Partaj judiciar. Decizia nr. 159/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 159/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 159/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.159-A
Ședința publică din 03.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul-revizuent M. M.-T.-D. împotriva sentinței civile nr.1110 din 21.05.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata M. F.-E. și A. T.-PRIMĂRIA NGREȘTI V..
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 27.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 03.04.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția IV-a Civilă la data de 12.08.2011- data poștei, revizuentul M. M. T. D. a chemat în judecată pe intimata M. F. E. solicitând instanței revizuirea sentinței civile nr.1566/14.10.1999 pronunțată de Tribunalul București în dosarul civil nr.1688/1999, în sensul anulării în parte a certificatului de moștenitor succesiv nr.72/28.05.1997, ieșirea din indiviziune asupra terenului ce a făcut obiectul titlului de proprietate nr.342/1992 ce s-a aflat în masa succesorală a defunctului M. Ulpiu T. și atribuirea în natură în favoarea revizuentului a cotei de 3/8 –_ mp din bunul imobil teren de 39.000 mp, iar intimatei cota de 5/8 reprezentând o suprafață de_ mp din același teren.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat ca prin sentința civilă nr.1566/14.10.1999 a Tribunalului București, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților din prezenta cauză asupra masei partajabile rămase de pe urma defunctului M. Ulpiu T., cu cota de 13/16 în favoarea intimatei și de 3/16 în favoarea revizuentului, fiind avut în vedere certificatul de moștenitor succesiv nr.72/28.05.1997, în care se menționează faptul că defunctul M. Ulpiu T. a dobândit inițial în proprietate terenul supus împărțelii în timpul căsătoriei, cu contribuția comună și egală a soției supraviețuitoare M. I., în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3041/685/29.07.1957 de fostul notariat de stat al Raionului Grivița Roșie.
Revizuentul a arătat că la data pronunțării sentinței menționate avea vârsta de 9 ani, fiind reprezentat în procedura de partaj de mama sa, care niciodată nu a avut acces real la toate documentele și informațiile deținute de rudele tatălui său.
Se arată că urmare a demersurilor făcute de revizuent, în data de 15.07.2011 a intrat în posesia unei copii a actului de vânzare autentificat sub nr.3041/685/29.07.1957, prin care bunicul său defunct M. Ulpiu T. a cumpărat terenul de 39.000 mp, retrocedat ulterior prin titlul de proprietate din anul 1992, act autentic care atestă că terenul supus împărțelii nu are calitatea de bun comun ci constituia bun propriu al defunctului, conform dispozițiilor art. 31 lit.b din codul familiei, prețul plătit provenind din suma obținută din vânzarea imobilelor moștenite de defunctul său bunic de la părinții săi, în . Cluj.
Revizuentul arată că actul autentificat sub nr.3041/685/29.07.1957 reprezintă un înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 c.pr.civ., motiv pentru care solicită revizuirea sentinței menționate.
La 23.04.2012 intimata M. F. E. a depus întâmpinare prin care a invocat tardivitatea cererii de revizuire, arătând că revizuentul a luat cunoștință de existența actului invocat la 28.05.1997, în cadrul dosarului nr.1168/1999, având ca obiect ieșire din indiviziune, unde actul a fost depus.
Intimata a invocat și excepția de inadmisibilitate a cererii, arătând că înscrisul invocat nu este nou în sensul art. 322 pct.5 c.pr.civ., acesta aflându-se în dosarele notariale, nefiind reținut de partea potrivnică. În plus s-a arătat că nu se poate avea în vedere starea de minoritate a revizuentului, acesta fiind reprezentat atât de mamă, dar și prin numirea unui tutore desemnat de Consiliul Local al Primăriei orașului Negrești, jud. V..
S-a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiunea cererii de anulare a certificatului de moștenitor, menționându-se incidența termenului de prescripție de 3 ani, ce începe să curgă de la data emiterii certificatului de moștenitor.
Prin sentința civilă nr.1110/21.05.2012 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins excepția tardivității cererii de revizuire, ca neîntemeiată, a admis excepția inadmisibilității și, pe cale de consecință a respins, ca inadmisibilă cererea de revizuire a sentinței civile nr.1566/14.10.1999 a Tribunalului București, formulată de revizuentul M. M. T. D. în contradictoriu cu intimata M. F. E., a obligat revizuentul să plătească intimatei 2186 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând totodată cererea revizuentului privind cheltuielile de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1566/14.10.1999 pronunțată în dosarul nr.1168/1999 s-a dispus ieșirea din indiviziune a coproprietarilor M. F. E. și M. M. T. D., reprezentat de mama sa M. L. și de autoritatea T. a Primăriei orașului Negrești, jud. V., cu privire la masa succesorală compusă din teren în suprafață de 3,9 ha extravilan și 50 mp intravilan situat în . în titlul de proprietate nr.342/1992, atribuirea realizându-se în natură, conform cotelor de 13/16, respectiv 3/16.
Cu privire la excepția de tardivitate, tribunalul a respins excepția, reținând că în conformitate cu dispozițiile art.324 alin.1 pct.4 c.pr.civ., cererea de revizuire se formulează în termen de 1 lună de la data descoperirii înscrisului. În condițiile în care cererea de revizuire a fost depusă la 12.08.2011 (data poștei), iar înscrisul a fost obținut de revizuent la 15.07.2011, tribunalul a reținut că aceasta a fost depusă cu respectarea termenului de o lună, fiind respinse susținerile intimatei potrivit cu care revizuentul cunoaște înscrisul din cadrul dosarului nr.1168/1999, întrucât din verificarea actelor acestui dosar s-a constat că acesta nu a fost depus în cadrul probatoriilor, făcându-se referire la el numai în cuprinsul certificatului de moștenitor nr.72/1997.
Tribunalul a reținut ca fiind întemeiată excepția de inadmisibilitate invocată de intimată prin întâmpinare, întrucât cererea de revizuire nu întrunește condițiile prevăzute de art.322 pct.5 teza I Cod procedură civilă.
Revizuentul nu a fost în situația de a nu putea administra acest înscris din cauza faptului că ar fi fost reținut de intimată sau că ar fi fost împiedicat de o împrejurarea mai presus de voința sa.
În această privință, din analiza actelor dosarului nr.1168/1999 s-a constatat că în cuprinsul acestuia se regăsește certificatul de moștenitor succesiv nr. 72/28.05.1997, în care este menționat chiar înscrisul invocat de revizuent ca fiind nou. În plus, se observă că deși revizuentul fusese reprezentat de mama sa, cât și de A. T. a Primăriei orașului Negrești, jud. V., în acea cauză nu s-a solicitat administrarea probei cu acest înscris.
D. fiind caracterul autentic al acestuia și faptul că a fost menționat în cuprinsul certificatului de moștenitor, rezultă că acesta putea fi procurat fie de la instituția ce avea în păstrare la acel moment actele autentificate în anul 1957, fie de la biroul notarial în fața căruia s-a dezbătut succesiunea de pe urma defuncților M. Ulpiu T. și M. D. - M., finalizată prin emiterea certificatului de moștenitor anterior menționat.
În plus, revizuentul nu a dovedit că înscrisul invocat ar fi fost reținut de partea potrivnică.
Nu în ultimul rând, tribunalul a arătat că, în această privință, este irelevant faptul că revizuentul era minor, lipsit de capacitate de exercițiu, la data pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită azi, în condițiile în care acesta a beneficiat de reprezentare legală din partea mamei sale, ale cărei acte au fost încuviințate și de autoritatea tutelară.
Tribunalul a reținut că nu este îndeplinită nici condiția referitoare la caracterul determinant al înscrisului.
Relevant în acest sens este faptul că cererea de ieșire din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctului M. Ulpiu T. a avut în vedere moștenitorii, cotele acestora de coproprietate și masa partajabilă, astfel cum acestea au fost stabilite prin certificatul de moștenitor nr.72/1997.
La acel moment certificatul de moștenitor nu a fost contestat, astfel încât instanța a avut în vedere cotele succesorale astfel cum acestea au fost stabilite în cadrul procedurii succesorale notariale.
Actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3041/685/29.07.1957 ar fi prezentat relevanță numai pentru stabilirea cotelor succesorale, revizuentul susținând că terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul legii nr.18/1991 (concretizat prin emiterea titlului de proprietate nr.342/1992), fusese dobândit de bunicul său ca bun propriu, iar nu ca bun comun.
Or, în condițiile în care singurul act juridic ce a stabilit cotele succesorale, reprezentat de certificatul de moștenitor nr.72/1997, nu a fost contestat la momentul formulării cererii de ieșire din indiviziune, se impune concluzia că înscrisul invocat de revizuent nu întrunește nici condiția caracterului determinant al acestuia.
Celelalte două condiții, ca înscrisul să nu fi folosit în dosarul nr.1168/1999 și cea referitoare la existența înscrisului la momentul pronunțării hotărârii, sunt îndeplinite, însă față de caracterul cumulativ al condițiilor inițial enumerate, se impune concluzia că cererea formulată este inadmisibilă.
Totodată, tribunalul a constatat inadmisibilă și cererea de anularea a certificatului de moștenitor, formulată în cadrul cererii de revizuire.
În această privință tribunalul a arătat că revizuirea este o cale de atac extraordinară, menită să înlăture greșelile de fapt săvârșite cu ocazia pronunțării unei hotărâri. Însă, este esențial de arătat că, inclusiv în ipoteza în care cererea de revizuire ar fi găsită admisibilă și întemeiată, reluarea judecății s-ar relua în limitele cererilor formulate de părți până la momentul pronunțării hotărârii atacate cu cerere de revizuire.
Pe cale de consecință, este inadmisibil ca în calea de atac a revizuirii să se completeze sau se adauge la cererile ce au fost soluționate prin hotărârea revizuită. Aceasta este și situația cererii formulate de revizuent, prin care acesta solicită anularea certificatului de moștenitor nr.72/1997, fără ca o astfel de cerere să fi fost soluționată prin sentința civilă nr.1566/1999.
Reținând culpa procesuală a revizuentului, în conformitate cu dispozițiile art.274 C.p.c., tribunalul l-a obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 2186 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar. Pe cale de consecință, a fost respinsă cererea revizuentului privind acordarea cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei la data de 23.07.2012 a declarat recurs, revizuientul M. M. T. D. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 21.08.2012.
În motivarea recursului său, recurentul – revizuient a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că actul nu întrunește condițiile obligatorii privind noutatea, împrejurarea ca înscrisul să nu fi putut fi produs în cadrul procesului în care s-a pronunțat hotărârea atacată, precum și privind caracterul determinant al acestuia.
Cu privire la noutatea înscrisului prezentat de recurent în susținerea cererii de revizuire arată că înscrisul act de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3041/685/29.07.1957 prin care bunicul său după tată a cumpărat suprafața totală de_ mp teren situat în București, .-46 (fost nr.4), a fost permanent reținut și ascuns în posesia intimatei și a rudelor din partea tatălui său, atitudine alimentată și de faptul că dispariția tatălui său (pre-decedat la data reglementării juridice a moștenirii rămase pe urma bunicului) a fost urmată de o alterare exacerbată (pe aceleași considerente exclusiv materiale) a relațiilor dintre acestea din urmă și mama recurentului, în a cărei responsabilitate exclusivă de creștere și educare a rămas după dispariția tatălui.
Acest înscris, despre a cărei existență și conținut - conform rezoluției biroului notarial – recurentul a aflat abia la data de 15 iulie 2011, cât și celelalte acte doveditoare ale succesiunii, nu au fost niciodată puse la dispoziția revizuientului și a mamei sale nouă spre luare la cunoștință, fiind cu abilitate ascunse atât la notariat cât și mai ales, în cadrul dosarului civil nr.1168/1999 al Tribunalului București.
În acest sens arată că în cadrul dosarului civil nr. 1168/1999 al Tribunalului București nu există și nici nu au existat vreodată consemnate existența fizică a înscrisului nou invocat ori vreo urmă a acestuia și nici documentația notarială conținând un asemenea înscris. Nici în procesul de deliberare al instanței și mai mult, nici în considerentele sentinței civile supusă revizuirii nu se face nici o referire la acest înscris, fiind valorificat în mod exclusiv doar dreptul de proprietate consfințit prin Titlul de proprietate nr.342/1992.
De asemenea, simpla mențiune a acestui act efectuată în cuprinsul actului autentic Certificat de Moștenitor succesiv nr.72/28.05.1997 de către BNP F. B. - privind istoricul dobândirii de către bunicul său a imobilului respectiv, nu constituie defel o împrejurare de natură a anihila caracterul de noutate al actului, mai ales în condițiile în care se presupune că exclusiv intimata în a cărei posesie se afla înscrisul l-a pus la dispoziția notarului, iar procedura juridică de emitere a respectivului certificat emana un caracter oficial deplin și o prezumție aparentă de legalitate neîndoielnică privind modul de împărțirea moștenirii.
În ceea ce privește condiția legală ca înscrisul să nu fi putut fi produs de recurent în cadrul procesului în care s-a pronunțat hotărârea datorita reținerii acestuia de către partea adversă, transpare ca evident interesul intimatei ca descendent direct al defunctului (în posesia exclusivă a căreia s-a aflat permanent înscrisul act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3041/685/29.07.1957) de a ascunde cu premeditare existența și mai ales conținutul actului, având în vedere consecințele juridice certe și directe acționând nefavorabil asupra intereselor acesteia, în sensul diminuării justificate a drepturilor sale succesorale de pe urma defunctului M. Ulpiu T., bunicul său patern și respectiv tatăl intimatei.
Acesta este singurul motiv pentru care mama sa M. M. L., în calitatea ei de părinte și curator al recurentului la data judecării dosarului civil nr.1168/1999 al Tribunalului București, a fost susținut împiedicată să ia cunoștință despre existența actului în discuție și despre conținutul acestuia, implicit să procedeze în mod onest și în cadru procesual la protejarea drepturilor derivând din calitatea sa de moștenitor venind la succesiunea bunicului său M. Ulpiu T..
Cu privire la caracterul determinant al înscrisului nou invocat, solicită a se avea vedere poziția expres manifestată în cuprinsul actului de către defunctul M. Ulpiu T., care a înțeles să precizeze în dorința de a înlătura orice echivoc cu privire la natura juridică a bunului imobil cumpărat, faptul că "suma de_ lei reprezentând preț pe care vânzătorii l-au primit în întregime de la cumpărător în anul 1956, sumă provenită din vânzarea imobilelor moștenite de recurentul - cumpărător de la părinții săi, în .. Cluj".
Din moment ce defunctul a înțeles ca prin această declarație cuprinsă în conținutul unui act autentic să se delimiteze expres de orice echivoc privind caracterul juridic de bun propriu al imobilului teren cumpărat, și implicit de orice apartenență a bunului la masa bunurilor comune, indicând explicit sursa fondurilor constituind preț al tranzacției ca fiind moștenire primită de la părinții săi (și care constituie de asemenea bun propriu conform art.31 lit.b din Codul familiei aplicabil la acea dată), rezultă fără dubiu faptul că dimpotrivă, plasarea oneroasă a acestui imobil în sfera bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei defunctului cu soția sa M. I. a constituit un abuz de natură a vicia insurmontabil interesele recurentului concomitent cu majorarea artificială și fără temei a drepturilor succesorale ale pârâtei, consecințe ce nu pot fi reparate decât pe calea legală a unei acțiuni în revizuire.
Solicită de asemenea să se constate că însăși mențiunea biroului notarial precum că "defunctul a dobândit terenurile prin cumpărare (. ..) în timpul căsătoriei, cu contribuția comună și egală a soției supraviețuitoare M. I." a instituit în mod abuziv o premisă juridică falsă privind caracterul de bun comun și cu totul eronată față de natura juridică reală - aceea de bun propriu al defunctului, ceea ce a generat consecințe juridice de natură a-i afecta grav interesele și drepturile legitime.
Concret, recurentul în loc să beneficieze de o cotă legală de 3/8 din masa succesorală reprezentată din terenul în discuție ca efect al atribuirii unei false apartenențe la masa bunurilor comune i s-a atribuit o cotă de doar 3/16 din bun, cotă viciată în mod cu totul interesat chiar de către intimată prin ascunderea actului atestând adevărata natură juridică a bunului, respectiv aceea de bun propriu al defunctului M. Ulpiu T..
Transpus în fapt, caracterul determinant al înscrisului rezidă neechivoc din împrejurarea că, față de împărțeala dispusă prin hotărâre a cărei revizuire o solicită, situația juridică a împărțelii imobilului rămas de pe urma bunicului său ar fi trebuit să fie următoarea:
- recurentul M. M. - T. - D. cu o cotă de 3/8 (iar nu 3/16) tradusă printr-o suprafață de_ mp din bunul imobil - teren de_ mp extravilan cuprins în Titlul de proprietate nr.342/27.07.1992 emis pe numele autorului lor - defunct;
- intimata M. F. - E. cu o cotă de 5/8 (iar nu 13/16) reprezentând o suprafață de_ mp din bunul imobil - teren sus-menționat constituind masa succesorală de partajat.
Se poate lesne observa grava eroare judiciară determinată de împrejurarea juridică falsă și necunoscută instanței ce a soluționat dosarul civil nr.1168/1999, împrejurare necunoscută și recurentului și imposibil de determinat și valorificat prin mijloace oneste și eficiente la data pronunțării sentinței civile nr. 1566/14.10.1999.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și pe fondul cauzei admiterea cererii de revizuire a sentinței civile nr.1566/14.10.1999 pronunțată de Tribunalul București în soluționarea dosarului civil nr.1168/1999, cu obiect ieșire din indiviziune și implicit atribuirea în natură în favoarea părților din prezenta cauză, a următoarelor cote din terenul reprezentând masa succesorală rămasă de pe urma defunctului M. ULPIU T., respectiv:
- recurentul M. M. - T. - D. o cotă de 3/8, iar intimatei M. F. - ELISABET A o cotă de 5/8 din masa succesorală de partajat, cu cheltuieli de judecată.
La data de 26.10.2012, intimata M. F. E. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât înscrisul nou invocat de revizuient nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
În motivarea întâmpinării se arată că înscrisul invocat de reclamant a fost permanent la dispoziția dosarului notarial, împreună cu titlul de proprietate și toate actele de stare civilă, existând în dosarele succesorale nr.32 și nr.33/1997 în care s-a dezbătut succesiunea tatălui reclamantului.
Referitor la nemenționarea acestui act în considerentele hotărârii de ieșire din indiviziune, recurentul ignora care a fost obiectul acestui dosar, uitând se pare ca instanța prin hotărârea nr.1566/14.10.1999 a dispus doar ieșirea din indiviziune conform certificatului de moștenitor succesiv nr.72/28.05.1997, certificat care stabilise cotele ce reveneau fiecărui moștenitor în parte.
Acest certificat nu făcuse obiectul vreunui litigiu, nefiind niciodată contestat de către recurent, astfel încât, având în vedere atât valabilitatea certificatului de moștenitor cât și accepțiunea pârâtului din acea cauză (recurentul de față), care nu a solicitat nici o proba, nefăcând opoziție celor solicitate în respectiva cauză, instanța a dispus simplu ieșirea din indiviziune conform cotelor stabilite prin certificatul de moștenitor nr.72/1997.
Referitor la motivul de recurs privind caracterul determinant al înscrisului, arată că „înscrisul nou” reprezentat de actul de vânzare - cumpărare nr.3041/685/29.07.1957, ar fi avut importanță în stabilirea cotelor succesorale, cote succesorale stabilite prin certificatul de moștenitor nr.72/1997, iar nu în cererea de ieșire din indiviziune în care instanța a avut în vedere moștenitorii și cotele succesorale stabilite prin certificatul de moștenitor nr.72/1997 necontestat de revizuient.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
În ședința publică din 18.06.2013 s-a dispus suspendarea judecării recursului conform art.244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr._/301/2013 al Judecătoriei sectorului 3 București .
Cauza a fost repusă pe rol în ședința publică din 30.01.2015, termen la care a fost pusă în discuția părților și calificarea căii de atac invocată din oficiu de către Curte încă de la termenul din 09.04.2013.
Prin încheierea de ședință din 30.01.2015, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art.328 alin-1 Cod procedură civilă cu referire la art.282 alin.1 Cod procedură civilă a calificat calea de atac exercitată în cauză ca fiind apel.
Examinând sentința civilă apelată în limitele devoluțiunii stabilite prin cererea de apel, Curtea reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinara de atac, de retractare, care se poate exercita numai împotriva hotărârii definitive, în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.
Art.322 pct.5 teza I Cod procedură civilă prevede ca revizuirea unei hotărâri poate interveni în cazul în care, după darea unei hotărâri, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea interesata sa prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacata; înscrisul sa aibă forța probanta prin el însuși, fără sa fie nevoie de a fi confirmat prin alte mijloace de proba; înscrisul sa fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul sa nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru ca a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul ca, daca ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Din analiza acestor condiții de admisibilitate, rezulta ca sfera de aplicare a revizuirii pentru înscrisuri noi este foarte limitata.
În speță, se reține ca "înscrisul" nou invocat de revizuient, respectiv contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3041/685/29.07.1957 prin care defunctul său bunic M. Ulpiu T. – a cumpărat terenul de 39.000 mp. ce face obiectul partajului judiciar, nu întrunește condițiile prevăzute de art.322 pct.5 Cod procedură civilă.
Astfel nu se poate susține că înscrisul sus arătat a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat datorită unei împrejurări mai presus de voința părților, în condițiile în care, respectivul înscris este menționat în cuprinsul certificatului de moștenitor succesiv nr.72/28.05.1997 (file 13 dosar nr._/1997 al Judecătoriei sectorului 3 București), în baza căruia s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
Așa cum în mod corect reține instanța de fond, dat fiind caracterul autentic al înscrisului invocat și faptul că a fost menționat în cuprinsul certificatului de moștenitor, în baza căruia s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin hotărâre judecătorească a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, Curtea apreciază că nu este îndeplinită cerința privind imposibilitatea de invocare a înscrisului.
Aceasta întrucât, legiuitorul nu impune ca doar revizuientul să fie în măsură să prezinte înscrisul respectiv, ci tuturor părților litigante, or, în cauză respectivul contract nu a fost invocat de niciuna dintre părți, deci nu a existat o imposibilitate obiectivă, nici datorită conduitei pârâtei și nici unei împrejurări mai presus de voința părților.
Faptul că apelantul – revizuient era minor la data soluționării cauzei finalizată cu hotărârea judecătorească a cărei revizuire se invocă nu poate constitui o împrejurare de forță majoră în sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât, pe parcursul procesului de partaj apelantul – revizuient a fost reprezentat atât de mama sa cât și de A. T. a Primăriei orașului Negrești, județ V..
Pe de altă parte, înscrisul invocat de apelantul revizuient nu întrunește condiția de „înscris doveditor” în sensul dispozițiilor art.322 pct.5 Cod procedură civilă, nedeterminând o altă soluție decât cea pronunțată de către instanță în condițiile în care cererea de ieșire din indiviziune a avut în vedere masa succesorală, calitate de moștenitori și cotele succesorale, astfel cum au fost stabilite prin certificatul de moștenitor nr.72/1997.
Nefiind contestat certificatul de moștenitor nr.72/1997 în cauza ce a avut ca obiect ieșirea din indiviziune a părților, înscrisul nou invocat de către apelantul – revizuient cu privire la calitatea de bun propriu a unui teren înscris în masa succesorală nu putea conduce la o altă soluție decât cea pronunțată de către instanța investită cu soluționarea cererii de ieșire din indiviziune.
Curtea reține că, în cadrul cererii de revizuire, revizuientului îi incumbă dovada, alternativ, fie a conduitei obstrucționiste a adversarului, conduită de natură a nu-i fi permis să intre în posesia înscrisului pe durata soluționării procesului în fond, fie a unei împrejurări cu același impact, ivită mai presus de voința atât a revizuientului, cât și a intimatului.
În speță, apelantul – revizuient nu a făcut o asemenea dovadă, limitându-se ca în motivarea cererii să afirme că era minor la data soluționării cererii având ca obiect ieșire din indiviziune.
O asemenea susținere nu poate fi primită în combaterea excepției inadmisibilității cererii de revizuire în condițiile în care revizuientul a fost reprezentat legal de mama sa, potrivit art.46 Cod procedură civilă de la 1865 cu referire la art.11 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice.
Mai mult, Curtea apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire nici din perspectiva jurisprudenței C.E.D.O. care impune ca desființarea unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat sa nu poată interveni decât pentru "defecte fundamentale" ale hotărârii, care au devenit cunoscute instanței, numai după terminarea procesului. Dreptul la un proces echitabil în fata unei instanțe, astfel cum este garantat la art.6 din Convenție trebuie interpretat în lumina preambulului la Convenție, ale cărui dispoziții relevante afirmă că statul de drept face parte din patrimoniul comun al statelor contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept este principiul certitudinii juridice, care impune printre altele ca, atunci când instanțele pronunță o hotărâre irevocabila, decizia acestora sa nu fie contestata (hotărârea Brumarescu împotriva României, 28 octombrie 1999.
Acest principiu subliniază faptul ca niciuna din parți nu are dreptul de a solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o reaudiere și o nouă decizie într-o cauza, revizuirea neputând fi tratată ca un apel deghizat. Îndepărtarea de la principiul respectiv este justificata doar când este impusa de circumstanțe cu caracter substanțial și convingător (cauza S. P. împotriva României nr.8727/03, hotărârea din 7.10.2009).
În jurisprudența CEDO s-a reținut în mod constant ca revizuirea unei hotărâri irevocabile poate interveni numai pentru un "defect fundamental", care a devenit cunoscut numai după terminarea procesului, în situația în care el este/devine cunoscut în cursul procesului, atunci părțile au la îndemâna căile ordinare de atac (cauza P. S. contra României, hotărâre publicata).
În concluzie, constatând că nu s-a făcut dovada existenței unui defect fundamental la momentul soluționării cererii de ieșire din indiviziune pe de o parte, iar pe de altă parte, reținând că înscrisul invocat de către apelantul – revizuient nu întrunește cumulativ condițiile unui „înscris nou”, în sensul art.322 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, motiv pentru care, în baza art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-revizuent M. M.-T.-D. cu domiciliul în IAȘI, ., nr.36 - 34, ., ..2, . împotriva sentinței civile nr.1110 din 21.05.2012, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata M. F.-E. cu domiciliul în București, ..6, ., ., sector 3 și A. T.-PRIMĂRIA NGREȘTI V. cu sediul în localitatea Negrești, județ V..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.M.C.
Tehnored.C.S.
Ex.5/2015
T.B.Secția a IV-a Civilă – A.P.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 402/2015. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 414/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
