Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 951/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 951/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 951/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA CIVILA NR.951
Ședința publică de la 23.09.2015
Curtea constituită din:
P. - A. P. B.
JUDECATOR - C. B. T.
JUDECATOR - M.-G. R.
GREFIER - S. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă K. V. (IVANOVA D. V.), împotriva deciziei civile nr.1032 A din 23.10.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI și cu intimatul-intervenient C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
P. are ca obiect – acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă recurenta-reclamantă K. V. (IVANOVA D. V., intimatul-pârât C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI și intimatul-intervenient C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că la data de 02.04.2014 s-a dispus suspendarea cauzei în baza dispozițiilor art.242 alin.1 pct.2 din Codul de procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților. La data de 26.06.2015, din oficiu, instanța a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepției perimării și s-a acordat termen de judecată la data de 23.09.2015, cu citarea părților.
Curtea reține cauza spre soluționare, în ceea ce privește incidentul procedural al perimării, având în vedere dispozițiile art.248 din Codul de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5693/22.06.2012, Judecătoria sector 5 București, a admis excepția inadmisibilității cererii de repunere în situația anterioară actelor de discriminare, respingând această cerere ca inadmisibilă, și a respins ca neîntemeiate celelalte petite ale acțiunii formulate de reclamanta Ivanova D. V., împotriva pârâtului C. N. al Audiovizualului.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, desființarea unui act administrativ reprezintă atributul exclusiv al instanței de contencios administrativ. Or, prin solicitarea sa, reclamanta urmărește, în mod indirect, desființarea actelor administrative emise de pârâtă în activitatea de soluționare a sesizărilor menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În al doilea rând, chiar dacă s-ar admite că instanța poate dispune asupra actelor emise de către pârâtă, aceasta nu ar putea obliga la reanalizarea acestora de către aceeași instituție, ci doar să procedeze la soluționarea pe fond a solicitării, prin emiterea unei hotărâri prin care să tranșeze problema supusă analizei.
Prin aplicarea dispozițiilor legale în materia combaterii discriminării nu se poate ajunge la crearea unor căi procedurale paralele de cenzurare a actelor administrative, astfel acordându-se posibilitatea de eludare a procedurii speciale în materie de contencios administrativ de către persoana care nu se mai află în termenul prevăzut de lege pentru declanșarea ei, încălcându-se astfel principiul securității circuitului juridic.
În analiza fondului pretențiilor, instanța a notat dispozițiile art. 4 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituția României, respectiv ale art. 2 din OG nr. 137/2000, reținând că existența unei discriminări presupune întrunirea următoarelor condiții: existența unei deosebiri, excluderi, restricții sau preferințe; cauza acestei deosebiri, excluderi, restricții sau preferințe să fie reprezentată de unul dintre criteriile prevăzute de lege în mod exemplificativ (rasă, naționalitate, etnie, sex etc.).
În temeiul disp. art. 1169 C.civ., reclamantei îi revenea sarcina de a dovedi existența ambelor condiții mai sus arătate.
În legătură cu prima condiție, reclamanta a expus în prezenta cauză un singur caz despre care susține că reprezintă o situație similară cu a sa, în care pârâtul a aplicat o sancțiune postului de televiziune OTV, în cuantum de 2.500 lei, prin Decizia nr. 345/10.03.2009.
Analizând cazul invocat, instanța apreciază că acesta nu prezintă suficiente elemente comune cu speța reclamantei, pentru a putea fi încadrat în noțiunea de „situații similare”.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, întrucât existența acesteia este grefată în mod strict pe cea dintâi, nu se mai pune problema dovedirii ei, lipsind însăși situația premisă necesară.
Cu toate acestea, chiar dacă s-ar putea reține de către instanță existența unei deosebiri sau restricții în drepturi față de reclamantă, aceasta nu dovedește în nici un fel susținerea potrivit căreia această împrejurare s-ar datora statului său de „actriță porno”, astfel cum arată. Prin urmare, în cauză cea de-a doua condiție a discriminării lipsește cu desăvârșire.
Prin decizia civilă nr.1032/A/23.10.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 5693/22.06.2012.
Verificând sentința civilă sub toate aspectele, tribunalul a constatat că instanța a stabilit corect situația de fapt, în limita în care a cest lucru a fost posibil, având în vedere atitudinea procesuală inconsecventă a reclamantei, și a aplicat corect dispozițiile legale incidente la această situație.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta K. V. (Ivanova D. V.), solicitând desființarea hotărârii recurate, sau, în subsidiar, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare a arătat că instanța de apel a stabilit în mod eronat temeiul juridic al acțiunii, a soluționat cauza fără punctul de vedere al CNCD și fără a face vreo mențiune în acest sens, în mod superficial și cu încălcarea dreptului la un proces echitabil.
Excepția inadmisibilității, întemeiată pe dispozițiile Legii nr.554/2004 ignoră prevederile OG nr.137/2004, care a stat la baza formulării cererii.
Instanța a făcut confuzie între un act administrativ și un răspuns al pârâtei și lipsa acestuia, nu a analizat toate probele depuse la dosar.
Motivarea instanței de apel este confuză și nu are legătură cu cauza.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea din 02.04.2014, Curtea de Apel București – Secția a III-a a dispus suspendarea judecății recursului, în baza dispozițiilor art.242 al.1 pct.2 C.pr.civ., constatând că părțile nu s-au prezentat la termenul de judecată și nu au solicitat judecata în lipsă.
Constatând că pricina a rămas în nelucrare timp de peste 1 an, din vina părților, Curtea reține că sunt întrunite în cauză cerințele impuse de art.248 C.pr.civ. și va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă K. V. (IVANOVA D. V.), împotriva deciziei civile nr.1032 A din 23.10.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI și cu intimatul-intervenient C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. C. B. T. M. G. R.
GREFIER
Ș. P.
Red.A.P.B.
Tehnored.APB/B.I.
2 ex/30.09.2015
T.B.-Secția a IV-a – M.A.B.
- E.R.
Jud.Sector 5 – M.C.A.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 877/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 761/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
