Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 576/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 576/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 576/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECTIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 576-A
Ședința publică de la 19.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul-reclamant B. M. împotriva sentinței civile nr.1542/13.09.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
P. are ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, V. A. în calitate de reprezentant al apelantului-reclamant B. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emisă de Baroul București, consilierul juridic, C. P., în calitate de reprezentant al intimatului pârât C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.), în baza delegației din dosar; lipsește intimatul pârât S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită.
Avocatul apelantului, având cuvântul, face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 725,1 lei și timbru judiciar de 5 lei, care au fost anulate de instanță.
Părțile prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, ia act de precizarea părților, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Avocatul apelantului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Consideră că sentința pronunțată de Tribunalul București este necorespunzător motivată, întrucât s-a făcut doar o prezentare teoretică a problemelor de drept deduse judecății, fără a fi particularizate la speța de față.
Apreciază că sunt întrunite condițiile ce atrag răspunderea civilă delictuală a intimatei-pârâte, C.N.S.A.S.
În ce privește fapta ilicită, aceasta a constat în promovarea unei acțiuni în justiție bazată pe probe insuficiente, pe interpretarea distorsionată și neconformă realității, în lipsa unui control adecvat situației reale.
Tribunalul București a reținut necenzurat afirmațiile intimatei-pârâte, apreciind că nu s-a cauzat niciun prejudiciu apelantului-reclamant, întrucât dosarul nr. 9962/2009, nu s-a finalizat cu o hotărâre prin care să fie recunoscută calitatea de colaborator. Or, tocmai faptul că nu s-a finalizat cu o astfel de hotărâre, aceasta este și culpa intimatei-pârâte.
De asemenea, se susține de instanța de fond că reclamantul nu a fost prejudiciat, întrucât hotărârea finală pronunțată în dosarul nr._ a fost în sensul că nu s-a constatat calitatea de colaborator a acestuia.
Apreciază că imaginea acestuia nu a fost reabilitată în prezent, că hotărârea Curții de Apel București, nefiind publică, nu poate fi accesată, în schimb, ceea ce este în continuare existent pe orice portal de pe internet, este articolul din ziarul ”Cotidianul”, unde imaginea reclamantului este defăimată.
Referitor la legătura de cauzalitate, arată că intimata nu a a ținut cont de faptul că aceasta este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea subiectivă a judecătorului și nu constă întotdeauna într-un raport direct și poate fi unul remediat, care poate fi probat prin orice mijloc de probă, inclusiv prezumții.
Mai arată că la dosarul cauzei au probat cu înscrisuri și proba testimonială și că din punct de vedere profesional, apelantul-reclamant a suferit un prejudiciu, atât material, cât și moral, fiind încadrat pe o funcție inferioară, iar momentul a coincis cu perioada decembrie 2009 și a survenit imediat după data promovării acțiunii de intimata-pârâtă, respectiv, octombrie 2009.
În opinia sa, este întrunită și vinovăția intimatei-pârâte, fiind suficientă și culpa cea mai mică, respectiv, lipsa de diligență a acesteia în verificarea temeiniciei datelor deținute în promovarea acțiunii.
O altă eroare a sentinței apelate, constă în faptul că Tribunalul București a reținut și a invocat în argumentație, considerentele deciziei casare nr.1787/2011, pronunțată în dosarul nr._, deși aceasta a fost casată în întregime, or, singura hotărâre la care se poate raporta, pentru autoritatea de lucru judecat, este decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a soluționat irevocabil, faptul că reclamantul nu a avut calitatea de colaborator al securității.
Pe aspectul daunelor materiale, consideră că în mod greșit instanța de fond nu a considerat că s-a dovedit legătura de cauzalitate. Or, prin toate actele depuse la dosar, inclusiv proba testimonială, se poate observa realizările profesionale ale apelantului-reclamant, prejudiciul salarial, respectiv, retrogradarea profesională și deprecierea considerabilă a veniturilor. Însă la acel moment, ordinul respectiv, nu putea fi atacat pe cale administrativă, întrucât litigiul era pe rol.
Instanța de fond a mai reținut că și în precedent, reclamantul s-a mai întors din străinătate de la post în țară și nu a apreciat această revenire ca fiind rezultatul unei sancțiuni.
Însă, așa cum rezultă din fișa postului și din C.V.-ul depus la dosar, la întoarcerea în țară, reclamantul era încadrat pe o funcție de conducere și nu pe una inferioară.
Solicită și cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru și onorariu de avocat.
Consilierul juridic al intimatei-pârâte, C.N.S.A.S. având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile apelate.
În opinia sa, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv, faptul că apelantul-reclamant nu a dovedit prejudiciul suferit.
Consideră că imaginea unei persoane căreia i s-a reținut calitatea de colaborator al securității, poate fi eventual afectată de rămânerea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri judecătorești prin care se constatat această calitate.
Simpla promovare a unei acțiuni în constatare, este doar un prim pas necesar, dar nu suficient pentru constatarea unei astfel de calități.
În speță, admiterea recursului promovat de către reclamant, a fost pentru ca publicul să fie informat dacă acesta a avut sau nu, calitatea de colaborator al securității.
Mai mult, acțiunea de constatare a calității de colaborator al securității, nu urmărește atragerea vreunei sancțiuni împotriva persoanei verificate, ci, tinde exclusiv la consemnarea publică a activității acelei persoane.
De asemenea, consideră că nu este îndeplinită, nici cea de a doua condiție a răspunderii civile delictuale, respectiv, fapta ilicită, întrucât, acțiunea intimatei-pârâte, are ca temei legal, dispozițiile art. 3-11 din OUG nr. 24/2008.
În mod corect prima instanță a reținut că reclamantul, C.N.S.A.S. a introdus acțiunea în constatare și a prezentat probele considerate relevante, fără a deturna scopul prevăzut de alegerea unei asemenea acțiuni, în sensul de a produce un prejudiciu persoanei vizate.
Astfel, neexistând o faptă ilicită și un prejudiciu, nu se poate vorbi de o legătură de cauzalitate, de vinovăție și că nu le poate fi imputată, nici grava neglijență sau reaua credință în promovarea acțiunii, întrucât, probatoriul deținut, raportat la prevederile art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, precum și practica judiciară în materiie, dădeau aparența temeiniciei lor.
Un ultim aspect la care dorește să se refere, este suma pretinsă de către apelant ca daune materiale.
Consideră că în mod corect a reținut Tribunalul București că nici depoziția martorului și nici din alte probe nu s-a demonstrat existența vreunei legături între acțiunea C.N.S.A.S. și rechemarea reclamantului din misiune.
Mai mult, prima instanță a reținut că, dacă reclamantul s-a considerat nedreptățit de emiterea Ordinului nr. 1391/23.12.2009 emis de Ministerul Întreprinderilor M. și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, putea să-l atace în contencios, ceea ce domnul B. nu a făcut.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de munca și Asigurări Sociale sub nr._ la data de 30.07.2012, reclamantul B. M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună obligarea în solidar a paraților la plata sumei de 3.000.0000 euro cu titlu de daune morale pentru gravele prejudicii ce i-au fost aduse ca urmare a acțiunilor promovate și susținute de CNSAS în scopul constatării calității reclamantului de colaborator al securității, obligarea în solidar a paraților la plata sumei de 22.200 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând beneficiul salarial nerealizat în perioada 30.12._12, ca urmare a acțiunilor promovate și susținute de CNSAS în scopul constatării calității de colaborator al securității, cu cheltuieli de judecata.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul, C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata, ca neîntemeiată, în speță nefiind îndeplinită niciuna din condițiile cumulative necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
Prin încheierea din ședință publica din data de 05.12.2012 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VIII-a Civilă Conflicte de Munca și Asigurări Sociale, a admis excepția necompetentei funcționale invocată din oficiu și a declinat competenta funcțională de soluționare a cauzei către secțiile civile din cadrul aceleiași instanței, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civila la data de 28.12.2012 sub nr._ .
În ședința publică din data de 06.09.2013, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție ce a fost pusă în discuția contradictorie a parților, iar reclamantul a invocat excepția tardivității invocării acestei excepții.
Prin sentința civilă nr.1542/13.09.2013 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a respins excepția tardivității (decăderii) dreptului de a invoca excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și, pe cale de consecință, a respins atât acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, cât și acțiunea, formulată de reclamantul B. M., ca neîntemeiată.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul a reținut ca fapta ilicita imputata aparține exclusiv celui care a promovat aceasta acțiune, în speța CNSAS și prin urmare chemarea în judecată a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice este nejustificata din moment ce pretențiile reclamantului în prezenta cauză au fost formulate ca urmare a acțiunii promovate de CNSAS în scopul constatării calității reclamantului de colaborator al securității.
De asemenea, conform dispozițiilor art. 37 alin.1 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții de stat ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat, precum și ale oricăror organizații socialiste de stat, dacă ele sunt persoane juridice. De asemenea, nici una dintre aceste persoane juridice nu răspunde pentru obligațiile statului".
Or, potrivit art.13 alin 1 teza I din OUG nr.24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității: "C. N. pentru Studierea Arhivelor Securității este autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, instituție publică finanțată integral de la bugetul de stat, aflată sub controlul Parlamentului.
Prin urmare, având în vedere aceste argumente, dar și alte decizii de speță, unde calitate procesuala pasiva a avut-o doar CNSAS, tribunalul a reținut ca, în cauza de față, nu se realizează identitatea impusă de legea procesuala civilă, între partea care poate fi obligată în raportul litigios și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, chemat în judecată în calitate de pârât.
În ceea ce privește aplicarea normelor materiale de drept, instanța a reținut că din punct de vedere al principiului aplicării legii civile în timp, sunt incidente dispozițiile din vechiul cod civil, întrucât fapta ilicita a fost comisa în anul în care pârâta CNSAS a formulat acțiunea de constatare a calității de colaborator al securității a reclamantului, acțiunea fiind formulata la data de 20.09.2009, astfel ca sunt aplicabile dispozițiile din codul vechi.
Pe fondul litigiului, instanța, raportat la obiectul și cauza cererii, a verificat dacă în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, reglementata de 998-999 C.civ, respectiv existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu, precum și a vinovăției pârâtei.
În ceea ce privește prima condiție a existenței unei fapte ilicite, a verificat că în exercitarea atribuțiilor legale, CNSAS a formulat o acțiune ce avea ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității în privința reclamantului Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, prin Sentința nr. 1787/08.03.2011 a admis acțiunea și a constatat calitatea reclamantului de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.
Din considerentele acestei hotărâri, instanța a reținut ca la dosar au existat probe din care rezulta ca reclamantul membru PCR, economist în MCE-CEI și vorbitor de limba arabă a fost recrutat în anul 1988 pentru rezolvarea unor sarcini pe linie de securitate ca detașat la secția economică a Ambasadei RSR din Irak și a avut mai multe nume conspirative. Instanța a reținut ca notele informative furnizate de către reclamant denaturau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, legăturile cu cetățenii străini, orice critici aduse ideologiei oficiale, a politicii de partid și de stat iar aceste note informative au fost de natura a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor vizate.
Prin Decizia nr. 3003/14.06.2012, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de către reclamant și a respins acțiunea C.N.S.A.S.
Instanța suprema a reținut ca din probele aflate la dosar nu rezulta ca a fost vizata în concret o anumita persoana, astfel ca numai în situația în care reclamantul ar fi identificat o persoana s-ar fi putut reține în sarcina acestuia norma prevăzută de art. 2 lit. b teza I din OUG nr. 24/2008. De asemenea se arata ca prin Nota din 10.03.1989, B. M. a informat despre situația delicata a datoriei Irakului fata de Romania și de interzicerea lucrătorilor romani de a mai intra în incinta fabricilor de ciment, însă informația nu are nicio legătura cu drepturile și libertățile fundamentale ale omului, ci privește un eventual conflict intre doua state ce se aflau sub regimuri totalitare diferite.
Tribunalul a reținut că sesizarea instanței de contencios administrativ cu o astfel de acțiune în constatare a calității de colaborator este urmarea dreptului de apreciere pe care legea îl conferă instituției parate în această materie.
Probatoriul deținut, ca și practica judecătorească în materie, în raport de prevederile art. 2 lit. b din OUG nr. 24/2008, dădeau aparența temeiniciei acțiunii, astfel încât parata avea nu doar dreptul, ci și obligația legala să promoveze o astfel de acțiune. Prin urmare, nu au putut fi reținute nici reaua credință și nici grava neglijență în promovarea acțiunii.
Această concluzie rezultă și din împrejurarea că acțiunea în constatarea calității de colaborator al Securității a fost, inițial, admisă de Curtea de Apel București. Mai mult, admiterea recursului promovat de către reclamant, nu a reținut caracterul abuziv al acțiunii și nici faptul că CNSAS sau prima instanță ar fi reținut greșit situația de fapt pe care s-a întemeiat acțiunea. Admiterea recursului promovat de către reclamant s-a întemeiat pe interpretarea definiției legale a noțiunii de colaborator al Securității, sub aspectul vizării încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor la care se refereau informațiile furnizate Securității.
Imaginea unei persoane căreia i se reține calitatea de colaborator al Securității poate fi eventual afectată de rămânerea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri judecătorești prin care se constată calitatea de colaborator al Securității și de publicarea acesteia, în condițiile art. 12 din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, în Monitorul Oficial și în mijloacele de informare în masă.
Astfel, până la publicarea în Monitorul Oficial a unei hotărâri de admitere a acțiunilor promovate de CNSAS, persoana verificată nu poate fi considerată lucrător sau colaborator al Securității. Simpla promovare a unei acțiuni în constatare este doar un prim pas necesar, dar nu suficient, pentru reținerea unei astfel de calități. Or, în speță, tocmai infirmarea demersului paratei, în urma admiterii recursului promovat de reclamant, a făcut ca publicul să fie informat în sensul că reclamantul nu a avut calitatea de colaborator al Securității, așa cum au stabilit instanțele de judecată. Această concluzie - favorabilă reclamantului - nu este de natură să prejudicieze imaginea acestuia.
În plus, acțiunea în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității nu urmărește atragerea vreunei sancțiuni împotriva persoanei verificate, ci tinde exclusiv la consemnarea activității respectivelor persoane, însă această consemnare are loc doar la finalul procedurii judiciare, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în cauză, prin publicarea respectivei hotărâri în Monitorul Oficial.
Pe cale de consecința, tribunalul a reținut că nu poate fi reținuta o fapta ilicita a CNSAS prin introducerea unei acțiuni în instanța pentru constatarea calității de colaborator, mai ales ca atât definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității, cât și definiția dată noțiunii de lucrător al Securității sunt susceptibile de interpretări diferite.
Totodată, instanța a reținut că între o astfel de acțiune și prejudiciul moral suferit de reclamant nu poate exista o legătura de cauzalitate.
În ceea ce privește apariția articolului din ziarul Ziua, instanța a reținut ca reclamantul nu a probat faptul ca acesta se datorează unei fapte ilicite a pârâtului, iar acest articol a fost publicat la data de 27.10.2009, după înregistrarea acțiunii la instanța, respectiv Curtea de Apel București (20.10.2009), astfel ca după înregistrarea dosarului la instanța, în virtutea dreptului de informare, presa poate solicita instanței informații cu privire la dosarele aflate pe rolul acestora. Astfel, nu s-a putut reține faptul că pârâtul CNSAS nu a respectat obligația de confidențialitate a datelor deținute cu privire la reclamant, nefiind probat faptul ca aceste informații ajunse la presa au parvenit de la acesta. Pe de alta parte, modul cum a fost promovată imaginea reclamantului în acest articol nu îi poate fi imputat pârâtei CNSAS, ci eventual publicației respective, neexistând o legătura de cauzalitate intre fapta pretins ilicita săvârșită de pârâta și prejudiciul invocat de reclamant.
Totodată prin acțiunea formulata reclamantul a înțeles să solicite suma de 22.200 lei cu titlu de daune materiale (reprezentând beneficiul salarial nerealizat în perioada 30.12._12), fără să dovedească însă legătura de cauzalitate între așa zisul prejudiciu material și fapta ilicită a CNSAS, respectiv acțiunea (ce a făcut obiectul dosarului nr._ înregistrat la Curtea de Apel București) promovată de CNSAS în scopul constatării calității reclamantului de colaborator al securității.
Tribunalul a reținut ca prin Ordinul nr.1391/23.12.2009 emis de Ministerul întreprinderilor M. și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, reclamantul a fost trecut pe un post inferior (respectiv, consilier superior) celui deținut anterior încheierii misiunii sale în străinătate (respectiv, director), însă acest act administrativ putea fi contestat de către reclamant în termenul prevăzut de lege, dacă acesta s-ar fi considerat vătămat în drepturile sale salariale, ceea ce nu a făcut.
Pe de alta parte, din actele dosarului, rezultă că acesta își mai încheiase și anterior misiuni în străinătate desfășurate pentru perioade similare celei îndeplinite în Israel. Astfel, între 1981 și 1985 reclamantul și-a desfășurat activitatea în Irak, între 1991 și 1995 s-a aflat Iordania, între 1998 și 2003 a activat în Siria. Reclamantul nu a privit aceste reveniri în țară ca fiind rezultatul unor sancțiuni.
Astfel, faptul că la cea mai recentă revenirea din misiune reclamantul nu a mai fost încadrat pe funcția de director nu este rezultatul acțiunii depuse de CNSAS, niciunul din înscrisurile depuse de reclamant nedovedind alegația acestuia. De altfel, nici depoziția martorului audiat nu a putut dovedi existenta unei legături de cauzalitate intre fapta pretins ilicita a CNSAS și rechemarea reclamantului din misiune, acesta declarând ca s-a făcut ca urmare a aparițiilor din presa scrisa.
Prin urmare, nu s-a putut reține existenta unei legături de cauzalitate între fapta de introducere a unei acțiuni de constatare a calității de colaborator al securității și schimbarea funcției, mai ales ca verificarea reclamantului - sub aspectul posibilelor calități de lucrător sau de colaborator al Securității - nu se încheiase în momentul revenirii sale din misiunea desfășurată în străinătate.
F. de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că nu există faptă ilicită, prejudiciul nu a fost dovedit și nu există un raport de cauzalitate între faptele pretins ilicite și prejudiciul invocat, motiv pentru care a constatat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că acțiunea reclamantului a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 23.12.2013 a declarat apel reclamantul B. M. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 08.01.2014.
În motivarea apelului său, apelantul – reclamant a arătat că sentința civilă apelată este netemeinică și nelegală, din perspectiva următoarelor considerente:
Cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice apreciază că soluția instanței de fond de respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu acest pârât este greșită, întrucât S. R. răspunde prin Ministerul Finanțelor Publice pentru daunele cauzate persoanelor fizice, iar în prezenta cauză se legitimează procesual pasiv întrucât intimata – pârâtă C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) este o instituție aflată în subordinea statului și care acționează în baza obligațiilor legale impuse de S. R..
Pe fondul cauzei, apelanta – reclamantă arată că din analiza hotărârii apelate rezultă, pe de o parte, o motivare insuficientă și neconvingătoare, iar pe de altă parte că instanța de fond nu a analizat în mod real susținerile sale.
Astfel, fapta ilicită a intimatei – pârâte CNSAS a constat în promovarea unei acțiuni în justiție, bazată pe probe insuficiente, o . interpretări distorsionate, nereale și subiective a unor împrejurări de fapt, în lipsa unui control adecvat, faptă care a cauzat vătămări grave.
Tribunalul retine fără cenzura afirmațiile intimatei-pârâte CNSAS in sensul ca apelantului nu i-a fost cauzat niciun prejudiciu, atâta timp cât acțiunea promovata pe rolul instanțelor judecătorești nu s-a finalizat cu o hotărâre prin care să fie constatată calitatea sa de colaborator al securității.
Dimpotrivă, în cazul în care acest fapt ar fi fost stabilit printr-o hotărâre judecătoreasca, acțiunile întreprinse de CNSAS erau legitime, și nu ar mai fi existat fapta ilicita.
Răspunderea civila delictuală există tocmai pentru ca a fost acuzat pe nedrept, iar o instanța judecătoreasca a stabilit in final ca nu a fost colaborator al securității.
Prin urmare, prejudiciul i-a fost cauzat anterior pronunțării unei hotărâri irevocabile, prejudiciul constând în acuzațiile nefondate la adresa apelantului, singurele aspecte recunoscute în public.
Susținerile CNSAS, adoptate și de către Tribunalul București, în sensul că imaginea sa publică poate fi reabilitată în prezent grație deciziei irevocabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr._, nu pot fi primite, deoarece această hotărâre nu este publică.
Referitor la prejudiciul creat prin articolele defăimătoare apărute în presă, instanța de apel trebuie să aibă în vedere și art.30 alin.6 din Constituția României care statuează că: „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulara a persoanei și nici dreptul la propria imagine".
În ce privește legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu ca o chestiune de fapt lăsată la aprecierea suverană a judecătorului, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că raportul de cauzalitate nu este întotdeauna unul direct, între faptă și prejudiciu putând fi si unul mediat, când fapta personala produce o situație care a permis altor factori sa determine un prejudiciu.
In speță, CNSAS nu a asigurat confidențialitatea procedurii de cercetare a presupusei sale activități de colaborator al securității, astfel încât aceste informații confidențiale să nu ajungă în atenția mass-media, pentru ca imaginea publică a apelantului să nu fie afectata.
Instanța de fond a refuzat sa observe ca momentul in care a fost chemat in țară de la postul din Israel, destituit din funcția de conducere si încadrat pe o funcție inferioara (decembrie 2009), este foarte apropiat cu cel al promovării de către CNSAS a acțiunii pe rolul instanței de judecata (octombrie 2009), neputând fi vorba de o simpla coincidență.
De asemenea, din punct de vedere profesional, așa cum rezulta atât din acte cât și din declarația martorului audiat in fața instanței de fond, apelantul a avut o cariera strălucita, a beneficiat numai de calificative excelente și merite deosebite, și nu există niciun alt motiv, nici măcar probabil, de natura profesionala sau altfel, care sa justifice demiterea sa.
In ceea ce privește forma de vinovăție în săvârșirea faptei ilicite, nu este necesară existența vinovatei, ci este suficientă și culpa cea mai mica. In speța, culpa consta în lipsa de diligență a CNSAS in verificarea temeiniciei datelor deținute, care au dus la o acuzare pe nedrept a apelantului, precum si de atitudinea procesuala a acestei instituții de stat pe tot parcursul derulării procesului.
O alta eroare grava strecurată in cuprinsul sentinței instanței de fond este aceea ca se bazează pe argumentele si soluția unei hotărâri casate, încălcând astfel principiul puterii de lucru judecat.
Instanța de fond in mod nelegal a reținut exclusiv soluția pronunțata de Curtea de Apel București in dosar nr._, cu toate ca decizia nr.1787/08.03.2011 a fost casată de instanța suprema, astfel încât ea nu mai poate produce niciun efect juridic, si nu poate sta la baza unui raționament just.
Singura hotărâre care se bucura de puterea lucrului judecat este decizia nr.3003/14.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit in mod irevocabil că apelantul nu a avut calitatea de colaborator al Securității.
De asemenea, instanța de fond refuză să rețină culpa C.N.S.A.S. care și-a depășit atribuțiile legale, săvârșind un abuz de drept prin promovarea cu rea-credință a unei acțiuni în justiție.
Pe aspectul daunelor materiale solicitate, acestea constau în beneficiul salarial nerealizat pe perioada 30.12.2009 – 14.06.2012, ca urmare a retrogradării sale profesionale de pe funcția de director pe cea de consilier. Astfel, salariul net lunar aferent funcției de director, pe care ar fi trebuit să fie reîncadrat la întoarcerea in tara, era de peste 2000 lei, iar pentru funcția de consilier, salariul net era de numai 500 lei (conform adeverinței nr._/26.08.2013 si ordinului nr.1391/2009).De asemenea, întrucât nu a mai putut deține funcții de conducere, prejudiciul material se ridica la sume importante, având in vedere ca indemnizația de conducere reprezintă 50% din salariu (conform Ordinului nr.508/1995, Ordinului nr.65/2003, Ordinului nr.71/2004 și Ordinului nr.203/2004).
Un alt aspect deosebit de important pe care instanța de fond l-a pierdut din vedere este blocajul profesional pe care l-a suferit în urma acuzațiilor de colaborator al securității, deoarece, observându-se întreaga sa carieră, în condiții normale, ar fi fost numit, în 1-2 ani, reprezentant al ministerului la o altă ambasadă a României în străinătate.
Accesul la aceste funcții profesionale i-a fost blocat din cauza demersurilor întreprinse de pârâta C.N.S.A.S., dovadă în acest sens fiind Legea funcționarului public nr.188/1999 și Ordinele ministerului nr.2083/2010 și nr.1662/2013 precum și declarația martorului audiat in cauza, din care rezultă că din cauza litigiului pe rol cu CNSAS (dosar nr._, care a fost soluționat irevocabil abia în 2012), apelantului nu i s-a acceptat prezentarea la concursurile pentru selecție in vederea plecării la post in străinătate, creându-i in mod evident un prejudiciu material substanțial.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței civile nr.1542/13.09.2013 in sensul admiterii cererii de chemare în judecată cu obligarea intimaților-parați la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.
La data de 23.04.2014 intimata C.N.S.A.S. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat,nefiind îndeplinită nici una din condițiile răspunderii civile delictuale .
Astfel, nu este dovedit prejudiciul suferit de apelant, întrucât imaginea unei persoane căreia i se reține calitatea de colaborator al Securității poate fi eventual afectată de rămânerea definitivă și irevocabilă a unei hotărâri judecătorești prin care se constată calitatea de colaborator al Securității și de publicarea acesteia, în condițiile art.12 din O.U.G. nr.24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.293/2008, în Monitorul Oficial și în mijloacele de informare în masă. Din interpretarea logică și teleologică a acestei prevederi, se înțelege că până la publicarea în Monitorul Oficial a unei hotărâri de admitere a acțiunilor promovate de CNSAS, persoana verificată nu poate fi considerată lucrător sau colaborator al Securității.
Simpla promovare a unei acțiuni în constatare este doar un prim pas necesar, dar nu suficient, pentru reținerea unei astfel de calități. Or, în speță, tocmai infirmarea demersului intimatei, în urma admiterii recursului promovat de recurentul B., a făcut ca publicul să fie informat în sensul că acesta nu a avut calitatea de colaborator al Securității, așa cum au stabilit instanțele de judecată. Această concluzie - favorabilă apelantului - nu este de natură să prejudicieze imaginea acestuia.
De asemenea, nu există o faptă ilicită, în condițiile în care acțiunea intimatei s-a întemeiat pe prevederile art.11 din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității care o îndrituiesc să promoveze astfel de acțiuni, precum și pe prevederile art.3 din același act normativ.
Neexistând nici faptă ilicită și nici prejudiciu, nu se poate vorbi de o legătură de cauzalitate între cele două. Totodată, nu este dovedită vinovăția intimatei.
Probatoriul administrat ca și practica judecătorească în materie, în raport de prevederile art.2 lit.b din OUG nr.24/2008, dădeau aparența temeiniciei acțiunii, astfel încât avea convingerea, la momentul la care a promovat acțiunea, că există premisele necesare admiterii acesteia.
Prin urmare, nu pot fi reținute nici reaua credință și nici grava neglijență în promovarea acțiunii în justiție.
Referitor la suma pretinsă de apelant cu titlul de daune materiale, în mod corect a arătat Tribunalul că nici depoziția martorului, nici altă probă nu au demonstrat existențe vreunei legături între acțiunea CNSAS și rechemarea apelantului din misiune.
Mai mult, dacă reclamantul se considera vătămat prin emiterea Ordinului nr.1391/23.12.2009 emis de Ministerul Întreprinderilor M. și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri putea ataca acest ordin în contencios", ceea ce apelantul nu a făcut.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Curtea apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Preliminar, în ceea ce privește normele de drept material aplicabile în cauză, Curtea, în acord cu instanța de fond, constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1864 și nu ale celui adoptat prin Legea nr.287/2009, prin raportare la art.103 din Legea nr.71/2001 și la data la care s-a săvârșit presupusa faptă ilicită – 20.09.2009 – data introducerii cererii de constatare a calității de colaborator al securității a apelantului – reclamant.
În ceea ce privește normele de procedură aplicabile în prezenta cauză, Curtea reține că, în raport de data sesizării cu acțiunea introductivă la Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale – 30.07.2012 – prezenta acțiune este supusă normelor înscrise în codul de procedură civilă de la 1865, conform art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă.
Asupra calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, Curtea reține că, în raport de conținutul cererii de chemare în judecată prin care se solicită angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a intimatei C.N.S.A.S. de a promova o acțiune pentru constatarea calității apelantului de colaborator al securității, calitatea procesuală pasivă aparține persoanei juridice care a săvârșit fapta ilicită cauzatoare de prejudicii.
Întrucât fapta ilicită imputată aparține exclusiv celui care a promovat acțiunea – respectiv intimata C.N.S.A.S. – în mod corect, instanța de fond a apreciat că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Aceasta întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.35 din Decretul nr.31/1954 actele juridice făcute de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși, iar conform art.37 alin.1 din acest act normativ, statul nu răspunde pentru obligațiile organelor și celorlalte instituții, dacă ele sunt persoane juridice.
În speță, intimata C.N.S.A.S. este persoana juridică, conform dispozițiilor art.13 din O.U.G. nr.24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității astfel încât identitatea impusă de legea procesual civilă între partea chemată în judecată și partea care poate fi obligată în raportul litigios se verifică numai în privința intimatei C.N.S.A.S., nu și în privința Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Pe fondul cauzei, critica pe care apelantul o aduce hotărârii pronunțate de tribunal vizează, în esență, aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală, în opinia sa constatarea instanței privind inexistența faptei ilicite, a culpei în săvârșirea acestuia, precum și nedovedirea prejudiciului suferit de apelant, fiind greșite.
În ceea ce privește prima condiție ce se impune a fi îndeplinită – existența faptei ilicite – Curtea reține reglementarea cuprinsă în art.998 – 999 C.civ., potrivit căreia orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărei greșeală s-a ocazionat, a-l repara, făptuitorul fiind responsabil nu numai de prejudiciul cauzat cu intenție, dar și pentru cel produs din culpa sa.
Din punct de vedere teoretic, fapta ilicită reprezintă acțiunea sau inacțiunea care are ca rezultat încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale unei persoane. O faptă este ilicită atunci când este contrară legii sau regulilor de conviețuire sociale, consecința acesteia fiind încălcarea drepturilor subiective și a intereselor altuia, interese care sunt conforme normelor juridice sau morale.
Ca regulă, fapta ilicită constă într-o acțiune, dar aceasta poate fi și o inacțiune atunci când legea prevede obligația unei persoane de a avea o conduită pozitivă, obligație ce nu a fost respectată.
În speța de față, reclamantul a invocat prin cererea introductivă la instanța de fond faptul că i-a fost adus un prejudiciu de natură morală de către pârâtul C.N.S.A.S., ca urmare a introducerii acțiunii în constatare, prin care acesta a solicitat Curții de Apel București ca în baza O.U.G. nr.24/2008 să constate calitatea sa de colaborator al securității. Reclamantul a mai arătat că acest pârât a invocat consemnările existente în cuprinsul Notei de constatare nr.S/DI/I3172/03.11.2008 – sinteza rapoartelor de activitate, reclamându-se așa numita „conduită operațional – informativă a reclamantului manifestată în folosul securității” pe parcursul desfășurării activității de către reclamant în cadrul Ministerului Comerțului Exterior.
Dacă, în general, prejudiciile care aduc atingere onoarei, demnității, prestigiului sau cinstei unei persoane, cum este și cel susținut în prezenta cauză, constau în proferarea de expresii insultătoare, calomnii, defăimări ori denigrări la adresa unei persoane și se pot înfăptui prin viu grai, în scris, prin publicitate, în presă ori mass-media, în general, în pricina de față, reclamantul a invocat producerea unui asemenea prejudiciu ca urmare a introducerii pe rolul instanțelor a unei acțiuni de către pârâtul C.N.S.A.S., acțiune calificată în accepțiunea reclamantului ca fiind abuzivă. Acesta a susținut că numai urmare a acestei acțiuni, ar fi suportat un prejudiciu de imagine prin relatarea de către organismele media a unor imagini denigratoare la adresa sa.
Reclamantul a mai arătat că introducerea acțiunii de către C.N.S.A.S. a reprezentat punctul de debut în suferințele înregistrate de către acesta, întrucât a constituit sursa articolelor apărute în presă în care era numit colaborator al securității, știri cu un impact imens și iremediabil asupra prestigiului și statutului apelantului în cadrul Ambasadei României în Israel, asupra relațiilor cu colegii, precum și cu autoritățile și mediul de aplicare din Israel.
Or, acționarea în justiție de către pârâtul C.N.S.A.S. nu este prin ea însăși o faptă ilicită, având în vedere că acesta se afla în deținerea unor înscrisuri care prin conținutul lor determinau existența unor indicii ce ar fi putut susține incidența ipotezei prevăzute de art.2 lit.b din O.U.G. nr.24/2008, analiza temeiniciei acțiunii căzând însă în sarcina instanței.
Curtea are în vedere, totodată, că pârâtul C.N.S.A.S. a formulat acțiunea având ca obiect constatarea calității de colaborator al fostei securități, în privința reclamantului, în exercitarea atribuțiilor legale, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.2 lit.b teza ultimă din O.U.G. nr.24/2008, modificată și completată prin Legea nr.293/2008.
În acest sens, Curtea are în vedere că acțiunea promovată de C.N.S.A.S. s-a întemeiat pe împrejurarea că din documentele dosarului cu cota R_ reieșea că apelantul – reclamant în calitate de membru PCR, economist la Ministerul Comerțului Exterior și vorbitor de limbă arabă a fost urmărit începând din 1987 pentru relațiile suspecte cu cetățenii străini în timpul unei misiuni oficiale pe probleme economice în Irak, iar în anul 1988 a fost recrutat pentru rezolvarea unor sarcini pe linie de securitate, ca detașat la secția economică a Ambasadei RSR în Irak, având mai multe nume conspirative de colaborator.
Așa fiind, pârâtul C.N.S.A.S., în raport de înscrisurile existente în dosarul întocmit de fosta securitate, de norma aplicabilă, precum și jurisprudența în materie, era îndrituit să introducă acțiunea în constatare de care s-a făcut vorbire mai sus, la momentul formulării acesteia existând premisele necesare pentru admiterea unei asemenea acțiuni.
Apelantul reclamant a susținut că respectiva acțiune a reprezentat un abuz de drept, cauzându-i un prejudiciu prin exercitarea dreptului de a sesiza instanța sub aspectul constatării calității de colaborator al securității, potrivit art.2 din O.U.G. nr.24/2008.
Or, în raport de aspectele reținute mai sus, C.N.S.A.S. avea posibilitatea conferită de lege de a recurge la o asemenea conduită, respectiv de a introduce acțiunea în constatare împotriva reclamantului de față, potrivit art. 11 din OUG nr. 24 din 5 martie 2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în vigoare la momentul introducerii acțiunii: „(1) Acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, fiind scutită de taxă de timbru. (2) Hotărârea Curții de Apel București poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii. (3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității”.
Curtea nu poate reține susținerea reclamantului, în sensul că C.N.S.A.S. și-a exercitat acest drept în afara scopului prevăzut de lege și cu intenția vădită de a-l păgubi și de a-i face rău.
Astfel, Curtea constată că intimatul pârât C.N.S.A.S. a introdus acțiunea în constatare ce a format obiectul dosarului nr._, înregistrat pe rolul Curții de Apel Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, fără a deturna scopul prevăzut de lege a unei asemenea acțiuni și fără intenția de a produce vreun prejudiciu persoanei vizate prin acțiunea de constatare a calității de colaborator al securității, acțiunea introdusă urmărind doar analizarea și interpretarea de către instanțele judecătorești abilitate a probelor deduse judecății, stabilirea de către acestea a situației de fapt și aplicarea dispozițiilor legale, abilitare care nu-i mai era conferită C.N.S.A.S. în urma modificărilor intervenite în domeniul legislativ, urmare declarării neconstituționalității Legii nr.187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, prin decizia Curții Constituționale nr.51/2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.95 din 6 februarie 2008.
Față de cele reținute, Curtea apreciază că intimatul și-a îndeplinit obligațiile legale prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, iar din probele administrate nu rezultă săvârșirea de către intimat a unei fapte ilicite, de natură a afecta imaginea și reputația apelantului – reclamant.
Referitor la cerința existenței unui prejudiciu pentru antamarea răspunderii civile delictuale, Curtea reține că prejudiciul reprezintă rezultatul negativ al încălcării ilicite a unui drept subiectiv, sau în anumite situații, a unor simple interese, iar în cazul de față, reclamantul a afirmat că a suferit un prejudiciu nepatrimonial, fiind invocată atingerea adusă onoarei și demnității.
Având în vedere considerentele prezentate din care rezultă că nu există o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către CNSAS, Curtea apreciază că nu există nici prejudiciu.
Acțiunea în constatarea calității de lucrător al securității în baza art. 2 din OUG nr. 24/2008 formulată de către CNSAS în contradictoriu cu B. M. a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr.3003/14.06.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal, fiind admis recursul și respinsă acțiunea C.N.S.A.S. ca neîntemeiată. Conform art. 12 alin.1 și 2 din acest act normativ, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care se soluționează acțiunea în constatarea calității de lucrător al securității sau de colaborator al acesteia, se publică în Monitorul Oficial al României Partea a III-a și se pune la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către CNSAS, publicarea urmând a fi făcută cu respectarea confidențialității informațiilor privind terțele persoane.
C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (C.N.S.A.S.) are obligația legală de a publica decizia nr.3003/14.06.2012 în Monitorul Oficial, prin care s-a respins acțiunea CNSAS formulată împotriva apelantului – reclamant B. M., reclamantul beneficiind astfel de publicitatea hotărârii sub aspectul aducerii la cunoștința opiniei publice a situației reale recunoscută juridic – în sensul că nu a fost lucrător al securității, astfel cum rezultă dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă pronunțată într-un proces echitabil.
În ceea ce privește prejudiciul constând în beneficiul salarial nerealizat în perioada 30.12.2009 – 14.06.2012, Curtea reține că din probele administrate în cauză nu rezultă existența unei legături de cauzalitate între acțiunea intimatului și rechemarea apelantului din misiune.
Totodată, în acord cu instanța de fond, Curtea apreciază că apelantul avea posibilitatea contestării Ordinului nr.1391/23.11.2009 emis de Ministerul Întreprinderilor M. și Mijlocii și mediului de afaceri, însă apelantul nu a contestat acest ordin.
Având în vedere că existența prejudiciului ca element al răspunderii civile delictuale presupune obligatoriu fapta ilicită din care să rezulte prejudiciul, Curtea apreciază că, în speță, în lipsa faptei ilicite nu se poate constata producerea vreunui prejudiciu.
Curtea nu poate reține, în raport de cele arătate mai sus, intenția intimatului pârât CNSAS și nici măcar vreo culpă în producerea vreunui prejudiciu reclamantului.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea nu poate deduce că intimatul pârât a abuzat, în sensul dispozițiilor art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă, de dreptul conferit de lege, atunci când a sesizat instanța de judecată cu acțiunea în constatare îndreptată împotriva reclamantului din pricina de față.
În acest sens, așa cum a statuat și Curtea Constituțională în jurisprudența sa, (Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 177 din 8 august 1995) exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei–credințe.
De altfel, apelantul reclamant, atât în cererea sa de învestire a instanței de fond, cât și în cererea de apel leagă atingerea adusă intereselor sale personale nu atât de introducerea respectivei acțiuni în constatare, ci mai ales de acțiunile organismelor media care au relatat despre această acțiune și au făcut comentarii pe marginea acesteia.
Or, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, CNSAS nu a dat publicității faptul că în privința reclamantului se efectuează verificări în acord cu dispozițiile legale în materie, aceste aspecte fiind doar rezultatul acțiunii mass-media, jurnaliștii fiind cei care pot fi chemați să răspundă pe tărâm delictual pentru informații incomplete sau eronate lansate în spațiul public, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile civile delictuale.
În consecință, față de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale Curtea, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul – reclamant B. M. cu domiciliul ales la av. D. Hairum în București, .. 6, ., ., sector 3 împotriva sentinței civile nr.1542/13.09.2013, pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimații-pârâți C. NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII (C.N.S.A.S.) cu sediul în, București, ..55-57, sector 3 și S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red. M.C.
Tehnored.C.S./M.C.
Ex.5/2015
T.B.Secția a III-a Civilă – I.Panit
| ← Pretenţii. Decizia nr. 563/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1928/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
