Fond funciar. Decizia nr. 353/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 4863/94/2012
DOSAR NR._
(304/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.353
Ședința publică de la 18.03.2015
Curtea constituită din:
P. - C. B. T.
JUDECATOR - A. P. B.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-revizuenți F. I. și V. E., împotriva deciziei civile nr.735 A din 11.11.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. R. M., W. R. S., N. V., N. P. G., N. V., C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. L. P. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991.
P. are ca obiect – fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-revizuent F. I., personal și asistat de avocat M. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/18.03.2015, eliberată de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, același avocat reprezintă și interesele recurentei-revizuente V. E., avocat P. D. A., în calitate de reprezentant al intimaților D. R. M., W. R. S., N. V., N. P. G., N. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/06.03.2015, eliberată de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimatele C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. L. P. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimații D. R. M., W. R. S., N. V., N. P. G., N. V. au depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 06.03.2015, întâmpinare.
Avocatul recurenților-revizuenți, având cuvântul, solicită o îndreptare a temeiului de drept al recursului, în sensul că din eroare l-a întemeiat pe prevederile noului Cod de procedură civilă, cauza se judecă pe vechiul Cod de procedură civilă, temeiul fiind art.304 pct.7 și 9 din Codul de procedură civilă, având în vedere că motivele sunt structurate, dezvoltate pe aceste temeiuri. Depune la dosar o precizare în acest sens.
Avocatul intimaților D. R. M., W. R. S., N. V., N. P. G., N. V., având cuvântul, arată că, în urma lecturării motivelor de recurs depuse de către recurenți, acesta este întemeiat pe dispozițiile art.488 al.1 pct.6 din noul Cod de procedură civilă, respectiv că hotărârea nu cuprinde motive pe care se întemeiază sau că nu cuprinde motive contradictorii, ori numai motive străine de natura cauzei. Din punctul său de vedere corespondentul în vechiul Cod de procedură civilă este art.304 pct.7 nu și pct.9 din Codul de procedură civilă.
Avocatul recurenților-revizuenți, având cuvântul, solicită încuviințarea depunerii unui înscris, constând în memoriul formulat de F. I. adresat Comisiei Județene și către Prefect, față de înscrisurile noi depuse în prezentul dosar și față de faptul că prin întâmpinări C. Județeană nu face referire cu privire la punctul său de vedere față de aceste înscrisuri, astfel că a solicitat printr-un memoriu separat un punct de vedere.
La interpelarea instanței, avocatul recurenților arată că față de înscrisurile din Registrul Agricol, adresa de la Arhivele Statului, certificatul și adeverința de membru în G.A.C. și situația înscrierii în C.A.P. În situația în care instanța apreciază necesar a obține răspunsul la acest memoriu solicită acordarea unui termen.
Curtea pune în vedere recurenților, prin avocat să precizeze care este utilitatea în recurs a răspunsului la memoriu adresat Comisiei Județene.
Avocatul recurenților-revizuenți, având cuvântul, în opinia sa este important și punctul de vedere al acestei pârâte, ar susține motivele de recurs, urmând ca instanța să aprecieze asupra acestei cereri.
Avocatul intimaților, având cuvântul, arată că această Comisie Județeană Ilfov este parte în dosar și din punctul său de vedere nu este util răspunsul la acest memoriu și emiterea unei astfel de adresă.
Curtea, după deliberare, respinge ca inutilă adresa solicitată de recurenții-revizuenți, C. Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor având principiul disponibilității procesului civil în a-și exprima poziția în acest proces, sens în care nu poate fi obligată de instanță să-și exprime poziția.
Avocatul intimaților, având cuvântul, înțelege să invoce excepția inadmisibilității revizuirii în recursul recurenților-revizuenți, strict pe aspectul promovării recursului numai pentru V. E., întrucât aceasta nu a fost parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărui revizuire se solicită și ca atare, în opinia sa nu ar fi putut promova o revizuire împotriva unei hotărâri care nu îi este opozabilă.
Curtea acordă cuvântul asupra acestei excepții și pe recurs.
Avocatul recurenților-revizuenți, având cuvântul, arată că referitor la chestiunile legate de această excepție le-a invocat și în motivele de recurs și solicită să i se permită susținerea recursului astfel cum l-a formulat. Solicită respingerea excepției invocate, ca neîntemeiată pentru considerentele pe care le va expune la momentul susținerii motivelor de recurs.
În fapt a criticat soluția instanței de apel pentru două motive: primul motiv este acela că această hotărâre nu cuprinde motive și mai mult decât atât în dispozitivul său există contradictorialitate de termeni. Urmează a se constata faptul că li se admite apelurile și pentru F. I. și pentru V. E., iar în considerentele sentinței se precizează că „menține în totalitate dispozitivul sentinței apelate”, respectiv se admite, însă nu se modifică nimic, apreciind că există contradictorialitate în dispozitivul sentinței.
Referitor la motivarea acestei hotărâri, urmează a se constata faptul că instanța are în vedere mai mult elementele ce privesc excepția vizând lipsa calității procesuale active a d-nei V. E., prin aceea că nu a fost niciodată citată la termen și i s-a anulat titlul de proprietate fără a fi parte în dosar, instanța omițând să facă trimitere în motivele sale și cu privire la motivele de apel ale lui F. I., în acest sens apreciind că hotărârea nu este nici motivată.
Apreciază că această hotărâre apelată este nelegală și prin aceea că nu se face nici un fel de analiză motivate sau nu cu privire la temeiurile pentru care a fost formulată cererea de revizuire. Instanța de apel, dar nici instanța de fond nu analizează înscrisurile noi depuse la dosarul cauzei, care arată erorile comise în judecata acestei sentințe, revizuirile. A încercat să dovedească instanței și la fond și în apel, că terenul al cărui proprietar este F. I. prin vânzare-cumpărare nu a aparținut familiei N., că prin înscrisurile noi depuse fac dovada acestui aspect, acest teren rămânând în familia lui G. G. zis B.. Se poate constata, de asemenea că sunt înscrisuri care dovedesc că parte din terenul acesta de 5000 mp a lui G. G. zis B. a fost vândut în timp, că la judecata în fond se prezintă un document din 1906 care numai exista înființă la momentul judecății pentru că vecinul numitului F. deținea act de vânzare-cumpărare de la d-na B..
La interpelarea instanței cu privire la încadrarea acestor aspecte în punctele art.304 din Codul de procedură civilă, avocatul recurenților-revizuenți arată că se încadrează la cele privind nelegalitatea hotărârii instanței de apel. De asemenea, înscrisurile privind documentele de filă de registru agricol, situația înscrierii în CAP și certificatul și adeverința de membru CAP sunt înscrisuri noi care fac dovada că persoanele care au revendicat acest teren și au solicitat anularea titlului de proprietate a d-nei V. și al d-lui F. nu au fost proprietarii unui teren în acest loc și nu au intrat în CAP cu acest teren.
Mai mult, din întâmpinările Comisiei Locale s-au luat în considerare contrar legii fondului funciar acte din perioada 1956 – 1958 și nu din perioada 1959 – 1964 așa cum prevede legea în mod expres.
Apreciază că toate acestea sunt elemente care justificau cererea de revizuire, nu au fost analizate și instanța nu a motivat respingerea apelului promovat, încălcându-se și principiul stabilității circuitului actelor juridice, în sensul că instanțele nu au constatat faptul că anulând titlul de proprietate al unor părți care nu au fost citate, nu fac referire la imobilul ce s-a edificat pe acest teren în urmă cu 20 de ani de către F. I., rămâne fără suport, o edificie, respectiv rămâne doar un drept de superficie pe un teren ce se distribuie alt cuiva.
Apreciază că și sub acest aspect cererea sa de revizuire era admisibilă, astfel că solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocatul intimaților, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat pentru următoarele aspecte:
Arată că ne aflăm într-o cale extraordinară de atac respectiv revizuirea. Primul motiv de recurs vizează faptul că V. E. nu ar fi fost citată când s-a dezbătut dosarul de fond, deși aceasta nu a avut calitate, există principiul disponibilității, nu a fost citată niciodată, nu că nu a fost citată numai la un termen de judecată astfel cum este menționat la art.322 din Codul de procedură civilă.
Mai arată că V. E. este mama lui F. I., care a fost Primar în comună și ca atare a fost președintele comisiei și se învederează faptul că ar fi vorba de înscrisuri noi, deși nu îndeplinesc condițiile art.322 din codul de procedură civilă pentru a fi înscrisuri noi, aceasta fiind și motivarea avută în vedere de către instanțele de fond și de apel cu privire la condițiile de admisibilitate, de valabilitate a acestor înscrisuri invocate de către revizuent.
Pe de altă parte, strict urmează să se aibă în vedere dispozițiile art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă și, în opinia sa, susținerile din motivele de recurs ale recurenților nu se circumscriu condițiilor menționate la articolul susmenționat, fiind vorba de nemulțumiri ale acestora cu privire la modalitate de apreciere de către instanța de apel a înscrisurilor depuse, nu sunt condiții de nelegalitate a hotărârii, ci condiții de netemeinicie.
Ca atare, consideră că recursul este nefondat și solicită menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și apel, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței nr.16 din 14.03.2015, pe care o depune la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 23.04.213 sub nr._ revizuienții F. I., V. E. în contradictoriu cu intimații N. V., N. V., D. R. M., W. R. S., C. L. P. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR au solicitata ca prin sentința ce se va pronunța, în temeiul art. 322 pct.5 Codul de procedură civilă sa se dispună revizuirea sentinței civile nr. 3917/1999 a Judecătoriei B. din dosarul nr. 7425/1998.
În motivarea cererii s-a arătat că, revizuentul F. I. este proprietarul unei suprafețe de teren de 1000 mp obținuți prin reconstituire și înca 200 mp obținuți prin cvc, iar revizuenta V. E., este sotia def. V. G., decedat în anul 1996, deținătorul Titlului de proprietate nr._/1998.
Revizuentii au arătat că, sentința a cărei revizuire se solicita este nelegala pe motiv ca s-a dispus anularea actelor fără să lămurească dar și să dovedească de ce anume s-a ajuns la aceasta măsura, știind ca nu s-a făcut dovada de către reclamanți ca terenul revendicat este poziționat peste terenul, nu s-a dovedit acest aspect deoarece reclamanții nu au fost puși în posesie în aceasta zona, nu s - a efectua nicio expertiza topo, iar actul vechi din 1906 invocat nu a oferit niciun fel de indicii ca parte din terenul înscris în acesta s-ar suprapune cu terenul localizat de revizuenți.
S-a mai arătat că, la un termen de judecata din data de 27.03.2013 delegatul Comisiei Locale Peris, a comunicat revizuentului F. I., unele înscrisuri, considerate ca fiind înscrisuri noi în raport cu cele depuse și de care avea cunoștința din ciclurile procesuale desfășurate, înscrisuri care au dus la convingerea ca nu s-au respectat prevederile art. 10 din Legea nr. 18/1991 și disp. art. 11/ din Legea 18/1991.
La reconstituirea dreptului de proprietate, reclamanților în baza documentelor din perioada 1956- 1958 când nu se înființaseră GAC-urile, reviuzuentii arata ca s-a produs o mare ilegalitate.
În dovedirea acțiunii, revizuentii au depus, în copie, sentința civila nr. 3917/1999, Hotărârea nr. 41/05.03.1992, proces verbal de punere în posesie, schița, Titlul de proprietate nr._/25.03.1998, Certificat de moștenitor nr.78/02.03.1999, adresa emisa de C. Locala Peris.
S-a dispus din oficiu, atașarea dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința civila nr. 3917 a care revizuire se solicita.
C. Județeana Ilfov a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii, la fel și intimații persoane fizice.
Analizând cererile și materialul probator administrat în cauza, prima instanță de fond, Judecătoria B.-Secția Civilă, prin s.c.5646/4.10.2013 a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire. A motivat că aceasta este total lipsita de temei și că trebuie respinsa în conformitate cu prevederile art. 1169 cod civil. Potrivit textului de lege indicat, cel ce face o propunere în fata instanței trebuie sa o dovedească. În speța nu sunt incidente niciuna dintre cauzele de revizuire prevăzute de art. 322 pct.5 Codul de procedură civilă.Astfel actele noi, la care se face referire, sunt actele în baza cărora intimaților persoanelor fizice le-a fost reconstituit dreptul de proprietate.
A arătat totodată că alte acte juridice au fost anulate, fiind publice, nepunându-se problema ca ele sa fie ascunse ori dosite de cineva; Din ansamblul cererii de revizuire, rezulta ca revizuientii sunt nemulțumiți de sentința civila nr. 3917/1999, pe fond acest lucru neputând fi soluționat pe calea aleasa.
Împotriva sentinței civile nr. 5664/04.10.2013, au formulat apel revizuienții solicitând admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de revizuire și desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică.
În motivare s-a arătat că sentința civilă apelată nu este motivată, ea cuprinzând două fraze în care se apreciază că cerere este lipsită de temei fiind respinsă în baza prevederilor art. 1169 Vechiul cod civil în sensul că cererea nu a fost dovedită și în cauză nu sunt incidente condițiile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. Civ.
Apelanții revizuienți au arătat că instanța de fond investită cu judecarea cererii de revizuire nu a analizat în nici un fel înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv fila de registru agricol 1959-1963, situația înscrierii în C.A.P anul 1960, certificatul și adeverința de membru G.A.C. Cu privire la aceste înscrisuri s-a arătat că nu au fost avute în vedere la judecata fondului revizuibil și ele reprezintă dovezi cu privire la dreptul de proprietate întinate de momentul înscrierii în C.A.P
Apelanții revizuienți au arătat că în mod intenționat intimații pârâți nu au prezentat aceste înscrisuri noi descoperite cu ocazia judecății într-o altă cauză deoarece din acestea rezultă în mod evident că la data înscrierii în C.A.P în anul 1960 aveau cu totul alte suprafețe de teren decât cele menționate în sentința a cărei revizuire se solicită. Din aceste înscrisuri rezultă că intimații pârâți aveau o suprafață de teren mai mică decât cea revendicată motiv pentru care prin sentința supusă revizuirii instanța a acordat o suprafață de teren mai mare decât cea care s-ar fi cuvenit.
Al doilea motiv de revizuire a constat în faptul că revizuienta V. E. nu a fost niciodată înștiințată, nici ea nici defunctul său soț V. G. cu privire la existența acestei cauze pe rolul instanței, deși sentința anulează un contract de vânzare cumpărare în forma autentică în care soții V. erau părți și desființează un titlu de proprietate cu privire la V. G. fără ca acesta să fie citat în cauză.
Apelanții revizuienți au arătat că sentința a cărei revizuire se solicită trebuie modificată în totalitate întrucât din analiza înscrisurilor depuse la dosar rezultă că numiții N. nu dețineau suprafața menționată în cererea introductivă și fila din registrul agricol rezultă că o parte în terenuri se aflau într-un alt amplasament decât cel din Balteni, respectiv în Statul Nou din Burias sau la Rudarie.
În opinia apelanților revizuienți sentința este revizuibilă și datorită faptului că se încalcă prevederile legii 18/1991 care la art. 11 prevede că reconstituirea dreptului de proprietate se face în baza documentelor existente la momentul înscrierii în CAP și nu în baza unor documente din perioada 1956-1958.
S-a mai arătat că revizuirea sentinței se impune și prin aceea că restituirea unui teren pe care se află o construcție ridicată în anul 1990, în baza unui titlu de proprietate legal atribuit înfrânge principiul stabilității circuitului actelor civile și încalcă prevederile legii nr. 18/1991.
Deși legal citați cu copia motivelor de apel intimații nu au formulat întâmpinare.
În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 5, și pct. 8, art. 328 pct. 1, C. proc. Civ, art. 10 și art. 11 din legea nr. 18/1991.
La termenul de judecată din data de 19.08.2014, Tribunalul a pus în discuția părților și a calificat calea de atac ca fiind apel.
În cauză Tribunalul a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr.735/A/11.11.2014, Tribunalul Ilfov a admis apelul formulat de apelanții revizuienți F. I. și V. E., împotriva sentinței civile nr.5664/04.10.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. R. M., W. R. S., N. V., N. P. G., N. VIGILIU și C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, C. L. P. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, a schimbat în parte sentința apelata, în sensul ca a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei V. E., a respins cererea formulata de revizuenta V. E. ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa și a menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.
Analizând apelul prin prisma criticilor invocate, Tribunalul a constatat următoarele:
Cu privire la lipsa calității procesuale active a revizuentei V. E. tribunalul a reținut că excepția este întemeiată având în vedere că nici V. E. și nici soțul acesteia defunctul V. G. nu au fost parte în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere. Astfel, aceasta nu justifică existența dreptului de a promova calea extraordinară de atac împotriva unei hotărâri ce nu a fost pronunțată în contradictoriu ea cu atât mai mult cu cât nu există o prevedere legală care să îi confere acest deși nu a luat parte la judecata fondului cauzei.
Pe fondul cauzei s-a constatat că, în mod judicios, prima instanță a respins cererea ce nefondată.
Potrivit art. 322 pct. 5 Cod proc.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În susținerea cererii de revizuire apelanții au depus fila din registrul agricol 1959-1963, situația înscrierii în Cap la nivelul anului 1960, certificatul și adeverința de membru GAC înscrisuri care nu îndeplinesc condițiile enunțate mai sus.
Deși înscrisurile existau la data pronunțării hotărârii însă nu s-a dovedit faptul că înscrisul nu a putut fi putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, fie pentru că a fost reținut de partea adversă.
Tribunalul a constatat că înscrisurile puteau fi obținut oricând de către apelantul F. I., putând fi depus chiar în fața primei instanțe, acesta fiind parte în dosarul nr.7452/1998, dosar ce a parcurs 3 grade de jurisdicție. Așadar apreciază că apelantul revizuent nu își poate invoca propria culpă în administrarea probelor de care a înțeles să se folosească în formularea apărării în cauza ce a avut ca obiect inclusiv anularea titlului său de proprietate (contractul de vânzare cumpărare nr. 1422/14.03.199 ).
Pentru considerentele expuse, văzând disp. art. 322 Cod proc.civ și art. 296 Cod proc.civ., tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei V. E., a respins cererea formulata de revizuenta V. E. ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa, menținând în rest dispozițiile sentinței civile apelate.
Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs revizuienții F. I. și V. E., prin care au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, pe fond, admiterea cererii de revizuire a sentinței civile nr.3917/1999 a Judecătoriei B. în dosarul nr.7452/1998 și desființarea acestei sentințe ca nelegală și netemeinică, pentru art. 488 alin.1 pct.6 (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei)
Apreciază recurenții că decizia nr.735A/2014 nu este motivată cu privire la apelul formulat de F. I. și este contradictorie în dispozitiv deoarece admite apelul formulat de apelații revizuenți dar de fapt, în conținut, respinge acest apel în totalitatea sa.
Solicită să se constate că dispozitivul sentinței admite apelul formulat de apelații revizuenti F. I. și V. E., dar respinge cererea formulata de revizuenta V. E. ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, menține în rest dispozițiile sentinței apelate și nu face nici o trimitere la apelul lui F. I..
Altfel spus, admite apelul dar de fapt îl respinge și menține dispozițiile sentinței apelate.
Cât privește fondul cauzei, recurenții solicită să se constate nelegalitatea și netemeinicia acestei hotărârii a cărei revizuire o cer sub următoarele aspecte:
Apelul a fost formulat de F. I. și V. E..
F. I. a figurat în citativ cu calitate procesuală activă/pasivă pe toata durata judecații cauzei în toate etapele procesuale, V. E., persoana al cărei titlu de proprietate a fost anulat prin sentința de revizuit nu a figurat niciodată în citativ, având calitate procesuală activă doar în cererea de revizuire.
Motivul de revizuire invocat de V. E. este lipsa de procedură cu aceasta pe timpul judecății fondului care îi anulează un titlu de proprietate.
l. Hotărârea a cărei revizuire o cer recurenții a fost formulată de parații N. G. N. V. și N. Ș. împotriva lui F. Gh. I. . C. Legală de Aplicare a Legii nr.18 Peris și C. Județeană de aplicarea a Legii nr.18/1991 Ilfov având ca obiect anulare proces verbal de punere în posesie nr.8 emis pe numele lui F. Gh, I. și anulare proces verbal de punere în posesie nr.7/08.03.1994 emis pe numele lui V. G., respectiv constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/25.03.1998 emis pe numele lui V. G. și a actului de vânzare-cumpărare nr. 1422/14.03.1994 încheiat intre V. G. și F. I..
2.La judecarea fondului pricinii, recurenții apreciază că instanța investită cu judecarea cererii de revizuire nu a analizat în niciun fel înscrisurile noi depuse spre dovada la dosarul cauzei.Aceste înscrisuri noi sunt: -fila de registru agricol;-situația inscrierii în C.A.P.;-certificatul și adeverința de membru G.A.C .Așa cum rezultă din sentința a cărei revizuire o solicită recurenții, aceste înscrisuri nu au fost avute în vedere la judecata fondului revizuibil ci dovezile privind dreptul de proprietate au fost înscrisuri care făceau dovada proprietății înainte de momentul inscrierii în C.A.P neexistând titlu de proprietate, extras de carte funciară sau registru agricol.
Instanța de apel, în mod greșit, apreciază că acestea nu sunt înscrisuri noi și solicită recurenții să se constate că în mod intenționat parații intimați din prezenta cerere de revizuire nu au prezentat aceste înscrisuri noi descoperite cu ocazia judecății în o altă cauză.
Din conținutul înscrisurilor noi rezultă în mod evident ca la data inscrierii în C.A.P aveau cu totul alte suprafețe de teren decât cele menționate în sentința a cărei revizuire o cer recurenții motivat probabil și de faptul ca de la data dobândirii terenului în litigiu și până la data inscrierii în C.A.P au avut loc și vânzări ale unor suprafețe.
Documentele noi pe care recurenții își întemeiază cererea de revizuire arată că la data înscrierii în C.A.P intimații din prezenta cauză aveau o suprafața mai mică de teren decât cea revendicată.
În acest sens, recurenții apreciază că instanța, prin sentința revizuibilă a acordat o suprafață mai mare decât cea care s-ar fi cuvenit așa cum rezulta din înscrisurile noi.
Sentința nr. 3917/1999 a Judecătoriei B. este revizuibilă și în sensul care revizuenta V. E. nu a fost niciodată înștiințată, nici ea nici defunctul său soț V. G. cu privire la existența acestei cauze pe rolul instanței, nefigurând nici în citativ deși, prin dispozițiile sale, sentința anulează un contract de vânzare cumpărare în forma autentică în care soții V. erau părți, și, de asemenea, se desființează un titlu de proprietate cu privire la V. G. fără ca acesta sa fie citat în cauză.
În acest sens, recurenții apreciază că judecătorul fondului în cererea de revizuire putea depune diligențe minime, în baza rolului său activ, pentru a verifica dacă revizuenții au fost sau au figurat ca părți în sentința a cărei revizuire se cere.
Apreciază recurenții că sub toate aceste aspecte cererea de revizuire este admisibilă.
Soluția instanței a cărei revizuire o cer recurenții ar trebui modificată în totalitate prin analiza înscrisurilor noi în sensul că acestea dovedesc că numiții N. G., N. V., N. Ș., N. V., nu dețineau suprafața pe care au menționat-o în cererea introductivă și, de asemenea, din fila din registrul agricol rezultă că o parte din acestea se aflau într-un alt amplasament decât cel din Balteni, respectiv în Satul Nou în Burias sau la Rudarie astfel încât în cauză se impune rejudecarea.
Sentința este revizuibilă și datorită faptului că se încalcă în mod flagrant prevederile art.11 din Legea nr.18/1991 modificată conform căreia, cu titlu imperiativ reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurilor agricole se face în baza documentelor existente la momentul înscrierii în C.A.P și nu în baza unor documente din perioada 1956-1958, mai ales că există dovezi la dosarul de judecată a fondului caă în decursul timpului au fost înstrăinate însemnate porțiuni de teren ale familiei N..
Recurenții susțin că decizia civilă nr. 735 A/11.11.2014 este casabilă și prin aceea că, deși apreciază că aceștia nu dețin acte noi se precizează «astfel actele noi la care se face referire sunt actele în baza cărora Intimații persoanelor fizice le-a fost reconstituit dreptul de proprietate» fapt neadevarat dovedit prin aceea că în considerentele sentinței a cărei revizuire o cer se face trimitere la înscrisuri din perioada anterioară înscrierii în CAP.
Reiterează recurenții că rezulta fără echivoc că înscrisurile la care fac referire recurenții sunt înscrisuri noi, că acestea nu au fost avute în vedere la judecarea fondului pricinii și că dacă acestea ar fi fost depuse Ia dosar la acel moment ar fi dovedit că cei care revendică nu dețineau o parte din aceste suprafețe de teren astfel cum au invocat.
Revizuirea acestei sentințe se impune și prin aceea că restituirea unui teren pe care se afla o construcție ridicată de peste 15 ani în baza unui titlu de proprietate legal atribuit înfrânge principiul stabilității circuitului actelor civile și, de asemenea, încălca și prevederile Legii nr.18/1991 care cuprinde o prevedere expresă în acest sens.
Instanța de fond trebuia să recunoască dreptul de proprietate al familiei N. pentru suprafețele de teren deținute la data intrării în C.A.P cu amplasamentele descrise în Registrul Agricol și să dispună restituirea acestora pe vechile amplasamente acolo unde nu a fost ridicată o construcție în decursul anilor așa cum legea prevede.
În concluzie, recurenții apreciază că recursul este admisibil și, pe fond, se impune casarea deciziei civile nr. 735A/11.11.2014 și revizuirea hotărârii ca urmare a faptului că există înscrisuri noi care atestă neadevărul cuprins în cererea de revendicare și, de asemenea, pentru aceea ca s-a dispus anularea unui titlu de proprietate și a unui contract de vânzare - cumpărare pentru proprietari ce nu au fost niciodată chemați în judecată.
Pentru toate acestea, recurenții solicită admiterea recursului și, pe fond, revizuirea sentinței atacate.
Intimatii N. V., N. V., D. R. M. și W. R. S. au depus întâmpinare în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului conform art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ., Curtea constată că recursul este nefundat, pentru următoarele considerente urmând să-l respingă.
Nefondat susțin recurentii că decizia de apel recurată nu ar fi motivată cu privire la apelantul F. I.. Decizia motivează că sunt nefondate criticile invocate de acesta în apelul său scris(art.295 C.proc.civ.) pe baza cărora solicita schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii cererii de revizuire, deoarece acesta nu a dovedit în proces că înscrisurile pe baza cărora pretinde revizuirea, fila din registrul agricol 1959-1963, situația înscrierii în Cap la nivelul anului 1960, certificatul și adeverința de membru GAC, nu ar fi putut să le prezinte în procesul care s-a judecat prin sentința a cărei revizuire o cere în cererea de revizuire, cum pretind dispozițiile art. 322 pct.5 C.proc.civ., neregăsindu-se în situația în care părțile adverse să fi reținut acele înscrisuri sau ca acesta să nu le fi putut procura dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. Într-adevăr, potrivit art. 322 pct.5 C.proc.civ. ,,Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 5. dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților”.Cum înscrisurile pe baza cărora revizuientul F. I. pretinde revizuirea, fila din registrul agricol 1959-1963, situația înscrierii în Cap la nivelul anului 1960, certificatul și adeverința de membru GAC, puteau fi procurate de revizuientul F. I. de la instituțiile publice ce le dețineau, în cursul procesului în care s-a dat sentința a cărei revizuire o cere, legal a motivat instanța de apel că nu este îndeplinită condiția art.322 pct. 5 C.proc.civ., nefiind dovedită de revizuient vreo situație în care părțile adverse acestuia să fi reținut înscrisurile sau ca revizuientul să nu le fi putut procura dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Nefondat susțin recurentii că decizia de apel recurată ar fi contradictorie în dispozitiv sau între dispozitiv și considerente. Decizia nu este contradictorie, ci, conform art. 295 C.proc.civ. admite apelul pentru excepția de ordine publică a lipsei calității procesuale active a revizuientei V. E. care, nefiind parte în hotărărea atacată cu revizuire, nu are calitate procesuală activă de a ataca aceasta hotărâre cu revizuire( art. 109 C.proc.civ.). Singurul motiv pentru care s-a admis apelul este cel de ordine publică-excepția lipsei calității procesuale active a revizuientei V. E.. Celelalte critici de apel, înfățișate în cererea apelanților, fiind nefondate, s-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate. Așadar, nefondat susțin recurentii că decizia de apel recurată nu ar face nicio referire la apelul lui F. I., de vreme ce singurul motiv pentru care s-a admis apelul comun al revizuienților este cel de ordine publică-excepția lipsei calității procesuale active a revizuientei V. E., celelalte critici de apel, înfățișate în cererea de apel a apelanților, fiind nefondate.
Nefondat susțin recurentii că instanța de apel în mod nelegal nu a analizat motivul de revizuire invocat de revizuienta V. E.-lipsa de procedură cu citarea sa în procesul în care s-a dat sentința a cărei revizuire o cere. Conform art.137 C.proc.civ., instanța de apel a soluționat cu prioritate excepția absolută, de ordine publică, a lipsei calității procesuale active a acestei revizuiente ceea ce face de prisos analiza criticilor de revizuire privind necitarea sa sau cauzelor de necitare a sa la instanța ce a dat hotărârea a cărei revizuire se cere.Art.298 rap. la art. 137 C-.proc.civ. stabilesc că ,, Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”, decizia de apel recurată fiind pronuntată cu respectarea acestora.
Decizia recurată nu poate fi modificată în recurs cum se pretinde, deoarece aceasta nu a omis analiza înscrisurilor invocate în revizuire cum se susține în recurs, ci dimpotrivă a doua instanță de fond a arătat în considerentele hotărârii recurate, deciziei de apel, de ce înscrisurile nu pot conduce la schimbarea soluției primei instanțe în sensul de a se admite cererea de revizuire, deoarece înscrisurile ,fila din registrul agricol 1959-1963, situația înscrierii în Cap la nivelul anului 1960, certificatul și adeverința de membru GAC, puteau fi procurate de revizuientul F. I., de la instituțiile publice ce le dețineau, în cursul procesului în care s-a dat sentința a cărei revizuire se cere, nefiind astfel îndeplinite cerințele art.322 pct. 5 C.proc.civ.
Nefondat susțin recurenții si că a doua instanță de fond, instanța de apel, ar fi apreciat că înscrisurile nu ar fi noi și că ele ar fi fost aceleași ce au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate intimatilor persoane fizice, decizia de apel nearătând asemenea considerente ci considerentul că nu este îndeplinită condiția art. 322 pct.5 C.proc.civ. ca înscrisurile invocate în revizuire să nu fi putut fi procurate în timpul procesului in care se-a dat sentința a cărei revizuire se cere, de partea revizuientă F. I. ce nu a dovedit ca aceste înscrisuri să fi fost reținute de partea adversă sau să nu fi putut fi prezentate de acesta dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. Așadar, prin decizia de apel recurată, a fost în parte schimbată, de instanța de apel, sentința primei instanțe, arătând instanța de apel că revizuienta V. E. nu are calitate procesuală activă și că revizuientul F. I. nu a dovedit îndeplinirea cerinței art. 322 pct.5 C.proc.civ. ca înscrisurile invocate în revizuire să fi fost reținute de părțile adverse sau să nu fi putut fi solicitate de revizuient de la instituțiile publice ce le dețineau, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. Nefiind înscrisuri secrete, ci înscrisuri ce puteau fi solicitate printr-o simplă cerere de la instituția publică unde se regăseau arhivate, de către revizuientul F. I., fila din registrul agricol 1959-1963, situația înscrierii în CAP la nivelul anului 1960, certificatul și adeverința de membru GAC, nu sunt înscrisuri la care se referă art. 322 pct.5 C.proc.civ. în sensul că nu sunt înscrisuri care au fost retinute de părțile adverse sau nu au putut fi obținute de revizuient din vreo împrejurare mai presus de voința sa.Așadar, nefondat se pretinde în recurs analiza conținutului acestor înscrisuri în sensul că ele ar dovedi alte suprafețe de teren decât cele pentru care s-a anulat titlul de proprietate din sentința a cărei revizuire s-a cerut în lipsa întrunirii cerințelor art. 322 pct.5 C.proc.civ.
Tot nefondat se critică, în recurs, decizia de apel, a celei de-a doua instanțe de fond din procesul de revizuire, în sensul că această instanță ar fi trebuit să admită apelul deoarece sentința a cărei revizuire se cerea era nelegală sub aspectul art. 11 din Legea nr.18/1991. Or, alte critici decât cele strict și limitativ prevăzute la art. 322 C.proc.civ. nu sunt admisibile a se formula în calea de atac extraordinară de revizuire a unei hotărâri judecătorești, așa încât motivul de revizuire că sentința a cărei revizuire se cerea ar fi încălcat art. 11 din Legea nr.18/1991 nu putea fi reținut ca fondat de instanța de apel deoarece el nu se încadrează la niciunul din cazurile de revizuire de la art.322 C.proc.civ., exprimând doar nemulțumirea revizuientului cu privire la soluția din sentința atacată cu revizuire pe un aspect de legalitate ce nu este permis a se reexamina în calea extraordinară de atac a revizuirii, ci pentru care revizuientul F. I. a avut la dispoziție apelul împotriva sentinței atacată cu revizuire, nr.3917/15.09.1999, și respectiv recursul împotriva deciziei de apel 1966A/5.06.2000, ale celor dintâi instanțe de fond care au statuat că F. I., și respectiv V. G., nu erau îndreptățiți legal a li se atribui terenul pentru care s-a dispus anularea proceselor-verbale de punere în posesie nr.8/8.03.1994 și nr.7/8.03.1994, titlului de proprietate nr._/25.03.1998 și actului de vânzare-cumpărare nr. 1422/14.03.1994 încheiat între V. G. și F. I.. Dacă, ori de câte ori o parte, nemulțumită de soluția instanței de judecată ce ar rezulta dintr-o eroare de judecată ce nu se încadrează întocmai la art.322 C.proc.civ., ar determina o nouă rejudecare a cauzei, litigiul nu s-ar mai finaliza vreodată, ceea ce este contrar principiului securității juridice și caracterului irevocabil, date de autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești.
În consecință, în limitele recursului, față de toate cele arătate, instanța de față nu este legal îndreptățită să desființeze decizia din apel nr. 735 A din 11.11.2014, ci trebuie să respecte cele statuate în hotărârea judecătorească atacată nefondat cu cerere de revizuire, urmând a respinge recursul, așa cum a fost formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-revizuenți F. I. și V. E., împotriva deciziei civile nr.735 A din 11.11.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. R. M., W. R. S., N. V., N. P. G., N. V., C. JUDEȚEANĂ ILFOV PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și C. L. P. PENTRU APLICAREA LEGII NR.18/1991.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. B. T. A. P. B. D. A.
GREFIER
Ș. P.
Red.C.B.T.
Tehdact.R.L./C.B.T.
2 ex./…
Trib.Ilfov – C.D.; M.E.
Jud.B. – A.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 285/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 310/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
