Accesiune. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 485/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 485/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 485-A
Ședința publică de la 16.10.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelantul-pârât, R. C., precum și de apelanții-reclamanți, H. D., P. A., B. P. S., F. P. A., C. G. A., S. Ș. JOSEF (decedat) și continuat de moștenitorii acestuia, S. V., S. P., S. Ș., S. A., C. I. M., B. L. E., I. M., împotriva sentinței civile nr. 1915/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, precum și de apelanta-pârâtă, R. A. ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimatul-pârât, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
P. are ca obiect – accesiune imobiliară.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 18.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2015, 02.10.2015, 09.10.2015, 16.10.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1915/26.10.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins excepția nulității absolute a dispoziției nr. 397/03.10.2006 emisă de Primăria Snagov ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată restrânsă formulată de reclamanții-pârâți H. D., P. A., S. Ș. I., S. A., S. A., S. M. A., C. G. A., C. I. M., Barnardt L. E., F. P. A., B. P. S. și I. M., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant R. C. și cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și R. A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, a respins cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu pârâta RA PPS ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins cerere reconvențională formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și cu reclamanții-pârâți ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanții Hartstein D., P. A., B. P. S., F. P. A., C. G. A., S. Ș. I., S. A., S. M. A., C. I. M., B. L. E. și I. M. au depus la dosar în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod de procedură civilă, declarația autentificată sub nr. 602/03.05.2011 la BNP I. L. M., prin care au arătat că renunță la judecata primului capăt de cerere din dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, prin care au solicitat instanței să se constate calitatea lor de proprietari prin accesiune asupra construcțiilor respectiv Hotelul și Centrul de Perfecționare din . I., vila 72, fosta Vila C..
Renunțarea la judecata primului capăt de cerere este justificată de faptul că, pe parcursul soluționării litigiului, construcțiile denumite Hotelul și Centrul de Perfecționare, proprietatea pârâtului R. C. au fost și sunt lipsite de pază, fiind supuse degradării și vandalizării.
În prezent, clădirile denumite Hotelul și Centrul de Perfecționare au fost abandonate, lăsate fără pază, astfel încât proprietatea pârâtului R. C. este lipsită de valoare economică, fiind distrusă.
De aceea, s-a solicitat instanței exclusiv desființarea acestora întrucât nu mai pot fi considerate construcții, ci niște ruine.
Având în vedere renunțarea la judecata primului capăt de cerere, instanța a rămas învestită doar cu soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului reclamant să ridice construcțiile pe cheltuiala sa, iar în caz de refuz sa le permită reclamanților să ridice pe cheltuiala pârâtului.
În esență, motivarea acestei solicitări a fost în sensul că respectivele construcții au fost abandonate și nu au valoare economică.
Prin cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată la data de 28.05.2009, pârâtul reclamant a solicitat, în contradictoriu cu reclamanții pârâți și cu RAAPPS și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constate că are un drept de folosință asupra terenului, inclusiv drum de acces, trotuare, alei, iar, în subsidiar, să se dispună obligarea reclamanților pârâți la plata contravalorii de piață a construcțiilor – active comerciale stabilită la data la care reclamanților li s-ar recunoaște un drept de proprietate prin accesiune imobiliară și recunoașterea, în favoarea sa, a unui drept de retenție asupra construcțiilor - active comerciale, proprietatea pârâtului, până la achitarea integrală a contravalorii acestora.
Instanța a constatat că la data emiterii dispoziției, care constituie titlul reclamanților pârâți, pe teren existau deja construcțiile care fac obiectul litigiului.
Cu privire la această dispoziție, pârâtul - reclamant a invocat excepția nulității absolute, invocând motive de fond care converg spre ideea că terenul nu putea să le fie restituit în natură reclamanților - pârâți.
Cu privire la această excepție, Tribunalul a constatat că nu este fondată, întrucât vizează, în esență, constatarea nulității absolute a dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001. Or, o astfel de cerere trebuie formulată și soluționată în contradictoriu nu numai cu beneficiarii dispoziției, dar și cu emitentul, deoarece o eventuală nulitate nu se poate constata decât în contradictoriu cu toate părțile, inclusiv emitentul dispoziției. Pe de altă parte, prin raportare la motivele invocate, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi analizate prin invocarea unei excepții procesuale, ci ele trebuie numai pe calea unei acțiuni de drept comun de constatare a nulității absolute a dispoziției.
Urmare a acestei soluții referitoare la excepția nulității absolute a dispoziției de restituire nr. 397/3.10.2006 emise de Primăria Comunei Snagov, Tribunalul nu a mai luat în discuție excepția lipsei de interes în invocarea acestei excepții, invocată de reclamanții pârâți.
În ceea ce privește cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost restrânsă, având ca obiect obligarea pârâtului reclamant să ridice construcțiile pe cheltuiala sa, iar în caz de refuz sa le permită reclamanților să ridice pe cheltuiala pârâtului reclamant, Tribunalul a respins-o ca neîntemeiată.
Față de toate aspectele reținute anterior, tribunalul a apreciat că nu se poate reține reaua credință a pârâtului reclamant, astfel încât reclamanții pârâți nu pot cere ridicarea construcției, ci doar păstrarea acesteia prin invocarea accesiunii (cu obligarea acestora la dezdăunare).
În ceea ce privește cererea reconvențională, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei RA APPS la data de 21.06.2011, Tribunalul a respins cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu pârâta RA APPS, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței primei instanțe au formulat apel reclamanții Hartstein D., P. A., B. P. S., F. P. A., C. G. A., S. Ș. I., S. A., S. M. A., C. I. M., B. L. E. și I. M. și pârâții R. C. și R. A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat.
Apelanții – reclamanți susțin că instanța a reținut în mod greșit că imobilele proprietatea pârâtului sunt în funcțiune, în regim hotelier de 3* . În realitate imobilele nu au nicio dotare, nu au rețele de utilități în funcțiune (apă, gaz, electricitate) iar denumirile din acte de la nivelul anului 2008: „corp săli de conferințe și corp cazare" nu au nicio legătură cu starea lor actuală.
Așadar pârâtul reclamant R. C. este de rea-credință, motiv pentru care este conformă cu dispozițiile art. 494 alin.1-2 și alin 3, din vechiul cod civil opțiunea apelanților - reclamanți de a fi obligat acesta să procedeze la desființarea sau ridicarea pe propria lui cheltuială a construcțiilor.
În concluzie, apelanții - reclamanți solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată restrânsă, și obligarea pârâtului - reclamant R. C. să ridice construcțiile pe cheltuiala sa, iar, în caz de refuz, reclamanții - pârâți să fie abilitați să le ridice pe cheltuiala pârâtului - reclamant, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
La data de 24.02.2014 apelanții – reclamanți au depus la dosar o completare a motivelor de apel, prin care au solicitat, în principal, admiterea apelului, anularea sentinței civile nr.1915/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, precum și anularea tuturor actelor de procedură săvârșite de instanța de fond ulterior decesului reclamantei S. A., la data de 10.09.2011 și reținerea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art.297 alin.2 teza a II-a Cod de procedură civilă.
Apelantul – pârât R. C. a solicitat admiterea apelului său, modificarea sentinței nr.1915/26.10.2012 apelate și a încheierii din 11.06.2011, în sensul respingerii cererii reclamanților de modificare a cererii de chemare în judecată și a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei RA - APPS și schimbarea sentinței apelate, în parte, prin admiterea cererii reconvenționale; în principal, solicită obligarea reclamanților-pârâți la plata contravalorii actualizate a construcțiilor, stabilită la momentul exercitării efective a pretenției de „proprietar prin accesiune" de expertiza Meita V., respectiv la 319.965 euro la cursul de schimb euro/leu de la data plății și recunoașterea, în favoarea pârâtului, a unui drept de retenție asupra construcțiilor - active comerciale - până la achitarea integrală a contravalorii actualizate a acestora, menționată mai sus; în subsidiar, obligarea reclamanților la respectarea dreptului de folosință al pârâtului asupra terenului delimitat ca teren aferent și cale de acces prin anexa nr. 2 la raportul de expertiză Veriga C. „teren hașurat în roșu" (filele 666 - 681, dosar), cu consecința obligării pârâtului la plata către reclamanți a echivalentului lunar al dreptului de folosință asupra terenului în cuantum de 2.780 lei/lună (prin omologarea judiciară a expertizei Cașta M.).
Apelanta – pârâtă R. A. Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat arată că la termenul de judecată din data de 21.06.2011, RA APPS a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că imobilul a fost restituit foștilor proprietari conform Legii nr. 10/2001.
Prin încheierea pronunțată la aceeași dată, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a RA APPS, dar din eroare a omis să menționeze aceasta în dispozitivul sentinței civile nr. 1915/26.10.2012. Totodată, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant R. C., în contradictoriu cu RA APPS, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
RA APPS a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1915/26.10.2012 însă Tribunalul București a respins această cerere ca neîntemeiată, potrivit sentinței civile nr. 1621/13.09.2013.
Apreciază apelanta - pârâtă că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 281 ind. 3 Cod procedură civilă, în sensul că mențiunea privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a RA APPS ar fi trebuit menționată expres în dispozitivul sentinței atacate.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea apelului său și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 1915/26.10.2012.
Verificând legalitatea și temeinicia sentințelor apelate, Curtea a constatat că apelurile sunt fondate și le-a admis, în baza art.296 Cod de procedură civilă, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
În ședința publică de astăzi, atât apărătorul reclamanților, cât și cel al pârâtului R. C. au solicitat admiterea apelurilor, anularea sentințelor față de decesul reclamantei S. A..
Curtea a analizat apelurile prin prisma atitudinii procesuale a părților relevate în ședința publică de azi și raportat la prevederile art.41 alin.1 Cod de procedură civilă, art.7 din Decretul nr.31/1954 și art.105 Cod de procedură civilă.
Raporturile de drept procesual se derulează între titularii drepturilor ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății.
În conformitate cu dispozițiile art. 41 alin.(1) Cod de procedură civilă, poate să fie parte în judecată, orice persoană care are folosința drepturilor civile.
Aceasta presupune ca persoana respectivă să fie în viață atât la data sesizării instanței, dar și pe parcursul procesului, capacitatea de folosință presupunând tocmai îndeplinirea acestei cerințe.
Conform art. 7 alin.(1) din Decretul nr. 31/1954 (în vigoare la data introducerii acțiunii – 05.03.2009) capacitatea de folosință începe de la nașterea persoanei și încetează la moartea acesteia.
Capacitatea procesuală de folosință, constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, reprezintă aplicarea pe plan procesual a capacității civile și presupune ca partea din proces să fie în viață pe tot parcursul acestuia.
Sentința instanței de fond este lovită de nulitate raportat și la dispozițiile art. 243 alin. final Cod de procedură civilă, conform cărora, decesul părții împiedica pronunțarea hotărârii întrucât decesul a intervenit înainte de închiderea dezbaterilor.
În cazul în care una dintre părți era decedată la momentul închiderii dezbaterilor la prima instanță, sentința pronunțată de prima instanță, precum și toate actele de procedură săvârșite de instanță ulterior decesului părții sunt lovite de nulitate în condițiile art.105 alin.(2) din vechiul Cod de procedură civilă.
În acest context devin aplicabile dispozițiile art. 297 alin.(2) teza finală Cod de procedură civilă, în varianta aplicabilă în prezenta cauză, anterior modificării Codului prin Legea nr.202/2010, în vigoare din 26.11.2010, potrivit cărora "… și atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanță a judecat în fond, instanța de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată, va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Sentința civilă nr. 1915/26.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ este lovită de nulitate pentru pronunțarea în contradictoriu cu o persoană decedată, adică o persoană fără capacitate procesuală de folosință, respectiv cu reclamanta S. A. care a decedat pe parcursul soluționării cauzei la data de 10.09.2011, înainte de închiderea dezbaterilor la data de 14.09.2012, pronunțarea hotărârii fiind amânată de mai multe ori, până la data de 26.10.2012.
Astfel, potrivit înscrisurilor anexate de apelanții - reclamanți în copie certificată pentru conformitate cu originalul, de pe urma defunctei reclamante S. A. decedată la 10.09.2011, a rămas ca unică moștenitoare reclamanta S. M. A., în calitate de fiică, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 126/18.12.2012 eliberat de BNP S. I. - R., București ., ., sector 5.
La rândul său, reclamanta S. M. A. a decedat la data de 21.11.2012 și de pe urma acesteia a rămas ca unic moștenitor apelantul reclamant S. A. în calitate de unchi, potrivit certificatului de moștenitor nr. 130/20.12.2012 eliberat de același BNP.
Ca urmare, apelantul reclamant S. A. participă în proces atât în nume propriu cât și în calitate de continuator al reclamantelor decedate.
Este adevărat că dovada decesului reclamantei S. A. s-a făcut după pronunțarea sentinței civile nr.1621/2010, dar la data pronunțării sentinței civile nr.1915/26.10.2012, reclamanta era decedată. Nulitatea prevăzută de art.105 alin.2 Cod de procedură civilă operează în prezenta cauză și lovește toate actele de procedură săvârșite cu înfrângerea regulilor procesuale, astfel că apelurile au fost admise, a fost anulată sentința nr.1915/26.10.2012 și, pe cale de consecință, toate actele de procedură săvârșite subsecvent și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelanții - reclamanți H. D., P. A., B. P. S., F. P. A., C. G. A., S. Ș. JOSEF (decedat) și continuat de moștenitorii acestuia, S. V., S. P., S. Ș., S. A., C. I. M., B. L. E. și I. M., toți cu domiciliul ales în București, ., ., de apelantul – pârât R. C., domiciliat în București, ..35 A, ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1915/26.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ și de apelanta – pârâtă R. A. ADMINISTRAȚIA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în București, .-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1915/26.10.2012, pronunțată în același dosar de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5.
Anulează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță – Tribunalul București.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.10.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. F. P.
GREFIER
ĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
16 ex./22.10.2015
TB-S.4 – A.M.V.
| ← Cereri. Decizia nr. 409/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Sechestru judiciar. Decizia nr. 973/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
