Acţiune în constatare. Decizia nr. 132/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 2398/87/2014
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 132 A
Ședința publică de la 10.03.2015
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE – DORINA ZECA
JUDECĂTOR – D. F. G.
GREFIER – S. V.
……………………
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât S. A. 1907 Slobozia Mandra SAG, cu sediul în com. Slobozia, .. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 626/22.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. T., domiciliat în București, . nr. 5, ., . și Marinuș M., domiciliată în București, ., ..B, ., având ca obiect „Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-reclamant P. T. personal și asistat de avocat Ș. M., cu împuternicire avocațială la dosar și intimata-reclamantă Marinuș M. reprezentată de același avocat, lipsind apelantul-pârât S. A. 1907 Slobozia Mandra SAG.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților-reclamanți P. T. și Marinuș M. depune la dosar o copie lizibilă a statutului depus la dosar.
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția tardivității apelului, raportat la dispozițiile art. 181 alin. 2 N.C.P.C., cu privire la modalitatea de calcul al termenului de exercitare a căii de atac și în dezbaterea motivelor de apel.
Apărătorul intimaților-reclamanți P. T. și Marinuș M. solicită admiterea excepției. Potrivit art. 468 alin. 1 N.C.P.C. termenul de apel este de 30 de zile de la data comunicării hotărârii. Din actele dosarului rezultă că hotărârea a fost comunicată apelantului la data de 28.11.2014, iar apelul a fost depus la data de 06.01.2015, deci cu depășirea termenului de 30 de zile calculat pe zile libere.
Pe fond, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept incidente în cauză. Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile Legii nr. 36/1991 coroborate cu dispozițiile din statutul societății. Arată că la art. 30 alin. 1 din lege și art. 15 din statutul societății se arată în mod expres că calitatea de asociat al unei societăți agricole încetează prin retragere, iar retragerea se face printr-o cerere care este discutată în cadrul Adunării generale, care poate luat act de cerere, nu o poate amâna sau respinge.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la data de 23.07.2014 pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanții P. T. și Marinuș M. au chemat în judecată pe pârâta S. A. 1907 Slobozia M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate retragerea ca membri asociați.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de 2,91 ha teren arabil situat în extravilanul Comunei Slobozia M., județ Teleorman, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 28 din 25.04.2014, eliberat de BNP M. P..
Această suprafață de teren a aparținut defunctului lor tată P. M., decedat la data de 24.08.2007. Cu această suprafață de teren, acesta s-a înscris ca membru asociat în cadrul pârâtei S. A. 1907 Slobozia M..
Conform art. 14 din statutul asociației calitatea de asociat încetează la cererea scrisă, iar conform art. 17 din același statut, încetarea calității de asociat are loc în ultima zi a anului calendaristic în care a intervenit retragerea.
Având în vedere dispozițiile din statut au formulat mai multe cereri de retragere din societate ( nr. 11/20.03._, 29/09.07.2012, 31/25.09.2013), însă prin adresa nr. 33/22.10.2013 pârâta le-a comunicat că respectiva suprafață de teren a făcut obiectul unui contract de participațiune încheiat de pârâta S. A. 1907 Slobozia M. și ca motiv pentru care nu se poate aproba cererea de retragere a indicat modalitatea de încetare a contractului de participațiune, care însă nu avea nicio aplicabilitate, raportat la izvorul cererii, care este statutul societății.
De asemenea, la data de 07.01.2014, prin cererea înregistrată sub nr. 2/7.01.2014, au notificat pârâta în sensul de a se lua act de retragerea lor din calitatea de membru asociat al Societății Agricole1907 Slobozia M., însă prin adresa nr. 5/22.01.2014 li s-a comunicat că „suprafața de 2,91 ha se află sub contract de asociere în participațiune a SA Slobozia M. cu . SRL …”.
În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 36/1991.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri (f.3-27).
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman, având în vedere dispozițiile art. 94 C.p.civ., și a apreciat că Judecătoria T. M. este competentă material și teritorial să soluționeze cauza.
Totodată, pârâta a arătat că acțiunea este nefondată, atâta vreme cât părțile nu și-au lotizat terenul, iar cererea de retragere a formulat-o numai reclamantul P. T..
Prin sentința civilă nr. 626/22.10.2014 Tribunalul Teleorman – Secția Civilă a respins, ca nefondată, excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman invocată de către pârâta S. A. 1907 Slobozia M., a admis acțiunea formulată de reclamanții P. T. și Marinuș M. împotriva pârâtei S. A. 1907 Slobozia M., a constatat retragerea reclamanților ca membri asociați ai pârâtei S. A. 1907 Slobozia M. și a obligat pârâta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând cu precădere excepția invocată, potrivit dispozițiilor art. 248 C.pc. rap. la art. 131 și 95 C.p.c. tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 95 C.p.c, tribunalul judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Cum acțiunea în constatare ce formează obiectul cauzei de față nu este enumerată în conținutul dispozițiilor art. 94 C.p.c., tribunalul este instanța competentă să o soluționeze.
Se observă că prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții au solicitat ca instanța să constate retragerea lor din calitatea de membri ai societății pârâte.
Analizând acțiunea din perspectiva dispozițiilor Legii nr.36/1991, instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din actul normativ sus menționat, proprietarii de terenuri agricole care beneficiază de prevederile Legii nr. 18/1991, pot să-și exploateze pământul și în forme de asociere, dar potrivit art. 25 din Legea nr. 36/1991, calitatea de asociat al unei societăți agricole se dobândește prin subscrierea actului de constituire, sau după constituire, prin semnarea unei declarații.
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 28 din 25 aprilie 2014, de pe urma defunctului P. M. a rămas suprafața de 3,8332 ha, din care face parte și aceea de 2,91 ha, iar moștenitorii sunt reclamanții.
Cei doi reclamanți, prin semnarea unei declarații, au hotărât să-și exploateze pământul într-o formă de asociere în cadrul Societății Agricole 1907 Slobozia M..
Deși prin cererile cu nr.11/20.03.2012, nr. 29/01.07.2012 și nr. 31/25.09.2013, reclamanții au arătat că doresc să se retragă din calitatea de asociați și ulterior au notificat pârâta în același sens, așa cum reiese din adresa cu nr. 2/7.01.2014, societatea agricolă nu a luat act de cererile formulate și nu le-au pus la dispoziție suprafața de 2,91 ha.
Instanța nu a primit apărarea pârâtei, în sensul că terenul face obiectul contractului de asociere în participațiune deoarece potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 36/1991 calitatea de asociat încetează prin retragere iar retragerea din societate se face la cerere.
Cum reclamanții au formulat cererile prin care și-au manifestat intenția de a se retrage din asociație, pârâta are obligația să ia act de această manifestare și să lase suprafața de teren în posesia reclamanților.
Pentru cele expuse, instanța în temeiul art. 248 și 95 C.p.c. a respins ca nefondată excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Teleorman invocată de către pârâtă.
Totodată, în temeiul art. 30 din Legea nr. 36/1991, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanții P. T. și Marinuș M. și a constatat retragerea reclamanților ca membri asociați ai pârâtei S. A. 1907 Slobozia M..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S. A. 1907 Slobozia Mandra SAG.
În motivarea apelului, se arată că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat și a interpretat probele administrate în cauză, dispunând admiterea acțiunii formulate de reclamanții P. T. si Marinus M., constatându-se astfel retragerea acestora din calitatea de membrii asociați al Societății Agricole 1907 Slobozia Mandra, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Apelanta-pârâtă a arătat după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 28 din 25.04.2014 eliberat de BNP P. M. F. că reclamanții au dezbătut succesiunea de pe urma tatălui lor P. M., decedat la 24.08.2007, aceștia rămânând în stare de indiviziune în cote egale de 1/2 fiecare cu privire la masa succesorala. Practic, prin certificatul de moștenitor, părțile nu și-au lotizat terenul pe care îl dețin în proprietate.
Se arată că cerere de retragere a terenului a formulat numai reclamantul P. T., nu și cealaltă reclamanta Marinus M., cum în mod greșit a reținut instanța de fond în motivarea sentinței.
Apelanta pârâtă consideră că în condițiile în care reclamanții dețin dreptul de proprietate în stare de indiviziune, în cote egale de 1/2 fiecare, reclamanta Marinus M. neformulând cerere scrisă de retragere a terenului din societate se află în imposibilitate materială de a-i preda terenul numai reclamantului P. T. (doar el formulând cerere scrisă prin care solicita retragerea terenului din societate), dat fiind faptul că nu se poate individualiza în teren suprafața deținută în proprietate de acesta, întrucât P. T. si Marinus M. dețin dreptul de proprietate asupra terenului în stare de indiviziune, nefiind formate și atribuite loturi de teren fiecăruia dintre ei.
Mai mult, apelanta pârâtă a arătat că are încheiat un contract de asociere în participațiune cu . SRL, contract ce poartă nr. 123 din 23.08.2013 si a fost încheiat asupra întregii suprafețe de teren pe care o deține societatea pârâtă. Contractul de asociere în participațiune expiră în anul 2016. Astfel, prin predarea suprafeței de teren către reclamanți s-ar periclita condițiile contractuale stabilite prin contractul de asociere în participațiune, lucru care în opinia apelantei pârâte, ar afecta grav societatea pârâtă.
Contractul de asociere în participațiune a fost încheiat tocmai în virtutea faptului că societatea pârâtă deține și folosește suprafețele de teren proprietatea membrilor asociați.
În final, apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, în cuprinsul căruia au invocat excepția tardivității declarării apelului, iar, pe fondul căii de atac exercitate, au solicitat respingerea acesteia.
În calea de atac a apelului, nu a fost solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.
Cu privire la termenul de exercitare a căii de atac a apelului, Curtea constată că, potrivit art. 468 din Noul Cod de procedură civilă „(1) Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. (2) Termenul de apel prevăzut la alin. (1) curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite”.
Astfel, legiuitorul a consacrat posibilitatea exercitării căii de atac a apelului în termen de 30 de zile, de la data comunicării hotărârii atacabile.
În cazul căilor de atac sunt incidente dispozițiile art. 185, care stipulează că atunci „(1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”.
Pe cale de consecință, legea supune apelul unei condiții referitoare la termenul în care poate fi exercitatã aceastã cale de atac.
În cauza de față, apelul trebuia declarat înãuntrul unui termen legal imperativ, care este de 30 zile și curge de la data comunicãrii hotãrârii ce se atacã. Este vorba despre comunicarea din oficiu, realizatã de cãtre instanțã, în baza art. 163 alin. (3) din Noul Cod de procedură civilă.
Curtea constată că comunicarea hotărârii s-a realizat la data de 28._, așa cum rezultă de pe dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare, aflată în dosarul Tribunalului Teleorman, fila 73, însă calea de atac a apelului a fost exercitată la data de 06.01.2015, așa cum rezultă din înregistrarea memoriului la Tribunalul Teleorman.
Curtea constată că nu a fost respectat termenul legal imperativ de 30 zile, iar nerespectarea termenului de exercitare a apelului, reglementat printr-o normã imperativã atrage sancțiunea decãderii, ceea ce înseamnã cã partea pierde dreptul procesual la apel, potrivit art. 185 din Noul Cod de procedură civilă.
De asemenea, instanța de apel constată că apelanta nu a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a căii de atac a apelului, în conformitate cu art. 186 din Noul Cod de procedură civilă, motiv pentru care actul de procedură constând în declararea apelului este realizat peste termen, fiind lovit de nulitate.
Având în vedere considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 468 cu aplicarea art. 185 din Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de către apelantul-pârât S. A. 1907 Slobozia Mandra SAG, cu sediul în Com. Slobozia, .. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 626/22.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. T., domiciliat în București, . nr. 5, ., . și Marinuș M., domiciliată în București, ., ..B, ..
În conformitate cu art. 453 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere că apelantul a pierdut calea de atac exercitată, fiind în culpă procesaulă, instanța va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți, reprezentând onorariul de avocat în cuantum de 1.000 lei, aferent căii de atac a apelului, conform chitanței nr. 740/21.01.2014, aflate la fila 22, dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de către apelantul-pârât S. A. 1907 Slobozia Mandra SAG, cu sediul în com. Slobozia, .. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 626/22.10.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. T., domiciliat în București, . nr. 5, ., . și Marinuș M., domiciliată în București, ., ..B, ..
Obligă pe apelant la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel către intimați.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi, 10.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. Z. G. D. F.
GREFIER,
S. V.
Red. DZ
Tehnored. CG 4 ex
Jud. fond. E. E. E.
| ← Anulare act. Decizia nr. 326/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 325/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
