Legea 10/2001. Hotărâre din 16-03-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 24649/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.346R
Ședința publică de la 16 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei, după admiterea recursului, casarea sentinței și reținerea cauzei pentru rejudecare pe fond formulată de cererii de recurs formulată de reclamanta V. V. în contradictoriu cu pârâta P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 9.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 16.03.2015.
CURTEA
Asupra acțiunii civile de față:
Prin decizia civilă nr. 66/2015 a Curții de Apel București - Secția a IV-a Civilă s-a admis recursul declarat de reclamanta V. V. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 2085/2013 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, a fost casată sentința și s-a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond.
Într-un prim ciclu procesual al acestei cauze, prin sentința civilă nr. 1692/2011 s-a admis acțiunea reclamantei formulată în baza Legii nr. 10/2001 și a fost obligat pârâtul să restituie în natură reclamantei suprafața de 200 mp teren situat în București, ., sector 1.
Sentința a fost casată prin decizia civilă nr. 1641/2012 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă pentru completarea probatoriului. Sentința civilă pronunțată în rejudecare a fost casată prin decizia nr. 66/2015 de mai sus.
Pe fondul cauzei reținem următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 141/2001 autoarea reclamantei, defuncta G. O., a solicitat în baza art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului de la adresa de mai sus, teren în suprafață de 450 mp.
S-a susținut că terenul a fost cumpărat de soții M. I. și M. M., în anii 1940 și 1941, aceștia decedând în anul 1944, moștenitoarea soților M. fiind defuncta G. O., moștenită la rândul său de reclamantă.
În legătură cu calitatea reclamantei de persoană îndreptățită să beneficieze de prevederile reparatorii ale Legii nr. 10/2001, în calitatea sa de moștenitoare a proprietarilor originari vom constata că prin sentința civilă nr. 2971/1960 a fostului Tribunal Popular al Raionului Grivița Roșie, autoarei reclamantei, respectiv defuncta G. O., i-a fost respins demersul de a revendica proprietatea asupra terenului în litigiu, ce trecuse în proprietatea Statului Român prin efectul Decretului nr. 111/1951, tribunalul nerecunoscând calitatea de moștenitoare a defunctei G. pentru soții M. (p. 15-15 dosar fond inițial).
Vom mai constata că prin certificatul de legatar nr. 250/2003 (p.19 dosar fond inițial) se recunoaște calitatea de moștenitoare testamentară a reclamantei față de defuncta G., dar numai în raport de bunurile menționate în același act ca făcând parte din masa succesorală.
Terenul în litigiu sau dreptul asupra acestui teren nu figurează printre bunurile succesorale rămase de pe urma defunctei G.. De altfel, chiar și în testamentul defunctei nu sunt amintite ca bunuri succesorale decât bunurile existente în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia (p.57 dosar fond).
Defuncta a decedat în anul 2003, iar la acea dată bunul în litigiu nu exista în patrimoniul defunctei. De altfel nici la data decesului, nici la data depunerii notificării în anul 2001, defuncta G. nu putea justifica probatoriu calitatea sa de moștenitoare a defuncților M., certificatul ce îi conferă această calitate fiind emis doar în anul 2009 (p. 37 dosar fond inițial).
Vom mai reține totodată că potrivit certificatului de legatar nr. 148/2005 emis de BNP C. C. L. (p. 88 dosar fond), terenul în litigiu figura cu proprietate a unei terțe persoane, Grigoroviță M., decedat în anul 2005 și care cumpărase terenul prin act autentic în anul 1957, aceeași situație reieșind și din adresa emisă de Serviciul Evidența Proprietății din cadrul Primăriei M. București (p.87 dosar fond).
Pentru toate aceste considerente, apreciem că reclamanta nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 sub două aspecte: pe de o parte nu a putut dovedi că terenul a intrat în patrimoniul defunctei G. O., autoarea sa, iar pe de altă parte nu a putut dovedi că autoarea sa a transmis reclamantei eventualele sale drepturi asupra terenului în litigiu, prin testament sau certificatul de legatar nr. 250/2003.
Așa fiind, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și a deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție vom respinge pe fond acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta V. V. în contradictoriu cu pârâta P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
Red. IP
Tehnored. GC 2 ex
16.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 151/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 330/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
