Revendicare imobiliară. Decizia nr. 402/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 402/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 402/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.402
Ședința publică de la 30.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - FĂNELADUMITRACHE
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă E. L.-M.-JEANE, împotriva deciziei civile nr.101 A din 01.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. G. și D. T..
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pricina a fost suspendată la data de 09.03.2013, pentru lipsa nejustificată a părților, în baza dispozițiilor art.242 pct.2 din Codul de procedură civilă. La data de 05.02.2015, din oficiu, instanța a repus pe rol cauza în vederea discutării perimării, acordând termen la 30.03.2015.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, față de împrejurarea că pricina a rămas în nelucrare mai mult de un an de la data suspendării, respectiv de la data de 09.03.2013, având în vedere dispozițiile art.248 Cod procedură civilă și art.254 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București la data de 10.11.2010, sub nr._, reclamanta E. L. M.-JEANE a chemat în judecată pe pârâții D. G. și D. T., solicitând obligarea pârâților de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr.12 situat în imobilul din București, . A (fost 97), ., sector 3, compus din 3 camere și dependințe, în suprafață utilă de 53,34 m.p. și terenul aferent acestui apartament, în suprafață de 15,52 m.p.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut, în esență, că întregul imobil din care face parte apartamentul revendicat a fost proprietatea autorului său, T. D., a fost trecut în mod abuziv în patrimoniul statului, iar după apariția Legii nr.10/2001, a formulat notificare, prin care a solicitat restituirea acestuia.
Prin deciziile nr.9039 și nr.9040/7.11.2007, Primăria Municipiului București a admis notificarea reclamantei pentru apartamentele din imobil, care nu fusese înstrăinate chiriașilor în baza Legii nr.112/1995, dar a respins cererea de restituire pentru apartamentele înstrăinate în baza acestei legi, inclusiv pentru apartamentul în litigiu.
Reclamanta a solicitat instanței să constate că titlul său de proprietate este preferabil, în raport cu titlul de proprietate invocat de pârâți, reprezentat de un contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995, la o dată la care notificarea formulată de fostul proprietar nu fusese încă soluționată.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.480 și 481 C.civ., art.44 din Constituția România și Convenția Europeană a Drepturilor Omului .
Prin sentința civilă nr.6858/5.10.2011, Judecătoria Sectorului 4 București a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile Legii speciale nr.10/2001 și ale Deciziei nr.33/2008, iar potrivit acestora, titlul pârâților este preferabil, comparativ cu titlul reclamantei. S-a apreciat că o astfel de soluție nu aduce atingere jurisprudenței C.E.D.O. și nici dispoz.art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție, deoarece reclamanta nu are un bun în sensul Convenției, care să se bucure de protecția juridică oferită de acest articol.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta E. L. M.-JEANE, iar prin decizia civilă nr.101/A/01.02.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență că, în mod corect prima instanță a aplicat în cauză dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.33/2008 și dispozițiile Legii nr.10/2001, în aplicarea principiului general de drept, potrivit căruia specialia generalibus derogant, iar în aplicarea dispozițiilor deciziei anterior menționate, a concluzionat că reclamanta nu are un bun în sensul Convenției, care să se bucure de protecția art.1 din Protocolul nr.1 și care să justifice admiterea acțiunii de revendicare.
Și împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.
Prin motivele de recurs, s-a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au pronunțat hotărârile în cauză cu interpretarea și aplicarea legii, fără să observe că nu există în Legea nr.10/2001 o dispoziție care să condiționeze admiterea unei acțiuni de revendicare întemeiată pe dreptul comun, de obținerea în prealabil a unei hotărâri de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de chiriași în baza Legii nr.112/1995.
În opinia recurentei, o astfel de soluție echivalează, de fapt, cu respingerea cererii de revendicare ca inadmisibilă, fiind în mod evident nelegală, inclusiv pentru încălcarea dispozițiilor internaționale privind dreptul la un recurs efectiv.
În continuare, a arătat că nu a avut cunoștință despre existența contractului de vânzare-cumpărare al pârâților, decât după împlinirea termenului de prescripție, iar instanțele ar fi trebuit să constate, față de probele administrate în cauză, că titlul său de proprietate este singurul valabil și preferabil în raport cu titlul invocat de pârâți.
La termenul de judecată din data de 09.09.2013, Curtea a dispus, în baza art.242 pct.2 Cod procedură civilă, suspendarea judecării recursului, având în vedere că părțile, legal citate pentru acest termen, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea acesteia în lipsă.
La data de 05.02.2015, Curtea a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen la data de 30.03.2015, cu citarea părților, cu această mențiune.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Curtea reține că este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În conformitate cu art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.
În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii, timp în care niciuna din părțile din proces nu a solicitat repunerea pe rol a recursului și că, în această perioadă, nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Curtea, în temeiul art.248 și următoarele Cod procedură civilă, va constata perimată cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă E. L.-M.-JEANE, împotriva deciziei civile nr.101 A din 01.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți D. G. și D. T..
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 30.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
F. D.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./28.04.2015
----------------------------------------
T.B-Secția a V-a – S.G.N.
- M.G.
Jud.Sector 4 – G.L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 375/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 159/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
