Partaj judiciar. Decizia nr. 349/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 8197/299/2009
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 349 R
Ședința publică din data de 17.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. F. G.
JUDECĂTOR – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
…………………
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă reclamantă N. M., împotriva decizie civile nr. 1288A/12.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât reclamant C. M., intimatul reclamant J. A. și intimata pârâtă P. E. A., având ca obiect „partaj judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă reclamantă N. M. personal și asistată de avocat C. D., cu împuternicire avocațială la dosar, intimatul reclamant J. A. personal și asistat de avocat D. S., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimatul pârât reclamant C. M. și intimata pârâtă P. E. A..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-a depus la dosar de către intimatul reclamant J. A. note de ședință.
Apărătorul recurentei pârâte reclamante N. M. depune la dosar precizări și comunică și părții adverse o copie de pe acestea.
Apărătorul intimatului reclamant J. A. susține că instanțele au dat o soluție corectă.
Instanța procedează la identificarea intimatului reclamant J. A., care se legitimează cu pașaport seria_, eliberat la data de 16.01.2007.
Intimatul reclamant J. A. personal arată că nu mai dorește atribuirea nici unui lot în natură, urmând ca imobilul să fie atribuit părții adverse.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei pârâte reclamante N. M. solicită a se lua act de cererea de renunțare la însăși dreptul pretins prin cererea reconvențională, în temeiul dispozițiilor art. 247 C.pr.civ., respectiv să se ia act că au renunțat în mod expres la atribuirea în mod exclusiv la întregul teren și față de această cerere de renunțare la însuși dreptul pretins prin reconvențională să se anuleze în parte sentința.
Arată că și în recursul scris și în fața instanței de apel, în apelul motiv, cum înțeleg reconvenționala în materia partajului s-a formulat această cerere în temeiul art. 247 C.pr.civ. de către N. M. și solicită a se lua act.
Depune la dosar o decizie a Î.C.C.J. care spune că renunțarea la dreptul pretins se poate face inclusiv în fața instanței de recurs.
Pe fond solicită a se lua act de poziția procesuală exprimată prin notele scrise depuse astăzi, în sensul că în ipoteza în care intimatul reclamant și-a manifestat voința de a-i nu fi atribuit în natură nici un lot, solicită a se lua act de poziția lor, în sensul că solicită ieșirea din indiviziune în raport de dispozițiile 673 ind. 11 C.pr.civ.
Precizează că nu solicită atribuirea în natură a întregului imobil. Arată că și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C.pr.civ. arătând faptul că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii și străine pricinii, în sensul că se afirmă că instanța de fond în mod corect a omologat raportul de expertiză topo și construcții și face referire în motivare la raportul de expertiză topo, însă se reține cu totul alte concluzii decât cele în raport, astfel cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, care a concluzionat în mod cert că imobilul este partajabil în natură și a propus două loturi.
Din această perspectivă consideră că instanța de apel atunci când a respins apelul lor s-a referit chestiuni străine pricinii, fără a avea în vedere completarea la raportul topo.
Și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., în sensul că au criticat faptul că instanța de apel nu a luat în discuție toate criticile pe care le făcuseră față de hotărârea de fond, având în vedere că au fost încălcate principiile esențiale ale partajului judiciar, a fost încălcat principiul disponibilității părților, principiul partajării în natură. Așa cum s-a observat din dosar, în fața instanței de fond, după administrarea întregului probatoriu, la momentul la care din cele două expertize a rezultat clar că imobilul este comod partajabil și s-a propus lotizarea, cu o diferență nesemnificativă de valoare, ambele părți prin concluzii orale și scrise au solicitat lotizarea în natură și atribuirea către fiecare parte a unui lot. Arată că a existat consensul părților cu privire la modalitatea de partajare în fața instanței de fond.
Instanța de fond a trecut peste această voință a părților, a admis în parte acțiunea principală și a admis cererea reconvențională. Arată că nu este vorba despre o schimbare a poziției procesuale a părții pe care o reprezintă. În cuprinsul cererii reconvenționale s-a explicat foarte clar punctul de vedere al părții înainte de administrarea probatoriului. Cererea reconvențională nu reprezintă o cerere de chemare în judecată atunci când privește doar opțiunea cu privire la modalitatea de partaj, astfel încât nu li se poate imputa că și-ar fi schimbat opțiunea. Arată că și-au manifestat voința în sensul atribuirii unuia dintre cele două loturi, iar partea adversă în fața instanței de fond a fost de acord. La acest moment sunt în fața unei rele credințe pe care solicită a fi cenzurată și să nu fie pedepsiți cu atribuirea întregului imobil. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului reclamant J. A. solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu este vorba despre rea-credință. Arată că la momentul la care s-a evaluat acest imobil s-au formulat obiecțiuni, care au fost respins, iar partea din acel moment și-a schimbat atitudinea procesuală. Consideră că recurenta putea renunța la acea cerere reconvențională înainte de dezbateri pe fond. din concluziile raportului de expertiză topo reiese că nu este comod partajabil în natură acel imobil.
Apreciază că instanța are dreptul de a cenzura un raport de expertiză dacă din intimata convingere a ei rezultă că acel imobil nu este comod partajabil în natură. Arată că recurenta avea posibilitatea în apel să reitereze obiecțiunile formulate la raportul de expertiză sau să solicite efectuarea unui nou raport de expertiză pentru a diminua valoarea imobilului. Să se constate că recurenta a solicitat reiterarea evaluării imobilului și nu a făcut această solicitare, practic achiesând la valoarea stabilită prin raportul de expertiză.
Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar note scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea principală înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 30.03.2009, sub nr._, reclamantul J. A. a chemat în judecată pe pârâta N. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea, atribuirea și predarea efectivă a bunului imobil compus din teren construit și neconstruit în suprafață totală de 594 mp și construcțiile existente pe acesta, respectiv o casă veche din zid, acoperită cu tablă, formată din 2 camere cu vestibul, o baie, o bucătărie și 2 camere (fiecare cu acces separat), situat în București, sector 1, . (fostă Vacarescu II nr.34), cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 17.09.2009 pârâta N. M. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat atribuirea întregului imobil – teren și construcție, cu obligarea sa la plata unei sulte către reclamant.
Pe parcursul solutionarii cauzei, reclamantul a depus precizări în sensul că este dispus să accepte oricare dintre loturile în natură ce se vor configura în urma efectuării expertizei de specialitate, probă absolut necesară și utilă soluționării cauzei – f.32.
Prin încheierea de ședință din data de 21.10.2010, la solicitarea pârâtei, instanța a dispus introducerea în cauză a numitului C. M. în calitate de intervenient forțat – f.43.
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2010, instanța a dispus conexarea dosarului nr.25._ la cauza de față – f.48.
În cauza ce formează obiectul dosarului nr. 25._ al Judecătoriei sector 1 București, reclamanta N. M., în contradictoriu cu pârâții C. M. și J. A., a solicitat instanței obligarea pârâtului C. M. să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de aprox.7 m teren situată în București, sector 1, .; să se stabilească liniile de hotar între proprietatea pârâtului C. M. situată în București ., sector 1 și proprietatea sa și a lui J. A. situată în București, . sector 1, cu cheltuieli de judecată.
În același dosar, pârâtul C. MMARIAN a depus cerere reconvențională, prin care a solicitat ca reclamanta N. M. și pârâtul J. A. să-i lase în deplină proprietate și utilă folosință suprafața de 10 mp ce a fost acaparată din proprietatea sa, anexând contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.1894/15.07.1996 .
Prin încheierea de ședință din data de 05.05.2011 instanța a dispus introducerea în cauză a numitei P. E. A. în calitate de pârâtă – f.57.
Prin Sentința civilă nr._/29.11.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorul 1 București a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul J. A. București, pârâta - reclamanta N. M., pârâtul reclamant C. M. și pârâta P. E. A. (fostă T.); a admis cererea reconvențională formulată de N. M.; a respins acțiunea conexă formulată de N. M., ca neîntemeiată; a respins cererea reconvențională formulată de C. M., ca neîntemeiată; a dispus ieșirea din indiviziune a reclamantului-pârât J. A. și pârâtei-reclamante N. M. asupra imobilului situat în București, . (fostă ..34), sector 1, imobil compus din teren în suprafață de 552 mp, identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert G. V. și construcțiile aflate pe acest teren (parter: locuință și anexe gospodărești) identificate prin raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert B. R., imobil cu o valoare de 1.528.173 RON; a omologat raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de expert G. V. și raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de expert B. R.; a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei-reclamante N. M. imobilul situat în București, . (fostă ..34), sector 1 compus din teren în suprafață de 552 mp și construcțiile aflate pe acest teren (parter: locuință și anexe gospodărești) cu o valoare de 1.528.173 RON; a obligat pe pârâta-reclamantă N. M. să plătească reclamantului-pârât J. A. o sultă în valoare de 764.086,5 lei, corespunzătoare cotei sale indivize de 1/2 din acest imobil și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, prin actul de donație autentificat sub nr. 1065/10.07.1998 încheiat cu IOTZU E. în calitate de donatoare, reclamantul-pârât J. A. și pârâta-reclamantă N. M., în calitate de donatari, au dobândit în indiviziune și în părți egale imobilul compus din teren construit și neconstruit în suprafață totală de 594 mp și construcțiile existente pe acesta, respectiv o casă veche din zid, acoperită cu tablă, formată din 2 camere cu vestibul, o baie, o bucătărie și 2 camere (fiecare cu acces separat), situat în București, sector 1, . .
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1894/15.07.1996, C. D. a vândut fiului său C. M. (pârâtul-reclamant) nuda proprietate asupra cotei indiviză de ¾ din imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață de 400 mp și construcția edificată pe acesta, formată din 6 camere, 2 bucătării, baie, cămară și hol, rezervându-și dreptul de uzufruct viager.
Prin contractul de vânzare-cumpărare aut. sub nr.2422/03.07.1996 de BNP G. C. Mindra, C. D. a vândut bunul său propriu nepoatei T. devenită P. E. A. (pârâta) terenul situat în ., sector 1 în suprafață indiviză de 100 mp din cota de ¾ ce o deține din suprafața totală de 400 mp – f.55.
Instanța a reținut că este supus împărțelii în prezenta cauză bunul imobil situat în București, ., sector 1, compus din teren în suprafață totală de 552 mp identificat prin raportul de expertiză specialitatea topografie cu supliment (f.142) și construcții la parter (o locuință și anexe gospodărești), identificate prin raportul de expertiză specialitatea construcții, cu o valoare de 1.528.173 RON (f.159).
Au fost avute in vedere disp.art. 728 alin. 1 Cod civil, si raportul de expertiză cu supliment întocmit de expert specialitatea topografie-cadastru G. V. și raportul de expertiză întocmit de expert specialitatea construcții Balasoiu Romanita.
În raportul de expertiză specialitatea topografie cu supliment, expertul G. V. a concluzionat că terenul din . este de 552 mp din măsurători, cu o lipsă de 42 mp față de suprafața de teren din acte, iar terenul din . este de 386 mp din măsurători, cu o lipsă de 14 mp față de suprafața din acte; în ceea ce privește stabilirea liniei de hotar în litigiu – actualul mod de delimitare a celor 2 imobile este cel just, putându-se păstra materializarea limitei comune cu gard metalic pe amplasamentul existent la momentul expertizei; imobilul din . nu este comod partajabil în natură.
În raportul de expertiză specialitatea construcții, expertul Balasoiu Romanita a concluzionat că pe terenul de 552 mp din ., sector 1 se află o locuință dublă și anexe gospodărești, cu o valoare de 1.528.173 RON echivalent a sumei de 333.976 euro.
Instanta a retinut ca, in cauza de față, referitor la modalitatea de împărțire a masei partajabile, instanța va avea în vedere criteriile prev. de art.673 indice 9 C.pr.civilă, si retine ca nu este comod partajabil în natură, astfel că a apreciat că se impune ca partajarea acestuia să se facă prin atribuirea imobilului unuia dintre coproprietari. În conformitate cu dispozițiile art. 673 ind. 10 Cod procedură civilă, instanța a avut în vedere faptul că există cererea pârâtei-reclamante N. M. ca imobilul să-i fie atribuit (prin cerere reconvențională), reclamantul-pârât J. A. arătând că este de acord ca acest imobil să-i fie atribuit în natură acesteia, conform expertizei de specialitate.
Astfel, ca efect al sistării stării de indiviziune asupra imobilului și prin prisma criteriilor prezentate anterior, în temeiul art. 673 ind. 10 Cod procedură civilă, instanța a atribuit pârâtei-reclamante N. M. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, ., sector 1 compus din teren în suprafață totală de 552 mp și construcțiile aflate pe acest teren (parter: locuință și anexe gospodărești), cu o valoare de 1.528.173 RON, cu obligarea acesteia la sulta.
Reținând concluziile raportului de expertiză specialitatea topografie, pe baza înscrisurilor administrate în cauză coroborate cu răspunsurile date de către C. M. și P. E. A. la interogatoriul comun propus de J. A. și N. M. - f.82-83, având în vedere că părțile trebuie să-și probeze susținerile conform art.1169 cod civil, instanța a respins atât acțiunea conexă formulată de N. M. cât și cererea reconvențională formulată de C. M., ca neîntemeiate.
Prin decizia civila nr. 1288 A/ 12.12.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, Sectia a 5-a civila a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-pârâtă-reclamantă N. M. împotriva acestei sentințe civile si a fost obligata apelanta la plata către intimatul J. A. a 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele:
Se constată că apelanta, prin apărător, a solicitat primei instanțe, cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei, omologarea raportului de expertiză efectuat de către expertul în specialitatea construcții B. R., în varianta nr. 1.
Tribunalul apreciază că la modalitatea de sistare a indiviziunii asupra imobilului compus din teren și construcție, este imperios a se ține seama nu doar de concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții, cât și sau îndeosebi de cele ale raportului de expertiză în specialitatea topografie.
Astfel, expertul topograf G. V. a concluzionat prin raportul efectuat în fața primei instanțe, că imobilul din București, sector 1, ., nu este comod partajabil în natură.
Opinia acestui expert, astfel cum a fost menținută și prin răspunsul la obiecțiunile încuviințate de instanță, s-a întemeiat pe o . argumente, dintre care, deosebit ca semnificație este următorul: dacă în cazul construcțiilor, loturile constând în cele două părți ale clădirii de locuit ca și cele două anexe sunt sensibil apropiate constructiv și valoric, terenul ridică probleme generate de însuși modul actual de ocupare cu construcțiile existente, respectiv deschiderea la stradă a celor două loturi astfel rezultate este evident inegală, cea mai mare cu greu putând fi încadrată în norme, iar cea mai mică fiind în afara acestora.
Prin urmare, modalitatea de sistare a indiviziunii a fost corect stabilită de către prima instanță, imobilul fiindu-i atribuit în natură apelantei, față de solicitarea acesteia formulată prin cerere reconvențională.
O soluție contrară ar fi presupus o secționare atât a clădirii pe axa longitudinală a acesteia cât și a terenului, conform concluziilor expertului topograf, ceea ce ar fi creat o situație dezavantajoasă părților în litigiu, prin scăderea valorii imobilului, precum și prin lipsirea de utilitate a acestuia, după cum a susținut și apelanta în cuprinsul cererii reconvenționale.
Se constată totodată că intimatul reclamant-pârât a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, neacceptând varianta partajării în natură.
S-a mai criticat greșita soluționare a cererii conexe formulate de apelantă, prin respingerea acesteia ca neîntemeiată de către prima instanță.
Obiectul acestei cereri îl reprezintă revendicarea unei suprafețe de teren de aproximativ 7 mp, precum și stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea situată în București, ., sector 1, aparținând apelantei și intimatului J. A. și cea din ., sector 1 a intimatului C. M..
Prin concluziile raportului de expertiză în specialitatea topografie efectuat în cauză, expertul, identificând cele două terenuri, a constatat că acestea au o suprafață mai mică decât cea menționată în titlurile de proprietate și a stabilit că actualul mod de delimitare este cel just, putându-se păstra materializarea limitei comune cu gard metalic pe amplasamentul existent la momentul expertizei.
Tribunalul apreciază că expertul desemnat a procedat în mod temeinic la compararea suprafețelor de teren potrivit titlurilor de proprietate deținute de parți, constatând că lipsa de teren a imobilului din . se datorează modificării limitei de fund comune cu imobilul din ., o comparare a acestora așa cum se regăseau în planul din anii 40 cu cele din prezent îndreptățind această opinie.
Împotriva deciziei tribunalului a formulat, in termen legal, prezentul recurs reclamanta N. M., invocand disp. art. 304 pct. 7 si 9 C.pr.civ. si dezvoltand urmatoarele critici:
1. Hotararea pronuntata cuprinde motive contradictorii ori straine de natura priciniii - arte 304 pct. 7 C.pr.civ.
Instanta de apel, desi retine in considerente faptul ca: „la modalitatea sistarii indiviziunii asupra imobilului compus din teren si constructie este imperios a se tine seama nu doar de concluziile raportului de expertiza in specialitatea constructii, cat si sau indeosebi de cele ale raportului de expertiza in specialitatea topografie”, facand referire la raportul de expertiza topo efectuat in cauza de exp. G. V., retine in mod nefondat ca imobilul in litigiu nu este comod partajabil in natura.
Motivarea instantei de apel este contradictorie deoarece, desi se intemeiaza pe raportul de expertiza in specialitatea topografie si la raspunsul la obiectiunile incuviintate de catre instanta de fond cu privire la acest raport ca fiind parte integranta a respectivei expertize topo, face trimitere la concluzii straine cauzei, considerentele instantei de apel neavand corespondent in lucrarile dosarului.
Astfel, in cuprinsul raspunsului la obiectiunile incuviintate de catre instanta de fond cu privire la raportul topografie, raspuns pe care instanta de apel isi intemeiaza motivarea, se retine exact contrariul concluziei instantei de apel, respectiv se retine motivat faptul ca imobilul - cladire si teren - ESTE COMOD PARTAJABIL IN NATURA !
De asemenea, instanta de apel retine in considerente concluzii straine pricinii, respectiv ca partajarea in natura, prin sectionarea atat a cladirii pe axa longitudinala a acesteia cat si a terenului, conform concluziilor expertului topograf ar crea o situatie dezavantajoasa partilor in litigiu, prin scaderea valorii imobilului, precum si prin lipsirea de utilitate a acestuia.
Or, conform concluziilor raspunsului la obiectiuni referitoare la partajarea in natura, expertul topograf a ajuns la concluzia clara a posibilitatii partajarii imobilului in natura si a justificat chiar ca, desi suprafetele sunt usor inegale, aceasta nu influenteaza egalitatea loturilor.
Din aceasta perspectiva, motivarea instantei de apel este contradictorie pentru ca, desi se intemeiaza pe concluziile expertului topograf, in realitate aduce argumente care in realitate nu apartin expertizei si care, mai mult, contrazic chiar concluziile acesteia !
Practic, ambele expertize, atat cea in specialitatea constructii, cat si cea in specialitatea topografie - raspunsul la obiectiuni, ambele omologate de catre instantele de fond, au concluzionat in sensu llotizarii in natura a imobilului.
Retinand contrariul, instanta de apel a pronuntat o hotarare cu incalcarea dispozitiilor art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
2. Hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii - arte 304 pct. 9 C.pr.civ.
Criticile pe care le-a formulat in cadrul motivelor de apel s-au referit la faptul ca instanta de fond, desi ambele parti au solicitat partajarea in natura prin formarea si atribuirea celor doua loturi, identificate prin expertizele efectuate in cauza, a pronuntat o hotarare prin care a atribuit intregul imobil catre unul din coproprietari .
Pronuntandu-se in acest mod, instanta de fond a incalcat principiul disponibilitatii partilor, precum si principiul partajarii in natura, cu aplicarea gresita si incalcarea dispozitiilor art. 673 indice 5 alin. 2 C.pr.civ., art. 673 indice 4 C.pr.civ. "
Instanta de apel a tratat superficial acest motiv de apel, neargumentand practic de ce a considerat fondata solutia instantei de fond de a trece peste vointa partilor care au solicitat, dupa administrarea probatoriului si la inchiderea dezbaterilor, iesirea din indiviziune prin atribuirea in natura a celor doua loturi propuse de expertize .
Instanta de apel mentine solutia instantei de fond aratand ca: «intimatul reclamant parat a solicitat respingerea apelului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate, neacceptand varianta partajarii in natura”.
Aceasta trimitere a instantei de apel la pozitia procesuala a copartajantului, pozitie manifestata in faza de judecata a apelului ( pentru ca atat in cadrul cererii introductive depuse la Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, cat si verbal in fata instantei de fond si din nou in scris prin Concluziile scrise depuse dupa dezbaterea cauzei, a solicitat partajarea in natura si atribuirea unuia din cele doua loturi ) nu poate reprezenta o motivare in sensul dispozitiilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ., astfel incat din aceasta perspectiva hotararea instantei de apel nici nu este motivata - art. 304 pct. 7 C.pr.civ.
Prin cererea reconventionala pe care recurenta a formulat-o in fata instantei de fond a solicitat sa mi se atribuie in natura intregul imobil, aratand ca nu consider imobilul comod partajabil in natura. A aratat de asemenea in cuprinsul cererii reconventionale ca intelege sa solicite atribuirea in natura a unui lot, in masura in care in urma administrarii probatoriului se va ajunge totusi la concluzia ca imobilul este partajabil in natura.
Atat prin concluziile retinute prin Incheierea de sedinta din 08. 11. 2012, cat si prin concluziile scrise depuse, pe de o parte, in calitate de reclamanta in cererea reconventionala si de catre J. A., pe de alta parte, in calitate de reclamant in cererea principala, ambele parti au solicitat partajarea in natura a imobilului, formarea a doua loturi si omologarea variantei 1 din expertiza Balasoiu.
F. de solutia instantei de fond, de a trece peste vointa partilor exprimata atat in sedinta publica, cat si in scris, prin concluziile depuse la dosarul cauzei, au formulat apel.
Instanta de apel a respins acest motiv de apel fara a-si motiva in vreun mod solutia.
SE solicita instantei de recurs sa retina in principal motivul instituit de art. 304 pct. 7. - hotararea nu este motivata cu privire la acest aspect, iar in subsidiar motivul instituit de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. - hotararea pronuntata este data cu incalcarea dispozitiilor legale: art. 673/4 si art. 673/5 C.pr.civ.
Mai exact, in materia partajului judiciar principiul disponibilitatii partilor are o aplicare rnai Iarga, in sensul ca atat cererea de chemare in judecata, cat si cererea reconventionala, pot fi oricand modificate sub aspectul modalitatii de iesire din indiviziune alese, mai ales atunci cand partile, in urma administrarii intregului probatoriu, ajung la o intelegere, care in cazul de fata a fost in sensul partajului in natura prin formarea a doua loturi, conform concluziilor celor doua expertize efectuate in cauza .
In drept, acest principiu este sustinut de art. 673/4 alin. 1 si 2 care consacra principiul impartirii prin buna invoiala invoiala la care partile in prezenta cauza au ajuns abia la momentul depunerii rapoartelor de expertiza in constructii si topo si a raspunsului la obiectiuni a celei din urma, de dispozitiile art. 673/5 alin. 2 care, instituie principiul potrivit caruia instanta face impartirea in natura, prin formarea de loturi, de dispozitiile art. 673/9 potrivit caruia instanta va tine seama la formarea si atribuirea loturilor de acordul partilor.
Pe de alta parte, va solicitam sa retineti ca in materie de partaj judiciar, pretentiile paratului prin care acesta solicita instantei o alta modalitate de iesire din indiviziune decat cea precizata de reclamant prin cererea introductiva de instanta, nu reprezinta o veritabila cererere conventionala, in sensul art. 119 C.pr.civ., astfel incat nu este supusă regulilor art. 132 C.pr.civ..
Astfel cum s-a retinut si in literatura de specialitate, reconventionala in partaj are menirea de a aduce in discutia partilor pretentii exterioare impartelii declansate intre parti, astfel incat in speta de fata solicitarea paratei de a i se atribui intregul imobil nu reprezinta o cerere reconventionala in sens procedural, ci o simpla aparare, pentru ca nu deduce judecatii un drept distinct de cel care face obiectul cererii introductive.
Intimatul reclamant a solicitat in fata instantei de fond, atat prin concluziile orale, cat si prin cele scrise, iesirea din indiviziune prin formarea a doua loturi, argumentand temeinic ca iesirea din indiviziune prin atribuire in natura este modalitatea cea mai justa de a solutiona prezenta cauza.
Or, prin decizia recurata, instanta de apel respinge practic criticile pe care le-a adus cu privire la aceasta chestiune, facand referire la faptul ca in apel, intimatul nu a mai fost de acord cu partajarea in natura, schimbandu-si astfel in mod evident propria pozitie fata de modul in care a cerut iesirea din indiviziune prin actiunea introductiva . Aceasta motivare a instantei de apel este nelegala, pentru ca se intemeiaza strict pe pozitia procesuala manifestata de intimat in apel, pozitie prohibita in mod expres de prevederile art. 294 pct. 1 C . pr.civ ..
Mai mult, in materie de partaj guverneaza regula impartirii in natura, alte modalitati de impartire fiind exceptiile de la regula . In acest sens sunt dispozitiile arte 736 alin. 1 C.civ. ( din 1864 ), precum si intreaga practica judiciara, mergand pana la concluzia inadmisibilitatii partajului prin atribuirea intregului bun, atata timp cat este posibila impartirea sa in natura. Chiar si in ipoteza in care nici una din parti nu ar fi solicitat impartirea in natura, in masura in care din expertizele efectuate rezulta posibilitatea formarii de loturi, instanta era obligata a dispune partajul in natura.
Prioritatea impartirii in natura este mentinuta ca regula si in Noul Cod Civil, exceptiile fiind de stricta interpretare si aplicare, respectiv NUMAI IN SITUATIA IN CARE BUNUL ESTE INDIVIZIBIL SAU NU ESTE COMOD PARTAJABIL IN NATURA (art. 676 N.C.Civ. ) .
Or, in speta, ambele expertize au constatat faptul ca imobilul constructie este de tip duplex si s-au format doua loturi egale, fiecarui coproprietar revenindu-i o suprafata de teren liber, cu acces separat, diferenta valorica intre cele doua loturi fiind minima, de 1889 EURO .
F. de aceste constatari ale celor doua expertize efectuate in cauza, recurenta a inteles sa solicite impartirea in natura, intimatul fiind de acord in fata instantei de fond atat verbal, cat si in scris, cu atribuirea catre sub ea a Lotului 1 conform Anexei nr. 1 la expertiza constructii .
In speta nu erau aplicabile dispozitiile arte 6731 10 alin. 1 retinute de instantele de fond, deoarece, contrar pozitiei exprimate de recurenta parata prin cererea reconvenționala, toate probele administrate in cauza au aratat faptul ca imobilul poate fi comod partajabil in natura, fara a interveni vreo scadere valorica, in acest sens fiind formulate si motivele de apel.
Soluționând recursul formulat, în raport de criticile dezvoltate, Curtea constată următoarele:
Curtea constată, înainte de toate, că nu se poate lua act de renunțarea la drept invocată de recurentă prin declarația depusă la fila 30 dosar recurs, pentru că, de fapt, recurenta nu renunță la dreptul dedus judecății și nu suntem în ipoteza art. 247 Cod procedură civilă.
Dreptul dedus judecății este dreptul de coproprietate, la care recurenta nu renunță pentru a se putea pronunța o hotărâre în condițiile art. 247 Cod procedură civilă, ci ea, de fapt, susține că nu mai dorește să-i fie atribuit în natură imobilul, așa cum a cerut prin cererea reconvențională, însă nu există un drept la atribuirea imobilului care să fie obiectul judecății, ci drepturile în discuție sunt drepturile de coproprietar ale partilor
Curtea constată că declarația sa nici nu poate fi interpretată în sensul unei renunțări la judecata cererii reconvenționale, nefiind formulată ca atare.
Pe de altă parte, așa zisa cerere reconvențională formulată de pârâtă în dosarul de fond (f. 27-28) nu reprezenta prin conținutul ei o cerere reconvențională propriu-zisă, nefiind formulată prin aceasta vreo pretenție proprie împotriva reclamantului, ci având în vedere natura specifică a cererii principale, anume o cerere de partaj, această așa-zisă cerere reconvențională nu reprezintă, de fapt, decât un act procedural prin care pârâta și-a exprimat doar propria opțiune referitor la modul în care să se săvârșească partajul.
Sunt nefondate criticile dezvoltate în contextul art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă in sensul ca solutia recurata ar cuprinde motive contradictorii sau straine de natura pricinii, Curtea constatând că se invocă de către recurentă, de fapt, că există contradicție între concluziile expertizei topografice, care, în final, prin răspunsul la obiecțiuni, susține că este posibilă partajarea în natură a terenului prin formarea a două loturi, și soluția pronunțată în final de instanțele de fond în sensul atribuirii în totalitate a imobilului către recurent.
Dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă vizează existența unei contradicții între argumentele instanței sau între argumente și soluția pronunțată, numai în acest caz existând un motiv de nelegalitate care să poată face obiectul recursului, iar nu contradicția dintre probele administrate și soluția instanței și considerentele acesteia, în acest ultim caz aflându-ne în prezența unor critici de netemeinicie, în sensul că se susține că în mod eronat instanța de fond a apreciat probatoriul, inlaturand un mijloc de proba sau interpretandu-l gresit, în realitate probatoriul relevând o altă situație de fapt care ar fi condus către o altă soluție.
Este ceea ce face recurenta, care susține, în esență, că față de concluziile finale ale expertului, soluția corectă ar fi fost partajarea în natură, în mod greșit instanța apreciind concluziile expertului din raspunsul la obiectiuni pentru a pronunța soluția recurată.
De aceea, aceste critici vizând, de fapt, modalitatea de apreciere a probatoriului de catre instanta de apel ( anume raspunsul la obiectiuni dat de expertul topograf ) și temeinicia deciziei recurate, nu pot fi primite în recurs, care este reglementat ca o cale de atac pentru motive exclusiv de nelegalitate.
Curtea constată, însă, fondate criticile dezvoltate de recurentă referitor la nemotivarea de catre tribunal a criticilor din apel legate de incalcarea principiului disponibilitatii in partaj si cele dezvoltate în condițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, soluția fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 6739 și urm. Cod procedură civilă, după cum se va dezvolta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 6739 Cod procedură civilă, la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, printre alte criterii, de acordul părților, potrivit art. 67310 Cod procedură civilă, în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari instanța îi atribuie întregul bun, iar, în final, potrivit art. 67311 Cod procedură civilă, în cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului instanța prin încheiere va dispune vânzarea bunului, vânzare care urmează a avea loc prin bună învoială sau de către executorul judecătoresc.
Din analiza coroborată a acestor dispoziții legale se desprinde incidența principiului disponibilității care guvernează modalitatea de partajare, principiu la care face referire recurenta și care se concretizează prin aceea că bunul poate fi atribuit în integralitatea lui către unul dintre coproprietari numai în măsura în care acesta cere această măsură. Aceasta atribuire in natura catre unul dintre coproprietari este asadar conditionata de exprimarea de catre acesta a vointei in acest sens ( atribuirea in natura catre unul dintre coprorietari a intregului bun coproprietate este posibila si daca bunul este comod partajabil in natura, dar coproprietarii sunt de acord ca bunul sa fie atribuit in natura catre unul din acestia, tot ca efect al principiului disponibilitatii ).
Acesta este sensul direct și expres al art. 67310 și art. 67311 Cod procedură civilă.
Nu se poate dispune atribuirea în integralitate a bunului către unul dintre coproprietari decât la cererea acestuia și niciodată în pofida voinței acestuia.
Or, în cauză, poziția exprimată de părți în fața primei instanțe a fost următoarea: prin cererea introductivă de instanță, reclamantul J. A. și-a exprimat poziția în sensul constituirii de loturi, poziție arătată în mod expres și prin cererea depusă ulterior la 19.05.2010 (f. 32 dosar fond); prin așa zisa cerere reconvențională formulată de pârâta Naparuș M. (f. 27 dosar fond) aceasta s-a exprimat în sensul atribuirii către ea a întregului imobil teren și construcție, cu motivarea că divizarea în natură, față de dimensiunea și forma terenului, ar conduce la lipsirea de utilitate a acestuia, lotul format în partea stângă rămânând fără acces propriu din stradă, însă la ultimul termen de judecată, în urma administrării probatoriului, ca și prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta-reclamantă a revenit asupra poziției inițial exprimată, precizând, în mod expres, că solicită partajarea prin formarea a două loturi, solicitând să fie atribuit către ea lotul 1, în vreme ce reclamantul-pârât și-a menținut poziția inițială în sensul partajării imobilului în natură și respingerii cererii reconvenționale, ca neîntemeiată.
Instanța de fond, prin sentința pronunțată, ignoră cu desăvârșire aceste manifestări de voință exprimate în finalul judecății și îi atribuie în natură întregul imobil pârâtei-reclamante, cu încălcarea art. 67310 și art. 67311 Cod procedură civilă, care permiteau această măsură numai la cererea coproprietarului și, nicidecum, în pofida voinței lui.
Curtea constată că în contextul dispozițiilor legale menționate pozițiile exprimate inițial prin cererea principală, respectiv cererea reconvențională, nu erau în nici un caz irevocabile, pentru a se putea aprecia că pârâta-reclamantă nu putea reveni asupra cererii sale inițiale de atribuire a întregului imobil.
Întregul sens al procedurii de partaj este că părțile își exprimă poziția la momentul final al pronunțării partajului, neputând fi identificat un temei de drept procesual sau substanțial care să facă din solicitările exprimate în cadrul cererii principale sau reconvenționale acte de dispoziție ireversibile, irevocabile și asupra cărora părțile nu pot reveni.
Dimpotrivă, argument contrar, expres, de text, se găsește în art. 67310 și art. 67311 Cod procedură civilă, pentru că aceste texte prevăd că, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța atribuie provizoriu întregul bun către acesta, stabilind un termen pentru pata sultei cuvenite celuilalt proprietar, iar dacă sulta nu este achitată în acest termen, sancțiunea nu este decât aceea că se procedează la partajarea imobilului prin vânzare, iar nu în sensul atribuirii definitive a bunului către coproprietar, ca și cum acesta este grevat definitiv și irevocabil de sarcina de a primi bunul în întregime.
Așadar, chiar aceste dispoziții legale confirmă faptul că măsura atribuirii în natură nu este de îndată irevocabilă (în sensul că nu mai poate fi înlăturată).
De altfel, instanța de fond a procedat la atribuirea definitivă direct prin sentința fondului către pârâta-reclamantă, iar nu la atribuirea provizorie, așa cum este regula în materie, deși această măsură, care este prevăzută ca o excepție, nu a fost justificată în niciun caz de anumite motive temeinice, așa cum impune art. 67310 Cod procedură civilă și iarăși, nu a fost cerută de vreunul dintre coproprietari, cum impune textul.
Se constata ca parata a criticat in apel modalitatea de partajare aleasa de prima instanta inclusiv din perspectiva incalcarii vointei exprimata de parti in fata instantei de fond, dar tribunalul nu a motivat deloc referitor la acest aspect, anume de ce a inteles sa infranga vointa exprimata de parata care fusese in final in sensul partajarii prin formare de loturi, nefacand nicio referire la aceasta critica, ci singura referire fiind facuta la pozitia exprimata de intimatul reclamant in apel, referire care nu era suficienta in motivarea criticilor apelantei in discutie, caci nu raspundea acestora. Daca apelanta parata invoca incalcarea principiului disponibilitatii de catre prima instanta din perspectiva ca ambele parti si-au exprimat vointa de a se face lotizarea imobilului, atunci argumentele tribunalului trebuiau sa raspunda acestor critici, in mod evident referirea facuta doar la pozitia exprimata de intimatul reclamant in apel neraspunzand in fapt si in drept acestor critici. De aceea, este fondat motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 C.pr.civ. sub acest aspect.
Se constată că instanța de apel comite mai departe aceeași încălcare a textelor legale menționate ca si instanta de fond, luând în considerare, de asemenea, solicitarea pârâtei-reclamante formulată prin cererea reconvențională și ignorând total (tribunalul nici nu face referire) manifestarea de voință a acesteia în finalul judecății la prima instanță.
În schimb, instanța de apel ține cont de poziția exprimată de reclamantul-pârât nu prin cererea inițială de chemare în judecată și nici măcar prin concluziile puse în fața instanței de fond, ci de poziția exprimată în apel, permițându-i, așadar, acestuia să se răzgândească.
Pentru aceste motive, Curtea constată că soluția recurată, care a procedat la atribuirea în natură a întregului imobil către recurentă, împotriva voinței acesteia, este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a art. 67310 și art. 67311 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește modalitatea de partajare în natură prin atribuirea unuia dintre cele două loturi formate prin raportul de expertiză topografică întocmit la instanța de fond, Curtea constată că, într-adevăr, partajarea imobilului nu poate avea loc în această modalitate, în pofida celor susținute de recurentă, atâta timp cât unul dintre loturi, cel din stânga, ar avea o deschidere la stradă de numai 0,82 cm. Lățime, în mod cert absolut insuficientă chiar și pentru accesul persoanelor în curtea imobilului.
Această lățime (mai mică decât o ușă obișnuită ) permite cu dificultate chiar accesul unei persoane (relativ normală ponderal), însă un acces acceptabil impune o lățime care să nu puna in dificultate anumite manevre elementare, care tin de uzul absolut normal al unei constructii. Chiar dacă se lasă la o parte necesitatea de a se pătrunde în imobil cu mașini de intervenție (mașină de pompieri, de exemplu) sau ambulanța, susținându-se că o asemenea intervenție ar putea să aibă loc și cu rămânerea mașinii pe trotuar în fața imobilului, totuși pot fi imaginate situații extrem de frecvente si uzuale în care este necesar ca pe acea lățime să fie introduse obiecte absolut obisnuite și care depășesc această lățime . Este, insa, evident că o asemenea lățime de 0,82 cm. este absolut improprie pentru accesul în imobil ( este improprie pentru introducerea unor obiecte de marime mica sau pentru accesul cu o targa de transport medical sau chiar si pentru o persoana mai corpolenta etc. ). Trebuie avut in vedere si ca accesul in locuinta propriu-zisa are loc nu dinspre ..
Curtea constata ca partajul nu poate fi făcut la acest moment în considerarea unor posibilități viitoare și eventuale de rezolvare a situației (s-ar putea imagina o mutare a gardului dinspre proprietatea vecină deținută de numitul C. M. sau constituirea unei uși de acces în construcție dinspre stradă ), dar instanța de judecată nu poate săvârși partajul decât raportat la starea actuală de lucruri, iar nu bizuindu-se pe posibilitățile incerte și nedeterminate de găsire a unei soluții în viitor.
De aceea, Curtea constată că raportat la probatoriul administrat până la acest moment și la poziția exprimată de părți până la acest moment, nu poate săvârși un partaj în natură prin atribuirea către părți a unuia din cele două loturi constituite prin raportul de expertiză, după cum nu poate proceda, ea însăși, la aplicarea dispozițiilor art. 67311 Cod procedură civilă, în sensul de a dispune vânzarea bunului, această metodă de partajare presupunând ca dosarul să se afle în fața primei instanțe, instanță care, ca instanță de executare, poate efectua procedura vânzării prin executor judecătoresc, soluție la care se poate ajunge în cazul în care părțile nu fac vânzarea prin bună învoială.
Sub aspectul vointei exprimata de parti, Curtea constata ca intimatul reclamant in apel si recurs s-a exprimat categoric in sensul ca nu mai doreste a mai primi vreun lot in natura, ceea ce, conjugat cu situatia speciala a imobilului de a nu fi comod partajabil in natura, conduce instanta la imposibilitatea adoptarii in recurs a unei asemenea solutii.
Anume, partajul in natura poate fi facut, in contextul dispozitiilor legale care guverneaza aceasta materie, in masura in care bunul este comod partajabil in natura sau, chiar si in situatia in care nu este comod partajabil in natura, daca totusi partile convin la o solutie de partajare chiar improprie, pe care o prezinta instantei ca atare si care se impune conform regulilor care vizeaza actele de dispozitie ale partilor. Daca bunul nu este comod partajabil in natura si acest acord de vointa nu exista, nu se poate recurge decat la modalitatea vanzarii. Iar acest acord de vointa trebuie sa fie actual raportat la momentul pronuntarii solutiei de partajare prin formarea de loturi, deci in cauza nu exista acordul actual al intimatului reclamant. Nu poate fi valorificata manifestarea de vointa exprimata de acesta in cursul judecatii in fata primei instante, pentru a se ajunge la concluzia existentei unui asemenea acord, atata timp cat intimatul reclamant a revenit asupra acestei pozitii si aceasta revenire se face anterior pronuntarii propriu-zise a partajului prin formarea de loturi, pentru aceleasi motive aratate mai sus, anume ca acea manifestare de vointa nu poate fi considerata ireversibila si definitiva, nu angajeaza irevocabil pe intimatul reclamant, atata timp cat nu a imbracat vreuna din formele actelor de dispozitie reglementate de Codul de procedura civila.
De aceea, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat, va admite apelul, cu consecința finală a desființării în parte a sentinței apelate și trimiterii cauzei pentru rejudecare la prima instanță cu privire la cererea principală formulată de reclamantul J. A. și cererea reconvențională formulată de pârâta N. M.. Va fi inlaturata din decizia recurată obligarea apelantei la 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimat, atata timp cat prin prezenta decizie se modifica solutia in apel in sensul admiterii apelului, nemaifiind intrunite conditiile art. 274 C.pr.civ. .
Rejudecarea acestor cereri va avea loc strict cu privire la modalitatea de partajare, întrucât doar aceasta a făcut obiectul căilor de atac, toate celelalte aspecte, inclusiv evaluarea imobilului, intrând sub puterea de lucru judecat, nefăcând obiectul contestărilor în căile de atac.
Instanța de trimitere va proceda potrivit art. 67311 Cod procedură civilă, luând poziția părților în sensul dacă doresc vânzarea prin bună învoială, iar în măsura în care poziția exprimată de acestea nu permite această modalitate de vânzare, va dispune vânzarea prin executorul judecătoresc.
Desigur, în măsura în care, în fața instanței de fond, părțile vor prezenta instanței o soluție convenită de către ele de partajare în natură a imobilului prin formarea de loturi, în mod evident voința lor primează, căci părțile au posibilitatea de a tranzacționa sau de a face orice acte de dispoziție, în orice stare a pricinii, si chiar daca acea tranzactie conduce la o solutie absolut improprie de partajare, însă, în măsura în care părțile nu vor prezenta astfel de soluții, instanța va proceda la vânzarea imobilului conform dispozițiilor legale menționate.
Curtea nu a putut, ea însăși, să ia act de o asemenea soluție convenită de către părți, pentru că, deși în recurs recurenta și-a exprimat disponibilitatea de a prelua oricare dintre cele două loturi formate prin expertiza de la fond, de data aceasta intimatul s-a exprimat categoric în sensul că nu dorește să-i fie atribuit niciun lot, ceea ce a atras imposibilitatea pentru instanță de a aplica o soluție de partajare în natură, asa cum s-a aratat mai sus.
Curtea va păstra din sentința apelată dispozițiile privind respingerea cererii conexe formulată de N. M. și cererii reconvenționale formulată de C. M., dispoziții care nu au mai făcut obiectul recursului.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata, întrucât soluția in recurs este de trimitere spre rejudecare, aceasta semnifică faptul că imputarea cheltuielilor de judecată se va face în finalul procesului în funcție de soluția care urmează a fi dată pe fondul litigiului, iar cu acel prilej se va ține seama de faptul că cererea prezentă este o cerere de partaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă-reclamantă N. M., împotriva decizie civile nr. 1288A din 12.12.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât-reclamant C. M., intimatul-reclamant J. A. și intimata-pârâtă P. E. A..
Modifica decizia recurată nr. 1288 A/12.12.2013.
Admite apelul declarat de pârâta-reclamantă N. M. împotriva sentinței civile nr._/29.11.2012.
Desființează în parte sentința apelată și trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță cu privire la cererea principală formulată de reclamantul J. A. și cererea reconvențională formulată de pârâta N. M..
Păstrează din sentința apelată dispozițiile privind respingerea cererii conexe formulată de N. M. și cererii reconvenționale formulată de C. M..
Înlătură din decizia recurată obligarea apelantei la 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel către intimat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. F. G. D. L. M. D. Z.
GREFIER,
S. V.
Red. DFG
Tehnored. DFG/PS 2 ex.
20.03.2015
Jud. apel: F. L.
C. M. F.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 353/2015. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 149/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
