Obligaţie de a face. Decizia nr. 522/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 522/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr.4534_ *
DECIZIA CIVILĂ NR.522R
Ședința publică de la 30 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE -P. F.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. G.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții-pârâți P. D. și P. G. împotriva deciziei civile nr.320A/18.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect "obligație de a face, autorizare desființare lucrări".
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică de la 24 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 30 aprilie 2015.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5679 din 24.03.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 1 București s-a admis acțiunea precizată a Municipiului București în contradictoriu cu pârâții P. D. și P. G. și în consecință au fost obligați pârâții să desființeze lucrările nelegal realizate la imobilul din București, ., sector 1 conform procesului verbal de contravenție nr.5904/10.12.2001, în sensul respectării prevederilor autorizației de construire nr.42 C/04.06.1999 emisă de Primăria Municipiului București în termen de 3 luni de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărârii.
Pentru a dispune în acest sens s-au reținut următoarele:
La data de 18.12.2001 paratul P. D. a fost sanctionat contraventional de catre Primaria Municipiului Bucuresti cu amenda in cuantum de 2.000 lei (20.000.000 ROL) intocmindu-se procesul-verbal de constatare a contraventiei nr.5904/18.12.2001 pentru savarsirea contraventiei prevazute de art. 23 lit. a din Legea nr. 50/1991, retinandu-se ca paratul executa la adrsea din Bucuresti, ., sector 1, o constructie cu regim de inaltime P+1E incalcand prevederile autorizatiei de construire nr.42C/14.06.1999 emisa de P.M.B. in sensul ca nu a respectat amplasamentul, respectiv retragerea de 2,50 m de la limita proprietatii spre . mp de la limita proprietatii spre fund, care au fost aprobate prin autorizatia de construire nr.42C/14.06.1999, in realitate acestea fiind de 5,60 m si de la 0 la 2,40 m; nu au fost respectate cotele de gabarit aprobate ale constructiei de 11,20x7,0 m, acestea fiind în realitate de 10,20x8,00.
Prin acelasi proces-verbal s-a dispus sistarea lucrarilor de construire si refacerea constructiei in conformitate cu prevederile autorizatiei de construire nr.42C/14.06.1999 emisa de PMB, in termen de 4 luni.
In urma reverificarilor reprezentantilor Directiei Inspectie si Control General,s-a constatat ca paratul nu a respectat masurile dispuse prin procesul-verbal mentionat, in sensul ca nu a respectat amplasamentul, respectiv retragerile, si cotele de gabarit prevazute in autorizatia de constructie, conform adresei nr. 4865B/01.07.2002 eliberata de Primaria Municipiului Bucuresti.
Potrivit art.32 din Legea nr.50/1991 “in cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:
a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;
b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal.
(2) In cazul admiterii cererii, instanta va stabili termenele limita de executare a masurilor prevazute la alin. (1)”, in speta fiind incidenta cea de-a doua ipoteza, lucrarile fiind executate de parat cu nerespectarea prevederilor autorizatiei de construire.
Prin autorizatia de construire nr.42C din 14.06.1999, emisa de Primaria Municipiului Bucuresti, la solicitarea paratului P. D., s-a autorizat executarea unei constructii imobil P+1E locuinta si birou, cu dimensiuni in plan 11,20 x 7,0 m, pe terenul situat in Bucuresti, ., sector 1, cu urmatorul amplasament: retras 2,50 m de la limita proprietatii spre . dreapta a proprietatii, retras 2,0 m de la limita proprietatii spre fund.
Pe baza probelor administrate in cauza, instanta constata ca paratul nu s-a conformat masurilor dispuse prin procesul-verbal de contraventie nr. 5904/18.12.2001, termenul pentru realizarea acestor masuri fiind stabilit cel mai tarziu pana la data de 10.04.2002.
Astfel, din concluziile raportului de expertiza specialitatea topografie intocmit in cauza reiese ca pe teren, in urma masuratorilor efectuate, au fost determinate urmatoarele dimensiuni in plan ale constructiei: 8 m (pana la scara de acces) x 10,20 m (spre . m, suprafata totala ocupata de constructie fiind de 9,65 m x 10,20 m = 98,43 m, desi conform autorizatiei de construire, dimensiunile in plan ale constructiei sunt 11,20 x 7,0 m = 78,4 m.
Totodata, în ceea ce priveste amplasarea constructiei pe teren, prin acelasi raport s-au constatat urmatoarele limite in urma masuratorilor: retras 5,60 m de la limita proprietatii spre . limita dreapta a proprietatii, retras 0,10 m-2,40 m de la limita proprietatii spre fund, contrar prevederilor autorizatiei de construire, potrivit carora amplasamentul aprobat este: retras 2,50 m de la limita proprietatii spre . dreapta a proprietatii, retras 2,0 m de la limita proprietatii spre fund.
Legea nr.50/1991 prevede necesitatea obtinerii autorizatiei de construire la momentul executarii lucrarilor, sanctionand efectuarea acestora fara autorizatie, astfel ca simpla cerere de solicitare a autorizatiei, insotita de documentele doveditoare, nu este de natura sa exonereze partea de sanctiunile contraventionale principale si complementare, si cu atat mai putin nu da dreptul acesteia sa procedeze la realizarea lucrarilor de constructie mai inainte de a intra in legalitate prin obtinerea autorizatiei.
Față de aceste considerente, instanta apreciaza ca cererea reclamantului este intemeiata si în temeiul art.1073 C.civ. raportat la art.1077 C.civ. o va admite si va obliga paratii sa desfiinteze lucrarile nelegal realizate la imobilul din Bucuresti, ., sector 1, conform celor constatate prin procesul verbal de contraventie nr.5904/10.12.2001, în sensul respectarii prevederilor autorizatiei de construire nr.42C/04.06.1999 emisa de P.M.B.
In temeiul art.32 alin.2 din Legea nr.50/1991, urmeaza a stabili termen pentru executarea obligatiei 3 luni de zile de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții P. D. și P. G..
Prin decizia civilă nr.133 A din 10.02.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a IV a Civilă apelul a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei au formulat recurs pârâții P. D. și P. G..
Prin decizia civilă nr.1612 R din 28.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București Secția a IV a Civilă, în opinie majoritară, s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a dispune în acest sens s-a reținut că nu s-a examinat de către instanță nelegalitatea executării lucrărilor, aspect care poate fi examinat numai de către instanțele de judecată și nu prin procesul verbal de contravenție.
De asemenea s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică.
Cauza s-a reînregistrat la Tribunalul București Secția a III a Civilă.
Prin decizia civilă nr.320 A din 18.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București Secția a III a Civilă apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a dispune în acest sens, analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut următoarele:
Din întregul material probator administrat rezultă că apelanții pârâți P. D. și P. G. sunt proprietarii imobilului teren situat în București, ., sector 1, iar pe acest teren au construit începând cu anul_, după ce obținuseră autorizația de construire nr. 42C/04.06.1999 emisă de Primăria Municipiului București.
Prin procesul-verbal de contravenție nr.5904/18.12.2001 a fost sancționat pârâtul P. D. pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 23 lit. a din Legea nr. 50/1991 pentru că nu a respectat amplasamentul, respectiv retragerea de 2,5 m de la limita proprietății spre stradă și 2 m de la limita proprietății spre fund, care au fost aprobate, în realitate acestea fiind 5,60 m și de la 0 la 2,40 m; nu au fost respectate cotele de gabarit ale construcției de 11,20 x 7 m, acestea fiind în realitate 10,20 x 8 m. Sancțiunea aplicată a constat în amendă în cuantum de 2000 lei, dispunându-se totodată și sistarea lucrărilor de construire și refacerea construcției în conformitate cu prevederile autorizației de construire în termen de 4 luni.
Conform adresei 4865B/01.07.2002, la reverificarea situației s-a constatat că pârâții nu au respectat măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție.
Pârâții au formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție care a făcut obiectul dos. nr._/2003, însă au renunțat la judecata acesteia la data de 30.10.2003.
Art. 28 din Legea nr. 50/1991dispune „ (1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) și b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii și cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară.
Conform art.32 din Legea nr.50/1991, „organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor nelegal realizate”.
Cum sancțiunea a fost aplicată prin procesul-verbal de contravenție de către reclamantă, aceasta avea calitate procesuală activă pentru a formula cererea de chemare în judecată.
În cauză au fost întocmite raport de expertiză tehnică judiciară construcții întocmit de expertul C. G. (f.88 dos. inițial judecătorie) și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către expert topograf B. M. (f. 80 dos._ ).
Expertul C. G. a arătat că dimensiunile în plan ale construcției sunt de 8 m x 10,20, adică 81,6 mp, iar suprafața totală ocupată de construcție este de 98,43 mp. Construcția este retrasă 5,60 m de la limita proprietății spre stradă, 1 m la limita dreaptă a proprietății, 0,10 m – 2,40 m de la limita proprietății spre fund. Regimul de înălțime: subsol parțial nelocuibil, parter + 1 etaj mansardat.
Expertul B. M. a constatat o construcție cu amprenta la sol de 92,46 mp care nu respectă indicațiile din autorizația de construire nr. 42C/14.06.1999 astfel: suprafața construcției este mai mare cu 14,06 mp decât suprafața; dimensiunile construcției sunt diferite de cele din autorizație; amplasarea construcției nu corespunde cu precizările din autorizația de construire. Construcția ocupă o suprafață de 27,40 mp din terenul situat la nord de terenul proprietatea apelanților-pârâți.
La dosar au fost depuse și rapoarte de expertiză întocmite în alte cauze în legătură cu același imobil: raport expertiză topografic întocmit de expert D. M. A. (dos. nr._ – f. 29 dos. inițial), raport expertiză topo Totian I. C. (dos. nr. 4355/2004 - f. 58 dos. inițial), raportul de expertiză topografie A. D. (în dos._ – f. 7 dos. apel_ ), raportul de expertiză C. I. în dos._ – f. 37 dos. apel_ ).
Și aceste rapoarte de expertiză extrajudiciare susțin cele constatate prin rapoartele de expertiză întocmite în prezenta cauză.
Din coroborarea probelor mai sus indicate, tribunalul reține că pârâții au încălcat dispozițiile autorizației de construire nr. 42C/14.06.1999 sub aspectele reținute în procesul-verbal de contravenție nr. 5904/10.12.2001 prin edificarea construcției situate în ., sector 1, București. Deși li s-a pus în vedere încă din faza în care construcția nu era finalizată (2001) să se conformeze autorizației de construire și să respecte prevederile autorizației de construire, pârâții nu s-au conformat și au finalizat construcția fără a efectua rectificările cerute.
Cu toate că au trecut 13 ani de la momentul semnalării încălcării autorizației de construire, pârâții nici nu au obținut o nouă autorizație de construire prin care să fie validate elementele de nerespectare ale primei autorizații (ceea ce nici nu ar fi posibil întrucât construcția este edificată parțial și pe terenul vecin care aparține unui alt proprietar), nici nu au desființat parțial construcția în sensul de a se conforma autorizației de construire.
Primul motiv de apel formulat de către apelanții pârâți în sensul că greșit a fost admisă acțiunea întrucât reclamanta a susținut că s-a efectuat o construcție P+2E, în timp ce ei au edificat o construcție P+1E este nefondat. Tribunalul apreciază că este vorba despre o simplă eroare materială strecurată în cererea de chemare în judecată în sensul că s-a menționat P+2E în loc de P+1E, motivele de nerespectarea a autorizației de construire reținute în procesul-verbal de contravenție și pentru care a fost formulată cererea fiind cu străine de acest aspect, referindu-se la gabaritul construcției și nu la numărul de nivele al acesteia. Prin urmare, acest motiv nu este fondat.
Un al doilea motiv de apel, cel privind necesitatea întocmirii în cauză a unui raport de expertiză topografic, a rămas fără obiect prin întocmirea în cauză a raportului de expertiză tehnică în specialitatea topografie de către expertul B. M..
În ceea ce privește motivarea sentinței apelate, tribunal apreciază că prima instanță a expus în mod corespunzător motivele pentru care și-a format convingerea și a ajuns la soluția pronunțată.
Celelalte motive de apel referitoare la calitatea de constructori de bună-credință sunt lipsite de relevanță în ceea ce privește obiectul acțiunii, în raporturile cu autoritatea publică care pretinde respectarea cerințelor autorizației de construire. Construirea fără autorizație sau fără respectarea acesteia reprezintă acțiuni ilegale efectuate pe riscul constructorului. Este de asemenea lipsit de relevantă cine era titularul dreptului de proprietate asupra terenului învecinat asupra căruia s-a construit ilegal, important fiind că acel teren nu era al pârâților și autorizația prevedea construirea numai pe terenul deținut în proprietate.
Referitor la termenul de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii stabilit de instanța de fond pentru realizarea lucrărilor nelegal executate, tribunalul apreciază că acesta este rezonabil, în condițiile în care au trecut circa 13 ani de la sancționarea apelanților.
Împotriva deciziei au formulat recurs pârâții P. D. și P. G..
În motivarea cererii de recurs, întemeiată pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă în sinteză, s-au susținut următoarele critici:
Printr-un prim și ultim motiv s-a susținut că acțiunea reclamantei este prescrisă.
În dezvoltarea motivului s-a susținut că procesul verbal de contravenție nr.5904 s-a încheiat la 10.12.2001 când s-a aplicat și o amendă de 2000 lei pentru nerespectarea prevederilor autorizației de construire nr.42 C/04.06.1999 emisă de Primăria Municipiului București .
Acțiunea reclamantei a fost introdusă în anul 2009, la 8 ani de la emiterea procesului verbal de contravenție, fiind depășit termenul de prescripție de 3 ani.
S-a mai arătat că prescripția este o excepție de fond, dirimantă și poate fi invocată oricând.
Se mai arată de către recurenți că măsura desființării construcțiilor, potrivit art.28 alin.3 din Legea nr.50/1991 se putea aplica la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit prin procesul verbal de construcție, termen care este cu mult depășit.
Recursul este fondat pentru următoarele argumente:
Potrivit procesului verbal de construcție nr.5904 din 10.12.2001 s-a constatat că recurentul pârât P. D. a executat lucrări de construcție cu încălcarea prevederilor autorizației de construire nr.42 C/04.06.1999 și s-a dispus că în termen de 4 luni să se refacă construcția în acord cu prevederile autorizației.
Potrivit art.28 alin.1 fost 23 alin.1 lit.a în anul 2001 din Legea nr.50/1991privind autorizarea executării lucrărilor de construcție „ Odată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute de art.26 alin.1 lit.a și b se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul verbal de constatare a contravenției.
Față de acest text de lege rezultă că nașterea dreptului de a cere desființarea construcției s-a produs la epuizarea termenului de 4 luni stabilit în procesul verbal, respectiv la 11.03.2005.
Potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție este de 3 ani și începe să curgă potrivit art.7 din același Decret nr.167/1958, de la data când se naște dreptul la acțiune.
Cum dreptul la acțiune s-a născut începând cu 11.03.2002, rezultă că prescripția s-a împlinit la 11.03.2005, și deci, față de data introducerii acțiunii, 20.12.2009 dreptul material la acțiune de desființare a construcțiilor este prescris.
Pentru aceste argumente, fiind incidente art.304 pct.9 cu aplicarea art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în temeiul art.312 Cod procedură civilă se va admite recursul, cu consecința admiterii apelului și a schimbării sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii pentru prescrierea dreptului material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți P. D. și P. G. împotriva deciziei civile nr.320A/18.03.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. București prin Primarul General .
Modifică decizia nr.320 A din 18.03.2014 în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței civile nr.5679/24.03.2011 în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
Obligă intimata M. București la 1011 lei taxă judiciară și 0,3 lei taxă timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. F. I. P. D. F. G.
GREFIER
G. – M. V.
RED.PF
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
5.05.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 468/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 269/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
