Sechestru judiciar. Decizia nr. 973/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-10-2015 în dosarul nr. 973/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 973R
Ședința publică de la 12 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă Z. M. împotriva deciziei civile nr. 625A/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. T., având ca obiect: partaj judiciar.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 5.10.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 12.10.2015.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea introdusa pe rolul Judecătoriei Cornetu, reclamanta Z. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. T., ieșirea din indiviziune asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate_/2006.
S-a arătat că părțile sunt moștenitorii defuncțiilor S. N., și S. N..
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.728 Cod civil.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat ca autorul reclamantei nu a formulat cerere de reconstituire.
La termenul din 30.01.2009, cauza a fost suspendată conform art.244 al.1cpc., și repusă pe rol la termenul din 18.11.2010.
In cauza a fost încuviințată proba cu expertiza tehnica de specialitate, prin care s-a identificat terenul în litigiu și au fost făcute propuneri de lotizare.
Instanța a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate_/2006, asupra cărora părțile au câte un drept indiviz de 1/2 fiecare.
Împotriva sentinței civile nr. 6638/14.10.2013 a formulat apel pârâta solicitând admiterea apelului conform art. 480 alin 2 din N.C.PROC. CIV, în sensul de a schimba în tot sentința apelata si rejudecând cauza sa se admită cererea reconvenționala formulata în sensul de a constata ca deține o cota indiviza de 3/4 din suprafața terenului agricol așa cum rezulta din Testamentul lăsat de S. N. și atribuirea a unei suprafețe de teren de 17 322 mp din terenul agricol așa cum rezultă din Raportul de expertiză întocmit de Expert A. I. din data de 25.06.2008, Varianta nr. 2, urmând ca intimata să primească 5.978. mp plătind astfel o sulta pe diferența rămasa, așa cum ar fi trebuit sa procedeze prima instanța in mod corect. În subsidiar a solicitat instanței să dispună anularea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât sentința apelata este nemotivata.
A mai arătat că instanța de fond nu a ținut cont de obiecțiunile formulate cu privire la evaluarea terenului, stabilindu-se o valoare cu mult mai mică decât prevede valoarea de impunere fiscală, acceptând în mod nefiresc propunerea făcută de expertul evaluator, apreciind că deși s~a amânat de cel puțin trei ori pronunțat acestei soluții, instanța nu motivează sub nici o formă modalitatea de atribuire a loturilor și cum stabilește cota indiviza cei revin intimatei, când din testament rezulta destul de clar acest aspect. Mai mult, apelanta-pârâtă consideră ca sentința este motivata in mod superficial dând dovada de o interpretare greșita a actului dedus judecații, arătând că a inserat instanței de fond ca imobilul situat în . construcție plus dependințe si un teren in suprafața 2294 mp nu fac parte din terenul agricol pentru care a solicitat partajul.
Apelanta-pârâtă precizează că deși la un termen anterior după pronunțarea încheierii de admitere în principiu s-a notat în caietul grefierului greșeala omisă de instanța cu privire la modalitatea de stabilire a cotei indivize față de intimata și cu toate acestea instanța de fond la pronunțare nu a mai ținut cont de greșeala făcută în ceea ce privește cota indiviza acordata în mod eronat intimatei ceea ce a condus la prejudicierea sa lezându-i grav interesele legale
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art.466, 476, 477 si 480 alin 2 din C.proc civ;
In apel,s-a respins ca nefiind utila cauzei readministrarea interogatoriilor și a expertizei topografice pentru considerentele reținute în încheierea de ședința din 07.10.2014.
Prin decizia civilă nr.625/21.10.2014 Tribunalul I. Secția Civilă a admis apelul și a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunile conexate și a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor din Titlul de proprietate nr._/27.10.2006, în suprafață de 23.300 mp situate în ..
A atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei-pârâte Z. M. terenul extravilan de 5.978 mp din TP nr._/27.10.2006, în valoare de 118.600 lei, a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie pârâtei-reclamante C. T. următoarele terenuri de:13.200 mp (extravilan), 1.479 mp (extravilan) și suprafața totală de 2.643 mp (intravilan) din TP nr._/27.10.2006, bunuri în valoare totală de 793.720 lei, a obligat reclamanta-pârâta Z. M. să plătească pârâtei-reclamante C. T. suma de 19.051,44 lei cu titlu de sultă, a omologat rapoartele de expertiza topografica și evaluare imobiliară întocmite de experții F. L. și Carbunescu C.,a menținut dispoziția primei instanțe cu privire la cheltuielile de judecată,a respins ca neîntemeiată solicitarea intimatei Z. M. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecata făcute în apel, a Iuat act că apelanta C. T. și-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separata, cheltuielile de judecată făcute în apel.
Pentru a se pronunța în acest mod prima instanță a reținut, în esență, că în considerentele deciziei civile nr.1409/R/21.07.2009 pronunțata de Tribunalul București – Secția a III-a civila in dos nr._ (ce a avut ca obiect verificarea legalității TP nr._/27.10.2006) s-a reținut ca C. T. s-a prevalat la momentul formulării cererii de reconstituire in baza Legii nr.18/1991 de testamentul lăsat de autoarea S. N., testament in care era insa trecut si celalalt beneficiar S. N..
S. N. a decedat la 13.11.1992 succesiunea acestuia fiind dezbătuta în procedura succesorala sens în care au fost emise certificatul de moștenitor nr.460/1993 și certificatul suplimentar de moștenitor nr.214/2005 (f.4, 5), moștenirea fiind acceptata de fiica B. G. care la rândul ei a decedat în anul 1997, succesiunea acesteia fiind culeasa de reclamanta-parata Z. M., în calitate de fiică (f.46).
Prin testamentul autentificat sub nr.565/465/12.12.1955 autoarea S. N. a înțeles să-și gratifice nepoții astfel:a lăsat nepoatei C. T. terenul intravilan de 1600 mp și construcțiile aferente, precum și suprafața de 17.500 mp, formată din trei terenuri de 2500 mp, 5000 mp și 10.000 mp, iar nepotului S. N. – terenul arabil de 5000 mp (f.65).
Tribunalul a reținut că voința autoarei a fost în sensul de a lăsa nepoatei C. T. următoarele bunuri: terenul intravilan de 1600 mp și construcțiile, plus plantațiile aferente, precum și suprafața totală de_ mp (formata din trei loturi de 2500 mp, 5000 mp si 10.000 mp) iar nepotului S. N. o suprafața arabila de 5.000 mp. Cum terenurile ce au făcut obiectul testamentului autentificat sub nr.565/465/12.12.1955 totalizau 24.100 mp, tribunalul a reținut ca aceste suprafețe se regăsesc și în Titlului de Proprietate nr._/27.10.2006, prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața totală de 23.3000 mp.
Nu au fost primite susținerile pârâtei-reclamante cu privire la uzucapiunea de 30 de ani întrucât posesia indivizarului este precară și nu poate conduce la dobândirea dreptului de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal reclamanta Z. M., criticând-o pentru nelegalitate, invocând în acest sens dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
O primă critică vizează modalitatea de stabilire a cotelor părți cuvenite în sensul că în mod greșit instanța de apel a avut în vedere testamentul autoarei S. N. fără a ține cont de faptul că terenurile ce au aparținut acesteia și care sunt evidențiate în titlul de proprietate nr._/2006 nu se mai aflau în circuitul civil.
Se arată că părțile au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii 18/1991 în calitate de moștenitori legali și nu testamentari ai defunctei S. N., revenindu-le pe cale de consecință o cotă de câte ½ din suprafața de teren.
A doua critică are în vedere greșita rezolvare a aspectelor juridice din chiar aplicarea prevederilor testamentului autentificat sub nr.565/1955 în sensul că prin acest înscris intimata pârâtă urma să primească suprafața de_ mp iar recurenta reclamantă suprafața de 5000 mp. În dispozitivul deciziei civile recurate însă, intimata primește în natură suprafața de 17.322 mp iar pentru suprafața de 978 mp – sultă și ca urmare primește în total suprafața de_ mp deci cu 800 mp mai mult decât prevede testamentul.
Recurenta reclamantă susține că din punct de vedere legal efectele juridice ale testamentului trebuie să se răsfrângă în același mod față de ambele părți.
A treia critică se referă la modalitatea de atribuire efectivă a terenurilor, în sensul că recurentei i-a fost atribuit un teren de cea mai slabă calitate, fără importanță economică, lipsit de căi de acces și de utilități.
Fără suport legal, instanța de apel a realizat această atribuire preluând în totalitate susținerile apelantei la momentul respectiv deși avea posibilitatea de a verifica și reține faptul că suprafața de teren cu importanță pentru ambele părți este cea de 13.200 mp cu privire la care fără nici un fel de impedimente sau restricții se puteau forma două loturi reținând chiar suprafețele de teren ce urmau a fi atribuite părților.
Motivele de recurs astfel cum au fost formulate se încadrează în motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta reclamantă susținând că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii în ceea ce privește cotele cuvenite și modalitatea de atribuire a bunurilor imobile supuse împărțelii chiar dacă nu a precizat în mod expres dispozițiile legale ce au fost încălcate.
Față de aceste aspecte,se reține că excepția nulității este neîntemeiată, nefiind îndeplinite dispozițiile art.3021 alin.1 lit.c Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât și de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat.
Critica vizând stabilirea cotelor părți cuvenite din terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr._/2006 nu este întemeiată.
Așa cum în mod corect a reținut și instanța de apel, dreptul fiecărei părți trebuie stabilit în raport de testamentul autentificat sub nr._ al autoarei S. N. deci în raport de calitatea părților de moștenitori testamentari și nu legali ai autoarei S. N. de pe urma căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legii nr.18/1991.
În acest sens sunt și dispozițiile art.13 alin.4 din H.G. nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor,a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, care prevăd că: „În cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluționate potrivit dreptului comun”.
Ca urmare, în mod legal instanța de apel a valorificat voința testatoarei care a înțeles să lase cea mai mare parte a averii sale pârâtei C. T. care a și îngrijit-o până la deces.
De altfel, poziția recurentei este oscilantă în această privință întrucât într-un litigiu anterior, ce a avut ca obiect verificarea legalității titlului de proprietate, aceasta a înțeles să se prevaleze de efectele testamentului în cauză (dosarul nr._ al Tribunalului București – Secția a III a Civilă în care s-a pronunțat decizia civilă nr.1409R/21.07.2009 irevocabilă).
În ceea ce privește a doua critică formulată, Curtea reține că suprafața totală înscrisă în titlul de proprietate emis de pe urma autoarei S. N. este de 2 ha și 3300 mp din care teren arabil 2 ha și 1654 mp, vii – 840 mp și o suprafață de 806 mp – curți, construcții.
Conform voinței testatoarei autorului reclamantei, defunctul S. N. i-a fost lăsată o suprafață de 5000 mp teren arabil iar pârâtei C. T. restul suprafețelor de teren arabil și intravilan descrise astfel; 1600 mp curți, construcții, 17.500 mp teren arabil situat în trei puncte, respectiv „Cațichea” – 2500 mp, „L.” și Cațichea – 5000 mp.
Potrivit modalității de atribuire a bunurilor imobile adoptată de instanța de apel intimata pârâtă a primit în proprietate terenuri în suprafață totală de_ mp iar recurenta reclamantă o suprafață de 5978 mp cu obligația de a achita sultă pentru suprafața atribuită în plus de 978 mp.
Așa după cum se observă, contrar susținerilor recurentei, intimata pârâtă nu a primit nici o suprafață în plus față de voința testatoarei ci dimpotrivă a primit o suprafață de teren mai mică determinată de modul în care a fost reconstituit dreptul de proprietate.
Ca urmare, instanța de apel a respectat întocmai voința testatoarei în ceea ce privește modul de împărțire a suprafețelor de teren cât și în ceea ce privește categoria de folosință a terenului de 5000 mp ce a fost testat autorului reclamantei, teren ce se precizează în testament a fi arabil.
Așadar criticile formulate de recurentă sunt nefondate, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală, neafectată de motivul de modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă .
Față de aceste considerente, Curtea în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă Z. M. împotriva deciziei civile nr. 625A/21.10.2014 pronunțată de Tribunalul I. - Secția Civilă în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata pârâtă C. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 octombrie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. P. D. F. B. C. M. S.
GREFIER
V. Ș.
RED.CMS
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
21.10.2015
| ← Accesiune. Decizia nr. 485/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Strămutare. Sentința nr. 145/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
