Ordin de protecţie. Decizia nr. 232/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 232/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 3908/93/2013
Dosar nr._
(1715/2014)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.232
Ședința publică din 25.02.2015
Curtea constituită din:
Președinte - MĂDĂLINA GABRIELA RĂDULESCU
Judecător - A. D. T.
Judecător - C. B. T.
Grefier - E. C.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procurorul N. F..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul revizuent M. C. V. împotriva deciziei civile nr.116 A din 18.03.2014 pronunțate de Tribunalul Ilfov - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata M. M..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă recurentul revizuent M. C. V. și lipsește intimata M. M..
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Recurentul, care se legitimează prezentând C.I. . nr._, eliberată de SPCEP S.3 la 29.08.2013, arată că mai are acte de depus la dosar.
Curtea pune în discuție admisibilitatea căii de atac declarate în cauză: recurs împotriva unei decizii definitive.
Recurentul precizează că și-a intitulat cererea „recurs în interesul legii”, dar este singura redută a sa înainte de CEDO.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului prin raportare la dispozițiile art.513 alin.5 din Codul de procedură civilă, care stabilesc faptul că hotărârea pronunțată în revizuire este supusă căii de atac prevăzute de lege pentru hotărârea a cărei revizuire se solicită; potrivit art.30 din Legea nr.217/2013 coroborat cu art. 7 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă, calea de atac în materia ordinului de protecție este apelul. În conformitate cu art.483 alin. 2 din codul de procedură civilă „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. Prin urmare, decizia împotriva căreia este declarată prezenta cale de atac este supusă numai apelului, așa încât și decizia pronunțată în revizuire este supusă aceleiași căi de atac, a apelului, iar recursul de față este inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 251A/12.11.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ilfov a respins apelul formulat de apelantul M. C. V., în contradictoriu cu intimata M. M., împotriva sentinței civile nr. 5411/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Cu referire la motivul de apel vizând nerespectarea regulilor de procedură a căror încălcare atrage sancțiunea nulității, tribunalul a reținut caracterul nefondat al acestuia, respingându-l în consecință.
În acest sens, s-a reținut că apelantul invocă faptul că în fața primei instanțe a fost audiat concubinul intimatei reclamante, cu nesocotirea dispozițiilor art. 315 alin. 1 pct. 2 și 3 C. proc. civ.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut, pe de o parte, că apelantul nu a făcut dovada celor afirmate, din materialul probator administrat la dosar nerezultând că numitul Balcan S. ar avea calitatea de concubin al intimatei reclamante.
Pe de altă parte, a reținut tribunalul că martorul a fost audiat la termenul de judecată din data de 09.07.2013, termen la care pârâtul nu s-a opus audierii, ceea ce face ca, prin raportare la prevederile art. 315 alin. 2 C. proc. civ., neregularitatea procedurală invocată să fie acoperită de acordul tacit al pârâtului.
Privitor la motivul de apel vizând nemotivarea sentinței civile apelate, tribunalul a reținut, de asemenea, caracterul neîntemeiat al acestuia.
Sub acest aspect, s-a observat că motivarea sauconsiderentele reprezintă opera judecătorului și trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art. 425 Cod procedură civilă. În această parte a hotărârii, judecătorul are obligația de a demonstra în scris soluția dată fiecărui capăt de cerere, să motiveze de ce a admis susținerile uneia dintre părți și le-a respins pe ale celeilalte, de ce a aplicat o anumită normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare. Judecătorul nu trebuie să răspundă la simplele argumente invocate de părți, dacă pretențiile sunt motivate pe alte considerații, el având obligația de a răspunde numai la capetele de cerere formulate. Cu toate acestea, motivarea trebuie să conțină o expunere a tuturor susținerilor și obiecțiilor părților și să nu se transforme într-o manieră comodă de argumentare. În plus, motivarea trebuie să fie concludentă cauzei, dezvoltările străine cauzei fiind inutile, trebuie să fie clară și fără echivoc.
Raportând aceste considerente la sentința civilă apelată, tribunalul constată că prima instanță a arătat în cuprinsul hotărârii obiectul cererii și susținerile părților, a expus situația de fapt prin raportare la probele administrate, a oferit o motivare detaliată soluției pronunțate, prin arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, tribunalul a reținut următoarele:
În mod legal și temeinic prima instanță a reținut că pârâtul manifestă față de reclamantă violențe fizice, verbale și psihologice, prin lovirile, injuriile și amenințările repetate cu moartea pe care i le adresează. Astfel, din declarația martorului Balcan S., rezultă că apelantul este violent, o jignește și o lovește pe intimată.
Această declarație a martorului se coroborează cu restul materialului probator administrat la dosar, respectiv: certificat medico-legal, decizie de încadrare în grad de handicap, certificat medical nr. 1208/2009, plângeri penale formulate de intimată împotriva apelantului.
Pe cale de consecință, tribunalul a apreciat că prima instanță a interpretat în mod corect probele administrate la dosar din care rezultă că apelantul manifestă față de intimată violentă fizică și verbală intenționată, cauzându-i suferințe fizice și mai ales psihologice, ce nu pot fi înlăturate decât prin luarea unor măsuri prevăzute de lege împotriva apelantului pârât, pentru protecția vieții și integrității psihice a intimatei reclamante.
Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile apelate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 C. proc. civ., a respins apelul ca nefondat.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /2013, apelantul M. C. V. în contradictoriu cu intimata M. M. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 251/12.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ în temeiul disp. art. 391 alin. 1 CPP și art. 394 CPP.
În motivarea s-a arătat că s-a solicitat verificarea dosarului în care apare o caracterizare efectuată de Primăria Berceni care contrazice declarația mincinoasă a Martorului Balcan S., probă care inițial a fost admisă de instanța de fond dar care ulterior a fost respinsă instanța refuzând acordarea unui termen pentru a se depune la dosar aceste relații.
S-a mai arătat că în sentința prin care a fost admis ordinul de protecție se face vorbire de existența mai multor plângeri penale însă în realitate este vorba de una singură care s-a soluționat cu neînceperea urmăririi penale.
Revizuientul a invocat și faptul că pe sentința civilă nr. 344 pronunțată în dosarul nr. 2509/1748//2009* al Judecătoriei Cornetu apare mențiunea „definitivă și irevocabilă”, deși această sentința a fost casată prin decizia 1551 a Tribunalului București.
S-a mai arătat că în ședința publică din data de 12.11.2013, intimata s-a folosit de două declarații date de nepoata acesteia M. M. și P. M. Steluța, declarații care fac obiectul unor plângerii penale formulate de revizuient.
Cererii de revizuire i-au fost atașate înscrisuri filele 13-20 din dosar.
Prin decizia civilă nr.116 A/18.03.2014, Tribunalul Ilfov – Secția Civilă a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, a respins cererea de suspendare a ordinului de protecție ca rămasă fără obiect și a stabilit onorariu pentru avocat din oficiu 200 lei.
Tribunalul a reținut că potrivit art. 509 NCPC: (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
2. obiectul pricinii nu se află în ființă;
3. un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
4. un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
6. s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
7. statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
9. partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
10. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
11. după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.
Raportat la motivele de revizuire susmenționate, tribunalul a observat că nu poate fi primită ca admisibilă niciuna dintre criticile revizuentului aduse împotriva deciziei civile nr.251/A/12.11.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ . Tribunalul nu a primit critica conform căreia hotărârea de partaj fusese casată, dar cu toate acestea pe prima hotărâre s-a făcut mențiunea definitivă și irevocabilă, întrucât nu are nicio legătură cu decizia pronunțată în apelul declarat împotriva hotărâri prin care a fost soluționata cererea de emitere a ordinului de prefect.
Nu are relevanță în speță nici adresa emisă de Primăria Berceni, întrucât aceasta nu constituie înscris reținut de partea adversă din moment ce a fost eliberat de o autoritate publică, ca atare nici pct.5 al art.509 NCPC nu poate fi reținut.
Față de soluția reținută, a fost respinsă ca rămasa fără obiect cererea revizuentului de suspendare a ordinului de protecție.
Împotriva deciziei civile nr.116/18.03.2014 a formulat recurs revizuientul M. C. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține, în esență, că a solicitat înscrierea în fals cu sentința civilă nr.344/10.02.2010 a Judecătoriei Cornetu, legalizată cu ștampila irevocabilă și definitivă. Această sentință a fost casată prin decizia nr.1551 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă;
Revizuientul a solicitat suspendarea executării ordinului de protecție cum s-a fixat la fond prin sentința civilă nr.5411/09.07.2013 în dosarul nr._ .
Examinând actele dosarului, sub aspectul admisibilității căii de atac a recursului, Curtea constată următoarele:
Prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac, Tribunalul Ilfov a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de recurentul M. C. V. împotriva deciziei civile prin care același tribunal soluționase apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 5411/09.07.2013 pronunțate de Judecătoria Cornetu cu privire la cererea intimatei din prezenta cauză, de instituire a unui ordin protecție, cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Așadar, cum hotărârea pe care recurentul o contestă în prezenta cale de atac este pronunțată asupra unei cereri de revizuire, sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. 5 C.pr.civ., potrivit cu care hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
Astfel cum s-a arătat, prin hotărârea ce a făcut obiectul revizuirii a fost soluționat apelul declarat într-o cauză ce a vizat cererea intimatei de instituire a ordinului de protecție. Potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 217/2003, hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
În cauză, sunt incidente însă prevederile art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit cărora, dispozitiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară, dispozițiile alin. 1 fiind în sensul următor: dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
În alte cuvinte, decizia civilă nr. 251A/12.11.2013 pronunțată în dosarul nr._ deTribunalul Ilfov, în apel, este definitivă, împotriva sa neputând fi exercitată calea de atac a recursului.
Așadar, cum hotărârea pronunțată de Tribunalul Ilfov în apel face parte din categoria celor definitive, pentru care, potrivit celor arătate anterior, legea nu prevede posibilitatea atacări cu recurs, trebuie observat că și hotărârea pronunțată în calea de atac a revizuirii este tot definitivă, împotriva acestei hotărâri nefiind prevăzută de lege posibilitatea atacării cu recurs.
Constată, în aceste condiții, Curtea, că este inadmisibilă calea de atac extraordinară declarată de recurent împotriva deciziei pronunțate asupra revizuirii de tribunal, în condițiile în care acesta a promovat o cale de atac pe care legea nu o prevede.
De asemenea, cât privește susținerea recurentului în sensul că a înțeles să declare ”un recurs în interesul legii”, Curtea observă că potrivit dispozițiilor art. 514 și urm. C.pr.civ., calea de atac la face referire recurentul nu este una propriu-zisă, pusă la îndemâna părților într-o cauză aflată pe rolul instanțelor judecătorești, ci reprezintă un mijloc procedural prin care se asigură interpetarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, ce poate fi exercitat de o sferă limitată de subiecte de drept, acestea fiind procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, colegiile de conducere ale curților de apel, precum și Avocatul Poporului
În consecință, ținând seama de considerentele arătate, Curtea constată că recursul este inadmisibil, motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul formulat de recurentul – revizuient M. C. V., împotriva deciziei civile nr.116 A/18.03.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata B. (fostă M.) M..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. G. R. A.-D. T. C. B. T.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
2 ex./27.02.2015
Trib.Ilfov – M.E.
Trib.Ilfov – E.M.O.; L-C.C.
Jud.Cornetu – A.L.F.
| ← Strămutare. Sentința nr. 119/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
