Succesiune. Decizia nr. 995/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 995/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2012 în dosarul nr. 995/2012

DOSAR NR._

(_ )

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA

ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILA NR.995

Ședința publică de la 30 mai 2012

Curtea constituită din:

P. - A. D. T.

JUDECATOR - I. A. H. P.

JUDECĂTOR - E. V.

GREFIER - Ș. P.

***** *****

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-pârâți F. R. D. și F. C. M., împotriva deciziei civile nr.878 A din 03.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante F. V. și F. L. M..

P. are ca obiect – succesiune.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât F. R. D., personal, intimata-reclamantă F. V., personal și asistată de avocat G. D., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/17.04.2012, emisă de Baroul București – Cabinet Individual, aflată la fila 35 dosar, avocat care reprezintă și interesele intimatei-reclamante F. L. M., lipsind recurentul-pârât F. C. M..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Recurentul-pârât F. R. D., personal depune la dosar chitanța nr.7150/24.05.2012, în cuantum de 1807 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 5 lei, taxe care au fost anulate de instanță.

La întrebarea punctuală a instanței, recurentul învederează că nu mai are nimic de depus și că toate actele de proprietate sunt la dosarul cauzei.

Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.

Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurentul-pârât F. R. D., personal, având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, depunând în acest sens concluzii scrise la dosar, fără cheltuieli de judecată.

Avocatul intimatelor-reclamante, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, arătând că atât la instanța de fond, cât și la instanța de apel s-a constatat că nu pot fi partajate bunurile care sunt în timpul judecății altor cereri, în speță terenul din . dintr-un proces în revendicare aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Totodată, arată că nu dețin încă posesia acestui teren, nu au avut-o nici la data la care a decedat autorul reclamantelor F. O. C.. Se află în situația în care dețin un act de proprietate din anul 1937, iar autorul reclamantelor a vândut numitului C. Ș. jumătate din acest teren (care se află între gardul de la stradă și suprafața de teren pe care reclamante o revendică în prezent, întrucât nu dețin posesia ei, dar dețin actul de proprietate). Consideră că vor ajunge în situația efectuării unui schimb între acest teren care se află la stradă, pe care îl deține cu acte C. Ș. și această suprafață de teren care este înfundată, fiind proprietatea reclamantelor, conform acelui act din 1937 și este înscrisă în certificatul de moștenitor nr.46/1968.

Învederează că instanța de la fond nu a adus în discuție atribuirea acestui teren vreuneia din părți, întrucât a avut în vedere faptul că era în litigiu, reclamantele fiind cele care au invocat în acel moment că acest teren trebuie să rămână în indiviziune și nu putea să facă obiectul atribuirii către una dintre părți.

Consideră că instanțele anterioare au avut în vedere cererea reclamantelor și legal s-au pronunțat cu privire la faptul că acest teren va rămâne în indiviziune.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs privind termenul de achitarea sultelor, arată că este un termen prevăzut de lege de maxim 6 luni și este un termen rezonabil, iar dacă a fost depășit, solicită să se constate că recurentul nu face decât să tergiverseze cauza, urmând să fie obligat să achite sulta pentru a proceda la executarea hotărârii.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la 28.10,2003 sub nr._/2003, reclamantele F. V. și F. L. M. au chemat în judecată pe pârâții F. R. D. și F. C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate deschisă succesiunea defunctului F. T., decedat la 23.07.1996, cu ultim domiciliu în București, .. 13, ., ., sector 2, să constate că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori F. R. D., în calitate de fiu, F. C. M., fiică și reclamantele F. V. și F. L. M., în calitate de moștenitoare ale numitului F. O. C., decedat la 16.04.2003, fiul defunctului F. T., să constate că fiecăruia dintre moștenitori i se cuvine o cotă de 1/3 din succesiune, să constate că masa succesorală este formată din imobilul situat în București, .. 13, BI.21, ., ., compus din 4 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 81,79 mp și o cotă indiviză de 0,98 % din suprafața aferentă imobilului, precum și din terenul în suprafață de 102,80 mp situat în București, ., sector 1, dobândit de defunct printr-un partaj succesoral conform sentinței civile 2197/1996 și să se dispună ieșirea din indiviziune a moștenitorilor cu privire la aceste imobile.

Prin sentința civilă nr._ din 23.11.2010 instanța de fond a admis în parte cererea principală formulată de reclamantele pârâte F. V. și F. L. M. domiciliate în București, . nr.12, ..2,. împotriva pârâților reclamanți F. R. D. și F. C. M. domiciliați în ..13, .,. în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant F. R. D.; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă F. C. M.; a constatat deschisă succesiunea defunctului F. T., decedat la data de 23.07.1996, cu ultimul domiciliu în București, ..13,.,.,sector 2, a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului F. T. se compune din:

imobilul situat în București, .>

nr.13,. în valoare de 233.493 lei dobândit prin

contractul de vânzare cumpărare nr._/14.10.1992.

-cota indiviză de 1/2 din terenul în suprafață totală de 10 Ha situat în extravilanul localității Ceamurlia de Jos, Județul Tulcea, în valoare de 18.403,87 lei, dobândit prin Titlul de proprietate nr.69.796/08.02.2000.

-terenul în suprafață de 100 mp situat în intravilanul Orașului B., ., Județul Prahova, în valoare 7.797,12 lei identificat prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6308/03.10.1994; a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului F. T.: reclamantele pârâte F. V. și F. L. M. cu o cotă indiviză de 1/3, în calitate de moștenitoare ale defunctului F. O. C.-fiul predecedat al defunctului F. T., pârâtul reclamant F. R. D. cu o cotă de 1/3 în calitate de fir, pârâta reclamantă F. C. M. cu o cotă de 1/3 în calitate de fiică; a dispus ieșirea din indiviziune după cum urmează: a atribuit pârâtului reclamant F. R. D. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, ..13,.,.,sector 2 în valoare de 233.493 lei; a atribuit pârâtei reclamante F. C. M. în deplină proprietate și liniștită posesie cota indiviză de Vi din terenul în suprafață totală de 10 Ha situat în extravilanul localității Ceamurlia de Jos, Județul Tulcea, în valoare de 18.403,87 lei și terenul în suprafață de 100 mp situat în intravilanul Orașului B., ., Județul Prahova, în valoare 7.797,12 lei; a obligat pârâtul reclamant F. R. D. la plata sumei de 64.923 lei cu titlu de sultă către reclamanta pârâtă F. V. în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii; a obligat pârâtul reclamant F. R. D. la plata sumei de 21.641,16 lei cu titlu de sultă către reclamanta pârâtă F. L. M. în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii; a obligat pârâtul reclamant F. R. D. la plata sumei de 60.363,67 lei cu titlu de sultă către pârâta reclamantă F. C. M. în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii; a compensat în tot cheltuielile de judecată.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la data de 23.07.1996 a survenit decesul numitului F. T., cu ultimul domiciliu în București, .. 13, ., ., sector 2. Succesiunea acestuia s-a dezbătut în procedura succesorală notarială, finalizată prin eliberarea certificatului de moștenitor nr. 12/12.02.1997 de către BNP D. D., completat ulterior cu certificatul de moștenitor suplimentar nr. 97/26.06.1997.

Prin certificatele sus menționate s-a atestat că au calitatea de moștenitori ai defunctului, F. R. D. și F. O. C., în calitate de fii ,fiecăruia revenind u-i câte o cotă de 1/2 din moștenire.

La 18.04.2003 a decedat și fiul defunctului, F. O. C., în calitate de moștenitori ai acestuia rămânând reclamantele F. V., soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 din moștenire și F. L. M., fiică, revenindu-i o cotă de 3/4.

Prin sentința civilă nr._/19.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 2, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost anulat certificatul de moștenitor nr.12/12.02.1997 și certificatul de moștenitor suplimentar nr.97/26.06.1997 eliberate de BNP D. D. și s-a stabilit faptul că au vocație succesorală concretă la moștenirea rămasă de pe urma defunctului F. T., F. R. D., F. O. C., și F. C. M. în calitate de descendentă a defunctului.

In raport de limitele deciziei de casare și de sentința civilă nr._/19.12.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 instanța a constatat deschisă succesiunea defunctului F. T., decedat la data de 23.07.1996, cu ultimul domiciliu în București, ..13,.,.,sector 2 și va constata că au calitatea de moștenitori ai defunctului F. T.: reclamantele pârâte F. V. și F. L. M. cu o cotă indiviză de 1/3, în calitate de moștenitoare ale defunctului F. O. C.-fiul predecedat al defunctului F. T., pârâtul reclamant F. R. D. cu o cotă de 1/3 în calitate de fiu, pârâta reclamantă F. C. M. cu o cotă de 1/3 în calitate de fiică.

În privința masei succesorale de pe urma defunctului F. T., instanța constată că ea se compune din - imobilul situat în București, .. 13,.,.,sector 2 în valoare de 233.493 lei dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr._/14.10.1992.

Cât privește terenul în suprafață de 105 mp situat în București, ., sector 1, instanța nu l-a inclus în masa succesorală având în vedere că situația juridică a acestui imobil teren este neclară, câtă vreme în prezent el se află în stăpânirea unei terțe persoane, C. Ș., fiind înglobat în proprietatea acesteia,aspecte relevate de expertul topograf G. V., constatate de acesta cu prilejul efectuării expertizei (fila 169 dosar de fond).

Pe de altă parte, pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București se află dosarul nr._/200/2010 având ca obiect revendicarea imobilului menționat.

Instanța a înlăturat susținerile reclamantelor pârâte în sensul că nu poate fi inclusă în masa succesorală cota indiviză de !4 din terenul în suprafață totală de 10 Ha situat în extravilanul localității Ceamurlia de Jos, Județul Tulcea, în valoare de 18.403,87 lei, dobândit prin Titlul de proprietate nr.69.796/08.02.2000, fiind necesar a se realiza un partaj între succesibilii lui F. T. și F. D. în raport de următoarele motive:

Terenul în suprafață totală de 10 Ha situat în extravilanul localității Ceamurlia de Jos, Județul Tulcea, în valoare de 18.403,87 lei a fost dobândit prin Titlul de proprietate nr.69.796/08.02.2000 de către F. T. și F. D., instanța reținând pentru fiecare dintre aceștia o cotă indiviză de 1/2 - fiind frați - conform actelor de stare civilă depuse la dosar.

Prin urmare, nu există nici un dubiu cu privire la cota deținută de defunctul F. T. din bun, pe de o parte, iar pe de altă parte se reține de către instanță că nu a fost inclusă în masa succesorală o parte determinată din bun, pentru a fi necesar partajul, ci cota parte indiviză.

În privința valorii de circulație a imobilelor din masa succesorală, instanța a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză tehnică imobiliară, întocmite în apel, părțile învederând că nu solicită refacerea acestora și fiind de acord cu valorile indicate, respectiv raportul de expertiză specialitatea construcții întocmit de domnul expert latan G., raportul de expertiză specialitatea topografie întocmit de domnul expert N. V..

În temeiul art. 728 C.civil, instanța va dispune sistarea stării de indiviziune a părților cu privire la imobilele ce compun masa succesorală, partajarea urmând a se face prin atribuirea fiecărui bun, câtă vreme partajarea lor în natură prin lotizare nu este posibilă.

A atribuit pârâtului reclamant F. R. D. în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, ..13,.,.,sector2 în valoare de 233.493 lei

A atribuit pârâtei reclamante F. C. M. în deplină proprietate și liniștită posesie cota indiviză de Vi din terenul în suprafață totală de 10 Ha situat în extravilanul localității Ceamurlia de Jos, Județul Tulcea, în valoare de 18.403,87 le și terenul în suprafață de 100 mp situat în intravilanul Orașului B., ., Județul Prahova, în valoare 7.797,12 lei .

Pentru a avea în vederea această modalitate de împărțeală a avut în vedere disp. art. 673/4 alin.2 c.pr.civ. și voința părților exprimată prin notele scrise depuse la dosar.

În vederea egalizării valorii loturilor, instanța va obliga pârâtul reclamatul F. R. D. la plata sumei de 64.923 lei cu titlu de sultă către reclamanta pârâtă F. V. în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, la plata sumei de 21.641,16 lei cu titlu de sultă către reclamanta pârâtă F. L. M. în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și la plata sumei de 60.363,67 lei cu titlu de sultă către pârâta reclamantă F. C. M. în termen de trei luni de la plata rămânerii definitive a hotărârii, calculate prin raportare la cota legală a fiecăreia din partea de moștenire cuvenită autorului lor.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul – reclamant F. R. D. criticând soluția instanței de fond ca nefiind temeinică și legală, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii celor arătate, precum și obligarea intimatelor reclamante-pârâte la cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel apelantul – pârât – reclamant a arătat că instanța greșit nu a inclus în masa succesorală terenul în suprafață de 105 m.p. situat în București, ., sector 1, în condițiile în care au fost depuse la dosar acte din care rezultă că autorul nostru, a fost proprietarul terenului menționat.

Mai mult, în anul 2003, lotul care i-a revenit lui F. D., prin sentința civilă nr.2127/23.02.1996, a fost înstrăinat de acesta lui C. Ș., depunându-se la fila 236 din dosar încheierea nr._ a Biroului de Carte Funciară - Sector 2, din care rezultă că imobilul menționat are carte funciară. Or, în lipsa unui de proprietate nu se putea efectua intabularea terenului.

Se mai solicită ca în lotul intimatelor reclamante-pârâte F. V. și F. L. M. să fie atribuit în natură terenul în suprafață de 105 m.p. situat în București, ., sector 1 deoarece acestea nu au primit nici un bun.

Cu privire la cuantumul sultei a fost inversat în sensul în care, F. V. în calitate de soț supraviețuitor ar trebui să primească VA din cota soțului decedat (21.641,16 lei) iar fiică acestuia F. L.-M., beneficiara unei cote legale de % din cota tatălui decedat, ar fi trebuit să primească suma de 64.923 lei.

Se solicită că din eroare materială instanța de fond a inversat sultele, acordând soțului supraviețuitor cota fiicei în cuantum de 64.923 lei, iar fiicei cota soțului supraviețuitor în cuantum de 21.641,16 lei.

Cu privire la termenul de judecat acordat de către instanță de 3 luni pentru achitarea sultei de către apelant, se arată că aceasta se ridică la circa_,30 de Euro (146.927,83 lei), ori termenul este prea scurt, motiv pentru care se solicită a se dispune un termen de un an, având în vedere valoarea mare a sultei.

Totodată, la data 16.03.2011 a declarat apel și pârâta F. C. M..

La data de 22.09.2011, prin serviciu registratură, intimatele – reclamate F. V. si F. L. M. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de apelanții F. R. D. si F. C. M. și menținerea hotărârii apelate, ca fiind temeinica si legala.

La termenul de judecată din data de 03.11.2011 intimata F. C. M. a formulat la rândul său întâmpinare solicitând în principal admiterea cererii privind completarea masei de împărțit cu terenul situat în București, ., sector 1; respingerea motivului de apel prin care se solicită reevaluarea terenului din Ceamurlia de Jos; admiterea cererii privind stabilirea unui termen mai lung pentru plata sultei de 146.927,83 lei, la care a fost obligat prin sentința civilă nr._/23.11.2010; în cazul în care se va dispune completarea masei de împărțit cu terenul situat în București, ., sector 1, solicită ca acesta să fie atribuit ori intimatei F. V. ori intimatei F. L.-M..

Prin decizia civilă nr.878/A/3.11.2011, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile declarate de pârâți, a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a obligat pârâtul-reclamant F. R. D. la plata sumei de 21.641,16 lei către reclamanta-pârâtă F. V. cu titlu de sultă și la plata sumei de 64.923 lei către reclamanta-pârâtă F. L. M., cu titlu de sultă; a menținut celelalte dispoziții; a respins cererea intimaților-reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, tribunalul a considerat că apelurile declarate de către apelanții – pârâți sunt fondate în ceea ce privește modalitatea de calculare a sultei raportat la valoarea masei partajabile, reținută de către instanța de fond, astfel încât pârâtul – reclamant F. R. D. trebuie obligat la plata sumei de_,16 lei, către reclamanta – pârâtă F. V. cu titlu de sultă și la plata sumei de_ lei cu titlu de sultă către pârâta F. L. M..

Instanța de fond a fost cea care a obligat pe pârâtul – reclamant la plata de sulte inversând beneficiarii celor două sulte la care s-a obligat, deși lotul atribuit pârâtului – reclamant F. R. D. este calculat în mod corect la valoarea de_ de lei, pârâtei reclamantei F. C. M. atribuindu-se cota indiviză de ½ din terenul în suprafață de 10 ha cu o valoare de_,87 lei și terenul în suprafață de 100 mp situat în intravilanul orașului B., . județ Prahova, în valoare de 7797,12 lei.

Compunerea masei partajabile rămasă de pe urma defunctului F. T. s-a stabilit în mod corect de către instanța de fond, așa cum tribunalul a motivat în continuare, iar calitatea de moștenitor a părților și cotele succesorale de moștenitori legali nu au fost contestate de către părți prin apel, iar instanța a constatat calitatea moștenitorilor și cotele părți în raport de limitele deciziei de casare și de sentința civilă nr._/19.12.2008 a Judecătoriei Sector 2.

În privința termenului stabilit pentru plata sultei, instanța de fond a stabilit un termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar potrivit disp. art. 673¹⁰ Cod de procedură civilă instanța trebuie să stabilească și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele părți cuvenite celorlalți coproprietari.

Dispozițiile legale din materia procedurii împărțelii judiciare nu prevăd un termen anume pe care instanța de judecată să îl stabilească pentru îndeplinirea obligației de plata a sultei, acesta este lăsat la aprecierea instanței de judecată, care, în raport de raporturile dintre părți și valoarea sultei, stabilește un termen util în vederea îndeplinirii obligației de plată a sultei.

În cauză, termenul de 3 luni stabilit de la data rămânerii definitive a hotărârii este considerat unul util și dă posibilitatea apelantului să depună sumele ce reprezintă cotele părți cuvenite celorlalți coproprietari, fiind invocată doar împrejurarea că sulta ar fi una prea mare, însă trebuie avut în vedere și faptul că modalitatea de împărțeală a bunurilor s-a realizat de către instanță potrivit art. 673⁴ alin. 2 Cod de procedură civilă și în raport de voința exprimată de părți prin notele scrise de la dosarul de fond.

Deși, apelantul – reclamant a arătat că nu este de acord cu valoarea bunurilor ce fac obiectul masei partajabile nu a fost solicitată în apel proba cu expertiză pentru evaluarea proprietății imobiliare, iar în privința valorii de circulație a imobilelor din masa succesorală instanța de fond a avut în vedere concluziile rapoartelor de expertiză tehnică imobiliară întocmite în cauză, nesolicitându-se nici în rejudecarea cauzei refacerea rapoartelor de expertiză pentru evaluarea proprietății imobiliare.

Referitor la includerea în masa partajabilă a terenului în suprafață de 105 mp situat în București, ., sector 1, instanța de fond în mod corect nu l-a inclus în masa partajabilă, acest teren nu s-a aflat în posesia de fapt a defunctului, nu se află nici în posesia vreunui moștenitor, acesta face parte din terenul ce se găsește în proprietatea numitului C. Ș. și prin urmare nu se poate reține ca făcând parte din masa partajabilă. Tribunalul a considerat ca nu este dovedit dreptul de proprietate asupra acestui teren, tranzacția invocată, din dosarul nr. 3478/1994 are caracter declarativ de drepturi, nu unul constitutiv, menționarea terenului in certificatul de moștenitor nr.46/1968, de asemenea, nu face dovada dreptului de proprietate, în lipsa actului de proprietate al autorului, iar referitor la actul de vânzare-cumpărare depus în apel întocmit în luna iulie 1937 nu i se poate reține valoarea probatorie pentru dovedirea dreptului de proprietate pentru ca nu se poate stabili cu certitudine ca procesul-verbal nr._/28 iulie 1937 se referă la acest contract, acest contract nu poarta nici semnătura părților pentru a fi considerat unul sub semnătură privată, potrivit procesului –verbal arătat nu rezultă că părțile au semnat actul în fața președintelui secției notariat, iar numele martorului care a atestat identitatea nu este unul si același menționat în actul de vânzare-cumpărare și în procesul verbal, iar înscrierea din cartea funciară nr. 24 nu are caracter constitutiv de drepturi.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs recurenții pârâți F. R. D. și F. C. M., considerând-o nelegală și netemeinică, solicitând în temeiul art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul introducerii în masa partajabilă a terenului în suprafață de 105 m.p. situat în București, ., sector 1, București și atribuirea lui în lotul intimatelor reclamante.

Se solicită și admiterea cererii privind achitarea sultelor datorate într-un termen rezonabil de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În primul rând, recurenții susțin că nu rezultă din nici o probă dreptul de proprietate al numitului C. Ș. cu privire la terenul din ., care deține o suprafață egală cu terenul pârâților, cumpărată de la fratele autorului acestora, F. D..

Dacă F. D. a putut vinde terenul, pentru identitate de situație și moștenitorii defunctului F. T. pot împărți acest teren.

În al doilea rând, familia C. nu contestă dreptul de proprietate al pârâților, ci manifestă opoziție cu privire la un drept de servitute, pentru care solicită despăgubiri.

Prin urmare, posesia exercitată de C. Ș. este lipsită de elementul material și de intenția „animus”, ambele fiind esențiale.

Cu privire la existența dosarului nr._/299/2010 al Judecătoriei sectorului 1, recurenții susțin că nu își însușesc acțiunea în revendicare formulată, fiind suficient să se solicite un drept de servitute.

În al treilea rând, instanța de apel nu ține cont de faptul că defunctul F. T. și moștenitorii săi sunt sezinari, având posesia bunurilor moștenite prin efectul legii.

În al patrulea rând, dacă documentele invocate pentru fratele defunctului au produs efecte juridice, atunci pentru același raționament sunt probe comune pentru aceeași situație.

Instanța de apel susține lipsa titlului de proprietate, cu ignorarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică și a procesului verbal nr.7200/1940.

Contrar afirmațiilor instanței de apel, contractul de vânzare-cumpărare este semnat pe fila a II-a de vânzători și cumpărători, iar pe fila de autentificare a Arhivelor Naționale privind vânzarea este confirmat că actul este autentificat de Tribunalul I., Secția Notariat la nr._/1937.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele aspecte:

Principalul motiv de critică adus deciziei recurate se referă la neincluderea în masa bunurilor de împărțit rămasă de pe urma defunctului și a terenului în suprafață de 105 m.p. situat în ., sector 1.

Sub acest aspect, Curtea constată că, la dosarul cauzei a fost depus un act de vânzare-cumpărare din care rezultă că numiții D. F. și Firuța F. au cumpărat o porțiune de teren în Herăstrău, în suprafață de 210 m.p. Nu rezultă, din acest înscris depus la dosarul cauzei, că ar fi vorba de actul autentificat de Tribunalul I. sub nr._/28.07.1937.

Pe de altă parte, Curtea constată că de pe urma defunctei P. Firuța a fost depus certificatul de moștenitor nr.46/1968 din care rezultă că, de pe urma acesteia a rămas, în masa succesorală un teren în suprafață de 210 m.p. și construcția existentă pe rol, dobândit de defunctă în anul 1934, fără a deține titlu de proprietate.

Recurenții înțeleg să depună și tranzacția încheiată între moștenitorii defuncților P. Firuța, respectiv F. T. și F. D., din care rezultă că, aceștia înțeleg să iasă din indiviziune cu privire la imobilul situat în ., sector 1, în sensul că F. T. dobândește 105 m.p., în spatele construcției, iar F. D., construcția și 105 m.p. teren situat între gardul din fața străzii și porțiunea de teren situat în spatele construcției.

Nu în ultimul rând, din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că terenul în litigiu de 105 m.p. face parte din terenul din . fi delimitat de acesta și este stăpânit de C., care a cumpărat o suprafață de 105 m.p. din terenul din . de la F. D..

Pe de altă parte, părțile din prezentul dosar se află în proces de revendicare cu C. Ș. cu privire la acest teren pe care pretind a-l împărți în prezentul litigiu.

În aceste condiții, Curtea constată că nu este lămurită, în prezent, pe deplin situația juridică a acestui teren, atâta timp cât, actele de proprietate depuse la dosar nu fac dovada certă că autorul lor a deținut în proprietate acest teren, pe de o parte, invocându-se un act de proprietate despre care nu putem ști cu certitudine că este autentificat sub numărul pretins, iar, pe de altă parte, din certificatul de moștenitor rezultă că defuncta ar fi dobândit acest teren cu trei ani înainte de autentificare, în 1934, fără a deține titlu de proprietate. De altfel, susținerea recurenților privind întocmirea actului de vânzare – cumpărare de către F. T. și C. Ș. nu poate justifica includerea terenului în masa bunurilor de împărțit, în condițiile în care moștenitorii defunctului nu fac dovada deplină a dreptului de proprietate asupra acestui teren și, oricum, la dosar, nu au fost depuse actele ce au stat la baza întocmirii contractului de vânzare – cumpărare, pentru a se putea verifica și reține, eventual, acest argument.

Cât privește situația de fapt a acestui imobil, se reține că oricum terenul este înglobat și stăpânit de cei cu care recurenții sunt în litigiu, de familia C., sub acest aspect neprezentând nici un fel de relevanță aspectul referitor la faptul că recurenții nu sunt de acord cu promovarea acțiunii în revendicare, apreciind că este necesară exclusiv promovarea unei acțiuni având ca obiect servitute de trecere.

Prin urmare, în mod corect au reținut instanțele că, nefiind făcută dovada dreptului de proprietate al defunctului asupra terenului în litigiu, la acest moment, nu poate fi partajat între moștenitori.

Nu va fi primită nici critica privind necesitatea stabilirii unui termen de 6 luni pentru achitarea sultei, întrucât instanța este cea chemată să aprecieze dacă se impune sau nu acordarea unui termen mai lung sau mai scurt, în acest sens. De remarcat că, atribuirea bunurilor s-a făcut conform solicitării părților, iar un termen de 6 luni pentru achitarea sultei ar însemna o sarcină excesivă pentru partea care trebuie să încaseze aceste sume de bani. Practic, în acest timp, recurenții ar folosi bunurile ce le-au fost atribuite, în timp ce beneficiarii sultei ar trebui să aștepte un termen îndelungat pentru a-și primi sumele cuvenite. Aspectul referitor la cuantumul ridicat al sultelor a fost avut în vedere de instanțe, atunci când au stabilit un termen de 3 luni pentru achitarea lor.

Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați reprezentând onorariul de avocat achitat potrivit chitanței nr. 277/17.04.2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți F. R. D. și F. C. M., împotriva deciziei civile nr.878 A din 03.11.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-reclamante F. V. și F. L. M..

Obligă recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 mai 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

A. D. T. I. A. H. E. V.

GREFIER

Ș. P.

Red.A.D.T.

Tehnored.B.I.

2 ex/26.06.2012

-------------------------------------------

T.B.-Secția a IV-a – I.Târțău

- D.G.N.

Jud.Sector 2 – M.P.

← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1/2013. Curtea de...		Conflict de competenţă. Sentința nr. 2/2013. Curtea de Apel... →

Succesiune. Decizia nr. 995/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Succesiune. Decizia nr. 995/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI