Legea 10/2001. Decizia nr. 1270/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1270/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2015 în dosarul nr. 1270/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1270R
Ședința publică de la 11 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - S. T.
JUDECĂTOR - D. F.-B.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.908/20.07.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. N.-D., cauza având ca obiect „Legea nr.10/_”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata-reclamantă prin mandatar M. D. N., cu procură specială la fila 96 dosar fond, lipsind recurentul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că intimata-reclamantă a depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată recurentului-pârât.
Mandatarul intimatei-reclamante invederează că nu are cereri prealabile judecății. Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 13.05.2010 reclamantele Arlette Vogel și N. S. au chemat în judecată pe pârâtul M. București pentru anularea dispoziției nr._ din 18.03.2010, dată în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a imobilului situat în București, .. 19, Sector 2.
Prin sentința civilă nr. 908 din 20.07.2015 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis cererea reclamantei N. D. Santilhes, astfel cum a fost formulată; a anulat dispoziția nr._ din 18.03.2010 emisă de M. București prin Primarul General; a obligat pe pârât să emită o nouă decizie prin care să propună, în favoarea reclamantei, măsuri compensatorii, sub formă de puncte, conform Legii nr. 165/2013 pentru apartamentele ce au fost vândute din imobilul situat în București, .. 19, sector 2 și pentru teren, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză efectuat de expert C. M., a obligat pe pârât să restituie în natură apartamentul situat la demisolul Corpului A al imobilului menționat, inclusiv terenul aferent, astfel cum au fost identificate prin expertiză.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
„Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/01.06.1937 Gilberte S. Vogel și S. M. Vogel au cumpărat imobilul situat în București, .. 19, fost 31, compus din construcție cu subsol, parter și etaj cu toate anexele și îmbunătățirile, construcțiile instalațiile și împrejmuirile și teren în suprafață de 400(405) mp. În cartea funciară nr._/1940 imobilul a fost menționat ca fiind în proprietatea Vogel M. S. și Vogel S. Gilberte, născută Breyer având următoarea componență: 2 corpuri de case și teren în suprafață dde 410 mp. Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei se reține că reclamantele sunt descendentele proprietarilor imobilului. Totodată se mai reține din certificatul de calitate de moștenitor nr. 62 din 18.03.2012, că de pe urma defuncților Vogel S. S S. și Vogel Gilberte Breyer au rămas în calitate de moștenitoare Vogel Arlette Mariane și S. N..
La data de 14.07.2013 a decedat reclamanta Arlette Marianne Vogel, situație ce rezultă din certificatul de deces nr. 287/16.07.2013 iar conform actului nr._ YP/CC/LR din 05.11.2013 calitatea de moștenitoare a fost stabilită în favoarea reclamantei N. D. Vogel.
Din situația juridică se reține că imobilul a fost preluat de către stat în baza Decretului nr. 92/1950 conform matricolei nr. 325/1950. Prin notificarea nr._ din 07.07.2001, Vogel Arlette și Sentinhes N.- D. au solicitat restituirea în natură a imobilului, iar în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii prin despăgubiri. Prin dispoziția nr._/18.03.2010, notificarea a fost respinsă ca fiind nedovedită. De asemenea se mai reține că în condițiile Legii nr. 112/1995 au fost perfectate următoarele contracte de vânzare-cumpărare: nr. 32/25.09.1996 B. S.; nr. 178/30.09.1996, C. M.; nr. 2303/03.08.1999 S. T. iar locuința situată la demisolul imobilului este deținută de familia Dangu Ș. în baza contractului de închiriere nr.248 0531L/1999 a cărui valabilitate a fost prelungită în baza OG . nr. 44/2009.
Prin raportul de expertiză efectuat de expert C. M. răspunsul la obiecțiuni a fost identificat imobilul litigios, componența acestuia fiind cea descrisă de către expert. Potrivit disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali și testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite. Raportat la situația de fapt constatată, tribunalul apreciază că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare atât de pe urma părinților săi cât și de pe urma sorei sale Arlette Marianne Vogel, motiv pentru care se apreciază că se încadrează în prevederile legale anterior menționate. În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului, tribunalul apreciază că și acest aspect a fost dovedit conform art. 23 din Legea nr. 10/2001 având în vedere situația de fapt expusă raportat la actele de proprietate menționate.
Totodată se mai reține caracterul abuziv al preluării imobilului de către stat, Decretul nr. 92/1950 având acest caracter astfel cum a fost menționat de către legiuitor la art. 2 alin. 1 lit. a din legea nr. 10/2001. În consecință, tribunalul constată nelegalitatea deciziei nr._/18.03.2010, fiind dovedită atât calitatea de persoană îndreptățită, cât și dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, .. 19, sector 2 și totodată și caracterul abuziv al preluării acestuia în proprietatea statului, fapt pentru care se impune evitarea unei noi dispoziții. Referitor la natura măsurilor reparatorii, tribunalul constată că pentru apartamentele vândute în baza Legii nr. 12/1995 și terenul aferent acestora reclamanta beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent conform art. 7 alin. (12) din legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 1 din legea nr. 165/2013, măsuri reparatorii ce vor fi stabilite sub formă de puncte, ce urmează a fi stabilite conform procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 165/2013 și nu de către instanță. În ceea ce privește apartamentul de la demisolul corpului A al imobilului și terenul aferent acestuia de 48,06 mp astfel cum a fost identificat prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamante, tribunalul, având în vedere principiul prevalenței impusă de către legiuitor prin art. 7 alin. 1, din Legea 10/2001 coroborat cu art. 1 alin. 1 din legea nr. 165/2013 cât și faptul că acesta este liber, în sensul că nu a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995 și apreciază că se impune restituirea în natură.”
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General susținând că, deși instanța de judecată a reținut ca fiind dovedită calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituirea imobilului, actele avute în vedere de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 nu au dovedit calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la despăgubiri. De asemenea, în mod eronat a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu se poate stabili o culpă a Municipiului București în prezentul proces.
Recursul nu este fondat.
Deși recurentul a sugerat, în motivarea recursului, că notificarea reclamantei a fost respinsă în faza administrativă pentru că aceasta nu a depus la dosar toate actele necesare pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în baza legii speciale, actele fiind depuse ulterior, în faza judecării cauzei totuși, instanța observă că recurentul nu a indicat care sunt actele despre care acesta a susținut că au fost depuse tardiv sau numai la instanță de către reclamantă, astfel că, afirmația din motivele de recurs, făcută în scopul de a proba lipsa culpei Municipiului București pentru existența prezentului proces, a rămas nedovedită.
De aceea, recursul analizat în baza art. 3041 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat, instanța constatând inclusiv aplicarea corectă de către instanța de fond a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, în condițiile în care M. București a fost obligat numai la plata onorariului de expert a cărui reducere nici nu este posibilă (vezi art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă – 1865).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de recurs formulată de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.908/20.07.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. N.-D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. P.. S. T. D. F. B.
GREFIER
G.-M. V.
Red. RP
Tehnored. TI 2 ex
06.01.2016
Jud. fond I. I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 591/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 614/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
