Pretenţii. Decizia nr. 1278/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1278/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 1278/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1278
Ședința publică de la 27.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - A. M. G.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror - F. N..
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant B. C., împotriva sentinței civile nr.595/06.05.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. DE P. A SECTORULUI 1.
P. are ca obiect – pretenții în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că recurentul reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, învederează că nu are cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea ia act de faptul că în cauză nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public pe recursul de față.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate.
Face referire la prevederile deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. 5 alin.1 teza I din Legea nr. 221/2009, astfel încât solicitarea reclamantului de acordare de daune morale pentru că a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, este neîntemeiată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.595/6.05.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâții S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții în temeiul Legii nr.221/2009, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 25.02.2012, reclamantul B. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. român prin Ministerul Finanțelor Publice și C. de P. a Municipiului București, daune – morale in cuantum de 100.000 lei.
In motivarea actiunii, a aratat ca a fost internat fortat . psihiatrie in perioada 1984-1988, pentru ca tatal sau fusese detinut politic.
In drept, a invocat disp. Legii nr.221/2009.
Prin incheierea de la data de 07.05.2014, tribunalul a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Casei de P. a Municipiului București si a C. de P. a Sectorului 1.
Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine:
Reclamantul a solicitat acordarea de daune – morale in baza disp. Legii nr.221/2009. Conform art. 5 alin. (1) din Legii nr.221/2009, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare;
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
c) repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
Prin Decizia nr.1358/2010 a Curtii Constitutionale, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art.5 alin.1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009.
F. de declararea ca neconstitutionala a temeiului de acordarea a daunelor – morale solicitate de reclamant, tribunalul va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect pretenții în temeiul Lg.221/2009, ca neîntemeiată”.
Împotriva sentinței civile nr.595/6.05.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ a formulat recurs reclamantul B. C. – în termen legal – pentru nelegalitatea hotărârii pronunțate.
În motivarea recursului s-a arătat că s-a adoptat Legea nr.221/2009 pentru a fi despăgubite persoanele persecutate din motive politice, respectiv condamnate pe nedrept în perioada regimului comunist - 1945 – decembrie 1989 – așadar având ca obiect repararea prejudiciilor, a erorilor judiciare.
Instanța de fond a formulat adresă la C.N.S.A.S. pentru a avea convingerea și legalitatea că domnii B. C. și B. Frantz au suferit pe nedrept în regimul comunist.
„Se impune întrebarea: dacă s-a anulat Legea nr.221/2009, de la început de ce au admis-o? Aicea se observă că această lege ridică multe semne de întrebare!”.
Or, banii pe care i-a luat defunctul B. Frantz în baza Decretului-lege nr.118/1990 au fost sub nivelul suferințelor pe care le-au încercat, acesta, dar și recurentul, pe nedrept, acesta din urmă nebeneficiind de Decretul-lege nr.118/1990, iar ca minor a fost chinuit, exploatat la munci grele, i-a fost distrusă copilăria, i-a fost interzisă continuarea studiilor – astăzi fiind jurist, licențiat în drept cu media 9,25.
„Stau și mă întreb, cine îmi plătește aceste suferințe pe nedrept?”.
S-a solicitat admiterea recursului și trimiterea dosarului la Curtea Constituțională pentru a da o lege specială pentru persoanele care au suferit pe nedrept, fiind ridicate de la domiciliu, trimise în alte județe și exploatate la munci grele, fiindu-le interzise ori încălcate drepturi – astfel cum a suferit recurentul.
S-a solicitat luarea măsurilor legale și judecarea cauzei în lipsă.
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Recursul nu este fondat.
Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu respectarea legii, iar nu contrară acesteia, astfel cum sugerează recurentul reclamant.
Astfel, prin decizia nr.1358/2010 Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art.5 alin.1 lit.a) din Legea nr.221/2009 privind acordarea daunelor morale pentru suferințele create prin condamnarea politică, respectiv prin măsuri administrative cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar în perioada celor 45 zile de suspendare de drept a textului de lege susmenționat conform Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Parlamentul ori Guvernul nu au pus de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Pe cale de consecință – prevederile art.5 alin.1 lit.a) din Legea nr.221/2009 și-au încetat efectele juridice, nemaifiind o normă juridică viabilă care să constituie temeiul de drept al cererii privind acordarea daunelor morale solicitate în baza Legii nr.221/2009.
Curtea constată că recurentul își îndreaptă nemulțumirea legată de sentința primei instanțe, în fapt către legiuitor – acesta fiind însă Parlamentul, iar nu Curtea Constituțională, aceasta din urmă neadoptând legi, ci verificând constituționalitatea legilor adoptate de Parlament (ori de Guvern, după caz), respectiv interpretând normele legale prin raportarea la legea fundamentală în stat, fără a adăuga la actul normativ interpretat.
Iar judecătorul de la nivelul instanțelor nu are căderea decât să aplice legea și să respecte legea și deciziile Curții Constituționale care sunt opozabile „erga omnes”, și nu să sesizeze puterea legislativă pentru adoptarea ori îndreptarea actelor normative.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant B. C. împotriva sentinței civile nr.595/06.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și C. DE P. A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. A. M. G. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/3.12.2015
------------------------------------------
T.B-Secția a III-a – L.G.C.
| ← Anulare act. Decizia nr. 579/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 591/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
