Legea 10/2001. Decizia nr. 1167/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1167/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1167/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1167
Ședința publică de la 26.06.2013
Curtea constituită din:
P. - E. V.
JUDECATOR - A. D. T.
JUDECATOR - I. A. H. P.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenții-reclamanți I. L. V., I. P. M., I. A., I. L. V., I. N. L., I. V., toți prin mandatar I. L. V. și de către recurentul-pârât M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.137 din 25.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și ..
P. are ca obiect –Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat S. N., în calitate de reprezentant al recurenților-reclamanți I. L. V., I. P. M., I. A., I. L. V., I. N. L., I. V., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/10.05.2012, emisă de Baroul București – Cabinet de avocat, aflată la fila 26 dosar, lipsind recurentul-pârât M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL, intimații-pârâți S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-au depus la dosar relațiile solicitate de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, relații care au fost comunicate părților adverse.
Avocatul recurenților-reclamanți depune, de asemenea la dosar relațiile obținute de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Declară că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocatul recurenților-reclamanți, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, admiterea în parte a recursului promovat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL, urmând să se constate că în raport de datele comunicate de Primăria București, de Ministerul Dezvoltării, de Ministerul Finanțelor Publice terenul nu face parte din domeniul public al Municipiului București sau al statului. În raport de aceste date, solicită admiterea recursului promovat de reclamanți, modificarea hotărârii instanței de fond, obligarea pârâtului M. București să dispună prin dispoziție, în termenul prevăzut de art.25 al.1 din Legea nr.10/2001, să restituie în natură terenul ce face obiectul dosarului și să dispună propuneri pentru acordarea despăgubirilor în echivalent așa cum se prevăd în Capitolul III din Legea nr.165/2013 care a modificat Legea nr.10/2001.
Solicită să se constate că sunt întemeiate criticile formulate cu privire la modalitatea de soluționare de către instanța de fond a cererii de restituire în natură a terenului, să se constate că din toate actele depuse la dosar și din expertiza topo cadastrală rezultă că se poate restitui în natură terenul, iar cu privire la imobilul demolat urmează să se dispună conform Capitolului III din noua lege intrată în vigoare, respectiv Legea nr.165/2013.
Solicită respingerea recursul recurentului-pârât M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL cu privire la cheltuielile de judecată, menținerea hotărârii instanței de fond cu privire la obligarea acestei instituții la cheltuieli de judecată, fiind în culpă procesuală, având în vedere că timp de 11 ani au refuzat să soluționeze notificarea reclamanților, iar acest refuz a continuat și după pronunțarea hotărârilor prin care au fost obligați să soluționeze această notificare.
Depune la dosar note scrise și solicită obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată și în recurs, conform facturii nr.29/1.06.2012 și a chitanței nr.31/1.06.2012 pe care le depune la dosar.
Curtea reține pricina în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.137/25.01.2012, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a admis în parte acțiunea, formulată de reclamanții I. L. V., I. P. M., I. A., I. L. V., I. N. L. și I. V., prin mandatar I. L. V., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General, a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 alin.1, prin care să acorde reclamanților în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în București, .. 10A, compus din teren în suprafață de 346,55 mp și construcție, demolată în prezent, formată din 5 camere, în suprafață desfășurată de 129,45 mp, a respins în rest acțiunea formulată de reclamanții I. L. V., I. P. M., I. A., I. L. V., I. N. L. și I. V., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primarul General și cu pârâtul S.C. T. Al S.A., ca neîntemeiată, a respins acțiunea formulată de reclamanții I. L. V., I. P. M., I. A., I. L. V., I. N. L. și I. V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis în parte cererea formulată de reclamant și a obligat pârâtul M. București prin Primarul General la plata către reclamanți a sumei de 5.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art.274 alin.3 Cod de procedură civilă pentru onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, potrivit deciziei nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, dispozițiile Legii nr. 10/2001 se aplică prioritar când vin în concurs cu dispozițiile dreptului comun, potrivit adagiului norma specială derogă de la norma generală (specialia generalibus derogant).
Or, potrivit art. 22. - (1) din Legea nr. 10/2001, republicată „Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni*) de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. În cazul în care sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil” coroborat cu dispozițiile art. 28. - (1) din lege care prevede că „În cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul, respectiv Primăriei Municipiului București. Termenul de 6 luni*) prevăzut la art.22 alin.(1) curge, după caz, de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de la data primirii comunicării prevăzute la art. 27 alin. (3)”, ar fi avut calitate procesuală pasivă numai M. București – prin Primarul General, care era unitatea deținătoare a imobilului.
Singura situație în care reclamanții puteau chema în judecată direct Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este aceea reglementată prin art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, respectiv când unitatea deținătoare nu poate fi identificată, ipoteză în care reclamanții nu se găsesc, calitatea de unitatea deținătoare revenindu-i Primăriei Municipiului București, pentru M. București, potrivit legii.
Concluzionând, tribunalul a reținut, pe de o parte, că reclamanții își pot valorifica dreptul de a primi fie imobilul în natură, fie despăgubiri pentru pierderea proprietății, numai pe calea procedurii speciale prevăzută de Legea nr.10/2001, iar, pe de altă parte, că potrivit acestor dispoziții coroborate cu dispozițiile din Titlul nr.VII din Legea nr.247/2005, obligația oricum nu revine Statului R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, ci altor instituții.
P. notificarea nr. 709/14.06.2001 I. L. V., I. A., I. L. V., I. N. L., I. V., în calitate de moștenitori ai defuncților I. P. și I. E., au solicitat restituirea imobilului situat în București, .. 111-116 (filele 81-83), completată ulterior prin notificările nr. 3487/02.11.2001 și nr._/13.08.2002.
Din adresa nr._/27.05.2010 emisă de Primăria Municipiului București rezultă că notificarea nu a fost soluționată deoarece nu s-au depus toate actele (fila 80).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că notificarea nu a fost soluționată în termenul de 60 zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată.
P. Decizia nr.XX pronunțată la data de 19.03.2007 de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii și obligatorie pentru instanțe potrivit art.239 alin.3 Cod de procedură civilă, s-a statuat că instanțele sunt competente să soluționeze notificarea pe fond în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare de a soluționa notificarea.
Procedând la analizarea cererii de restituire pe fond, tribunalul a reținut:
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001, contestatoarea trebuie să îndeplinească, cumulativ, două condiții: - imobilul să facă parte dintre „Imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite” (art. 1 alin. (1) din lege); - persoana care solicită restituirea să fie persoană fizică, proprietar a imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora ( art. 3 alin. 1 lit. (a) din lege) sau moștenitor legal sau testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
În ceea ce privește imobilul, tribunalul a reținut:
P. actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/09.06.1939 la Tribunalul I. – Secția notariat, rezultă că numiții V. I. R. și A. I. R., în calitate de vânzători, i-au vândut numitei E. I., fiica lor, cota de 1/3 din imobilul situat în ., compus din construcție cu 5 camere și teren în suprafață de 348 mp (filele 7,8).
Din actul de vânzare-cumpărare încheiat olograf tot la 09.06.1939 între numiții V. I. R. și A. I. R., în calitate de vânzători, și numita E. I., în calitate de cumpărător, rezultă că la data vânzării imobilul situat în acte în ., figura la data aceea în .. 10 (filele 15, 16).
Dreptul de proprietate a fost înscris în cartea funciară sub nr._/1940 (fila 90).
Din adresa nr. 5311/17.03.2005 emisă de Consiliul Local sector 3 – Direcția Impozite și Taxe Locale, rezultă că la adresa din ..10, în anul 1952 figura impusă numita I. E. cu construcție și teren în suprafață de 348 mp, iar imobilul a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950 (fila 14).
Imobilul figurează în lista anexă la decret la poziția nr. 931 pe numele I. A., I. P. și E., la adresa din ..10 (fila 18).
La rubrica „observații” se face mențiunea că A. I. și P. I. sunt frați și dețin în proprietate 6 imobile, respectiv în .. P. I., .. Intrarea Greerului, . .-99).
Din adresa nr._/7470/15.07.2010 emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul Nomenclatură Urbană, rezultă că . poartă denumirea . („. purtat și denumirile Fundătura V. și Fundătura Părului.
Se mai arată că la urmare a renumerotării, imobilul care a purtat adresa .. 10 a devenit nr. 10A, adresă consemnată și la nivelul anului 1986 (fila 211).
Din adresa nr._/7460/19.07.2010 emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul Evidența proprietății, rezultă că la nivelul anului 1986 la adresa .. 10A, sector 3, figura imobil în suprafață de 349,00 mp teren și 70 mp construcții, în administrarea ICRAL V., iar în Decretul C.S. nr. 379/1986 figurează construcții în suprafață desfășurată de 129,45 mp în vederea demolării. Pe rolul instanțelor sunt mai multe litigii privind moștenitorii (filele 213-214).
Din adresa nr. 9889/16.07.2010 emisă de Direcția Impozite și Taxe Locale sector 3 rezultă că în anul 1958 figura impusă E. I., pentru construcție și teren în suprafață de 660 mp, imobilul fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 (fila 215).
Potrivit adresei OCPI sector 3 pentru imobil nu se află deschisă în prezent carte funciară (fila 218).
Din declarațiile date pe proprie răspundere de către reclamanți și autentificate sub nr. 4058/26.08.2010 la BNP „D. N. și M. E.”, rezultă că pentru imobil nu s-au primit despăgubiri.
La dosar nu s-au depus relații din care să rezulte o situație contrară celei susținute de către reclamanți.
Din probele administrate nu rezultă ca pentru imobil să se fi acordat despăgubiri, astfel încât preluarea s-a făcut abuziv, cu încălcarea legislației în vigoare la data preluării, respectiv a dispozițiilor art. 481 cod civil care prevede că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa fără o dreaptă și o prealabilă despăgubire, precum și dispozițiile art. 8 din Constituția din 1948 care prevede că: „Proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege”, precum și art.17 din declarația Universală a Drepturilor Omului la care România era parte.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, tribunalul a reținut:
Din certificatul de moștenitor nr. 61/08.07.2009 emis de BNP „D. N. și M. E.”, rezultă că de pe urma defunctei I. E., decedată la 13.03.1982, au rămas ca moștenitori I. P., decedat la 18.07.1998, în calitate de soț, cu o cotă de 2/8 din masa succesorală și I. N. L., I. A., I. L. V., I. V., P. I. M. și I. L. V., în calitate de fii cu o cotă de 1/8 fiecare (fila 22).
Din același certificat de moștenitor, rezultă că de pe urma defunctului I. P., decedat la 18.07.1998, au rămas ca moștenitori I. N. L., I. A., I. L. V., I. V., P. I. M. și I. L. V., în calitate de fii cu o cotă de 1/6 fiecare (fila 22, verso).
Din extrasele de naștere rezultă că I. A. (fila 111), I. V. (fila 112), I. N. L. (fila 113), I. V. L. (fila 114), I. M. (fila 115), sunt copii numiților I. P. și I. E., certificatele de naștere fiind la filele (116-117, 119, 121, 122).
Din cele reținute, tribunalul a constatat că este îndeplinită și cea a doua condiție, reclamanții au făcut dovada că sunt moștenitori al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin. 2 din lege).
Din situația de fapt reținută, rezultă fără putință de tăgadă că imobilul a cărui restituire s-a solicitat prin notificare face parte din categoria imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului, conform art.1 alin.1 din lege, iar contestatorul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, având calitatea de moștenitor al foștilor proprietari, conform art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește situația prezentă a imobilului, tribunalul a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de dna expert U. L. rezultă că imobilul poate fi restituit parțial în natură, respectiv pentru suprafața de 346,55mp, eventual 342,36 mp (filele 243-244).
Urmare a efectuării raportului de expertiză tehnică, tribunalul a revenit și a solicitat alte informații privind situația juridică a imobilului.
Din adresa nr.4717/30.03.2011 emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul cadastru a rezultat însă că terenul face parte din fostul imobil .. 109-111, care are suprafața de 960,00 mp și este ocupat de construcțiile ., trotuare și spații verzi, suprafața nefiind așadar liberă pentru a fi restituită (fila 255).
Din adresa nr._/_/30.08.2011 emisă de Primăria Municipiului București – Serviciul Evidență Domeniu Public și privat, rezultă că o secțiune din imobilul fost .. 10A este proprietate particulară, fiind emis titlu de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, iar restul face parte din domeniul public, potrivit HCGMB nr. 14/2010 completată prin HCGMB nr. 108/2010, 321/2010 și este amenajat ca parcare de reședință și spațiu verde (fila 296).
Se mai arată că din relațiile primite de la Primărie sector 3 rezultă aceeași situație (filele 297- 299).
Din adresa nr._/5853/07.07.2011 emisă de Primăria Municipiului București – Direcția Urbanism, rezultă că terenul se află într-o zonă construită din punct de vedere urbanistic (fila 317).
La dosar s-au mai atașat avizul de urbanism nr. 96/30.06.2006 (fila 331), Hotărârea nr. 308/16.12.1999 privind inventarierea terenurilor potrivit Legii nr. 213/1998 (filele 332-333), lista anexă (fila 334), titlul de proprietate nr. 9392/1999 emis în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de 252,00 mp pe numele J. P. P. și J. Șt. M. (fila 335), procesul - verbal de punere în posesie (fila 336) și schița anexă la acesta (fila 337).
Din certificatul nr. 441/139/07.06.1999 emis de Primăria Municipiului București, rezultă că imobilul fost în .. 12 va purta adresa .. 2 (fila 338).
Din actele aflate la dosar, rezultă că și acest imobil a fost cu greutate identificat (filele 342-351).
Aceste relații au fost recomunicate de către Primărie sector 3 și prin adresa nr._/27.10.2011, la solicitarea tribunalului (filele 391-398).
În răspunsul dat de către dna expert U. L. pentru lămurirea identității imobilului în raport cu actele amintite, aceasta răspunde că nici imobilul situat la fostul nr. 12 nu a putut fi identificat, astfel că familia J. nu a fost faptic pusă în posesie. Se mai arată că nu pot fi stabilite cu precizie coordonatele imobilului în litigiu, iar acesta este vecin cu imobilul de la nr. 12, proprietatea fam. J. (fila 410).
Concluzionând, tribunalul a reținut că, deși s-au efectuat numeroase demersuri, imobilul în litigiu nu a putut fi identificat cu certitudine, astfel încât să se poată aprecia dacă se poate restitui și în natră, astfel cum au susținut reclamanții, iar din relațiile primite de la autoritățile locale a rezultat că acesta figurează în domeniul public parțial, în proprietatea fam. J., precum și ocupat de imobile blocuri, astfel că nu se poate restitui în natură.
Cu privire la construcție, tribunalul a reținut suprafața rezultată din actele de preluare, aceasta fiind în prezent demolată.
De asemenea, în ceea ce privește dreptul de proprietate, tribunalul a reținut că acesta a fost dovedit numai pentru suprafața de 348 mp în acte, în fapt 346,55 mp și construcție.
Reclamanții nu au depus nicio probă din care să rezulte o altă suprafață, astfel că împrejurarea că foștii proprietari apar la un moment dat cu o suprafață mai mare, de circa 900 mp poate fi rezultatul confuziei între imobilele din zonă, analizată in extenso de către tribunal.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr.10/2001, „de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură”.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis în parte în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiu București prin Primarul General și a obligat pârâtul M. București prin Primarul General să emită dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art.25 alin.(1), prin care să acorde reclamanților în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul situat în București, .. 10A, compus din teren în suprafață de 346,55 mp și construcție, demolată în prezent, formată din 5 camere, în suprafață desfășurată de 129,45 mp.
Tribunalul a respins în rest acțiunea, față de considerentele deja arătate, iar în ceea ce privește pârâta . întrucât acesta a avut doar în administrație imobilul, fără a avea atribuții în ceea ce privește restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și pârâtul M. București prin Primarul General, criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Pârâtul M. București prin Primarul General critică sentința recurată pentru următoarele motive:
- consideră că în mod greșit instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat M. București să acorde în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005 pentru imobilul sus menționat;
- conform art.22 din Legea nr.10/2001, rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitori ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu „acte”, respectiv înscrisuri prin care se înțelege orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare. În consecință, recurentul – pârât apreciază că în speță trebuia obligat să emită dispoziția de propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent față de dispozițiile Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 și HG nr.250/2007 privind normele de aplicare a Legii nr.10/2001.
- consideră recurentul – pârât că în mod greșit (eronat) instanța a admis capătul de cerere referitor la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții, or, în cazul de față nu se poate reține culpa instituției pârâte.
Reclamanții critică sentința recurată invocând următoarele motive de recurs:
- în baza art.3041, 304 pct.9, art.312 alin.3 Cod de procedură civilă, solicită să se dispună casarea sentinței și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, în urma căreia, astfel cum s-a solicitat să se identifice terenul revendicat și să se stabilească suprafața de teren ce se suprapune cu cel situat în București, ..12, sector 3, proprietatea lui J. P. și M..
Instanța a încuviințat la termenul din 16.11.2011 după repunerea pe rol a dosarului cererea de efectuarea unei expertize topo-cadastrale care să stabilească dacă suprafața de teren situată în București, ..10A, sector 3 ce a constituit proprietatea autorilor reclamanților se suprapune cu terenul în suprafață de 252 mp restituit proprietarilor J. P. și M. prin Ordinul nr. 546/13.11.1998 în baza Legii nr. 18/1991 și a respins cererea de a solicita Primăriei sectorului 3 să comunice dacă terenul situat în București, .. 10 A, sector 3 are prin proiectare și execuție destinația de spațiu verde sau loc dejoacă pentru copii conform art. 1 din Hotărârea nr. 308/1999 a CGMB.
La termenul din 18.01.2012 instanța a revenit – consideră recurenții - reclamanți că în mod nelegal și nejustificat - asupra probei științifice încuviințate și a soluționat dosarul fără a stabili realitatea susținerilor Primăriei sectorului 3 cu privire la suprapunerea terenurilor și destinația actuală a terenului revendicat.
- în subsidiar, în baza art. 3041, 304 pct.9 și 312 alin.3 Cod procedură civilă, recurenții – reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, obligarea Municipiului București prin Primarul General să le restituie în natură, în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 342,36 mp situat în București, .. 10 A, sector 3 (art.1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001), constatând că sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri acordate conform dispozițiilor speciale ale Titlului VII din Legea nr.247/2005 și să fie obligat pârâtul Municipiului București prin Primarul General să îi despăgubească pentru construcția demolată după naționalizarea proprietății autoarei lor și suprafața de 4,19 mp nerestituită în natură (art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001), cu cheltuieli de judecată.
Soluția de respingere a cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 346,55 mp situat în București, .. 10 A, sector 3 este greșită și nu corespunde probelor administrate în dosar.
Această motivație a instanței de fond este contrazisă de raportul de expertiză efectuat de către expertul cu specialitatea topo cadastral U. L. D., în concluziile căruia se specifică faptul că „terenul în suprafață de 346,55 mp situat în București, .. 10 A, sector 3 a fost identificat la fața locului ca teren viran asfaltat, nu este afectat de construcții supraterane, clădiri, este folosit cu destinația de parcare neîmprejmuită și nesemnalizată corespunzător, cu locuri delimitate prin linii trasate cu vopsea, nu este afectat de rețele edilitare și poate fi restituit în natură suprafața de 342,36 mp.
Susținerile din cuprinsul hotărârii atacate, potrivit cărora terenul s-ar găsi parțial în proprietatea familiei J., în domeniul public, precum și ocupat de blocuri sunt contrazise de concluziile aceluiași raport de expertiză topografică.
Având în vedere aceste considerente coroborate cu principiul prevalentei restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul de reglementare a Legii nr. 10/2001 (art. 9 din lege), recurenții – reclamanți apreciază că apare ca evident faptul că sunt îndreptățiți să obțină restituirea în natură a terenului în suprafață de 346,55 mp situat în București, .. 10 A, sector 3.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.2 Cod de procedură civilă, Curtea va găsi fondate recursurile pentru următoarele considerente:
Verificând sentința instanței de fond prin prisma probelor administrate în cauză, Curtea constată că s-a reținut în mod legal calitatea reclamanților de persoane îndreptățite potrivit art.3 din Legea nr.10/2001, precum și faptul că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de către stat din proprietatea autorului acestora.
Instanța de fond nu a lămurit însă situația de fapt în ceea ce privește terenul notificat de reclamanți.
Astfel, nu s-a stabilit în mod neechivoc individualizarea terenului și situația juridică a acestuia în prezent.
Pe de o parte, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert U. L. D. rezultă că în prezent terenul este liber, nefiind afectat de rețele edilitare, pe el fiind turnat asfalt pe care s-au delimitat prin vopsire linii de parcare. Mai susține expertul că este posibil ca pe acest teren să se continue sau nu un drum de acces către blocul de locuințe situat în . și că, în funcție de realizarea acestui drum, suprafața ce s-ar putea restitui în natură se poate micșora.
Pe de altă parte, după efectuarea raportului de expertiză, instanța de fond a mai administrat o . probe cu acte (adresa nr.4717/30.03.2011 a Primăriei Municipiului București – Serviciul Cadastru, adresa nr._/_/30.08.2011 a Primăriei Municipiului București – Serviciu Evidența Domeniu Public din care rezultă că o parte din teren a fost deja retrocedată familiei J., adresa nr._/5853/7.07.2011 a Primăriei Municipiului București – Direcția Urbanism, etc), din care ar fi rezultat că imobilul nu a putut fi identificat cu certitudine și că parte din teren se află în domeniul public și parte din teren în proprietatea familiei J..
Toate actele administrate în cauză după efectuarea expertizei nu au fost complete, după cum susține expertul, care nu a putut identifica pe teren suprafața care ar aparține familiei J. și nici nu s-a refăcut raportul de expertiză în funcție de aceste acte.
Ca atare, pentru stabilirea situației de fapt reale se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru refacerea raportului de expertiză, probă ce nu poate fi administrată în recurs, urmând ca instanța de fond, înainte de a stabili obiectivele noii expertize, să administreze toate probele necesare din care să rezulte dacă drumul spre blocul de locuințe din . este aprobat prin planul de sistematizare a zonei, dacă terenul familiei J. se suprapune sau nu cu terenul notificat și care este situația juridică actuală a terenului, respectiv dacă acesta se află sau nu în domeniul public al statului.
Fiind găsit întemeiat motivul de recurs al reclamanților, care atrage casarea sentinței recurate, Curtea nu va mai analiza și motivul de recurs subsidiar, prin care aceștia solicitau modificarea sentinței recurate.
Necesitatea stabilirii situației de fapt reale a imobilului notificat are incidență și asupra recursului formulat de pârâtul M. București prin Primarul General cu privire la întinderea măsurii de despăgubire prin echivalent a reclamanților, astfel încât va fi admis (pentru considerentele de mai sus) și recursul pârâtului, fără a mai fi necesară cercetarea restului motivelor de recurs invocate de acesta.
În consecință, Curtea va admite recursurile, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții-reclamanți I. L. V., I. P. M., I. A., I. L. V., I. N. L., I. V., toți prin mandatar I. L. V. și de către recurentul-pârât M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.137 din 25.01.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R. P. MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și ..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
E. V. A.-D. T. I.-A. H.-P.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.A.H.P.
Tehdact.R.L.
2 ex./23.07.2013
TB-S.4 – E.R.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1604/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1/2013. Curtea de... → |
|---|
