Obligaţia de a face. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 50/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 14224/3/2013**
Dosar nr._
(465/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 50-F
Ședința publică de la 27.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Tribunalul București-Secția a II a de C. Administrativ Fiscal și Tribunalul București-Secția a IV a Civilă, în cauză privind pe reclamanții P. A. M., P. B. F., P. Chistoph T., P. G. A. M. și C. G. C. în contradictoriu cu pârâții C. C. de Stabilire a Despăgubirilor și S. R., prin C. C. de Stabilire a Despăgubirilor.
Cauza se soluționează, în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra conflictului negativ de competență funcțională de față, constată următoarele:
1.Prin sentința civilă nr.5134/2.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței funcționale, s-a scos de pe rol acțiunea formulată de reclamanții P. ANEE M., P. B. F., P. C. T., P. G. A. MARIETTA și C. G. C. în contradictoriu cu pârâții C. C. DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR și S. R. PRIN C. C. DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR și s-a trimis dosarul spre competentă soluționare la Secția Civilă a Tribunalului București.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul C. sub nr.1415/2/19.02.2013, reclamanții P. ANEE M., P. B. F., P. C. T., P. G. A. MARIETTA și C. G. C. în contradictoriu cu pârâții C. C. DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR și S. R. PRIN C. C. DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR au solicitat obligarea pârâților să analizeze dosarul nr._/CC, să desemneze evaluatorul și să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta nu a soluționat în termenul legal dosarul nr._/CC, deși i-a fost înaintată documentația necesară.
În drept, s-au invocat dispozițiile legii nr.247/2005 și legii nr.554/2004.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, dispoziția nr.1800/26.06.2009 a Primarului mun. Sibiu, cereri adresate pârâtei.
Prin încheierea din 27.02.2013, în temeiul art.XXIII alin.3 din legea nr.2/2013, cauza a fost trimisă la TB – Secția a IX-a, pe rolul căreia s-a format dosarul nr._ .
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale, art.35 alin.1 din legea nr.165/2013 prevăzând competența instanței civile, excepția prematurității cererii, față de disp. art.34 alin.1 din legea nr.165/2013, iar pe fond a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
La termenul din data de 2.09.2014, reclamanții au solicitat trimiterea cauzei la instanța civilă competentă să soluționeze cauza potrivit legii nr.165/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Pe aspectul competenței de soluționare a cererii, tribunalul consideră că secția de contencios administrativ a tribunalului nu are competența funcțională de a soluționa cererea dedusă judecății.
Potrivit art.20 din Titlul VII al legii nr.247/2005, modificat prin legea nr.2/2013, revine secției de contencios administrativa tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia.
Însă în cauza dedusă judecății, față de poziția reclamanților de la termenul din 2.09.2014, sunt incidente disp. art.35 alin.1 și 2 din legea nr.165/2013 care stabilesc competența secției civile a tribunalului pentru soluționarea unor litigii în care este aplicabil acest act normativ.
Astfel, potrivit art.35 din legea nr.165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art.33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. În cazurile prevăzute la alin.1 și 2, instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi.
Potrivit art.17 alin.1 din legea nr.165/2013, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, iar art.18 alin.3 prevede că această Comisie Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.
Noua procedură a emiterii deciziilor de compensare este fundamental diferită față de cea de emitere a titlurilor de despăgubire prevăzute de vechea lege nr.247/2005, pe care a fost întemeiată inițial cererea reclamantului. S-au adoptat principii diferite de evaluare și compensare și s-au prevăzut operațiuni administrative distincte.
Art.16 din legea nr.247/2005 prevedea obligația Secretariatului Comisiei Centrale de a proceda la centralizarea dosarelor în care cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care le trimitea evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, iar după întocmirea raportul de evaluare, C. C. proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
De asemenea, potrivit art.18 alin.1 din legea nr.247/2005, după emiterea titlurilor de despăgubire aferente, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emitea un titlu de conversie și/sau un titlu de plată ce se înainta Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.
Aceste dispoziții au fost abrogate prin art.50 alin.1 lit.c din legea nr.165/2013, astfel că nu se poate obliga autoritatea pârâtă la îndeplinirea obligațiilor prev. de art.16 și 18 din legea nr.247/2005, cât timp acestea au fost înlăturate de legiuitor prin abrogare expresă.
În prezent, conform art.21 din legea nr.165/2013, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a acestei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, iar în cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.
Cererea de chemare în judecată în care se invocă noile dispoziții legale incidente care tind la finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor poate fi analizată numai de instanța civilă conform art.35 din legea nr.165/2013, întregul litigiu fiind guvernat de legea nouă. Caracterul eminamente civil al unei cereri de finalizare a procedurii de acordare a despăgubirilor conform legii nr.165/2013 rezultă și din disp. art.35 alin.3, conform cărora instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi.
Fiind vorba despre o modificare de substanță a obiectului acțiunii și a temeiului de drept, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.725 alin.2 C.pr.civ., premisa acestui articol fiind evident aceea a menținerii aceluiași cadru procesual, pe parcursul unor modificări legislative referitoare la competență.
În cauza de față însă, instanța de contencios administrativ nu și-ar mai putea justifica în continuare competența funcțională, întrucât nu se mai solicită verificarea legalității refuzului autorității administrative de a emite un act prin raportare la legea în vigoare la data manifestării sale.
Statuările recente ale Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art.4 rap la art.33 și 34 din legea nr.165/2013 nu sunt relevante cu privire la modalitatea de soluționare a excepției necompetenței funcționale, instanța de control constituțional găsind ca fiind contrare Constituției și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevederile noii legi referitoare la termenele nou introduse, în contextul proceselor deja aflate pe rolul instanțelor de judecată. De altfel, excepțiile de neconstituționalitate analizate au fost invocate în dosare aflate pe rolul secțiilor civile. Trimiterea cererii modificate la instanța civilă, singura competentă să pronunțe soluții în temeiul legii nr.165/2013, nu reprezintă o încălcare a art.6 din CEDO, reclamantului fiindu-i recunoscut pe deplin dreptul de acces la instanța judecătorească devenită competentă ca efect al schimbării cadrului procesual.
Față de aceste considerente, tribunalul va admite excepția necompetenței funcționale și va trimite cauza spre competentă soluționare Secției Civile a Tribunalului București”.
2.La rândul său, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin sentința civilă nr.1335/17.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ a admis excepția necompetenței specializate a Secției a IV-a civile a Tribunalului București, invocată din oficiu.
A transpus dosarul, având ca obiect obligație de a face, privind pe reclamanții P. A. M., P. B. F., P. Chistoph T., P. G. A. M. și C. G. C., în contradictoriu cu pârâții C. C. de Stabilire a Despăgubirilor, și S. R., prin C. C. de Stabilire a Despăgubirilor, în vederea soluționării sale Secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.
A constatat ivit conflictul de competență între Secția a IV-a civilă și Secția a II-a contencios administrativ și fiscal ale Tribunalului București.
A dispus înaintarea cauzei Curții de Apel București, în vederea repartizării acesteia uneia dintre Secțiile civile pentru soluționarea conflictului de competență.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„În ședința publică din data de 17.11.2014, tribunalul a invocat excepția necompetenței specializate a Secției a IV-a civile, asupra căreia a reținut cauza în pronunțare.
Statuând asupra excepției necompetenței specializate a Secției a IV-a civile a Tribunalului București, tribunalul expune următoarele considerente:
Potrivit art. X din Legea nr. 2/2013, alineatul (1) al articolului 20 din Titlul VII - Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv - din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele masuri adiacente, se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 20 (1) Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, dupa caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, la instanța domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar daca nu are nici reședința în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București."
În conformitate cu art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2/2013, procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi (15 februarie 2013) pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor, se trimit la tribunale.
Tribunalul reține, raportat la prevederile legale specificate anterior, că cererea dedusă judecății, fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19.02.2013, prin urmare ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, era de competența de soluționare în primă instanță a Tribunalului București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, fiind incident art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013 (nu art. XXIII alin. 3 din Legea nr. 2/2013, cum a reținut Curtea de Apel, întrucât pentru a fi în prezența unui proces în curs de soluționare, nu se ia în considerare data poștei, ci data înregistrării pe rolul instanței, prin raportare la art. 192 alin. 2 NCPC, art. 3 alin. 2 din Legea nr. 76/2012 vizând numai aplicabilitatea noului Cod de procedură civilă sau a Codului de procedură civilă din 1865, dar, indiferent de textul legal, soluția de trimitere către Tribunalul București, Secția de contencios administrativ și fiscal, este una corectă).
Este de menționat faptul că, după înregistrarea cauzei pe rolul Tribunalului București, Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții nu au procedat la modificarea acțiunii în raport de prevederile Legii nr. 165/2013, ce ar fi impus o schimbare a tuturor elemntelor acțiunii civile – pârâți, obiect și cauză juridică, ci au făcut exclusiv o susținere orală la termenul de judecată din data de 02.09.2014, în sensul că "urmează să-și precizeze acțiunea în fața instanței civile". Astfel, pe de-o parte, susținerea verbală efectuată nu valorează cerere adițională, prin raportare la art. 204 alin. 1 NCPC, cererea nefiind formulată în scris și neavând modificate elementele în raport de Legea nr. 165/2013, iar, pe de altă parte, nici în fața Secției civile o atare modificare nu a avut loc.
Pentru aceste considerente, în raport de acțiunea promovată și nemodificată, nu sunt incidente disp. art. 35 alin. 2 cu trimitere la alin. 1 din Legea nr. 165/2013, motiv pentru care, tribunalul va admite excepția necompetenței specializate a Secției a IV-a civile a Tribunalului București, invocată din oficiu, și va transpune dosarul în vederea soluționării sale Secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, potrivit art. 99 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, în forma modificată prin Hotărârea CSM nr. 1049/2014.
Față de soluția dispusă, tribunalul va constata ivit conflictul de competență între Secția a IV-a civilă și Secția a II-a contencios administrativ și fiscal ale Tribunalului București și va înainta cauza Curții de Apel București, în vederea repartizării acesteia uneia dintre Secțiile civile pentru soluționarea conflictului de competență, prin raportare la art. 136 alin. 1 și 2 cu trimitere la art. 135 alin. 1 NCPC”.
Conflictul negativ de competență s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie cu numărul de dosar_, potrivit competenței instituite de art.135 alin.1 și art.136 C.proc.civ.
Analizând conflictul negativ de competență funcțională între cele două secții ale Tribunalului București, Curtea constată competența de soluționare a pricinii în favoarea primei Secții de C. Administrativ a Tribunalului București, sesizate în mod legal cu soluționarea cauzei, având în vedere următoarele argumente:
Tribunalul București – Secția de C. Administrativ a fost legal sesizată, fiind competentă să soluționeze cauza la data învestirii prin Încheierea din 27.02.2013 de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, prin aplicarea art.XXIII alin.3 din Legea nr.2/2013 privind degrevarea instanțelor, având în vedere art.20 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, modificat prin Legea nr.2/2013.
La data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea nr.165/2013 privind măsurile de finalizarea procesului de restituire (…) care într-adevăr a instituit o nouă competență funcțională în favoarea Secției Civile a Tribunalului București, prin art.35 alin.1.
Prin dispozițiile art.33 și 34 din legea nr.165/2013, s-a statuat că entitățile învestite prin lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr._, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, prin emiterea deciziei de admitere sau respingere în anumite termene prevăzute (administrative), între 12 luni și 36 de luni, calculate începând cu ianuarie 2014, în ordinea înregistrării lor, iar dosarele înregistrate la C. C. pentru Stabilirea Despăgubirilor – în termen de 60 de luni.
Prin art.35 alin.1 din Legea nr.165/2013 s-a prevăzut: „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art.33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului, în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării” (sublin.red.).
Așadar, legiuitorul a vizat noua competență funcțională pentru secția civilă a tribunalelor, pentru cererile formulate în baza Legii rn.10/2001, pentru care nu s-au învestit instanțele cu contestație la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, fiind în diferite stadii de soluționare în faza administrativă, în termenele prevăzute de art.33 și 34 din lege.
În aceste condiții, prevederile art.4 din Legea nr.165/2013 vizând aplicarea noii legi și pentru procesele în curs, inclusiv pe rolul instanțelor legal sesizate, vor privi celelalte noi dispoziții din lege, cu excluderea noii competențe funcționale a secției civile a tribunalului, care va privi doar deciziile emise cu respectarea art.33 și 34 din Legea nr.165/2013, care nu se referă așadar, la contestațiile deja aflate pe rolul instanțelor, la data intrării în vigoare a noii legi.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.135 și 136 C.proc.civ., Curtea va stabili competența funcțională de soluționare a cauzei, în favoarea Secției Civile a Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții P. ANEE M., P. B. F., P. C. T., P. G. A. MARIETTA și C. G. C. și pe pârâții C. C. DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR și S. R. PRIN C. C. DE STABILIRE A DESPĂGUBIRILOR - în favoarea Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2015.
PREȘEDINTE
F. P. GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/3.04.2015
| ← Partide politice. Decizia nr. 108/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 353/2015. Curtea de... → |
|---|
