Obligaţie de a face. Decizia nr. 991/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 991/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 991/2015

Dosar nr._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR.991

Ședința publică din 30.09.2015

Curtea constituită din:

Președinte - A. D. T.

Judecător - M. G. R.

Judecător - A. P. B.

Grefier - E. C.

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă S.C. B. B. Corporation S.R.L., împotriva deciziei civile nr.325 din 12.03.2007, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V–a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Asociația de proprietari Calea Griviței nr.172 și cu intimații intervenienți C. L., C. M. și L. G..

P. are ca obiect acțiune civilă pentru obligația de a face.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Nanculescu A. în calitate de reprezentant al intimatei interveniente cernea L., în baza împuterniciri avocațiale eliberate de Baroul București, pe care o depune la dosar și lipsesc recurenta reclamantă S.C. B. B. Corporation S.R.L., intimata pârâtă Asociația de proprietari Calea Griviței nr.172 și intimații intervenienți C. M. și L. G..

Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar termenul de judecată de astăzi a fost acordat în vederea discutării excepției perimării.

Avocatul intimatei interveniente C. L. solicită admiterea excepției și constatarea perimării recursului, prin raportare la dispozițiile art.248 din Codul de procedură civilă.

CURTEA

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7.03.2005 pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, sub nr. 5122/2005, reclamanta . SRL a chemat în judecată pârâta Asociația de Proprietari din Calea Griviței nr.172, sector 1, solicitând obligarea pârâtei să recunoască reclamantei toate drepturile ce decurg din calitatea ei de proprietar, să își dea acordul pentru a i se permite să facă reparațiile, amenajările, inclusiv instalarea unei centrale proprii, cu respectarea prevederilor legale și obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare, să-și dea acordul pentru contorizare separată și încheierea de contracte directe cu furnizorii de utilități, să fie obligată pârâta la plata daunelor cauzate de proasta întreținere a imobilului și întârzierea efectuării acestor lucrări, care aduc atingere gravă dreptului de proprietate și împiedică folosirea celor 3 apartamente, să asigure completarea la zi a cărții tehnice a construcției și plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvențională formulată la data de 8.04.2005, pârâta Asociația de Proprietari . obligarea reclamantei pârâte să înceteze actele abuzive de ocupare ale camerei administratorului, spălătoriei, uscătoriei, terasei comune și coridoare, situate toate la etajul al treilea, cu evacuarea reclamantei din aceste spații, totalizând o suprafață de aprox. 67 mp. De asemenea, a solicitat pârâta reclamantă obligarea reclamantei pârâte să înceteze demolarea pereților interior și să refacă vechea structură, să înceteze modificarea instalațiilor comune și Ie repună în starea inițială, să desființeze pardoselile groase, supradimensionate și neautorizate, să desființeze ușile zidite și zidurile care împiedică accesul la spațiile comune cu repunerea în starea anterioară, obligarea reclamantei pârâte la repararea pagubelor pricinuite vecinilor de dedesubt.

La data de 13.02.2006, numiții C. M., C. L. și L. G. au formulat cerere de intervenție în nume propriu, solicitând să se constate ca sunt proprietarii apartamentelor de Ia . fie obligată reclamanta Ia repararea pagubelor pricinuite locuințelor lor.

Prin sentința civilă nr._/27.06.2006, Judecătoria Sector 1 București a admis cererea principală, a admis cererea reconvențională, a admis în parte cererile de intervenție principală formulate de intervenienții L. G., C. M., C. L., a obligat pârâta reclamantă să-și dea acordul pentru ca reclamanta pârâtă să facă toate reparațiile, amenajările, inclusiv instalarea unei centrale proprii, cu respectarea prevederilor legale și obținerea autorizațiilor și avizelor necesare, a obligat pârâta reclamantă să-și dea acordul pentru contorizarea separată și încheierea de contracte directe cu furnizorii, a obligat pârâta reclamantă să asigure completarea la zi a cărții tehnice a imobilului, a obligat pârâta reclamantă să desființeze ușile zidite și zidurile care împiedică accesul la spațiile comune situate la etajul III al imobilului, respectiv camera administratorului, uscătorie, spălătorie, terasa comună, coridoare, acoperișul blocului și scara de serviciu, cu repunerea în situația anterioară, conform cu planurile originale ale clădirii, a obligat reclamanta pârâtă să repare pagubele pricinuite apartamentului nr. 4 situat la . situat în București, Calea Griviței nr.172, sector l, constând în petele de apă de pe plafon și fisurile transversale de pe plafon, a obligat reclamanta pârâtă să repare pagubele pricinuite . . situat în București, Calea Griviței nr.172, sector l, constând în petele de apă de pe plafon, fisuri transversale de pe plafon și întreruperea instalației electrice, a respins celelalte capete ale cererii reconvenționale ca neîntemeiate, a compensat cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta pârâtă cu cele efectuate de pârâta reclamantă și a obligat reclamanta pârâtă la plata către fiecare intervenient a sumei de 4 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta pârâtă . SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentelor nr.7, 8 și 9 situate în imobilul din București, Calea Griviței nr.172, sector l, potrivit contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 70, 71 și 72 din ianuarie 2005.

Din raportul de expertiză în specialitatea construcții efectuat în cauză de expertul tehnic B. M., instanța a reținut că imobilul în care se află cele trei apartamente achiziționate de către reclamanta pârâtă este alcătuit din subsol, parter și trei etaje, fiind edificat între anii 1935 - 1938, beneficiind de lucrări de întreținere și reparații efectuate la intervale mari de timp. Fără a avea autorizație de construire, reclamanta a efectuat modificări interioare în cele trei apartamente în scopul îmbunătățirii confortului, apartamentele au fost comasate și extinse, înglobând și spațiile comune aflate la ..

S-a reținut din raportul de expertiză judiciară că datorită surplusului de apă existent cu ocazia turnării șapelor de ciment pentru pardoseală din cele trei apartamente, a fost afectată zugrăveala în apartamentele 4, 5 și 6 unde s-au constatat pete de apă pe plafoane și fisuri transversale. De asemenea, expertul a arătat că instalațiile comune ale blocului nu au fost modificate de reclamanta pârâtă în așa fel încât să pună în pericol instalațiile de la etajele inferioare, însă intervenția de la etajul 3 a avut influență asupra instalațiilor de la etajul 2 în absența unui proiect. Astfel, instalația electrică a fost întreruptă parțial în apartamentele 4, 5 și 6, fiind refăcută în apartamentul 5.

Analizând cererea reconvențională, instanța de fond a admis-o în parte, obligând reclamanta să desființeze ușile zidite și zidurile care împiedică accesul în spatiile comune, în considerarea dispozițiilor art.3 lit. c din Regulamentul Cadru al Asociațiilor de P. prevăzut de anexa II la Legea nr. 114/1996 și art. 14 din același act normativ, înlăturând apărarea reclamantei, potrivit căreia, o parte din modificări au fost făcute de primul cumpărător, R. D. C., care a schimbat destinația spațiilor comune, prin extinderea apartamentului 9 pe care l-a vândut ca atare.

Evacuarea reclamantei pârâte din spațiile comune, totalizând a suprafață de circa 67 mp, a fost găsit neîntemeiat întrucât evacuarea presupune lipsa oricărui titlu asupra spațiului, ori reclamanta pârâtă proprietara a unor apartamente din imobil are dreptul, ca și ceilalți proprietari, să folosească spațiile comune, însă de așa manieră încât să nu aducă atingere dreptului celorlalți proprietari de a folosi celelalte spații. Nici capetele 3 și 4 din cererea reconvențională nu au fost admise întrucât expertul judiciar a constatat că lucrările la apartament sunt sistate, iar repunerea în situația anterioară, la cererea pârâtei reclamante, nu se poate realiza decât ca modalitate de reparare în natură a unui prejudiciu în condițiile angajării răspunderii civile delictuale.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, în conformitate cu dispozițiile art.998 cod civil se cereau întrunite cumulativ condițiile existenței prejudiciului, faptei ilicite, raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și prezența vinovăției, sub forma intenției sau a culpei.

Instanța a constatat că în cauză nu s-a dovedit de către partea interesată ca prin lucrările efectuate de către reclamanta pârâtă, în scopul îmbunătățirii confortului s-a produs un prejudiciu pârâtei reclamante, în sensul că a fost afectată rezistența clădirii, că instalațiile clădirii nu funcționează normal sau că pardoselile groase sunt supradimensionate și există riscul prăbușirii peste locatarii de dedesubt.

Faptul ca lucrările au fost efectuate Iară autorizație de construire, conform Legi nr.50/1991, poate atrage sancționarea contravențională a societății reclamante, lucrările nelegal efectuate putând fi desființate în condițiile art.32 alin. l din același act normativ.

În ceea ce privește cererea principală, prima instanță a apreciat că este abuziv refuzul pârâtei reclamante de a-și da acordul pentru efectuarea reparațiilor, amenajărilor și instalarea unei centrale proprii, pentru contorizarea separată și încheierea unor acorduri directe cu furnizorii precum și pentru completarea la zi a cărții tehnice.

Asupra cererilor de intervenție în interes propriu s-a considerat că sunt întemeiate în parte, prejudiciul produs celor trei apartamente, constatat prin expertiza tehnică, impunând repararea lui conform art. 998 - 999 Cod civil.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta pârâtă . SRL a formulat apel la data de 3.08.2006, înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr._ .

Prin motivele de apel formulate la 24.11.2006, se critică hotărârea de fond ca fiind netemeinică și nelegală și se solicită admiterea apelului, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, modificarea în parte a sentinței în sensul mențiunii că hotărârea pronunțată ține de acord al asociației, în cazul în care refuză să-și dea acordul, precum și în sensul respingerii acțiunii reconvenționale a intimatei Asociația de Proprietari Calea Griviței nr.172, sector 1, ca inadmisibilă pentru primul capăt de cerere și respectiv ca neîntemeiată pentru capetele 2, 3 și 4, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta pârâtă a arătat că sentința apelată este criticabilă în ceea ce privește soluționarea acțiunii principale, deoarece prin acțiunea introductivă s-a solicitat obligarea intimatei să-și dea acordul pentru obținerea tuturor avizelor necesare efectuării reparațiilor, respectiv contorizării separate la utilități și instalarea unei centrale proprii de încălzire, în caz contrar, hotărârea pronunțată să țină loc de acord, iar prin hotărârea adoptată nu se specifică faptul că în cazul refuzului, hotărârea pronunțată ține loc de acord.

În ceea ce privește soluția adoptată în privința capătului de cerere al acțiunii reconvenționale prin care s-a solicitat obligarea apelantei la desființarea ușilor zidite și zidurilor care împiedică accesul la spațiile comune situate la etajul III și repunerea în situația anterioară, conform cu planurile originale ale clădirii, hotărârea de fond este netemeinică și nelegală.

Se menționează că a dobândit proprietatea . 9 prin contracte autentice prin care se specifică suprafața imobilelor, suprafață identică cu releveele anexate, pentru această suprafață totală plătindu-se vânzătorului . prețul integral. Prin urmare, cumpărătoarea a avut reprezentarea că dobândește imobile cu suprafața indicată în relevee și la prețul convenit.

Modificarea prin extindere a apartamentului a fost efectuată de către fostul proprietar, cu acordul tacit al asociației. Apelanta reclamantă arată că, după cumpărarea apartamentelor, a efectuat doar niște lucrări de amenajare, recompartimentare și renovare a acestora, lucrări pentru care nu este necesară o autorizație, încadrându-se în prevederile art.ll din Legea nr. 50/1991, întrucât nu modifică structura și caracteristicile construcției, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.

Se precizează că toate lucrările făcute au avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expert N. T., precum și gradul de protecție antiseismică în care se încadrează, coroborat cu faptul că foștii proprietari nu s-au preocupat pentru reducerea acestuia.

Apelanta a solicitat autorităților acordarea avizelor necesare pentru definitivarea lucrărilor, obținând certificatele de urbanism depuse la dosar, însă avizele nu le-a obținut deoarece între proprietarii imobilului există un litigiu, iar în această situație orice cerere este respinsă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Se arată că cererea de evacuare este inadmisibilă deoarece pentru spațiile comune părțile sunt coproprietare în indiviziune.

Sentința apelată este criticabilă și cu privire la aspectele referitoare la cheltuieli de judecată, acestea fiind compensate, cheltuielile ocazionate apelantei cu prezentul litigiu fiind considerate nepotrivit de mari. Se mai arată că pe fond instanța a încălcat dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, acțiunea reclamantei fiind admisă, intimata căzând în pretenții față de acesta.

Prin decizia civilă nr.325 A/12.03.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins apelul și a obligat apelanta reclamantă la plata către intimata pârâtă Asociația de Proprietari Calea Grivitei nr.172, sector 1 a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și către intimata intervenientă L. G. a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta . SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.

În motivare, s-a arătat în ceea ce privește solicitarea recurentei reclamante exprimate prin apelul declarat privind precizarea în dispozitivul hotărârii a faptului că, în cazul refuzului intimatei de a-și da acordul pentru ca reclamantei să facă toate reparațiile, amenajările, inclusiv instalarea unei centrale proprii, cu respectarea prevederilor legale și obținerea tuturor autorizațiilor și avizelor necesare, hotărârea să țină loc de acord, instanța de apel a reținut faptul că critica formulată este nefondată deoarece instanța de fond a soluționat acest capăt de cerere, astfel cum a fost formulată, deoarece în sensul art. 129 alin. ultim din C.pr.civ., judecătorul hotărăște numai asupra obiectului cererii dedusă judecății, fiind ținut să soluționeze cererile în limita investirii, iar recurenta numai prin concluziile depuse ia instanța de fond, a solicitat ca „în cazul refuzului exprimării acordului, hotărârea să țină loc de acord al pârâtei Asociația de proprietari".

Prin interpretare, instanța de fond a considerat solicitarea recurentei ca fiind una ce depășește limitele, respectiv obiectul cererii dedus judecății, instanța de fond nefiind investită cu soluționarea acestei cereri.

Consideră că solicitarea recurentei nu reprezintă nicidecum o modificare a obiectului pricinii, raportat la cererea dedusa judecății, ci o clarificare a hotărârii instanței de fond, deoarece refuzul pârâtei de a-și da acordul este evidentă (dacă ar fi existent de un acord nu ar mai fi fost nevoie de promovarea acțiunii), astfel că raportat la modul de redactare a dispozitivului hotărârii, se pot ivi probleme în punerea în executare a acesteia.

Astfel, consideră că fără modificarea solicitată hotărârea ar fi lipsit de sens, această modificare fiind de esența problemei.

În ceea ce privește soluția adoptată în privința capătului de cerere al acțiunii reconvenționale, prin care s-a solicitat obligarea recurentei Ia desființarea ușilor zidite și zidurilor care împiedică accesul la spațiile comune, situate la etajul III și repunerea în situația anterioară, conformă cu planurile originale ale clădirii, atât hotărârea instanței de fond cât și decizia apelată le consideră netemeinice și nelegale pentru următoarele considerente:

Recurenta a cumpărat apartamentele cu număr 7, 8, respectiv 9 din imobilul situat în Sector 1 București, Calea Griviței, nr. 171, în cursul anului 2005. conform contractelor autentice cu număr 70, 71, 72 din 11.01.2005 anexate la acțiunea introductivă.

Acestor contracte, le-au fost anexate, releveele fiecărui apartament în care se specifică suprafața acestora care este în concordantă cu suprafețele menționate în contracte.

Recurenta de azi a plătit vânzătorului ., prețul acelor apartamente care, astfel cum s-a descoperit doar ulterior, includ și spațiile comune.

Aceasta a avut reprezentarea că, cumpără imobilele care au suprafața indicată în releveele anexate contractelor, prețul de cumpărare fiind raportat la aceste suprafețe.

Conform expertizei tehnice efectuate în cauză, lucrările de extindere a apartamentelor au fost efectuate de către fostul proprietar, ., anterior vânzării către recurentă și care s-au efectuat cel puțin cu acordul tacit al proprietarilor (actualii intimați) întrucât până la data respectivă nu au existat discuții cu privire la aceste aspecte.

Intimații de azi, în mod ciudat, nu au acționat în judecată foștii proprietari, respectiv ., fapt explicabil prin acordul verbal, care a existat între intimați și vânzător.

Recurenta, după cumpărarea apartamentelor a efectuat doar niște lucrări de amenajare, recompartimentare și renovare a acestora, lucrări pentru care nu este necesară o autorizare, încadrându-se în prevederile art.11 din Legea nr. 50/1991, întrucât nu modifică structura și caracteristicile construcției, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză.

La efectuarea acestor lucrări, recurenta a avut în vedere Raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic Ing. N. T., lucrările propuse ducând la micșorarea pe ansamblu a încărcărilor gravitaționale ale etajului 3 și în consecință la reducerea încărcărilor seismice.

În anul 1993 s-a efectuat o expertiză tehnică în vederea evaluării nivelului de protecție antiseismică în funcție de clasa de importanță a construcției și de zona seismică de calcul.

În concluziile raportului de expertiză s-a apreciat, că prioritatea de intervenție este U2, cu durata maximă de intervenție de 5 ani, din care 2 ani pentru proiectare.

Lucrările de consolidare propuse însă nu au fost efectuate, proprietarii anteriori nesusținând punerea în siguranță a imobilului, singură recurenta a fost preocupată de efectuarea unui asemenea lucrări, care sunt în concordantă cu propunerile respective și care pe de o parte au redus încărcările seismice și gravitaționale, iar pe de altă parte au ridicat gradul de confort.

Recurenta a încercat să discute cu ceilalți proprietari schimbarea rețelelor de utilități, cele existente fiind cu un grad ridicat de uzură, și care prezentau un pericol real pentru siguranța clădirii, constatate prin procesul -verbal nr. 210C-66, încheiat de reprezentanții ISCIR JNSPECT IT București, la sesizarea recurentei, dar aceștia nu au fost de acord motivând cu lipsa disponibilității financiare.

Cu toate acestea, ceilalți proprietari ai apartamentelor din imobil, s-au opus efectuării lucrărilor pentru schimbarea rețelelor de utilități întreprinse de recurentă, care nu au putut fi finalizate deoarece era nevoie de acordul proprietarilor, astfel cum rezultă din adresa nr. 884/24.02.2005, emisă de ANRGN București.

Recurenta a solicitat autorităților acordarea avizelor necesare

pentru definitivarea lucrărilor obținând certificatele de urbanism, pe care

le-am depus dar nu le - a obținut deoarece între proprietarii imobilului

există un litigiu iar în această situație orice cerere este respinsă până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Anterior înregistrării prezentului litigiu, recurenta a fost acționată în judecată de către Asociația de proprietari, acțiune care a fost înregistrată sub dosar nr. 2008/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București, al cărei obiect a fost ordonanță președințială, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin Sentința civilă nr. 2422/18.05.2005.

Astfel, cum rezultă din motivarea sentinței apelate, instanța de fond, în mod eronat, a reținut că susținerea reclamantei - pârâte în sensul că o mare parte dintre modificările efectuate la cele trei apartamente prin înglobarea spatiilor comune au fost efectuate de primul cumpărător (R. D. -C.), care a schimbat destinația spatiilor comune prin extinderea apartamentului 9, pe care l-a vândut ca atare, nu pot fi reținute. Lipsa titlului de proprietate a reclamantei - pârâte asupra suprafeței de 46,03 mp, rezultă din însuși contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 72 din 11.01.2005, potrivit căruia suprafața utilă a apartamentului nr. 9, având nr. cadastral 3558/9, întabulat în CF nr._ București, Sector 1 este de 47,80 mp. Faptul că din măsurătorile cadastrale rezultă că apartamentul 9 are o suprafață dublă, de 93,83 mp., nu conferă cumpărătorului drept de proprietate asupra întregului spațiu. Pe de altă parte, deși se susține că vânzătorul a extins suprafața apartamentului 9 prin înglobarea spațiilor comune de la etajul 2 cu acordul Asociației de P., nu s-a făcut dovada existenței vreunui convenții în acest sens. Consideră că această motivare este neîntemeiată, întrucât susținerile recurentei sunt în concordanță deplină cu probele administrate pe parcursul judecării fondului cauzei, iar convenția dintre fostul proprietar și intimată fiind una verbală, nu se poate dovedi dar atitudinea indiferentă a intimatei pe parcursul executării acestor lucrări de către fostul proprietar, duce la concluzia existenței unei înțelegeri în acest sens.

Președintele Asociației de P. a contactat societatea recurentă cu propunerea de a renunța la pretențiile formulate, respectiv de a-și da acordul pentru obținerea avizelor și autorizațiilor necesare recurentei cu condiția de a procura și instala pe cheltuiala sa o centrală termică, care să deservească toate apartamentele din clădire, în caz contrar vor face toate demersurile pentru a-1 împiedica pe recurent în obținerea autorizațiilor și avizelor. Aceste aspecte bineînțeles au fost negate ulterior.

În ceea ce privește solicitările intimatei, recurenta arătă faptul că cererea pentru evacuarea sa este inadmisibilă având în vedere faptul ca pentru spațiile comune, părțile sunt coproprietari în indiviziune, astfel cum în mod corect au fost reținute prin sentința atacată.

Totodată hotărârea instanței de fond, în privința soluționării capetelor de cerere 2 și 3 din acțiunea reconvențională, este considerată de recurentă temeinică și legală, instanța în mod corect apreciindu-le ca neîntemeiate deoarece modificările efectuate de recurentă vizează doar modernizarea și renovarea apartamentelor, lucrări care nu necesită autorizație, iar extinderea apartamentelor s~a făcut de către vechiul proprietar ., recurenta cumpărând acestea în stadiul actual, cu suprafețele conform releveelor anexate la contractele de vânzare-cumpărare, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit în cauză (Capitolul II, punctul 4, 5, pag. 4 și 5). Conform capitolului IV, punctul 2 din expertiză autorizația de construire era necesară și trebuia solicitată de cel care a făcut modificarea, adică vechiul proprietar ..

Instanța de fond a admis doar capătul de cerere prin care se solicită obligarea recurentei de azi să desființeze ușile zidite și zidurile care împiedică accesul la spațiile comune, situate Ia etajul 3.

Astfel cum s-a arătat mai sus aceste modificări nu au fost efectuate de către recurentă, astfel că se pune problema dacă este posibilă restabilirea situației anterioare, motiv pentru care recurenta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice, care să aducă lămuriri în acest sens.

Instanța de apel în mod netemeinic a respins această cerere de probațiune, considerând că această probă nu este utilă și pertinentă cauzei.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, astfel cum s-a arătat hotărârea instanței de fond este criticabilă și cu privire la aceste aspecte, acestea fiind compensate, cheltuielile ocazionate recurentei de astăzi cu prezentul litigiu fiind considerate nepotrivit de mari, deși pe de o parte aceste au fost dovedite cu facturile depuse în copie, iar pe de altă parte instanța nu a luat în considerare faptul că acest proces s-a derulat pe parcursul aproape doi ani de zile, implicând peste zece termene de judecată, la care apărătorul ales a participat, și care își are domiciliul în Satu M..

Astfel, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 274 C.pr.civ., acțiunea recurentei fiind admisă, intimata căzând în pretenții față acesta.

Instanța de apel a considerat că simpla copie a unor facturi fiscale neînsoțite de bonul fiscal sau ordinul de plată, prin care s-a efectuat plata nu poate fi considerat doveditor asupra cheltuielii efectuate în cursul judecății, aceste motive sunt netemeinice și profund nelegale deoarece actele prezentate reprezintă documente justificate din punct de vedere contabil în conformitate cu legea contabilității și a codului fiscal.

În ședința publică de la 23.10.2007, Curtea a dispus suspendarea judecății în recurs, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C.pr.civ., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La data de 20.07.2015 s-a dispus din oficiu repunerea cauzei pe rol în vederea discutării excepției perimării.

Examinând actele dosarului, asupra excepției perimării, Curtea constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.

În același timp, potrivit art. 249 C.pr.civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

În cauză, Curtea constată că judecata în recurs a fost suspendată la data de 23.10.2007, în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 C.prciv., până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr._/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 București, dosar care, în urma rejudecării a primit un alt număr, respectiv_/299/2008, soluționat irevocabil la data de 10.12.2013, conform extrasului de pe portalul instanțelor. De la această dată nici un act de procedură nu s-a mai efectuat din oficiu ori la cererea vreuneia din părți, astfel că pricina a rămas în nelucrare.

Așadar, termenul de perimare a început să curgă de la data de 10.12.2013 și s-a împlinit, în raport de prevederile art. 248 alin.1 C.pr.civ., la data de 10.12.2014 .

În aceste condiții, în raport de prevederile legale menționate, Curtea va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimat recursul formulat de recurenta - reclamantă . SRL, împotriva deciziei civile nr.325/12.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI CALEA GRIVIȚEI NR.172 și intimații – intervenienți C. L., L. G. și C. M..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 30.09.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A.-D. T. M. G. R. A. P. B.

GREFIER

E. C.

Red.M.G.R.

Tehdact.R.L./M.G.R.

2 ex./ 05.10.2015

TB-S.5 – S.P.; A.C.B.

Jud.S.1 – I.V.F.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 991/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI