Partide politice. Decizia nr. 108/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 15925/3/2013
Dosar nr._ (2240/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 108 A
Ședința publică de la 06.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - I. A. G.
M. P., P. de pe lângă Curtea de Apel a fost reprezentat de procuror F. N..
Pe rol se află pronunțarea cererilor de apel formulate de apelantul-pârât P. P. ȘI AL PROTECȚIEI SOCIALE, precum și de apelantul intervenient în nume propriu I. G. V. C., împotriva deciziei civile nr. 43/28.11.20_, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P. - P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI și intimatul intervenient în nume propriu R. P..
P. are ca obiect - partide politice.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 20.02.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea – pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării – a amânat pronunțarea cauzei la 27.02.2015 și apoi la 06.03.2015, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.43 din 28.11.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulata de petentul M. P. –P. de pe lângă Tribunalul București, în contradictoriu cu intimatul P. P. și al Protectiei Sociale; a dispus dizolvarea Partidului P. și al Protecției Sociale și radierea acestuia din Registrul partidelor politice; a respins cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții I. V. G. C. și R. P., ca neîntemeiate; în temeiul art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 14/2003, excepție invocată de P. P. și al Protecției Sociale; a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de intervenientul I. V. G. C., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această decizie civilă, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea înregistrata la data de 19.04.2013, sub nr._, petentul M. P. - P. de pe lângă Tribunalul București a solicitat dizolvarea și radierea din Registrul partidelor politice a Partidului P. și al Protecției Sociale.
În motivarea cererii, petentul a arătat că, potrivit art. 46 din Legea nr. 14/2003, un partid politic se dizolva pe cale judecătorească urmare a neîndeplinirii obiectivelor stabilite la art.1 și 2, constata de Tribunalul București, conform art.48 din Legea, la cererea Ministerului P.. Neîndeplinirea obiectivelor stabilite pentru un partid politic se poate constata, conform art.1 și 2, când acesta nu obține la doua alegeri generale consecutive un număr minim de voturi, respectiv_ voturi la nivel național pentru candidaturile depuse în oricare din următoarele scrutinuri: consilii județene, consilii locale, Camera Deputaților, Senat.
Din relațiile comunicate de Autoritatea Electorala P. rezulta ca P. P. și al Protecției Sociale nu a obținut cel puțin_ voturi la nivel național la niciuna dintre alegerile generale la care a participat cu candidați propuși în perioada 2008-2012, obținând următoarele scoruri: alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din 2008-_ voturi; alegerile pentru Camera Deputaților și Senat din 2008-_ voturi; alegerile pentru autoritățile administrației publice locale 2012-_ voturi și alegerile pentru Camera Deputaților și Senat din 2012-3029 voturi.
În drept au fost invocate disp. art. 44 alin.1 lit. b, art. 46 alin.1 lit. f și alin.2 și art. 48 din Legea nr. 14/2003.
La data de 02.09.2013, I. V. G. C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând respingerea cererii de dizolvare a Partidului P. și al Protecției Sociale.
În motivare, intervenientul a arătat ca, în calitatea sa de membru fondator și constitutiv al Partidului P. și al Protecției Sociale, nu poate sa fie de acord cu o desființare abuziva a partidului. Adresa emisa de PTMB se refera la scrutinurile din 2004,2008 și 2012, iar cererea de desființare a partidului nu este depusa de parchet în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 14/2003, ceea ce face ca aceasta sa fie tardiva/ caduca și abuziva.
De asemenea, a formulat cerere de intervenție în interes propriu Racanel P., solicitând respingerea cererii formulate de I. V. G. C. prin P. de pe lângă Tribunalul București.
În motivare, intervenientul a arătat ca Partidului P. și al Protecției Sociale a funcționat în toți acești ani ca un partid tradițional și recunoscut pe esicherul politic, deși nu la capabilitatea și resursele sale reale. Cauza principala a frânării activității o constituie desele procese intentate de aripa centrifugala a partidului, separatiștii.
La termenul din data de 22.10.2013, instanța a încuviințat în principiu cererile de interventie în interes propriu formulate de intervenienții I. V. G. C. și Racanel P. și a respins, ca inadmisibilă cerere de intervenție accesorie formulata de I. V. G. C., pentru considerentele menționate în respectiva încheiere de ședința.
La data de 21.10.2013, intimatul P. P. și al Protecției Sociale a formulat cerere de sesizare a Curtii Constitutionale în vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate a disp. art. 48 din Legea nr. 14/2003 în raport de disp. art. 1 alin.3 și art. 8 alin.1 și 2 din Constitutia Romaniei, formulata de intimatul P. P. și al Protecției Sociale.
Examinând admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, conform disp. art. 29 din Legea 47/1992, rep., instanța a constatat că excepția invocata privește neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege în vigoare – art. 48 din Legea nr. 14/2003; că prevederile legale apreciate ca fiind neconstituționale sunt în strânsă legătura cu soluționarea cauzei, dar și ca respectivele dispoziții legale nu au fost declarate, până în prezent, neconstituționale.
În opinia instanței, dispozițiile art. 48 din Legea nr. 14/2003 nu contravin prevederilor constituționale invocate. Astfel, Curtea Constituționala s-a pronunțat deja, în sensul respingerii ca nefondata a excepției de neconstituționalitate a disp. art. 46 alin.2 și art. 48 din Legea nr.14/2003, prin decizia nr. 793/03.07.2008. În considerentele acestei decizii s-a arătat ca „ faptul ca legea impune îndeplinirea anumitor condiții pentru exercitarea unui drept constituțional nu constituie o încălcare sau o restrângere a acestuia, ci chiar reflectarea lui plan legal. Prin urmare, instituirea prin lege a unui prag electoral, justificat prin însuși scopul unui partid politic - acelea de a reflecta voința politică a cetățenilor - ca și condiție pentru continuarea existenței acelui partid, nu poate avea semnificația încălcării dreptului de asociere”.
Întrucât cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, așa cum s-a arătat anterior, instanța, în temeiul disp. art. 29 alin.4 din Legea 47/1992, rep., va sesiza Curtea Constituționala în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
Cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.56 alin.1 din Legea 14/2003, potrivit cărora „ cetățenii Uniunii Europene care nu dețin cetățenia romana și au domiciliul în România au dreptul de a se asocia în partide politice în aceleași condiții ca și cetățenii români”, în raport de prevederile art. 1, 16, 21, 31, 32, 34, 35, 36, 37 și 53 din Constituția României, formulata de intervenientul I. V. G. C., va fi respinsa ca inadmisibila întrucât dispozițiile a căror neconstituționalitate se invoca nu au legătura cu soluționarea prezentei cauze.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța a reținut următoarele:
Potrivit disp. art. 48 din Legea nr. 14/2003, neîndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 1 și 2 din același act normativ de către un partid politic se constată atunci când acesta nu obține la două alegeri generale consecutive un număr minim de_ voturi la nivel național pentru candidaturile depuse pentru oricare dintre următoarele scrutinuri: consilii județene, consilii locale, Camera Deputaților și Senat.
În cazul în care partidul politic nu obține numărul minim de voturi stabilit de art. 48 alin.2 din Legea nr. 14/2003, intervine dizolvarea acestuia pe cale judecătorească, potrivit art. 46 alin.1 lit. f.din Legea nr. 14/2003.
Din adresa nr. 959/11.02.2013, emisa de Autoritatea Electorala P., rezulta ca P. P. și al Protecției Sociale nu a obținut numărul minim de voturi la niciunul dintre scrutinurile pentru consiliile județene, consiliule locale, Camera Deputaților sau Senat desfășurate în anii 2008 și 2012, astfel: la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2008 a obținut un număr de_ voturi; la alegerile pentru Camera Deputaților și Senat din anul 2008 a obținut un număr de_ voturi; la alegerile pentru autoritățile administrației publice locale din anul 2012 a obținut un număr de voturi de_ voturi, iar la alegerile pentru Camera Deputaților și Senat din anul 2012 a obținut 3029 voturi.
În ceea ce privește apărările formulate de intervenientul I. V. G. C., instanța a constatat că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 25 din Legea nr. 14/2003 nu este aplicabil în cauza, deoarece privește numai modificările aduse statutului sau programului politic ale partidului.
Având în vedere că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 48 din Legea nr. 14/2003, în temeiul disp. art. 46 alin.1 lit. f din Legea nr. 14/2003, instanța a admis cererea formulată de petentul M. P. - P. de pe lângă Tribunalul București și a dispus dizolvarea Partidului P. și al Protecției Sociale și radierea acestuia din Registrul partidelor politice. În raport de soluția ce urmează a se pronunța asupra cererii principale, au fost respinse cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții I. V. G. C. și Racanel P., ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat apel intervenientul I. G. C. și pârâtul P. P. ȘI AL PROTECȚIEI SOCIALE.
În esență, apelantul I. G. C. susține (art.470, 471, 483 și 488 alin.1, 4, 6 și 8 Nodul Cod de procedură civilă) nulitatea absolută a deciziei nr.43/2013, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate, care este un abuz de drept, în fapt o împiedicare a accesului la justiție, soluție dată cu încălcarea articolelor mai sus indicate din Noul Cod de procedură civilă (fila 3).
În apelul formulat de P. P. și al Protecției Sociale se arată că instanța de fond a soluționat fără ca în concret să administreze probe concludente, utile și pertinente, (trebuia făcută nu numai o adresă la Autoritatea Electorală Centrală), ci și alte acte, pentru ca acea adresă este neconcludentă.
Instanța de fond trebuia să aibă rol activ în aflarea adevărului (art.22 NCPC, art.129 alin.2, 4 și 5 vechiul C.proc.civ.), nu s-au făcut verificări privind numărul real de voturi și soluția primei instanțe nu este motivată (conținând termeni generali).
Apelurile sunt nefondate.
Referitor la apelul formulat de I. G. V. C..
Susținerile apelantului, în sensul că au fost încălcate mai multe articole, atât din Noul Cod și codul de procedură civilă anterior și că greșit s-ar fi respins excepția de neconstituționalitate nu sunt întemeiate.
Instanța de fond a solicitat, conform Legii nr.14/2003, relații de la Autoritatea Electorală Permanentă, singura în măsură să comunice relații utile, concludente și pertinente. Or, din răspunsul aflat la dosar a rezultat că P. P. și al Protecției Sociale nu a obținut minimul de voturi atât pentru consiliile locale, județene, dar și pentru Camera Deputaților și Senat. Or, în acest caz, conform art.46 alin.1 lit.f și art.48 din Legea nr.14/2003, intervine dizolvarea respectivului partid (ceea ce prin soluția dată de sesizarea Ministerului P. - P. de pe lângă Tribunalul București, s-a și făcut.
S-a mai reținut corect că termenul de 30 de zile prevăzut de art.25 din Legea nr.14/2003 nu este aplicabil, întrucât privește numai modificările aduse statutului sau programului politic al partidului.
Or, așa cum este formulat apelul, nu este clar ce anume critică apelantul, anume nulitatea (o excepție procesuală) sau fondul cauzei (nesoluționarea cererii). Argumentele din cererea scrisă (fila 3) invocă atât nulitatea (dar nu se arată clar în ce constă), cât și respingerea (dar se referă la excepția de neconstituționalitate).
În ce privește excepția de constituționalitate, greșit s-a reținut că instanța ar fi respins-o (nici nu era abilitată de lege).
Singura care putea admite sau respinge o asemenea excepția era Curtea Constituțională a României.
Instanța civilă, în fața căreia s-a invocat excepția, avea căderea în a aprecia dacă sunt întrunite elementele excepției invocate și, în acest caz, înainta dosarul Curții Constituționale pentru a soluționa excepția.
S-a apreciat însă, conform legii care prevede această situație, că nu se impune sesizarea Curții Constituționale și în consecință, trimiterea dosarului acestei instanțe.
Este de observat referitor la excepția de neconstituționalitate că, potrivit art.23 alin.1 din Legea nr.47/1992 (de organizare a Curții Constituționale) pentru ca instanța judecătorească să poată sesiza Curtea Constituțională trebuie să stabilească mai întâi dacă de excepția invocată depinde soluționarea cauzei (ceea ce prima instanță a și făcut, când a apreciat că nu este cazul a sesiza Curtea Constituțională) și potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, numai Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor invocate în fața instanțelor judecătorești, privind neconstituționalitatea unei legi (ceea ce s-a arătat și mai sus).
Ca atare, motivele de apel, astfel cum au fost formulate, sunt neîntemeiate.
Cu referire la motivele de apel ale Partidului P. și al Protecției Sociale.
Se reține că este nefondată critica referitoare la administrarea probelor (practic la faptul că nu ar fi fost administrate), față de solicitarea făcută de prima instanță la Autoritatea Electorală Permanentă și răspunsul primit (aceasta încadrându-se și în rolul activ, întrucât părțile nu au solicitat efectuarea unei asemenea adrese).
Se reține că și critica referitoare la nemotivare nu poate fi primită, întrucât soluția dată are referire în considerente. Nu se poate reține că nu s-ar fi făcut cercetarea judecătorească, atâta timp cât părțile au depus cererea, probatoriile pe care le-au considerat și a avut loc o dezbatere la 26.11.2013, când părțile au pus concluzii orale.
Ca atare și aceste motive de apel se rețin a fi neîntemeiate.
În consecință, ambele apeluri vor fi respinse ca nefondate, conform art.480 C.proc.civ.
Văzând și art.481 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul-pârât P. P. ȘI AL PROTECȚIEI SOCIALE, cu sediul în București, ., mezanin, sector 3, precum și de apelantul intervenient în nume propriu I. G. V. C., domiciliat în București, ..6, ., ., sector 6,împotriva deciziei civile nr. 43/28.11.20_, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. P. - P. DE PE L. TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 3, și intimatul intervenient în nume propriu R. P., domiciliat în București, . nr.8, sector 2.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 06.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. T. D. A.
GREFIER
I. A. G.
Red.C.M.T.
Tehnored.B.I.
7 ex.
------------------------------------
T.B-Secția a V-a – S.V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 367/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 50/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
