Acţiune în constatare. Decizia nr. 173/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 173/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 173R
Ședința publică de la 28 ianuarie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă P. M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr. 838/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă P. C., având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă reprezentată de avocat Vezureanu A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Reprezentanta intimatei reclamante arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante având cuvântul în susținerea recursului arată că, în mod corect, instanța a aplicat dispozițiile art. 4 alin.4 din Lg.10/2001 având în vedere că din probatoriul administrat rezultă că reclamanta este singura moștenitoare a imobilului în litigiu, iar cererea de restituire în natură a fost formulată pentru întregul imobil.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică sentinței recurată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, contestatoarea P. C. a formulat contestație împotriva Dispoziției nr._/23.05.2011, emisă de Primarul General al M. București, solicitând acordarea de despăgubiri pentru întreg imobilul situat în București, ., sector 4.
În ședința publică de la 30.03.2012, contestatoarea a depus la dosar cerere completatoare și precizatoare, solicitând să se constate calitatea sa de persoană îndreptățită pentru întreg imobilul situat în ., sector 4, cu consecința obligării intimatei la emiterea unei noi Dispoziții în acest sens, să se dispună obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii și la plata unor daune morale pentru nesoluționarea notificărilor în termenul legal prevăzut de art. 25 din Legea nr. 10/2001, estimată la suma de 300 EURO/an de întârziere.
În ședința publică de la 27.04.2012, contestatoarea a precizat cadrul procesual pasiv, precum și obiectul cererii, înțelegând să renunțe la capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
Prin sentința civilă nr. 838 din 27.04.2012, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă, a admis în parte contestația completată și precizată formulată de contestatoarea P. C., a dispus anularea parțială a Dispoziției nr._/23.05.2011 emisă de P. M. București prin Primarul General, a constatat dreptul contestatoarei, în calitate de persoană îndreptățită, la acordarea măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul situat în București, ., sector 4, a fost obligată intimata la emiterea unei noi dispoziții în acest sens, a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, ca inadmisibil, și a luat act de renunțarea contestatoarei la judecata capătului de cerere privind acordarea daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin Dispoziția emisă de Primarul General al M. București nr._/23.05.2011, în soluționarea dosarelor întocmite în baza notificărilor înregistrate sub nr. 683/2001 și 1059/2001 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață pentru cota de ½ din imobilul situat în București, ., sector 4, compus din teren în suprafață de 350 mp (respectiv 175 mp) și construcție demolată, în suprafață utilă de 139,50 mp (respectiv 69,75 mp), imposibil de restituit în natură persoanei îndreptățite, P. C., fiind respinsă cererea formulată de contestatoare privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cealaltă cotă de ½ din imobil, ca nedovedită. În motivarea Dispoziției s-a constatat că terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare urbană, și că, după preluare, construcția a fost demolată, primindu-se despăgubiri la data preluării, în valoare de 44.009 lei.
Tribunalul a reținut că imobilul a fost dobândit de P. Ș. și P. E. prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1067/1950, fiind preluat de către stat în baza Decretului nr. 137/26.04.1983, de la foștii proprietari.
Din certificatul de moștenitor nr. 911/17.08.1992, tribunalul a reținut că P. Ș. a decedat la 17.05.1992, P. C. având în calitate de moștenitoare, iar conform certificatului de moștenitor nr. 45/27.06.2011 P. L. a decedat la 05.06.2005, unica moștenitoare a acesteia fiind tot contestatoarea P. C..
Tribunalul a constatat, însă, că prin notificările înregistrate de contestatoare aflate la filele 79 și 93 din dosar, P. C. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul situat în București, ., sector 4, în baza Legii nr. 10/2001, în calitatea de unică moștenitoare a unuia dintre coproprietari, respectiv P. Ș., calitate rezultată din certificatul de moștenitor eliberat la decesul autorului. La data de 05.06.2005 a decedat și celălalt coproprietar al imobilului, respectiv P. L. (E.).
Tribunalul a constatat dreptul contestatoarei, în calitate de persoană îndreptățită, la acordarea măsurilor reparatorii pentru întreg imobilul situat în București, ., sector 4, în temeiul art. 3 coroborat cu art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere dispozițiile art. 5803 alin . 1 și alin. 5 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, pentru obligațiile de a face ce nu pot fi îndeplinite prin alte persoane decât debitorul, nu se pot acorda daune cominatorii, și cum obligația de a emite o nouă Dispoziție conform prezentei hotărâri nu poate fi îndeplinită decât de intimata P. M. București, tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P. M. București, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul pârât a arătat că motivarea hotărârii pronunțate este în totală contradicție cu dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 astfel cum au fost modificate prin H.G. nr. 250/2007. Conform art. 4 alin. 1 din lege, în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat. În cazul în care numai o parte din foștii proprietari au solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituire se va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora. Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieși din indiviziune pe calea dreptului comun.
Recurentul pârât a considerat că instanța de fond în mod greșit a constatat, în urma analizării probatoriului administrat, posibilitatea acordării de măsuri reparatorii pentru întregul imobil notificat deoarece dreptul părții se justifică doar în ceea privește cota de ½ din bun. Astfel, din actul de vânzare - cumpărare transcris de Grefa Tribunalului I. Secția I Civ. ./4.10.1950 rezultă că imobilul a fost deținut în coproprietate de către Ș. P. și E. Ș. P.. Din certificatul de moștenitor nr. 911/17.08.1992 rezultă calitatea reclamantei de moștenitoare doar de pe urma lui P. Ș. pentru cota de ½ din imobil. Din înscrisurile depuse nu rezultă calitatea de moștenitoare a reclamantei după E. P..
Recurentul pârât a considerat că raționamentul instanței de judecată ar fi putut fi îmbrățișat în condițiile în care reclamanta era unica succesoare și după P. E.. În cauză, dreptul acesteia nu poate fi recunoscut prin raportare la dispozițiile art. 4 lit. b din Legea nr. 10/2001, recunoscut în fila 2 a hotărârii recurate, deoarece reclamanta nu are calitate de moștenitor legal sau testamentar al lui P. E..
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurentul – pârât ca neîntemeiat și, în consecință, menținerea ca temeinică și legală a soluției pronunțată de Tribunalul București.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Intimata contestatoare a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 4, în calitate de moștenitoare a lui P. Ș..
Prin Dispoziția București nr. 13.869/23.05.2011 emisă de Primarul General al M. București, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață pentru cota de ½ din imobilul situat în București, ., sector 4, și s-a respins cererea formulată de contestatoare privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de ½ din imobil, ca nedovedită.
Intimata contestatoare P. C. are calitate de moștenitoare a lui P. Ș., decedat la 17.05.1992, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 911/17.08.1992 emis de notariatul de stat al sectorului 4, fiind fiica defunctului. De asemenea, intimata are calitate de moștenitoare a defunctei P. L., decedată la data de 05.06.2005, astfel cum rezultă din certificatului de moștenitor nr. 45/27.06.2011 emis de Biroul notarului public B. S. L., fiind fiica defunctei.
Astfel, contrar susținerii recurentului, Curtea constată că intimata contestatoare are calitatea de moștenitoare a E. P., înscrisurile depuse la doar atestând legătura de filiație și calitatea de moștenitor.
Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care se referă la situația în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, întrucât singura care a formulat notificare este contestatoarea, care, în cauză, astfel cum s-a reținut mai sus, are calitatea de moștenitoare a părinților săi, de la care a fost naționalizat imobilul în cauză.
În consecință, Curtea constată că în mod corect a aplicat tribunalul prevederile art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001, reținând calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întregul imobil preluat abuziv de la părinții săi, în calitate de moștenitoare a acestora, calitate dovedită în cauză.
Având în vedere că motivele de recurs invocate de recurentul pârât, prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât P. M. București prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 838/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât P. M. București prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 838/27.04.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata – reclamantă P. C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. I. P. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
Red. D.F.B
Tehnored. T.I./D.F.B
2 ex./30.01.2013
Jud. Fond:
I. L. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Decizia nr. 1207/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
