Pretenţii. Decizia nr. 1144/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1144/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-11-2015 în dosarul nr. 1144/2015
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1144 R
Ședința publică de la 17.11.2015
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – D. L. M.
JUDECĂTOR – D. Z.
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă R. A. M., împotriva sentinței civile nr. 187/13.02.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți M. A. Interne – Arhivele Naționale I., M. Justiției, S. Român prin M. Finanțelor Publice și Tribunalul I., având ca obiect „pretenții – despăgubiri pe Legea nr. 221/2009”.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.11.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea la data de 17.11.2015, hotărând următoarele:
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. București - Secția a V a Civilă la data de 20.10.2014, sub nr._, contestatoarea R. M. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței civile nr.2089/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă, în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimații S. Român prin M. Finanțelor Publice, M. Justiției și M. A. Interne - Arhivele Naționale I..
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a respins recursul ca inadmisibil, fără a ține cont că instituțiile statului C.N.S.A.S și Arhivele Naționale I. sau alte instituții păstrătoare în bune condiții a înscrisurilor nu au pus la dispoziția instanței la niciun termen documentele solicitate și pentru aceasta instanța a hotărât în lipsa unor probe cu putere doveditoare.
Instanța era obligată să ceară tuturor instituțiilor abilitate să-i pună la dispoziție acte cu putere doveditoare pentru a-și primi bunurile confiscate și daunele morale și materiale suferite de peste 60 ani.
La data de 27.11.2014, contestatoarea a depus la dosar cerere modificatoare (fila 9), prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu și cu intimatul Tribunalul I..
La data de 02.02.2015, intimatul Biroul Județean I. al Arhivelor Naționale a depus la dosar întâmpinare (filele 43-44), prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 06.02.2015, tribunalul din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Tribunalul I..
Prin sentința civilă nr.187/F din 13.02.2014, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Tribunalul I., a respins contestația în anulare formulată în contradictoriu cu acest intimat ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins contestația în anulare formulată în contradictoriu cu intimații-pârâți S. Român prin M. Finanțelor Publice, M. Justiției, și M. A. Interne - Arhivele Naționale I., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, așa cum s-a arătat în literatura de specialitate și în practica judiciară, hotărârea civilă produce efecte relative, astfel că numai persoanele care au avut calitatea de parte în proces pot să exercite căile de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii - ordinare (apelul) sau extraordinare (recursul, contestația în anulare, revizuirea), respectiv să figureze ca intimați în cadrul căilor de atac exercitate împotriva hotărârii.
În speță, tribunalul a constatat că intimatul Tribunalul I. nu a fost parte în proces, la judecata în primă instanță și prin urmare nu are calitate procesuală pasivă în cadrul contestației în anulare formulate de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond.
Cât privește cererea formulată în contradictoriu cu ceilalți intimați, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la data de 26.03.2013, reclamanta R. M. a chemat în judecată pe pârâții S. Român prin M. Finanțelor Publice, M. Justiției, M. A. Interne, Primăria comunei Sohatu, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând să se dispună reabilitarea memoriei tatălui sau, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 4,33 ha teren arabil si 0,40 ha pășune naturală, să îi fie acordată suma de 37.000 euro, despăgubiri morale și materiale, obligarea pârâtei Primăria comunei Sohatu la plata sumei de 150.000 lei daune morale și transmiterea hotărârii judecătorești către C.C.S.D.
La termenul de judecată din data 13.09.2013, instanța a disjuns capetele de cerere întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 18/1991. De asemenea, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. Justiției, M. A. Interne și excepția tardivității formulării capătului de cerere în pretenții.
Prin sentința civilă nr.2089/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2013, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta R. M., în contradictoriu cu pârâtul S. Român prin M. Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.822/14.05.2014, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost respins recursul formulat de recurenta-reclamantă R. M. împotriva sentinței civile nr.2089 din 13.12.2013 a T. București - Secția a V a Civilă, ca nefondat.
Împotriva sentinței civile nr.2089/13.12.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a V a Civilă în dosarul nr._/3/2013, reclamanta R. M. a formulat contestația în anulare ce formează obiectul cauzei de față, susținând în esență că hotărârea atacată a fost pronunțată în lipsă de probe.
Potrivit art.317 C.pr.civ „ (1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau daca recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Potrivit art. 318 C.pr.civ „ Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
Tribunalul constată că motivele invocate de contestatoare nu pot fi încadrate în niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.317-318 C.pr.civ.
Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele limitativ prevăzute de lege, nefiind posibil ca, pe această cale, să se repună în discuție fapte și împrejurări care au fost discutate de instanță cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Pentru considerentele reținute în cele ce preced, în temeiul art.320 rap la art.317, 318 C.pr.civ, tribunalul va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea R. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că s-a incalcat spiritul legii 221/2009 care urmarea dezdăunarea unor cetățeni sau a urmașilor lor pentru faptele comise in perioada 06.03._89.
Instanța atât la judecarea pe fond, dosar_/3/2013, cat si la judecarea contestației in anulare, nu a ținut cont de art.4, mai ales alin.3, adică sa oblige toate instituțiile sa pună la dispoziția instanței probele necesare unei hotărâri corecte. Atât Constituția Romaniei art.44, 46,16 si 20, cat si Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Protocolul, art.17 si art.6( 1), Jurisprudenta romaneasca (cazul I. D., fost membru PNTCD, av. V. C.) si Jurisprudenta europeana (cazul M. A., I. luliana P. si I. F. S.) care la CEDO s-a constatat ca s-a incalcat art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție si a obligat S. R. sa plătească despăgubiri.
M. Public reprezentat de procurorul Rakoczy Corinne in ședința din 13.12.2013 a pus concluzii de admitere a acțiunii, deci, a fost de acord cu cererea contestatoarei, adică, sa fie despăgubită pe baza actelor depuse, cunoscând situația din 1950-1960 când s-au făcut abuzuri si s-au confiscat bunuri proprietate privata, iar acum contestatoarea solicită despăgubiri pentru aceste umilințe, abuzuri si bunuri confiscate.
Contestatoarea consideră ca, in conformitate cu prevederile legii 221/2009, S. R. reprezentat de M. Finanțelor Publice să i se admită cererea si sa fie despăgubită.
Contestatoarea consideră că S. R. răspunde si pentru faptul ca M. Justiției, M. A. Interne, Arhivele Naționale I., cat si Tribunalul I. sunt obligați ca păstrători ai unor acte cu putere doveditoare, sa pună la dispoziția instanței pentru ca aceasta sa dea o hotărâre conform cu realitatea in fata propriei conștiințe si sa întrerupă o umilința, un abuz si o discriminare făcute asupra părinților acesteia, asupra acesteia si asupra copiilor si nepoților, alături neputința de a dovedi ca aceștia au dreptate.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate,Curtea urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.317 C.pr.civ „(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”.
În cauză, astfel cum a constatat și tribunalul, recurenta contestatoare nu a invocat, pe calea contestației în anulare promovată, niciunul dintre motivele expres revăzute de dispozițiile legale citate, motiv pentru care, față de caracterul extraordinar al acestei căi de atac, ce nu poate fi exercitată decât pentru motivele limitativ prevăzute de lege, în mod corect s-a reținut inadmisibilitatea acesteia.
În ceea ce privește posibilitatea promovării unei contestații în anulare în temeiul art.318 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceste dispoziții legale deschid calea contestației în anulare pentru două motive, ce pot fi valorificate însă numai împotriva hotărârilor instanțelor de recurs.
Or, hotărârea atacată nu a fost pronunțată în recurs, ci în soluționarea fondului pricinii, astfel că nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac promovate.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de recurenta – reclamantă R. A. M. împotriva sentinței civile nr. 187/13.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a V - a Civilă, în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații - pârâți M. A. Interne - Arhivele Naționale I., M. Justiției, S. Român prin M. Finanțelor Publice și Tribunalul I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. L. M. D. Z. D. F. G.
GREFIER
S. V.
Red. D.L.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./04.12.2015
Jud.fond.
C. S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1209/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 176/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
