Succesiune. Decizia nr. 988/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 988/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 988/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.988 R
Ședința publică din data de 15.10.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M. M.
JUDECĂTOR: D. M. G.
JUDECĂTOR: A. C. B.
GREFIER: D. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr.1822A din data de 22.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant HAȘCU I. G., cauza având, ca obiect, „succesiune; hotărâre care să țină loc de act autentic”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatul reclamant personal și asistat de avocat Z. M. C., cu împuternicire avocațială la fila 2 dosar fond, lipsind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului reclamant Hașcu I. G. solicită respingerea recursului, ca nefondat, având în vedere că S. Român are calitatea de a culege o succesiune vacantă, iar H.G. nr.1574/2003 Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul în fața instanțelor judecătorești. Or, în primul motiv de recurs promovat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice în 2014, s-a invocat chiar de către recurent mandatul special dat prin adresa nr._/2011, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi reținută.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, apărătorul intimatului reclamant arată că așa cum în mod corect au reținut atât instanța de fond, cât și cea de apel, potrivit art.85 din Legea nr.36/1995 și normelor de aplicare, bunurile imobile care provin din succesiuni fără moștenitori intră în patrimoniul statului după emiterea certificatelor de vacanță succesorală de către birourile notariale. Apreciază că nu se poate reține că legiuitorul a instituit o competență absolută și exclusivă în favoarea birourilor notariale cu privire la constatarea vacanței succesorale, întrucât prin pronunțarea unei astfel de soluții, reclamantul s-ar afla în imposibilitatea de a-și valorifica și a-și proba drepturile pe care le are asupra bunurilor care au aparținut celui care a decedat fără moștenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situația de a nu exista pârât în cauză, S. Român neavând un interes de a solicita un certificat de vacanță succesorală.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor recurate, ca fiind legale și temeinice, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 7.07.2011, sub nr._/299/2011, reclamanta H. I. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa constate vacanta succesorala de pe urma defunctului I. G., decedat la 4.04.2010 precum și calitatea de unic moștenitor a pârâtului și sa se pronunțe o hotărâre care sa țină loc de act de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în București, . având în vedere ca la data de 1.02.2010 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind acest imobil intre el și defunct.
Reclamanta și-a precizat acțiunea, solicitând chemarea în judecata în calitate de pârât a Statului Român, prin Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Prin sentința civilă nr._/13 septembrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ s-a admis cererea formulata de reclamant, s-a constatat existenta succesiunii vacante de pe urma defunctului I. G., calitatea de moștenitor a paratului, masa succesorala fiind compusa din imobil teren și construcție situate în București, . sector 1. S-a constatat intervenită vânzarea-cumpărarea imobilului situat în București, . sector 1, format din teren și construcție astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiza topo intocmit în cauza de doamna expert M. Cisman L. și raportul de expertiza în construcții întocmit în cauza de dl. expert T. Zoran, între I. G., în calitate de vânzător și reclamant, în calitate de cumpărător. Prezenta ține loc de act de vânzare-cumpărare. S-a luat act ca nu se solicita cheltuieli de judecata de reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că imobilul teren și construcție situat în București, ., sector 1 a fost proprietatea numiților I. G. și I. S., în temeiul actului de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 785/19.04.2002 de BNP T. E. L..
Conform certificatului de moștenitor nr.183/30.08.2006 emis de BNP Danacica M. D., de pe urma defunctei I. S. a rămas ca moștenitor I. G., acesta decedând la 4.04.2010 așa cum rezulta din certificatul de deces . nr._-f 5,6.
Potrivit prevederilor art.680 C.civ., astfel cum a fost modificat prin Decretul nr.73/1954, în lipsă de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului. Prin urmare, noțiunea de vacanță succesorală presupune trecerea în proprietatea statului a averii succesorale rămase de pe urma unei persoane decedată fără moștenitori legali și care, în lipsa acestora, nu a înțeles să instituie moștenitori testamentari, or, deși existând astfel de moștenitori, legali sau testamentari, aceștia nu au înțeles să își exercite dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 C.civ.
Vacanța succesorală se constată, potrivit prevederilor art.85 din Legea nr.36/1995, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, de către notarul public ce eliberează un certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii. Însă, astfel cum în mod constant s-a decis în literatura de specialitate și în practica judiciară, în lipsa unui certificat de vacanță succesorală eliberat de notarul public, constatarea unei succesiuni vacante și a componenței masei succesorale se poate face și în mod direct de către instanța judecătorească, la sesizarea persoanei interesate.
Conform înscrisului de la fila 36- eliberat de Camera Notarilor Publice, de pe urma defunctului I. Gheerghe, decedat la 4.04.2010 nu s-a dezbătut succesiunea iar din încheierea nr. 5/19.09.2012 a BNPA C. C.-L. și Solacolu R. I. rezulta ca sunt înregistrate declarații privind opțiunea succesorala și nici testamente/codicile/declarații de revocare a testamentului.
Instanța a constatat așadar vacanța succesorala de pe urma defunctului I. Ghoerghe, decedat la 4.04.2010, pârâtul fiind singurul moștenitor.
In ceea ce privește capătul 2 al acțiunii, instanța a reținut ca prin înscrisul intitulat contract de vânzare-cumpărare datat 1.02.2010, defunctul I. Ghoerghe, în calitate de vânzător, a vândut reclamantului, în calitate de cumpărător imobilul situat în București, . sector 1 compus din teren în suprafața de 486 mp și construcție – casa de locuit aflata pe teren formata din 2 camere, sala, bucătărie, marchiza cu 2 magazii și un wc în curte.
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de_ euro și a fost primit integral de vânzător la data încheierii contractului.
S-a stabilit sa se încheie contractul de vânzare-cumpărare în forma autentica la data de 30.04.2010, data pana la care vânzătorul se obliga sa obțină toate actele necesare.
În ceea ce privește natura actului juridic încheiat între reclamant și parat instanța reține că necesitatea formei autentice pentru înstrăinarea terenurilor, sub sancțiunea nulității vânzării a împiedicat transmiterea dreptului de proprietate în mod valabil de la vânzător la cumpărător, astfel încât actul încheiat de părți este apreciat de instanță în virtutea principiului conversiunii actelor juridice ca fiind în fapt un antecontract de vânzare-cumpărare, ce rezultă din faptul prevederii situației primirii prețului de către vânzător, act juridic prin care părțile și-au asumat o obligație de a face, adică de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege.
Antecontractul de vânzare-cumpărare dă naștere în sarcina părților la obligații de a face: ambele părți se obligă să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare-cumpărare.Neîndeplinirea obligației de către o parte îndreptățește pe cea care și-a executat obligațiile asumate să solicite, în temeiul art. 1021 Cod civil, fie executarea obligației, fie desființarea convenții, cu daune interese.
Coroborând înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei, cu declarațiile martorilor-care susțin intervenirea actului mai susmenționat, instanța a reținut că îndeplinirea obligației de către vânzător nu a mai fost posibila fata de decesul acestuia.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 1073 Cod Civil, respectiv art. 1077 Cod Civil, instanța a constatat ca între părți s-a încheiat la 1.02.2010 antecontractul de vânzare-cumpărare privind imobilul situat în București, ., sector 1, compus din teren și construcție, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiza topo întocmit în cauza de doamna expert M. Cisman L. și raportul de expertiza în construcții întocmit în cauza de dl expert T. Zoran între I. G. în calitate de vânzător și reclamant în calitate de cumpărător și a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru acest imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București .
Prin decizia civilă nr.156 A/07.02.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active în declararea apelului și a respins apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală de apelant, reținând că în litigiu a figurat în calitate de pârât S. Român, or cererea de apel este formulata în nume propriu de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Prin decizia civilă nr.1432/08.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Sectia a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie s-a admis recursul formulat de recurentul – pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut că, deși din cuprinsul cererii de apel rezultă, așa cum arată recurentul în cererea de recurs, că apelul a fost formulat în cauză de pârâtul din acțiunea precizată, S. R. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București la singurul termen de judecată stabilit de instanța de apel, la care pârâtul nu a fost prezent, conform mențiunilor din practicaua deciziei recurate, instanța de apel a citat în cauză în mod greșit (art. 298 C.proc.civ. rap. la art. 85 rap. la art. 107 și art. 88 pct. 4 C.proc.civ.) Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în nume propriu ca apelantă și pe S. R. prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București ca intimat-pârât și în consecință a admis greșit excepția lipsei calității procesuale active de a declara apel(art. 109 alin.1C.proc.civ.) pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București invocată de intimatul reclamant.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a III-A Civilă la data de 10.03.2015 sub nr. de dosar_ .
Prin decizia civilă nr. 1822 A/22.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a III -a Civilă, s-a respins apelul formulat de apelanta pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva sentinței civile nr._/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant H. I. G. și intimatul pârât S. Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele: Constatarea faptului ca o succesiune este vacanta se face, de regula, prin eliberarea unui certificat de vacanta succesorala de catre notarul public de la locul deschiderii mostenirii. În acest sens, art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notariala precizeaza ca „in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberand certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii”. Declararea vacantei succesorale se va face cu citarea de catre notar a autoritatii publice ce urmeaza a prelua succesiunea (art. 75 alin. 3 din Legea nr. 36/1995). P. la eliberarea certificatului de vacanta succesorala, notarul poate incredinta administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat cu incunostiintarea autoritatii publice care urmeaza sa preia succesiunea (art.73 alin.3 din Legea nr. 36/1995). Constatarea existentei succesiunii vacante și a componentei acesteia poate fi facuta insa și de catre instanta de judecata direct în cadrul procesului intentat de un tert succesiunii pentru stabilirea unui element pasiv al acesteia.
Vacanta succesorala poate fi constatata oricand, fara limita în timp, indiferent daca acesta se face de notar sau de instanta de judecata. Faptul că nu s-a eliberat un certificat de vacantă succesorală, nu este de natură a fundamenta necompetența generală a instanțelor, pentru constatarea existenței unei succesiuni vacante, instanța fiind sesizată prin cererea unei persoane care justifică un interes în condițiile în care organele financiare ale statului nu au înțeles să urmeze o procedură notarială. În consecință prima critică este neîntemeiată, în mod corect instanța constatând succesiunea vacantă. Referitor la cea de-a două critică, tribunalul a constatat, de asemenea că este neîntemeiată. Astfel, imobilul teren și construcție situat în București, ., sector 1 a fost proprietatea numiților I. G. și I. S., în temeiul actului de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 785/19.04.2002 de BNP T. E. L., iar conform certificatului de moștenitor nr.183/30.08.2006 emis de BNP Danacica M. D., de pe urma defunctei I. S. a rămas ca moștenitor I. G., acesta decedând la 4.04.2010 așa cum rezulta din certificatul de deces . nr._. Având în vedere că s-a constatat succesiunea vacantă de pe urma lui I. G., instanța de fond, în mod corect a stabilit că apelantul pârât are calitate procesuală pasivă, fiind succesorul ultimului proprietar, respectiv a lui I. G., cel care avea și calitatea de promitent-vânzător. Față de aceste considerente, Tribunalul a constatat că niciuna dintre critici nu este fondată, neexistând motive ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanța de apel, iar în raport de dispozițiile art. 297 C.pr.civ., apelul a fost respins, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul – pârât S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București . În motivarea recursului, recurentul pârât a invocat excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român, arătând că este adevărat că potrivit art.680 din Codul civil: “în lipsa de moștenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului”. Însă, potrivit art. 5 alin.8 din HG nr. 731/04.07.2007 privind aprobarea Normei Metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului: “În succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, declarațiile generale ale finanțelor publice județene sau a Municipiului București reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații și sunt citate de notarii publici în cadrul procedurii succerorale. Prin urmare, față de dispozițiile invocate anterior, în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, S. Român este reprezentat de direcțiile generale ale finanțelor publice județene, în speța de față de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București și nu de către Ministerul Finanțelor Publice. În măsura în care se va trece peste această excepție, recurentul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că, potrivit art. 2636 alin. 2 din Codul civil, „în cazul în care, conform legii aplicabile moștenirii, succesiunea este vacantă, bunurile situate sau, după caz, aflate pe teritoriul României, sunt preluate de S. Român în temeiul dispozițiilor legii române privitoare la atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante.” Pe de altă parte, Legea nr. 36/1995 prevede în art. 85, o procedură specială privind constatarea vacanței succesorale, la inițiativa reprezentantului statului, după expirarea termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, procedura ce se finalizează cu eliberarea certificatului de vacanță succesorală de către notarul public. Faptul că succesiunea unei persoane nu a fost dezbătută nu echivalează, din punct de vedere juridic, cu faptul că această succesiune este vacantă, de vreme ce, în virtutea legii, această stare de fapt se constată printr-un certificat de vacanță succesorală, care, într-adevăr, nu are efect constitutiv, ci numai declarativ, cu consecința că statul ar dobândi moștenirea chiar de la data deschiderii succesiunii defunctului. Cu alte cuvinte, deși statul ar dobândi moștenirea, ope legis, de la deschiderea succesiunii defunctului I. G., pentru a se produce un asemenea efect este obligatorie eliberarea unui certificat de vacanță succesorală de către notarul public, în procedura strict reglementată de lege, care să constate lipsa oricăror moștenitori legali sau testamentari. O soluție contrara ar duce la consecințe inadmisibile, respectiv s-ar accepta, pe cale de consecința, ideea ca, in acele situații in care nu a fost dezbătuta succesiunea defunctului din diverse motive, automat statul este moștenitor, procedura constatării vacanței succesorale de către notar devenind practic inutilă, aceasta reglementare legală rămânând fără aplicabilitate practică și fără conținut. În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii excepțiilor invocate, iar în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor expuse mai sus si a motivului de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C.pr. civ., Curtea constată ca recursul este nefondat, avand in vedere urmatoarele considerente:
Prin prima critica adusa hotararii recurentul pârât a invocat excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice, de reprezentant al Statului Român, motivat de faptul că în cauză, S. nu este reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice, ci prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti, conform art. 5 alin.8 din HG nr. 731/04.07.2007 privind aprobarea Normei Metodologice de aplicare a OG nr. 14/2007 .
Critica este în mod evident nefondată, în condițiile în care în cauză a figurat în calitate de pârât S. Român, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca urmare a precizării făcute în acest sens în primă instanță de reclamant.
În ceea ce privește cea de-a doua critica invocată, referitoare la faptul că, în mod gresit instanța de apel a apreciat acțiunea ca fiind admisibilă față de procedura prevazută de Lg. 36/1995, Curtea constată de asemenea că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele:
În fața notarului public, procedura de constatare a vacanței succesorale se desfașoară în condițiile art. 85 din Legea 36/1995, la cererea reprezentantului statului.
Potrivit acestui text legal, “în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, elibeâand certificat de vacanță succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a moștenirii.”
Această procedură este într-adevăr una necontencioasă, eliberarea certificatului de vacanță succesorală realizându-se de către notarul public, la cererea reprezentantului statului, deci când acesta intițiază un demers în acest sens.
Contrar celor invocate de recurentul pârât, Curtea apreciază însă că procedura specială notarială reglementată de art. 85 din Legea nr. 36/1995 pentru cazul vacanței succesorale nu este obligatorie pentru constatarea vacanței, deoarece în conditiile reglementării menționate, aceasta poate fi inaccesibilă reclamantului.
Astfel, nu se poate reține că legiuitorul a instituit o competență absolută și exclusivă în sarcina notarilor publici, cu privire la constatarea vacanței succesorale, întrucât, prin admiterea unei asemenea soluții, reclamantul ar fi pus în imposibilitate de a-și valorifica și proba drepturile pe care le pretinde asupra bunurilor ce au aparținut celui ce a decedat făra moștenitori legali sau testamentari, ajungându-se la situația de a nu exista pârât în cauză, S. Român neavând interes să solicite eliberarea unui certificat de vacanță succesorală.
Or, în lipsa interesului reprezentantului statului de a solicita constatarea vacanței succesorale, pot fi vatamate interesele unor persoane, care, fără să se pretindă moștenitori nu pot să reglementeze situația juridică a unor bunuri/creanțe pentru simplul motiv că statul, prin reprezentanții săi, nu depune diligențe în sensul constatării vacanței succesorale.
Pentru acest motiv, constatarea vacanței succesorale se poate face și pe cale judecătorească, în condițiile existenței unui interes al solicitantului, o soluție contrară aducând atingere înseși substanței dreptului pretins, și contravenind sub aspectul dreptului de acces liber la justiție dispozițiilor art. 21 din Constituția României, dar și art. 6 din CEDO, prevederi care fac parte din dreptul intern, având aplicabilitate directă, conform art. 11 si 20 din Constituție.
În cauza dedusa judecății, acest interes este justificat prin pretenția intimantului reclamant de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare cumpărare pentru imobilul în litigiu, interes ce justifică și calitatea procesuala activă si admisibilitatea promovării cererii de constatare a vacanței succesorale.
Pentru considerentele expuse mai sus, exercitând controlul judiciar în limitele criticilor formulate, conform art. 316 rap. la art. 295 alin. 1 C.pr. civ., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva deciziei civile nr. 1822A din data de 22.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Hașcu I. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. M. M. D. M. G. A. C. B.
GREFIER,
M. D.
Red. M.A.M.
Tehnored.T.I./PS-2 ex
Jud. apel: L. C.
I. N.
| ← Actiune in regres. Decizia nr. 468/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Hotărâre din 07-10-2015, Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
