Acţiune în constatare. Decizia nr. 1070/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1070/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-05-2012 în dosarul nr. 1070/2012
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1070 R
Ședința publică de la 29.05.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE – D. M.
JUDECĂTOR – D. G.
JUDECĂTOR – L. M. I.
GREFIER – S. V.
……………….
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant D. M. R., împotriva deciziei civile nr. 737A/29.09.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. L. D. și I. C. V., având ca obiect „partaj judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant D. M. R. reprezentat de avocat Roata P. A., cu împuternicire avocațială la dosar și intimații pârâți B. L. D. și I. C. V. reprezentați de avocat A. V., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentului reclamant D. M. R. solicită proba cu acte pentru a face dovada acceptării exprese a moștenirii Sisman F.. Arată că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu ar exista o înșiruire a moștenirii.
Apărătorul intimaților pârâți B. L. D. și I. C. V. arată că instanța de apel nu a motivat în acest sens și a avut alte motive pentru care a respins acțiunea. Solicită respingerea probei cu acte, fiind inutilă soluționării cauzei.
Curtea deliberând asupra probelor solicitate de recurent apreciază că acestea nu sunt utile soluționării recursului, față de argumentele reținute de instanță în motivarea hotărârii recurate.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant D. M. R. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Arată că instanța în mod nelegal a pretins că ar fi fost necesar ca pentru a fi întemeiată cererea de chemare în judecată reclamantul să-și fi însușit moștenirea. În mod greșit instanța a reținut că nu a existat contrarietate între cele două testamente. Arată că cele două testamente nu pot fi executate simultan. Mai arată că instanța de fond și de apel au ignorat înscrisurile administrate cu privire la voința testatoarei care specifică că dorește să lase locul de veci fiicei sale. Arată că a invocat prin motivele de apel faptul că nu a fost acceptată în termen moștenirea testamentară. Din cel de-al doilea testament. Potrivit Codului civil orice dispoziție testamentară cade atunci când nu este primită, iar instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la această critică. Consideră că în temeiul Legii nr. 10 singurul moștenitor care și-a exercitat dreptul este recurentul. În mod greșit instanța de apel a reținut că ar fi vorba de un legat cu titlu universal. Arată că din acel testament nu rezultă că defuncta ar fi dispus să se bucure în întregime cei doi legatari de întreaga masă succesorală. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților pârâți B. L. D. și I. C. V. arată că motivele de recurs expuse se referă la chestiuni de fapt stabilite de instanțe, care în principiu nu mai pot face obiectul recursului. Consideră că acest recurs nu are consistența cerută de art. 304 c.pr.civ., respectiv nu sunt indicate motive de nelegalitate. Apreciază că instanța a avut în vedere toate înscrisurile de la dosar, respectiv testamentele care exprimă voința defunctei. Consideră că al treilea testament este explicativ. Pentru aceste motive solicită respingerea recursului. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Soluționând recursul civil de față, constată următoarele:
Prin actiunea intregistrata la nr._ /07.05.2008 reclamantul D. M. R. a chemat in judecata pe parata I. V. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa constate calitatea de unica mostenitoare a mamei sale D. M. prin acceptarea tacita a mostenirii defunctei SISMAN F. decedata la 28 mai 1980, sa constate lipsa calitatii de mostenitoare legala sau testamentara a paratei I. V. dupa defuncta SISMAN F., sa se constate ca unica mostenitoare a aceleiasi defuncte este mama sa D. M., careia i se cuvine intreaga masa succesorala si care ii revine lui in calitate de unic mostenitor al mamei sale, iar in subsidiar sa se constate calitatea de mostenitor legal al mamei sale D. M., de mostenitoare testamentara cu titlu testamentar a paratei, sa se dispuna iesirea din diviziune pentru locul de veci din Cimitirul B., anularea certificatelor de mostenitori nr. 166/1992, 1000/1993 si 1497/1993.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca la data de 28 mai 1980 a decedat Sisman F. care a lasat ca mostenitor legal pe D. M. – nepoata de frate, Brosteanu si Brosteanu D. - nepoti de frate.
In drept a invocat art. 650 și urm C.civ. și Decretul nr. 40/53.
La data de 3 iunie 2008 parata a formulat întâmpinare (fila 37-47) prin care sustine ca reclamantul intelege sa exercite prezenta actiune ce constituie o petitie de ereditate care ar apartine defunctei sale mame care de la moartea F. Sisman în 1980 si pana la propria ei moarte-1988, nu a formulat nicio actiune intemeiata pe pretinsa ei calitate de unica mostenitoare,evident fiind interesul reclamantului pentru a fructifica drepturile legate de imobilului din București . 6 Sector 1, care a apartinut sotului defunctei – Sisman A. ce a fost nationalizat.
A sustinut ca autoritatile au apreciat ca testamentele nu se exclud, ci se completeaza . exprimat de dorinta unica a defunctei de a gratifica doar pe cele 2 legatare universale - pârâta si Brosteanu A. -sora defunctei.
Prin sentința civilă nr._/18.10.2010, Judecătoria sectorului 1 București a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul D. M. – R..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că testatoarea Sisman F., vaduva, fara ascendenti si descendenti, a dispus prin 3 testamente succesive de bunurile sale astfel: prin testamentul autentificat la nr.1262/27 martie 1964 a testat intreaga sa avere mobila si imobila, in cote egale,legatarilor Brosteanu A. si Linde G. (f.55); prin testamentul olograf din 08 mai 1964, scris, semnat si datat de testatoare (f. 56), asa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiza tehnica criminalistica nr.177/1993 al Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti (f.57-62), a dispus de intreaga sa avere mobila si imobila in favoarea legatarilor Brosteanu A. și V. I.; prin testamentul autentificat la nr. 1813/19 MAI 1970, a lasat sorei sale Brosteanu A. si nepoatei sale I. V. dreptul de concesiune asupra locului de veci expres mentionat.
Ca urmare, dispozitiile primului testament autentic au fost revocate prin testamentul olograf din 08 mai 1964, in condițiile prev. de art. 920 c.civ.
Întrucât, legatara Brosteanu A. a predecedat testatoarei, respectiv a decedat la 13 mai 1971, al 2 lea si al 3 lea testament au devenit ineficace cu privire la aceasta, in conf. cu art. 924 c. civ. caducitatea acestuia profitand de drept celuilalt colegatar – I. V., parata in speta, in favoarea careia s-a nascut dreptul de acrescământ.
Intre al 2-lea si al 3-lea testament nu exista incompatibilitate sau contrarietate pentru a releva voința revocatorie a testatoarei si a opera revocarea tacita prev. de art. 921 c.civ. intrucat nu rezulta imposibilitatea absoluta, materiala si juridica de a executa cumulativ cele 2 testamente prin care s-a testat in favoarea acelorași legatari si nu unor persoane diferite.
Prin dispozitia de ultima vointa materializata in testamentele susmentionate, testatoarea a inlaturat de la mostenirea sa pe ceilalti succesibili chemati de lege la succesiune in temeiul calitatii lor de rude si care nu fac parte din categoria mostenitori rezervatari- descendenti, parinti sau sot supravietuitor, conf. art 841,843 c. civ. si art 2 din Legea nr. 312/1944, printre care si mama reclamantului–D. M., nepoata de frate predecedat reprezentand pe Brosteanu V. – dec. la 15.12 1970, calitate confirmata de certificatul de mostenitor nr. 45/2007-f.63.
Succesiunea defunctei Sisman F., decedata la 28 mai 1980, a fost acceptata in mod expres in termenul de 6 luni de la deces, termen instituit de art. 700 c. civ. de mostenitoarea testamentara – I. V. prin declaratia aut. sub nr._/ la 3 noiembrie 1980- (f.64).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D. M. – R., criticând soluția instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a Civilă, sub nr._, la data de 27.12.2010.
Intimata intervenientă B. L. D. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
La termenul 09.06.2011 s-a dispus scoaterea din cauză a Statului Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, parte care nu figurează în dispozitivul sentinței atacate cu apel.
Prin decizia civilă nr. 737 A din 29.09.2011, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că apelantul reclamant D. M. R., prin cererea introductivă de instanță solicită să se constate calitatea de moștenitoare a mamei sale D. M. de pe urma defunctei Sisman F., căreia i se cuvine întreaga masă succesorală, iar ulterior îi revine reclamantului în calitate de unic moștenitor al mamei sale iar în subsidiar să se constate calitatea de moștenitor al mamei sale D. M., de moștenitoare testamentară cu titlu particular a pârâtei I. V., decedată, acțiunea fiind continuată de moștenitorii acesteia, I. C. V. și B. L. D..
Tribunalul a constatat, pe de o parte, că Sisman F., în lipsă de moștenitori legali, putea dispune liber de bunurile sale prin testament.
În acest sens, prin testamentul autentificat sub nr. 1264/27.03.1964 le-a instituit legatare universale pe sora sa B. A. și cumnatul său Linde G..
Ulterior a existat un testament olograf care a fost examinat de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice, testament care datează din 08.05.1964 și prin care Sisman F. lasă întreaga sa avere lui B. A. și I. V..
Concluzia raportului de expertiză a fost aceea că a fost semnat și datat de testatoarea, în materia testamentelor fiind vorba despre 2 legate cu titlu universal, testamentul din 08.05.1964 l-a anulat pe cel din 27.03.1964.
Prin testamentul din 18.05.1970 defuncta Sisman F. a lăsat surorii sale B. A. și lui I. V., nepoata sa, dreptul de concesiune asupra unui loc de veci, situat în București, Cimitirul Ș. V..
Ulterior deși Sisman F. a decedat la 28.05.1980 nu a mai lăsat nici un testament ca act de ultimă voință iar B. A. – A. a decedat la data de 14.05.1971.
Tribunalul a considerat că nu există nici o contradicție între legatul cu titlu universal din 08.05.1964 și testamentul cu titlu particular din 18.05.1970 prin care Sisman F. venea să accentueze faptul că locul de veci (care este un drept de concesiune) să revină peroanelor în favoarea cărora a instituit legatul.
Tribunalul nu a primit critica apelantului și anume acela că dreptul de acrescământ nu ar opera atunci când în cauză succesiunea este transmisă prin legat și anume că acest drept ar opera numai în cazul succesiunii legale.
Dreptul de acrescământ, de creștere ori de adăugire operează atât în situația în care există un legat cu titlu universal cât și în cazul în care ne aflăm în fața unui legat cu titlu particular.
Potrivit art. 929 C. civ., atunci „când din dispozițiile testamentare rezultă că voința testatorului a fost aceea de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela dintre legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai mulți legatari, legatul se împarte între ei, fără a se scădea părțile legatarilor necapabili sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit înaintea testatorului”.
Deci în prezenta cauză, ca urmare a decesului defunctei B. A., survenit înaintea defunctei Sisman F., întreaga succesiune a revenit legatarei cu titlu universal I. V. și transmisă ulterior intimaților pârâți din prezenta cauză.
Voința defunctei Sisman F. a fost corect analizată de către instanța de fond constatându-se că aceasta a dorit să o gratifice pe I. V. atât în calitate de succesor cu titlu universal, iar prin testamentul din 1970 s-a întărit voința sa ca locul de veci să rămână în familie, respectiv în posesia persoanelor pe care ea le-a desemnat.
Pe de altă parte mama reclamantei D. M. născută B., decedată la 03.05.1998 nu a contestat în nici un mod testamentul lui Sisman F., nu și-a însușit succesiunea lui B. A. A. astfel încât apelantul reclamant din prezenta cauză nu pateu fi considerat moștenitorul prin transmisiune al defunctei Sisman F..
De altfel reprezentarea și transmisiunea succesiunii potrivit art. 664 și urm. C. civ., este o ficțiune a legii, care are ca efect de a pune pe reprezentanți în locul, gradul și dreptul reprezentantului și operează nemărginit numai în cazul moștenirii legale și în mod limitativ la 2 categorii de moștenitori și anume descendenții în linie dreaptă ai defunctului și descendenții fraților și surorilor defunctei, moștenitori din clasa a II – a.
În prezenta cauză, testatoarea Sisman F., în lipsa moștenitorilor rezervatari a avut o singură moștenitoare cu titlul de legatară universală și care a înlăturat de la moștenire toate celelalte clase de moștenitori.
În termenul legal prevăzut de art. 301 C.proc.civ., împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul D. M. R., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că instanța a reținut greșit că Sisman F. nu a avut moștenitori legali. La data decesului acesteia (28.05.1980) mama recurentului avea calitatea de moștenitor legal (nepot de frate), precum și B. P. și B. D. (nepoți de frate). Juridic afirmația este incorectă, întrucât existența validă a unui testament nu este incompatibilă cu existența moștenitorilor legali, ci cel mult, cu cea a moștenitorilor rezervatari.
În al doilea rând instanța reține motive contradictorii în ceea ce privește tipul legatelor lăsate de defuncta Sisman F.. Or, I. V. nu a avut calitatea de legatar cu titlu universal.
Totodată, instanța a denaturat obiectul și natura legatelor. Defuncta a întocmit trei testamente: 1) către B. A. și Linde G. un testament cu titlu universal (în cote egale), 2) către B. A. și I. V. două legate cu titlu universal (în cote egale), 3) două legate cu titlu particular tot către B. A. și I. V., acestea având ca obiect un bun individual determinat.
Recurentul a mai arătat și faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a principiului voinței reale (interne), consfințit de art. 977, 1175 și 953 c.civ. și cu încălcarea art. 129 c.proc.civ. și art. 700 c.civ.
În susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra voinței reale a testatoarei, în raport de scrisorile transmise rudei sale, notarul B. A..
I. valeria nu a fost rudă cu testatoarea, iar voința de gratificare viza numai ½ din locul de veci și nu întreaga moștenire.
Totodată, I. V. a acceptat în termenul de 6 luni doar testamentul cu titlu particular (declarația_/03.11.1980), astfel încât, chiar dacă nu ar fi fost revocat testamentul olograf, trebuia făcută aplicarea art. 700 c.civ.
Recurentul a mai susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea art. 929 c.civ. Obiectul unui legat particular poate fi lăsat la doi sau mai mulți legatari cu vocația fiecăruia la întreg, situație în care ineficacitatea unuia sau altuia din aceste legate va profita colegatarului ale căror legate au rămas eficace. Acest legat poartă denumirea de legat conjunctiv, iar dreptul colegatarilor de a beneficia de ineficacitatea legatului – drept de acrescământ.
În speță nu este întrunită cerința existenței unui legat cu titlu particular, conjunctiv. Dreptul de acrescământ nu operează în cazul legatelor cu titlu universal sau universale. În speță, este vorba despre un legat cu titlu universal, care, dacă nu ar fi fost revocat de testamentul ulterior, îi dădea vocație succesorală numai pentru ½ din moștenire.
De asemenea, instanța a încălcat și aplicat greșit art. 920 – 921 c.civ., potrivit cărora testamentul ulterior îl revocă pe cel anterior dacă cele două testamente conțin dispoziții „incompatibile”. Or, în speță, prin primul testament se dispune în favoarea legatarei I. V. cu privire la o fracție din moștenire, iar prin al doilea testament se dispune în favoarea aceleiași legatare cu titlu particular, numai cu privire la jumătate din locul de veci. Există o incompatibilitate juridică incontestabilă între un testament prin care se instituie un legat cu titlu universal în favoarea unui legatar și un testament posterior care instituie doar un legat cu titlu particular în favoarea aceluiași legatar. Rezultă așadar revocarea testamentului olograf, care privea și jumătate din locul de veci (legat cu titlu universal), revocare care rezultă și din aplicarea art. 1203 c.civ.
În ceea ce o privește pe mama recurentului, aceasta a urcat în locul, gradul și drepturile ascendentului său B. V., decedat la data deschiderii succesiunii defunctei, ca efect al reprezentării succesorale și a cules partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire dacă s-ar fi aflat în viață. D. M., prin reprezentarea tatălui său B. V., decedat la 16.12.1970, în lipsa oricăror alți moștenitori legali, în viață și acceptanți, culege întreaga succesiune a defunctei Sisman F.. D. M., în calitate de reprezentant, a acceptat tacit succesiunea defunctei Sisman F., însușindu-și dreptul de proprietate asupra mai multor bunuri mobile ce au aparținut defunctei.
Intimatele pârâte au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate, Curtea va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Prima critică a recurentului vizează greșita reținere a instanței de apel cu privire la lipsa moștenitorilor legali ai defunctei Sisman F.. Este adevărat că în cuprinsul deciziei recurate se regăsește această reținere, însă Curtea apreciază că ne aflăm doar în situația unei erori de exprimare, față de faptul că în finalul hotărârii instanței de apel se reține că „testatoarea Sisman F., în lipsa moștenitorilor rezervatari a avut o singură moștenitoare cu titlul de legatară universală și care a înlăturat de la moștenire toate celelalte clase de moștenitori”. Or, nu există nicio îndoială că defuncta Sisman F. nu a avut moștenitori rezervatari, în această categorie neintrând mama recurentului și numiții B. P. și B. D., care, fiind nepoți de frate, au doar calitatea de moștenitori legali al defunctei. Aceștia au fost înlăturați de la moștenirea defunctei, prin voința acesteia manifestată prin testamentele succesive, corect analizată de către instanța de apel, fără a putea fi reținută contrarietatea argumentelor.
Astfel, prin testamentul autentificat la nr.1262/27 martie 1964, defuncta Sisman F. a testat intreaga sa avere mobila si imobila ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, in cote egale, surorii sale B. A. și cumnatului său Linde G. (f.55 – dosar fond).
Ulterior, prin testamentul olograf din 08 mai 1964, scris, semnat si datat de testatoare (f. 56 – dosar fond), asa cum s-a concluzionat prin raportul de expertiza tehnica criminalistica nr.177/1993 al Laboratorului Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti (f.57-62 din dosarul de fond), aceasta a dispus de intreaga sa avere mobila si imobila ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, in cote egale, în favoarea legatarilor B. A. si I. V. (născută Linde).
Defuncta a întocmit și un al treilea testament, care a fost autentificat la nr. 1813/19 mai 1970 (fila 18 - dosar fond), prin care a lasat sorei sale Brosteanu A. si nepoatei sale I. V. dreptul de concesiune asupra locului de veci expres mentionat.
Cu privire la testamentul olograf din 08 mai 1964, Curtea reține că acesta este un testament posterior, în sensul art. 921 c.civ., care, a revocat dispozițiile primului testament autentic, în condițiile art. 920 c.civ.
Analizând dispozițiile celui de al doilea testament, Curtea constată că instanța de apel a reținut în mod corect că acesta este un legat universal, care a conferit celor două beneficiare vocație la întreaga avere mobilă și imobilă. Legatul universal este cel care conferă legatarului chemare sau vocație la întreaga moștenire. În doctrină s-a statuat că dispozițiunea prin care testatorul lasă tot ce va poseda la încetarea sa din viață legatarilor săi pentru a fi împărțit în părți egale, constituie un legat universal.
Or, prin testamentul olograf din 08 mai 1964, testatoarea Sisman F. a înțeles să lase întreaga sa avere mobila si imobila ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului, în cote egale, în favoarea legatarilor B. A. si I. V. (născută Linde).
Legatul cu titlu universal este acela care are ca obiect o cotă parte din moștenire sau o cotă fixă din toate imobilele sau din toate bunurile mobile. Astfel, dacă testatoarea Sisman F. ar fi instituit în favoarea legatarelor B. A. si I. V. un legat cu titlu universal, obiectul acestuia trebuia să fie „jumătate din avere uneia și jumătate din avere celeilalte”, sau „50% din avere uneia și 50% din avere celeilalte”. Or, prin menționarea sintagmei „întreaga mea avere”, vocația celor două legatare este una universală, iar nu cu titlu universal, chemarea lor fiind la întregul patrimoniul al testatoarei, pe care legatarele universale urmau să îl împartă în cote egale.
Însă, legatara B. A. a predecedat testatoarei, respectiv a decedat la 13 mai 1971, astfel încât cel de al doilea testament a devenit ineficace cu privire la aceasta, de drepturile sale profitând celălalt colegatar.
Caducitatea legatului este o cauză de ineficacitate a legatului instituit valabil si nerevocat, care constă în imposibilitatea executării lui, din cauze obiective posterioare întocmirii testamentului sau pentru că legatarul a renunțat la el după deschiderea moștenirii. O cauză de caducitate a legatului intervine dacă legatarul a murit înaintea testatorului, deoarece liberalitățile în general și cele făcute mortis causa au caracter exclusiv personal. Dacă legatarul a decedat înainte de deschiderea succesiunii, odata cu moartea sa ii inceteaza si capacitatea succesorala, executarea legatului devenind astfel imposibilă.
Dispozițiile art. 929 c.civ., potrivit cărora atunci „când din dispozițiile testamentare rezultă că voința testatorului a fost aceea de a da legatarilor dreptul la totalitatea obiectului legat, atunci acela dintre legatari, care vine la legat, ia totalitatea; iar de primesc mai mulți legatari, legatul se împarte între ei, fără a se scădea părțile legatarilor necapabili sau ale acelora care n-au primit legatul, sau care au murit înaintea testatorului”, reglementează dreptul de acrescământ. Deși textul se referă numai la cazurile în care unul dintre legatarii particulari nu culege legatul datorită incapacității, refuzului și morții produsă înaintea testatorului, în doctrină s-a statuat că dreptul de acrescământ este comun tuturor legatelor: universale, cu titlu universal și cu titlu particular.
Prin urmare, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 929 c.civ. și a reținut în mod corect că urmare decesului legatarei B. A., survenit înaintea testatoarei Sisman F., legatul instituit către aceasta a devenit caduc, întreaga succesiune revenind legatarei universale I. V..
În ceea ce privește cel de al treilea testament, Curtea considera ca dispozitiile art. 921 Cod civil, in partea privind testamentul posterior care nu revoca anume pe cel anterior, sunt clare in a mentine un testament anterior, care nu este revocat in mod expres prin cel posterior, cu conditia ca dispozitiile testamentului anterior sa nu fie incompatibile sau contrarii cu acelea ale testamentului posterior, caz in care ar interveni un caz de revocare tacita a legatului anterior.
Deci, interpretand rational si teleologic acest text legal, rezulta ca un nou testament constituie un caz de revocare a unui testament anterior, numai daca acest fapt este expres prevazut in cuprinsul sau,, sau daca cele doua acte juridice contin dispozitii incompatibile, care nu se pot concilia, sau contrarii.
In acest context, Curtea reaminteste ca insasi doctrina in aceasta materie a apreciat ca, in dreptul civil român se admite că un testament posterior nu il revoca, in principiu, pe cel anterior, ci amandoua se executa cumulativ, esențială fiind vointa testatorului de a revoca legatul.
Vointa de a revoca legatul poate rezulta din incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului posterior si cel anterior, care fac imposibilă executarea concomitenta a celor două testamente si care sa se datoreze vointei testatorului.
În speță, instanța de apel a apreciat în mod corect că în cele două legate nu există dispozitii contrarii sau incompatibile, instituite in favoarea partilor, că cele doua legate pot coexista impreuna și că nu poate fi reținută voința revocatorie a testatoarei în condițiile art. 921 c.civ. Dimpotrivă, din modul de redactare a celor două legate, în care se arată că gratificarea a fost determinată de afecțiunea deosebită pe care defuncta o purta celor două legatare și de modul cum acestea au îngrijit-o și s-au purtat cu defuncta, rezultă că voința defunctei a fost ca la momentul încetării sale din viată, toate bunurile care se vor găsi în patrimoniul său să revină celor două legatare, în cote egale, implicit și cel care făcuse obiectul legatului cu titlu particular.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 700 c.civ., Curtea o va înlătura, constatând că declaratia autentificată sub nr._/ la 3 noiembrie 1980, prin care mostenitoarea testamentara I. V. a acceptat expres moștenirea testamentară a defunctei Ssiman F., decedata la 28 mai 1980, a fost dată in termenul de 6 luni de la deces, termen instituit de art. 700 c. civ.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că mama sa a urcat în locul, gradul și drepturile ascendentului său B. V. (decedat la 16.12.1970), decedat la data deschiderii succesiunii defunctei Sisman F., ca efect al reprezentării succesorale și a cules partea care i s-ar fi cuvenit acestuia din moștenire dacă s-ar fi aflat în viață, Curtea o apreciază ca nefondată.
În acest sens se reține că legea admite reprezentarea succesorala numai pentru doua categorii de mostenitori: descendentii copiilor defunctului si descendentii din frati si surori (adica nepotii din copii si nepotii de frate/sora). Din cauza naturii speciale a reprezentarii, prevederea cu privire la clasele pentru care se admite reprezentarea este de strica interpretare, nici o alta categorie de mostenitori neavand acest beneficiu .
Însă, deși mama reclamantului are față de defunctă calitatea de succesibil pentru care poate opera reprezentarea succesorală, aceasta, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel, până la decesul ei, intervenit în anul 1998, nu a contestat în nici un mod testamentele prin care a fost înlăturată de la moștenire, dimpotrivă, a respectat voința testatoarei de gratificare a numitei I. V..
În această situație, în mod corect s-a reținut de către instanța de apel că unica moștenitoare a defunctei Sisman F. a fost legatara universală I. V., care a înlăturat de la moștenire pe ceilalti succesibili chemati de lege la succesiune in temeiul calitatii lor de rude si care nu fac parte din categoria mostenitori rezervatari.
Față de cele reținute, apreciind că nu există motive prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, care să atragă modificarea sau casarea deciziei și nici motive prevăzute de art.306 Cod procedură civilă, Curtea în baza art.312 alin.1 din codul de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant D. M. R., împotriva deciziei civile nr. 737A/29.09.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. L. D. și I. C. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. D. G. L. M. I.
GREFIER,
S. V.
Red. DM
Tehnored. DM/PS 2 ex.
21.06.2012
Jud. fond: E. R.
C. Segărcianu
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2013. Curtea de Apel... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 1093/2012. Curtea de... → |
|---|
