Conflict de competenţă. Sentința nr. 20/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 16293/3/2013**
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.20F
Ședința din Camera de Consiliu de la 30 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - PAVEL FILIP
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a Tribunalul București și Secția a V-a Civilă a Tribunalului 3 București, în cauza civilă privind pe reclamanta I. C. A. O., prin mandatar I. C. V., reprezentată prin avocat I. L., având domiciliul procesual ales în București, ..36, ., sector 1 și pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1.
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care;
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5151/02.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IX a Civilă C. administrator și fiscal s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a C. a Tribunalul București;s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta I. C. A. O. Prin Mandatar I. C. V., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, uneia din secțiile civile.
Pentru a dispune în acest sens examinând cu prioritate excepția necompetenței funcționale, Tribunalul a reținut următoarele:
În contextul evoluției legislative în materia procedurii de retrocedare a imobilelor preluate abuziv, reclamanta din prezenta cauză nu a înțeles să își modifice obiectul inițial al acțiunii, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005, iar Tribunalul urmează a avea în vedere prev. Legii 165/2013 .
Noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea lege nr.247/2005, pe care a fost întemeiată cererea reclamantei. S-au adoptat principii diferite de evaluare și compensare și s-au prevăzut operațiuni administrative distincte.
Art.16 din legea nr.247/2005 prevedea obligația Secretariatului Comisiei Centrale de a proceda la centralizarea dosarelor în care cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care le trimitea evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar după întocmirea raportul de evaluare, Comisia Centrală proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Aceste dispoziții au fost abrogate prin art.50 alin.1 lit.c din legea nr.165/2013. În prezent, conform art.21 din legea nr.165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Reclamanta a solicitat în contradictoriu cu paratele chemate in judecata obligarea acestora sa desemneze un evaluator /societate de evaluare pentru întocmirea raportului de evaluare si transmiterea dosarului către evaluator/societate de evaluare.
Aceste etape ale procedurii sunt prevăzute numai de legea veche, astfel că nu se poate obliga autoritatea parata la îndeplinirea obligațiilor prev. de art.16 din legea nr.247/2005, cat timp acestea au fost înlăturate de legiuitor prin abrogare expresa. Tribunalul nu poate stabili în sarcina paratei chemata in judecata ,C.C.S.D. o obligație imposibil de executat în momentul de față și care nu ar fi de nici o utilitate pentru reclamanta.
În schimb, instanța civila nou investita în temeiul art.35 din legea nr.165/2013 poate decide, in raport de probatoriul ce se va administra obligarea autorității la finalizarea procedurii de despăgubire potrivit noilor dispoziții legale.
În acest context, trebuie subliniat faptul că noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea Lege 247/2005, la baza noului act stand principii diferite de evaluare și compensare, precum și operațiuni administrative distincte. Astfel, conform art. 21 din Legea 165/2013, legiuitorul a prevăzut faptul că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte iar, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit iar, în cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Se reține că vechea procedură legală prevedea în art. 16 din Legea 247/2005 cu totul alte operațiuni administrative: Secretariatul Comisiei Centrale proceda la centralizarea dosarelor în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care le trimitea evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare iar, după întocmirea raportul de evaluare Comisia Centrală proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În acest context, Tribunalul a reținut că întreaga procedură de emitere a acestei noi decizii de compensare fiind prevăzută de art. 20 și 34 din Legea 165/2013, actualmente, întregul litigiu este guvernat de această nouă lege.
Față de obiectul cererii reclamantei în contextul art. 4 din Legea 165/2013, devin incidente și dispozițiile art. 35 din același act normativ, dispoziții care statuează asupra competenței funcționale a secției civile a Tribunalului: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.”
Vechea reglementare în materia emiterii titlului de despăgubire, respectiv art. 20 din Titlul VII al Legii 247/2005 conferea secției de contencios administrativ competența funcțională de cenzurare a activității fostei Comisii Centrale de Stabilire a Despăgubirilor. Totuși, nu poate fi ignorat faptul că actualmente, dispoziția legală, deși în vigoare, a rămas fără suport, norma de drept material din vechea lege, la care se făcea referire, respectiv procedura emiterii titlului de despăgubire, fiind abrogată. Mai mult, reține instanța faptul că reclamanta nu a modificat însăși obiectul acțiunii sale, solicitând în mod expres aplicarea în ceea ce o privește a normelor Legii 165/2013, respectiv cenzurarea activității CNCI, obligarea acestei autorități administrative la emiterea deciziei de compensare.
În acest context procesual, ținând seama de principiul disponibilității, instanța de contencios administrativ nu și-ar mai putea justifica în continuare competența funcțională, nemaisolicitându-se verificarea legalității refuzului nejustificat al autorității administrative (act administrativ asimilat) prin raportare la legea în vigoare la data manifestării sale.
Statuările recente ale Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 rap la art. 34 din Legea 165/2013 nu sunt relevante cu privire la modalitatea de soluționare a excepției necompetenței funcționale, instanța de control constituțional găsind ca fiind contrare Constituției și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevederile noii legi referitoare la termenele nou introduse, în contextul proceselor deja aflate pe rolul instanțelor de judecată. Ori, instanța a reținut faptul că declinarea competenței în această speță nu poate pune probleme sub aspectul art. 6 din Convenție, reclamantei fiindu-i recunoscut pe deplin dreptul de acces la instanța judecătorească competentă.
Prin sentința civilă nr.1261 din 28.10.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a V a Civilă, s-a admis excepția necompetenței funcționale a secției a V-a civila a Tribunalului București, invocata din oficiu; s-a declinat competenta de soluționare a cererii formulate de reclamanta I. C. A. O., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București; s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintează cauza în vederea soluționării conflictului uneia dintre secțiile civile ale Curții de Apel București.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
La termenul de fata, instanta a invocat exceptia necompetentei functionale a sectiei a V-a civila, asupra careia a reținut urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta I. Cliopia A. O. a solicitat obligarea paratei Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sa efectueze operatiunile administrative prevazute de disp. art. 16 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, în sensul desemnarii unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare in vederea stabilirii de masuri reparatorii prin echivalent in dosarul aferent dispozitiei nr. 8574/15.08.2007 emisa de Primaria Municipiului Bucuresti si sa emita decizia reprezentand titlul de despagubire, precum si obligarea paratei la plata de daune cominatorii in cuantum de 200 lei/zi de întârziere.
Prin dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013, privind unele masuri pentru degrevarea instantelor judecatoresti, precum si pentru pregatirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, publicata în Monitorul Oficial nr. 89/12.02.2013, au fost modificate prevederile art. 20 din Titlul VII – Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv din Legea nr. 247/2005, în sensul ca s-a stabilit ca solutionarea actiunii în contencios administrativ avand ca obiect contestarea deciziei adoptate de catre Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor sau, dupa caz, refuzul acesteia de a emite decizia, este în competenta secției de contencios administrativ si fiscal a tribunalului în a carui raza teritoriala domiciliaza reclamantul sau, daca reclamantul domiciliaza în strainatate, instantei resedintei sale din tara ori, dupa caz, instantei domiciliului reprezentantului acestuia din tara, iar pentru cazul in care acesta nu are nici resedinta în țară si nici reprezentant cu domiciliul în România, secției de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Bucuresti.
Desi prin disp. art. 35 din Legea nr. 165/2013, privind masurile pentru finalizare procesului de restituire, natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicata în M.O. nr. 278/17.05.2013, s-a stabilit ca deciziile emise de entitatile investite de lege cu solutionarea notificarilor si de Comisia N. pentru Compensarea Imobilelor pot fi atacate de persoana îndreptățita la sectia civila a tribunalului în a cărui circumscriptie se afla sediul entitatii emitente, întrucât prezenta cerere de chemare în judecata a fost înregistrata pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ si fiscal, la data de 23.04.2013, nu sunt aplicabile în cauza.
In acest sens, art. 25 alin.2 din N.C.pr. civ. prevede ca: “ procesele în curs de judecata la data schimbarii competentei instantelor legal investite vor continua sa fie judecate de acele instante, potrivit legii sub care au început”.
Asadar, ținând cont ca sectia II-a de contencios administrativ a Tribunalului Bucuresti era legal investita cu solutionarea cauzei de față, în temeiul disp. art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, la data intrarii în vigoare a Legii nr. 165/2013, conform art. 25 alin.2 din N.C.pr.civ., rămâne competența sa soluționeze litigiul.
Cauza s-a înregistrat la Curtea de Apel București Secția a III a Civilă sub nr._ .
Deliberând asupra conflictului negativ de competență Curtea, în temeiul art.135(4) din Noul Cod de procedură civilă ,stabilește competența în favoarea Tribunalului București Secția a IX a Civilă C. Administrativ și Fiscal pentru următoarele argumente:
Prin art.X din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești au fost modificate art.20 din titlul VII al Legii nr.247/2005, în sensul că s-a stabilit, în ipoteza contestării deciziei adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau în ipoteza refuzului adoptării acestei decizii, în competența secției de contencios administrativ și fiscal al tribunalului.
Prin art.25 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă este stabilit că „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de aceste instanțe, potrivit legii sub care au început”.
Cum la data sesizării competente aparținea secției de contencios administrativ și fiscal al Tribunalului București – rezulta că în temeiul celor două texte de lege invocate, această instanță a rămas competentă să soluționeze cererea cu care a fost investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența privind pe reclamanta I. C. A. O., prin mandatar I. C. V., reprezentată prin avocat I. L., având domiciliul procesual ales în București, ..36, ., sector 1 și pârâtul S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1 în favoarea secției a IX a C. Administrativ și Fiscal al Tribunalului București.
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
P. F. G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
5.02.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 26/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 144/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
