.
Instanța a mai reținut că statuările recente ale Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art.4 rap, la art.33 și 34 din Legea nr.165/2013, nu sunt relevante cu privire la modalitatea de soluționare a excepției necompetenței funcționale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a V-a Civilă a Tribunalului București la data de 08.12.2014 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.44/14.01.2015 Tribunalul București Secția a V a Civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București. Totodată, a constatat existența conflictului negativ de competență și a suspendat soluționarea cauzei.
Referitor la excepția de necompetență funcțională a secției civile, invocată din oficiu, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art.34 din Legea nr.165/2013,dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, iar dosarele ce urmează a fi transmise Secretariatul Comisiei Naționale, vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării acestora.
În conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. 1 din același act normativ, deciziile emise cu respectarea termenelor prevăzute de art. 34, pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
În cazul în care entitatea nu emite decizia în termenele prevăzute de art. 33 și 34 din lege, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute de alin.1, în termen de șase luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. Instanța învestită se va pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și va putea dispune restituirea în natură, sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
Prin Decizia nr. 269/2014, Curtea Constituțională a statuat în sensul că dispozițiile art. 4 teza a II a din Legea nr. 165/2013, sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din aceeași lege, nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În considerentele deciziei se arată care sunt rațiunile pentru care s-a ajuns la soluția pronunțată, explicitându-se totodată și care este procedura aplicabilă în cazul cererilor de chemare în judecată formulate înainte de . Legii 165/2013 și adresate instanțelor de contencios administrativ, respectiv înainte de 20.05.2013, interes prezentând pentru cauza de față statuările referitoare la competența funcțională a instanțelor judecătorești.
Astfel, se arată că pentru a contracara riscul apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi în același timp eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii 165/2013, va trebui să pronunțe, în acord cu dispozițiile art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004, o hotărâre care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să aducă la îndeplinire obligațiile impuse de către instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004.
Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, data formulării cererii de chemare în judecată, care este anterioară intrării în vigoare a Legii 165/2013, considerentele deciziei Curții Constituționale, obligatorii pentru instanțe, tribunalul a constatat că instanța de contencios administrativ păstrează competența de a se pronunța asupra cererii formulate, instanța civilă fiind competentă să soluționeze doar acțiunea formulată în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. 1 din Legea 165/2013, respectiv contestația împotriva dispoziției emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.
În consecință, a reținut că este întemeiată excepția necompetenței funcționale a secției civile, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II-a C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 136 cu referire la art. 134, 135 și 136 alin. 1 Cod procedură civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendării judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București – Secție Civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Curtea stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a II a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București.
Într-adevăr, la data intentării cererii de chemare în judecată, 16 aprilie 2013, erau în vigoare dispozițiile Legii nr. 2/2013 și ale Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pe care le-a modificat, prin care se stabilea, în mod expres, că cererea privind refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea titlului de despăgubire, revine în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul.
La data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr. 165 din 16.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care, prin art. 35, prevede că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 din lege, pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizie în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzută la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Curtea constată că dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013nu sunt aplicabile raportului juridic dedus judecății, căci nu erau în vigoare la data de16 aprilie 2013, când a fost intentată acțiunea.
În speță, devin incidente dispozițiile art. 25 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă aflat în vigoare la data intentării acțiunii, din 15.02.2013, conform cu care, procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.
Ca urmare, secției de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București îi revine competența de soluționare a cauzei.
În altă ordine de idei, prin decizia nr. 269 din 07.05.2014 a Curții Constituționale, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013, prin care se statua că dispozițiile acestei legi se aplică cererilor formulate și depus, în termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, au fost declarate constituționale, în măsura în care, termenele prevăzute la art. 34 alin. 1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
De asemenea, prin decizia nr. 88 din 27.02.2014 a Curții Constituționale, s-a statuat că dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale, în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Aceste decizii ale Curții Constituționale vin în sprijinul argumentului precum că dispozițiile art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013, prin care se stabilesc noi termene suspensive de soluționare a notificărilor și de acordare a măsurilor reparatorii, nu sunt aplicabile acțiunilor introduse anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Or, dacă termenele prevăzute de art. 33 și 34 din Legea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile acestor categorii de acțiuni, înseamnă că nici dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, care stabilesc competența secției civile a tribunalului în soluționarea cererilor susmenționate în caz de nerespectare a acestor prevederi legale, a termenelor nu le sunt incidente.
În consecință, Curtea urmează a stabili competența Secției a II a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalul București, de soluționare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARAȘTE:
Stabilește competența Secției a II-a de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București în soluționarea cauzei privind pe reclamanții L. C. M., G. A. și M. G., toți cu domiciliul ales la SCA E., E. și Asociații, în București, . G. nr.19, parter, . și pârâții S. R. prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 precum și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 septembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
A. V. G. – M. V.
RED.AV
Tehnored.MȘ/ 7 ex.
8.09.2015
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 798/2015. Curtea de Apel... | Accesiune. Decizia nr. 1255/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
