Acţiune în constatare. Decizia nr. 186/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-05-2012 în dosarul nr. 186/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 186A
Ședința publică de la 04.05.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE – Z. D.
JUDECĂTOR - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanții-reclamanți B. A. și I. A. –cu cu domiciliu ales la Cabinetul de Avocat D. M., din București, Splaiul Unirii nr.4, . 3, ..3, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 719/20.04.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. E. și C. P. – domiciliați în București, ., ..52, sector 3, F. F. – domiciliată în București, ., ., ., sector 4, M. M. – domiciliată în București, ., ., ., și O. A. – domiciliată în București, ..8, ..4, ., sector 4, cauza având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic și acțiune în constatare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții - reclamanți B. A. și I. A. – reprezentați de avocat D. M. în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2011, depusă la dosar – fila 17, lipsind intimații - pârâți C. E., C. P., F. F., M. M. și O. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 04.05.2012, la registratura secției s-a înregistrat înscrisul comunicat de Primăria Municipiului București cu adresa nr. 9780/26.04.2012.
Curtea pune în discuție motivul repunerii cauzei pe rol.
Reprezentanta apelanților – reclamanți învederează instanței cu privire la adresa Primăriei Municipiului București, că este același răspuns, în sensul că notificarea formulată nu a fost soluționată întrucât nu au titlu pentru terenul ce face obiectul prezentului litigiu, deși din documentele depuse la dosar de către Primăria Municipiului București și intimați rezultă că s-a recunoscut faptul că imobilul în litigiu a fost dobândit de către autorul lor în baza unei chitanțe de mână.
La solicitarea Curții, reprezentanta apelanților – reclamanți învederează că nu are de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat în prezenta cauză.
Apelanții – reclamanți B. A. și I. A., prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de titlu de proprietate pentru imobilul teren situat în București, ., sector 4, în suprafață de 430 mp.
În susținerea motivelor de apel, reprezentanta apelanților reclamanți învederează că la dosarul de fond se află declarația autoarei intimaților, înregistrată sub nr._/22.10.1963, depusă în fața autorităților fiscale Administrația Fiscală Sector 4, prin care a recunoscut că a vândut proprietatea terenului către autorul lor.
Din declarațiile martorilor (filele 74,78,79 din dosarul de fond) rezultă că aceștia au recunoscut faptul că autorul lor a cumpărat de la C. E., autoarea intimaților, terenul în litigiu în suprafață de 430 mp, și că pe acest teren, autorul lor a construit o casă care ulterior a fost demolată.
Totodată, învederează că Anexa 26 la Decretul nr. 143/1988 cuprinde tabelul cu foști proprietari demolați la poziția 404 este menționat autorul reclamanților ca fiind proprietar al terenului în suprafață de 430 mp., și că urmează să fie despăgubit; fără cheltuieli de judecată.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:6
Prin cererea înregistrată nr._/4/2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâtul C. P. în calitate de moștenitor al numitei C. E. și a solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de titlu de proprietate pentru imobilul situat în București, ., sector 4, având o suprafață de 430 mp.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 19.03.1958 autorul său – B. I. a cumpărat de la numita C. E. o suprafață de teren de 430mp, situat la adresa de mai sus, în baza unui înscris sub semnătură privată, dreptul de proprietate al autorului reclamantului referitor la imobil fiind recunoscut de autoritățile locale, astfel că au fost plătite toate taxele și impozite de stat.
Reclamantul a mai arătat că autorul său și-a îndeplinit obligația de plată a prețului cuvenit de părți, însă autoarea pârâtului nu și-a executat obligația care îi revenea, respectiv aceea de a încheia actul de vânzare-cumpărare privitor la teren în formă autentică.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1073 – 1077 Cod Civil, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 247/2005.
Pârâtul C. P. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu este singurul moștenitor al defunctei C. E., această calitate având-o și numiții C. F., C. A. - căsătorită O.; S. M., căsătorită M. și C. E..
S-a mai arătat de către pârât că este de acord cu acțiunea introdusă de reclamant, așa cum a fost formulată, pârâtul urmând să fie exonerat de eventualele cheltuieli de judecată făcute de reclamant.
Reclamantul a formulat cerere de întregire a acțiunii, solicitând introducerea în proces a numitei I. A. în calitate de reclamantă, întrucât aceasta este moștenitoarea defunctului B. I., după cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.2149/1992, pentru respectarea principiul unanimității, precum și introducerea în cauză în calitate de pârâți a celorlalți moștenitori ai defunctei C. E., respectiv C. E., F. F., O. A. și M. M..
Instanța de fond a luat act de modificarea cadrului procesual.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză prin care s-a stabilit valoarea obiectului pricinii la suma de 1.633.900 ron.
Prin sentința civilă nr. 7331/28.10.2010 Judecătoria Sectorului 4 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, conform art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 719/20.04.2011 Tribunalul București Secția a III-a Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând în considerente că autorul reclamanților – B. I. a achiziționat de la autoarea pârâților - C. E., la data de 19.03.1958, cu prețul de 8600 lei un teren în suprafață de 430 mp, situat în București, ., sector 4, în temeiul unui act sub semnătură privată, teren referitor la care s-au achitat taxele și impozitele aferente la organele financiare la care figurează înscrisă această suprafață de teren.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 2149/1992, emis de notariatul de Stat sector 3 reclamanții au probat faptul că sunt succesorii legali au defunctului B. I., în calitate de descendenți.
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților, au fost anexate la dosar certificatele de moștenitor nr. 1003/1978 emis de Notariatul de Stat Sector V și respectiv nr.1013/1983 eliberat de Notariatul de Stat Sector 4 și din care rezultă că pârâții sunt succesorii defunctei C. E. care a înstrăinat pe bază de chitanță sub semnătură privată terenul ce formează obiectul prezentului litigiu.
Deși reclamanților li s-a pus în vedere la mai multe termene de judecată să prezinte instanței titlul de proprietate al autoarei pârâților referitor la terenul în litigiu, aceștia nu s-au conformat acestei cerințe legale, situație în care, întrucât nu s-a făcut dovada calității de proprietar a numitei C. E. în privința terenului în suprafață de 430 mp specificat în chitanța sub semnătură privată încheiată cu numitul B. I. - autorul reclamanților, tribunalul a arătat că nu poate pronunța în cauză o hotărâre care să țină loc de titlu de proprietate referitor la acest teren.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamanții B. A. și I. A..
În motivarea apelului reclamanții au învederat următoarele critici:
Apelanții consideră că au efectuat toate demersurile cerute de instanța de fond – au depus actele care s-au aflat în posesia lor, a fost făcuta expertiza topografica, au fost emise adrese către Primăria Direcția de Impozite si Taxe locale și la Direcția de cadastru si publicitate imobiliara ca urmare a rolului activ al instantei de judecata.
În calitate de reclamanți au depus la dosar dovezi clare ca autorii lor au cumpărat de la autoarea intimaților pârâți terenul sus mentionat, dovada stând istoricul de rol fiscal si cererea formulată de însăși autoarea intimaților pârâți prin care a solicitat sa nu mai fie impusa cu sumele aferente terenurilor vândute către autorii lor. A se vedea adresa nr._ din 22.X. 1963 emisa depusă la Administratia Financiara de către C. E., proba ce nu a fost luată în considerație de către instanța de fond și din care rezulta fără putința de tăgada ca autorul al lor a cumpărat de la autoarea intimaților terenul în litigiu.
Apelanții au mai arătat că intimații au recunoscut pretențiile lor afirmând că au cunoscut ca autoarea lor a încheiat aceste vânzări prin chitanțe de mana și nu s-au opus la emiterea unei hotărârii care sa tina loc de act de vânzare cumpărare în cauza.
Astfel, aceștia au recunoscut ca autorul apelanților, B. I., a cumpărat de la C. E., autoarea intimaților din prezenta cauza, o suprafața de teren de 430 mp, situat in ., sector 4, București, în baza unui înscris sub semnătura privata, precum si faptul ca începând din momentul vânzării autorul lor a edificat o locuință la adresa de mai sus, unde de altfel își avea stabilit și domiciliul.
Dreptul de proprietate al autorului apelanților, asupra imobilului, a fost recunoscut de autoritățile locale iar acesta a achitat toate taxele si impozitele aferente acestei suprafețe de teren la organele financiare abilitate - așa cum rezulta din istoricul de rol și din adresa emisa de Administrația Financiara la cererea instanței de judecata.
Având în vedere că autorul apelanților si-a îndeplinit obligația de plata a prețului, iar datorita perioadei comuniste si a dispozițiilor legale restrictive cu privire la proprietate privata nu a fost posibil sa fie încheiat si contractul de vânzare cumpărare privitor la teren în forma autentica apelanții consideră că au fost făcute suficiente probe care sa demonstreze temeinicia cererii lor.
În consecință, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulata si motivata, în conformitate cu dispozitiile art. 1073, 1077 C. civ., precum și în baza dispozițiilor art. 5 alin 2 din Legea nr.247/2005; modificarea sentinței civile nr. 719/20.04.2011, ca neîntemeiata si nefondată.
Analizând sentința apelată conform art. 295 alin. 1 C.pr.civ. și analizând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
Cu privire la situația de fapt, Curtea reține că, la data de 19 martie 1958 a intervenit între autoarea pârâților, C. E., în calitate de promitentă-vânzătoare și autorul reclamanților, B. I., în calitate de promitent-cumpărător, o promisiune de vânzare-cumpărare consemnată într-un înscris sub semnătură privată, cu privire la terenul în suprafață de 430 m.p. situat în .. Părțile convenției au stabilit că prețul terenului este de 8600 ROL, sumă care a fost achitată de către promitentul-cumpărător la data încheierii chitanței.
Tribunalul a respins acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pe considerentul că nu a fost depus la dosar actul de proprietate al promitentei-vânzătoare.
În faza de apel, apelanții-reclamanți au depus la dosar actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.11.1921 de Tribunalul I., Secția Notariat, din care reiese că numita E. Gh. Cristesdcu a dobândit în proprietate anumite suprafețe de teren menționate în act cu suprafață și vecinătăți.
În baza efectului devolutiv al apelului și a acestui act de vânzare-cumpărare ca înscris nou administrat în apel, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru a se identifica suprafața de teren ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, la dosar fiind depus raportul de expertiză întocmit de expert B. Emeric.
Cu privire la situația juridică a terenului în litigiu, instanța reține că prin adresa nr._/7988/22.07.2010 Primăria Municipiului București, Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală (fila 131 dosar fond), a comunicat faptul că imobilul din . a făcut obiectul Decretului C.S. nr. 143/30.05.1988 privind aprobarea unor măsuri pentru începerea execuției lucrărilor la obiectivul de investiții „Lcul Văcărești”, în anexa 6 la Decret fiind înscris acest imobil, proprietate particulară cu posesor de parcelă B. I. și P. F..
De asemenea, s-a mai comunicat faptul că imobilul în litigiu figurează în Hotărâre Guvernului nr. 556/17.05.1990 privind pata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile situate în Municipiul București, în anexa 26 a hotărârii, la poz. 404 fiind înscris B. I. cu teren în suprafață de 430 m.p. și 59,70 m.p. construcții.
În raport de situația juridică astfel stabilită, Curtea constată aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor HG nr. 556/1990 privind plata despăgubirilor pentru demolarea unor imobile, situate în municipiul București și în sectorul agricol I., publicată în M. Of. nr. 134 din 18 iunie 1992, potrivit căreia:
„În baza art. 1 lit. j) din Decretul-lege nr. 104/1990 privind activitățile pentru care Guvernul adoptă hotărâri în aplicarea și executarea legii și în vederea aplicării art. 998 din Codul civil,
Guvernul României hotărăște:
ART. 1 Imobilele compuse din terenuri, construcții și împrejmuirile aferente, situate în municipiul București și în sectorul agricol I., demolate înainte de data Revoluției, pentru realizarea unor obiective de investiții, se consideră trecute în proprietatea statului, urmând ca foștii proprietari prevăzuți în tabelele anexa nr. 1-34*) la prezenta hotărâre, sa primească despăgubirile cuvenite potrivit legii.
----------------*) Anexele au fost transmise de Primăria municipiului București numai celor interesați, la cerere.
ART. 2 Despăgubirile pentru imobilele prevăzute la art. 1 se plătesc din fondurile de investiții aprobate Primăriei municipiului București pe anul 1990.
ART. 3 Foștii proprietari ai locuințelor demolate sau unul din membrii familiei acestora pot cumpăra apartamentele pe care le dețin în calitate de chiriaș, urmând ca suma cuvenita drept despăgubire sa fie depusă ca avans pentru locuința pe care o cumpără.
Pentru diferența dintre prețul de vânzare al apartamentelor stabilit potrivit legii și despăgubirea cuvenita, se autorizează Casa de Economii și Consemnațiuni sa acorde credite cu o dobândă anuală de 2%, cu respectarea celorlalte condiții prevăzute de Decretul-lege nr. 61/1990.
ART. 4 Foștii proprietari își pot reface gospodăriile, pe terenurile deținute anterior, în cazul în care acestea sunt libere, cu respectarea încadrării în concepția de urbanism și amenajarea teritorială a zonei și cu avizul primăriilor pe a căror raza teritorială se vor realiza construcțiile”.
Pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, instanța trebuie să verifice dacă antecontractul îndeplinește condițiile generale de valabilitate a actelor juridice, dacă părțile convenției au executat clauzele anticipatorii ale convenției, dacă terenul în litigiu se găsește încă în patrimoniul promitentului-vânzător și dacă nu există alte impedimente legale pentru pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul vânzătorului la încheierea convenției de vânzare-cumpărare.
Or, din situația juridică a terenului în litigiu, instanța constată că terenul în litigiu nu se mai găsește în patrimoniul promitentei-vânzătoare C. E., pentru a se pune problema suplinirii consimțământului la încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare, ci a trecut în proprietatea statului.
Astfel, imobilul a făcut obiectul Decretului C.S. nr. 143/1988 pentru aprobarea unor măsuri pentru începerea execuției lucrărilor la obiectivul de investiții „Lacul Văcărești”, imobilul-construcție fiind demolat, iar prin HG nr. 556/1990 legiuitorul a prevăzut că acele imobile, compuse din terenuri, construcții și împrejmuirile aferente din municipiul București, ce au fost demolate înainte de data Revoluției, pentru realizarea unor obiective de investiții, se consideră trecute în proprietatea statului, precum și dreptul foștilor proprietari de a primi despăgubiri.
Din interpretarea HG nr. 556/1990 instanța reține că voința legiuitorului a fost ca terenul în litigiu, ce fusese preluat de la autorul reclamanților în baza Decretului C.S. nr. 143/1988, iar construcția demolată anterior anului 1989, să „fie considerat trecut în proprietatea statului”.
Or, coroborând dispozițiile art. 1 din HG nr. 556/1990 cu cele ale art. 863 lit. f) din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 (fostul art. 7 lit. f) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, care avea același conținut, fiind abrogat prin Legea nr. 71/2011) - potrivit cărora „dreptul de proprietate publică se dobândește: f) prin alte moduri prevăzute de lege”, Curtea reține că terenul în litigiu a intrat în domeniul public al statului de la data adoptării HG nr. 556/1990, situație în care a dobândit caracterele acestui tip de proprietate – respectiv inalienabilitate, insesizabilitate și imprescriptibilitate.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect tribunalul a respins acțiunea având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul situat în ., deoarece situația juridică a acestui teren a fost reglementată printr-un act juridic cu caracter special în raport de dreptul comun consacrat la art. 1073-1077 C.civ., act juridic prin care a fost considerat proprietate publică a statului, iar autorul reclamanților figurează înscris în anexa 26 a acestui act normativ ca titular al dreptului de a primi despăgubiri.
Plata efectivă a acestor despăgubiri nu face obiectul acțiunii de față, ci al unui act juridic special cu caracter de reparație întemeiat, potrivit Expunerii de motive, pe dispozițiile art. 998 cod civil care reglementează principiul reparării integrale a pagubei.
Aceste măsuri reparatorii, prevăzute de un act normativ cu caracter special față de dreptul comun (care consacră principiul executării în natură a obligațiilor și al reparării în natură a pagubelor – art. 1077 C.civ.), privesc imobilul, iar regimul juridic al imobilului, astfel cum este consacrat printr-un act juridic cu caracter special în domeniul reparării măsurilor abuzive luate de stat anterior anului 1990 în domeniul imobiliar, prevede doar dreptul la indemnizare al fostului proprietar al terenului.
Pentru urmare, constatând că regimul juridic al terenului, care a fost trecut în proprietatea publică a statului prin HG nr. 556/1990, devenind astfel inalienabil, nu permite pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.pr.civ., Curtea va respinge apelul declarat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții – reclamanți B. A. cu domiciliul în București, sector 4, ..15, ., ., prin mandatar B. V. M., I. A. cu domiciliul în I., oraș Voluntari, . și cu domiciliul ales la sediul profesional al Cabinetului de Avocat D. M. din București, sector 4, ..4, ., ..3 împotriva sentinței civile nr.719/20.04.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în contradictoriu cu intimații – pârâți C. P. cu domiciliul în București, ., ., sector 3, C. E. cu domiciliul în București, ., ., sector 3, F. F. cu domiciliul în București, ., ., ., O. A. cu domiciliul în București, ..8, ..4, ., sector 4, M. M. cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.05.2012
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Z. D. C. M. S.
GREFIER
D. L.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.MȘ/8ex./31.05.2012
Jud. fond – C. T.
| ← Evacuare. Decizia nr. 1017/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1154/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
