Legea 10/2001. Decizia nr. 968/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 968/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-09-2015 în dosarul nr. 968/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.968
Ședința publică de la 28.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 711 din 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. A. M., cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și cu intimata intervenientă S.C R. GROUP I. S.A.
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Toia P., în calitate de reprezentant al intimatei reclamante M. A. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 29.07.2015, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar și consilierul juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului pârât M. București prin P. G., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind recurenta pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului și intimata intervenientă S.C. R. Group I. S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Apreciază că instanța de fond, în mod corect, a reținut că notificarea s-a transmis la Primăria Municipiului București, în termen legal, ceea ce nu atrage nelegalitatea și netemeinicia acțiunii, având în vedere că în conformitate cu dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, M. București era obligat să înainteze dosarul aferent, conținând înscrisurile doveditoare, către A. pentru Administrarea Activelor Statului, pentru a emite decizie cu propunere de acordare de măsuri compensatorii pentru terenul din litigiu. În aceste condiții, AAAS în calitate de instituție a statului implicată în privatizarea societății care deține terenul preluat abuziv de la autorii reclamantei, are calitate procesuală în prezenta cauză, conform art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001, astfel că are obligația legală de a soluționa notificarea.
Mai mult, reclamanta a transmis copii legalizate de pe toate înscrisurile doveditoare, inclusiv notificarea, către AAAS, astfel că pârâta se află în posesia înscrisurilor și era în măsură să formuleze apărări pe fondul notificării.
De asemenea, arată că, Legea nr.10/2001 și Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție au prevăzut dreptul reclamantei de a se adresa instanței judecătorești cu cerere de soluționare pe fond a notificării, având în vedere lipsa răspunsului din partea recurentei pârâte.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală sub toate aspectele dispuse în contradictoriu cu pârâta AAAS, aceasta având obligația legală de a soluționa notificarea.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, sub nr._, la data de 23.05.2012, reclamantul M. D. a chemat în judecată pârâții M. București, prin Primar G., P. G. și A. pentru Administrarea Activelor Statului, solicitând tribunalului ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie soluționată notificarea nr. 4244/23.10.2001 privind imobilul situat în București, Calea Rahovei, nr. 286, sector 5, format din construcție demolată în suprafață de 65,50 m.p. și teren în suprafață de 850 m.p., să fie obligați pârâții să transmită imediat și direct către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul nr._ aferent notificării însoțit de hotărârea judecătorească pronunțată în cauză și să fie obligați pârâții M. București și P. G. la plata în solidar a despăgubirilor pentru nesoluționarea în termen a notificării.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul menționat în notificare, în temeiul Legii nr.10/2001, întrucât acesta a aparținut autorilor săi, M. A. și M. E., și a fost preluat în mod abuziv de către stat. Prin notificarea nr. 4244/2001, reclamantul a solicitat Primăriei Municipiului București acordarea de măsuri reparatorii pentru imobil, cerere care nu a fost însă soluționată în termenul prevăzut de lege și nici ulterior, până la înregistrarea cererii de chemare în judecată. În această situație, față de dispozițiile obligatorii ale Deciziei nr.XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, reclamantul solicită instanței soluționarea pe fond a notificării.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001, Decizia XX a ÎCCJ, Convenția europeană, C. civ.
Pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea în natură a imobilului teren, prin raportare la art. 21 din Legea nr.10/2001, precum și referitor la capătul de cerere vizând propunerea de acordare de despăgubiri, nefiind întrunite condițiile art. 29 din Legea nr.10/2001; excepția inadmisibilității capătului de cerere privitor la acordarea despăgubirilor în echivalent, nefiind respectate disp. art. 29 din Legea nr.10/2001. În ceea ce privește fondul cererii, pârâta a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, dat fiind faptul că nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului, că aceasta are obligații legale numai în temeiul art.29 din Legea nr. 10/2001 și că nu a fost notificată în condițiile acestui text legal.
În cursul desfășurării procesului la fond, a decedat reclamantul M. D., tribunalul luând act de transmiterea calității procesuale active în favoarea numitei M. A. M., unica sa moștenitoare legală, potrivit certificatului de moștenitor nr. 50/05.07.2012, emis de B.N. Legitimus.
S.C. R. G. I. S.A. a formulat cerere de intervenție voluntară principală, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în procent de 25%, ca efect al încheierii contractului de cesiune autentificat sub nr.358/16.02.2012 de BNP F. M. și Asociații, pe care tribunalul a încuviințat-o în principiu, astfel cum rezultă din încheierea pronunțată în ședința publică din data de 05.02.2013.
La termenul de judecată din data de 04.06.2013, tribunalul a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AAAS, invocată de aceasta prin întâmpinare, cu fondul cauzei și a respins excepția inadmisibilității promovării acțiunii ca lipsită de temei, pentru considerentele menționate în încheierea de ședință de la acea dată.
În ședința publică din data de 07.01.2014, reclamanta și intervenienta în nume propriu au renunțat la judecarea capătului de cerere vizând despăgubirile materiale, iar, în ședința publică din data de 03.06.2014, la judecata cererii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru suprafața de teren deținută de ., tribunalul luând act de aceste renunțări.
Prin sentința civilă nr.711/13.06.2014, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AAAS, ca lipsită de temei legal, a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta M. A. M., în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar G. și A. pentru Administrarea Activelor Statului, precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta în interes propriu S.C. R. G. I. S.A.; a obligat pârâtul M. București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte în favoarea reclamantei și a intervenientei în nume propriu pentru imobilul situat în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 286, compus din teren în suprafață totală de 650,6 m.p., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar A. M. (curte betonată ., nr. 286, sector 5; . nr. 285, sector 5; trotuar; spații verzi; alee acces), precum și din construcție demolată în suprafață de 65,50 m.p.; a obligat pârâta AAAS la emiterea unei decizii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte în favoarea reclamantei și a intervenientei în nume propriu pentru imobilul situat în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 286, compus din teren în suprafață totală de 137,82 m.p., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar A. M. (curte betonată S.C. Alumil S.A., Calea Rahovei, nr. 286 A, sector 5; punct control S.C. Alumil S.A., Calea Rahovei, nr. 286A, sector 5); a obligat pârâta AAAS să predea Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor dispoziția vizând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte pentru imobilul menționat anterior, precum și întreaga documentație aferentă acesteia; a obligat pârâtul M. București să predea Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor dispoziția vizând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte pentru imobilul menționat anterior, precum și întreaga documentație aferentă acesteia formată în urma notificării nr. 4244/23.10.2001 (dosar administrativ nr._), după exercitarea controlului de legalitate de către prefect; a respins cererea reclamantei și a intervenientei în nume propriu vizând transmiterea directă de către pârâtul M. București a dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, fără exercitarea controlului de legalitate, ca neîntemeiată; a obligat pârâtul M. București la plata către intervenienta în nume propriu a sumei de 1.450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, comunicată prin intermediul B.E.J.A. B., R. și B. sub nr. 4244/23.10.2001, numitul M. D. a solicitat restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în București, Calea Rahovei, nr. 286 sector 5, format din teren în suprafață de 850 m.p. și construcții edificate pe acesta.
Cu privire la dovada calității reclamantei M. A. M. de persoană îndreptățită, în temeiul Legii nr.10/2001, la restituirea imobilului, tribunalul a constatat, din mențiunile certificatului de moștenitor nr. 750/05.09.1968, eliberat de notariatul de Stat al Sectorului 6 București, de pe urma defunctului M. A., că în masa succesorală a acestuia se regăsea dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 750 m.p. și a unei construcții, situate în București, Calea Rahovei nr. 286, sector 6, terenul fiind dobândit prin cumpărare prin înscris sub semnătură privată în anul 1925 împreună cu soția supraviețuitoare, M. E., iar construcția fiind edificată de către aceștia în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu prin înscrisul sub semnătură privată anterior menționat, tribunalul a considerat că aceasta a operat, având în vedere anul încheierii sale (1925) și dispozițiile legale în vigoare la acea dată, care nu impuneau forma autentică pentru însăși validitatea operațiunii juridice.
În sprijinul acestei concluzii, au fost reținute și dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, astfel cum au fost explicate prin Normele metodologice de aplicare a legii cuprinse în H.G. nr.250/2007, potrivit cărora, prin acte doveditoare se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, inclusiv act sub semnătură privată încheiat înainte de . Decretului nr.221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea).
Au fost reținute, de asemenea, dispozițiile art.24 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive; în aplicarea prevederilor alin. (1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
În consecință, în raport de dispozițiile legale menționate în precedent și de probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că certificatul de moștenitor depus la dosar, precum și declarația și procesul-verbal pentru stabilirea impozitului pe clădiri și terenuri constituie acte doveditoare ale dreptului de proprietate în accepțiunea Legii nr. 10/2001.
Verificând calitatea reclamantei de persoană îndreptățită, instanța a reținut că moștenitorul defunctului M. A. a fost numitul M. D., potrivit mențiunilor certificatului de moștenitor nr. 750/05.09.1968, eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 6 București, iar moștenitorul numitei M. E. a fost tot acesta, potrivit certificatului de moștenitor nr. 672/28.08.1985, emis de Notariatul de Stat Local Sector IV București. Numitul M. D. a decedat în data de 02.06.2012, având ca unică moștenitoare pe reclamanta M. A. M., aspect ce rezultă din certificatul de moștenitor nr. 50/05.07.2012, emis de B.N. Legitimus.
Prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 358/16.02.2012 de B.N.P. F. M. și Asociații, numitul M. D., în calitate de cedent, a cesionat intervenientei principale S.C. R. G. I. S.A., în calitate de cesionar, cota-parte de 25% din drepturile la măsuri reparatorii pentru imobilul în discuție.
În privința modalității de preluare a bunului imobil în proprietatea statului, tribunalul a reținut că imobilul-teren a făcut obiectul unei oferte de donație adresate de numiții M. E. și M. D. către Uzina V., contractul de donație nefiind perfectat, însă imobilul fiind preluat în fapt de stat. De asemenea, construcția edificată pe suprafața terenului a fost demolată în vederea construirii unui cămin pentru nefamiliști, aspect ce rezultă din referatul Uzinei V. (fila nr. 36 din dosar).
În ceea ce privește situația juridică actuală a imobilului în litigiu, tribunalul a reținut că terenul notificat este de fapt în suprafață totală de 790,15 m.p., aspect ce reiese din cuprinsul raportului de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit în cauză de expertul judiciar A. M., iar din cuprinsul aceluiași raport rezultă că o suprafață de 137,82 m.p. din teren (curte betonată S.C. Alumil S.A., Calea Rahovei, nr. 286 A, sector 5; punct control S.C. Alumil S.A., Calea Rahovei, nr. 286A, sector 5) se află în deținerea S.C. Alumil S.A., restul aparținând domeniului de stat (suprafață totală de 650,6 m.p. - curte betonată ., nr. 286, sector 5; . nr. 285, sector 5; trotuar; spații verzi; alee acces).
S-a constatat că pârâta A. pentru Administrarea Activelor Statului a privatizat integral . ce rezultă din relațiile comunicate la dosar (fila nr. 370), iar această societate comercială a înstrăinat imobilul specificat către . SRL, prin contractul de vânzare-cumpărare de active autentificat sub nr. 46/08.01.1998 de BNP C. A. B..
În conformitate cu art. 29 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și față de înscrisurile ce au dovedit privatizarea, Tribunalul a apreciat că AAAS are legitimare procesuală în cauză, excepția invocată în acest sens de către pârâtă fiind apreciată ca nefondată.
Constatând că dosarul administrativ nr._ este complet, astfel încât notificarea putea fi soluționată de către pârâte și având în vedere dispozițiile Deciziei nr. XX/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, care asimilează refuzul de soluționare a notificării cu respingerea cererii de restituire, reținând dreptul persoanei îndreptățite de a ataca în instanță un astfel de refuz și obligația instanței de a soluționa pe fond cererea persoanei îndreptățite, tribunalul a apreciat că reclamanta a făcut dovada formulării în termen legal a notificării, a calității sale de persoană îndreptățită și a preluării abuzive în proprietatea statului a imobilului aflat sub incidența Legii nr. 10/2001.
În consecință, reținând și incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.165/2013, față de dispozițiile art.4 din această lege, tribunalul a concluzionat că se impune obligarea pârâtului M. București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte în favoarea reclamantei și a intervenientei în nume propriu pentru imobilul situat în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 286, compus din teren în suprafață totală de 650,6 m.p., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar A. M. (curte betonată ., nr. 286, sector 5; . nr. 285, sector 5; trotuar; spații verzi; alee acces), precum și din construcție demolată în suprafață de 65,50 m.p.
Totodată, tribunalul a considerat că se impune obligarea pârâtei A. pentru Administrarea Activelor Statului la emiterea unei decizii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte în favoarea reclamantei și a intervenientei în nume propriu pentru imobilul situat în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 286, compus din teren în suprafață totală de 137,82 m.p., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar A. M. (curte betonată S.C. Alumil S.A., Calea Rahovei, nr. 286 A, sector 5; punct control S.C. Alumil S.A., Calea Rahovei, nr. 286A, sector 5), precum și la predarea către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor a dispoziției respective, împreună cu întreaga documentație aferentă acesteia.
Tribunalul a apreciat, însă, că se impune respingerea capătului de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul M. București, vizând transmiterea directă a dosarului către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, fără exercitarea controlului de legalitate de către prefect, ca neîntemeiat, considerând că o atare măsură nu ar fi în folosul reclamanților, controlul în cauză vizând inclusiv aspectul dacă dispoziția ce va fi emisă respectă măsurile statuate prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța.
Raportat la cererea intervenientei principale și la soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 274 alin. 1 C. proc. civ., tribunalul a obligat pârâtul M. București, învestit cu soluționarea notificării, căruia îi incumbă culpa procesuală în prezentul litigiu, la plata către intervenienta voluntară principală a sumei de 1450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert și onorariu de avocat.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S., criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs s-a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile legii nr.10/2001, republicată, atunci când a constatat că intimata reclamantă este persoană îndreptățită la măsuri compensatorii pentru imobilul teren în suprafață de 137,82 m.p. situat în București, sector 5, Calea Rahovei nr.286 A, deși la dosar nu există dovezi din care să rezulte că apelanta pârâtă ar fi fost învestită de aceasta cu soluționarea vreunei notificări formulată și înregistrată în condițiile Legii nr.10/2001. Din probe rezultă că singura notificare a fost cea adresată Primăriei Municipiului București, care nu a fost soluționată de această instituție. În opinia recurentei pârâte, era obligatoriu ca notificarea să se comunice instituției publice implicată în privatizare, în caz contrar, nefiind incidente în cauză dispoz.art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În continuare, recurenta pârâtă a susținut că, potrivit dispoz.art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni având ca obiect propunerea de măsuri compensatorii pentru imobilul revendicat, procedura administrativă prevăzută de dispoz.art.29 din lege, este suspendată de drept. Notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de către intimata reclamantă, susține recurenta, nu poate fi soluționată atât pe cale judecătorească, cât și pe cale administrativă.
Intimata reclamantă a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, a susținut, în esență, că a depus, în termen legal, notificarea la Primăria Municipiului București, îndeplinindu-și astfel obligația impusă de Legea nr.10/2001, iar faptul că M. București nu a înaintat această notificare spre competentă soluționare recurentei pârâte, pentru terenul în suprafață de 137,82 m.p., nu poate fi imputat reclamantei.
A arătat că recurenta pârâtă, în calitate de instituie implicată în privatizare, care deține terenul preluat abuziv de la autorii săi, are calitate procesuală în cauză, potrivit art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001 și, deși i-au fost comunicate copii legalizate de pe toate înscrisurile doveditoare, inclusiv notificarea, nu a înțeles să soluționeze cererea de restituire în tot cursul procesului.
Analizând sentința instanței de fond, în raport de dispozițiile speciale incidente în materie, de dispozițiile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă și de criticile formulate de recurentă prin memoriul de recurs, Curtea va reține că recursul declarat de recurenta pârâtă AAAS este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința recurată instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AAAS, ca lipsită de temei legal; a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta M. A. M., în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar G. și A. pentru Administrarea Activelor Statului, precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de intervenienta în interes propriu S.C. R. G. I. S.A.; a obligat pârâtul M. București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte în favoarea reclamantei și a intervenientei în nume propriu pentru imobilul situat în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 286, compus din teren în suprafață totală de 650,6 m.p., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar A. M. (curte betonată ., nr. 286, sector 5; . nr. 285, sector 5; trotuar; spații verzi; alee acces), precum și din construcție demolată în suprafață de 65,50 m.p.; a obligat pârâta AAAS la emiterea unei decizii motivate privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte în favoarea reclamantei și a intervenientei în nume propriu pentru imobilul situat în București, sector 5, Calea Rahovei, nr. 286, compus din teren în suprafață totală de 137,82 m.p., astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză tehnică imobiliară în specialitatea topografie întocmit de expertul judiciar A. M. (curte betonată S.C. Alumil S.A., Calea Rahovei, nr. 286 A, sector 5; punct control S.C. Alumil S.A., Calea Rahovei, nr. 286A, sector 5); a obligat pârâta AAAS să predea Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor dispoziția vizând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte pentru imobilul menționat anterior, precum și întreaga documentație aferentă acesteia; a obligat pârâtul M. București să predea Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor dispoziția vizând propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare prin puncte pentru imobilul menționat anterior, precum și întreaga documentație aferentă acesteia formată în urma notificării nr. 4244/23.10.2001 (dosar administrativ nr._), după exercitarea controlului de legalitate de către prefect; a respins cererea reclamantei și a intervenientei în nume propriu vizând transmiterea directă de către pârâtul M. București a dosarului administrativ către Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, fără exercitarea controlului de legalitate, ca neîntemeiată; a obligat pârâtul M. București la plata către intervenienta în nume propriu a sumei de 1.450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că imobilul situat în București, Calea Rahovei, nr. 286, sector 5, format din construcție demolată în suprafață de 65,50 m.p. și teren, a fost proprietatea autorului reclamantei – M. A., terenul fiind dobândit de acesta prin act sub semnătură privată încheiat în anul 1925, iar construcția fiind edificată ulterior. Imobilul a fost trecut în mod abuziv în patrimoniul statului, în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, prin ofertă de donație, care nu a fost urmată de acceptare sau de încheierea unui act autentic de donație, iar în prezent se compune, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, din teren în suprafață de 790,15 mp, construcția fiind demolată.
Tot din expertiză s-a reținut că o suprafață de 137,82 mp din teren este deținută în prezent de . dobândită de această societate de la . privatizată integral de recurenta pârâtă AAAS, restul de 650 mp aparținând domeniului de stat și fiind ocupată de trotuar, spații verzi și alee de acces.
În această situație instanța a apreciat că reclamanta, în calitate de unică succesoare a fostului proprietar, este îndreptățită, în baza Legii nr. 10/2001, la acordarea de măsuri reparatorii sub forma compensării prin puncte, pentru imobilul ce nu mai poate fi restituit în natură, pârâtul M. București prin P. G. fiind obligat să propună astfel de măsuri pentru terenul aparținând domeniului statului și pentru construcția demolată, conform art. 11 din Legea nr. 10/2001, iar pârâta AAAS pentru terenul în suprafață de 137,82, evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale în urma privatizării, conform art. 29 din Legea nr. 10/2001. Pârâtele au fost obligate să înainteze dispozițiile astfel emise către Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs doar pârâta AAAS, care, prin motivele formulate în scris a criticat doar soluția dispusă de instanța de fond asupra acțiunii reclamantei în contradictoriu cu această pârâtă.
În consecință, soluția dispusă de instanța de fond asupra acțiunii formulată de reclamantă în contradictoriu cu celălalt pârât, M. București prin P. G., a intrat în puterea lucrului judecat prin nerecurare.
Criticând măsurile dispuse de instanța de fond împotriva sa, recurenta pârâtă AAAS susține prin primul motiv de recurs că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile Legii nr.10/2001, republicată, atunci când a constatat că intimata reclamantă este persoană îndreptățită la măsuri compensatorii pentru imobilul teren în suprafață de 137,82 m.p. situat în București, sector 5, Calea Rahovei nr.286 A, deși la dosar nu există dovezi din care să rezulte că apelanta pârâtă ar fi fost învestită de aceasta cu soluționarea vreunei notificări, formulată și înregistrată în condițiile Legii nr.10/2001. Din probe a rezultat că singura notificare a fost cea adresată Primăriei Municipiului București, care nu a soluționat-o și nici nu a înaintat-o recurentei pârâte, în calitate de instituție implicată în privatizare, situație în care nu se putea reține că ar fi incidente în cauză dispoz.art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Critica este, în mod evident, nefondată, în raport de dispozițiile deciziei nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii, prin care s-a stabilit, că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite împotriva refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare. Instanța Supremă a considerat că, în acest caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. 2, că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.
Dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție acestei probleme juridice, prin decizia anterior menționată, era obligatorie pentru instanțele naționale, conform dispozițiilor art. 3307 alin. 4 cod procedură civilă, iar în condițiile în care autorul reclamantei M. D. înregistrase, în baza Legii nr. 10/2001, notificarea nr. 4244/23.10.2001, la care anexase și actele necesare soluționării acesteia, iar până în prezent notificarea nu a fost soluționată de pârâți prin decizie/dispoziție motivată, instanța era competentă să soluționeze pe fond cererea de restituire.
Faptul că notificarea a fost înregistrată la Primăria Municipiului București, care nici nu a soluționat-o și nici nu a înaintat-o AAAS spre competentă soluționare, pentru partea de imobil evidențiată în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, nu poate fi imputat intimatei reclamante, în calitate de succesoare a fostului proprietar, atâta vreme cât autorul acesteia și-a îndeplinit obligațiile impuse de legea specială și a notificat primăria în termenul și în condițiile impuse prin lege.
Este de necontestat faptul că această notificare nu a fost soluționată, prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul prevăzut de lege și nici până în prezent, situație în care instanța de fond era obligată conform deciziei nr. XX/2007, să soluționeze pe fond cererea de restituire, indiferent de motivul ce a stat la baza nesoluționării, respectiv, refuzul Primăriei Municipiului București de a soluționa notificarea prin decizie/dispoziție motivată sau refuzul de a-și îndeplini obligațiile impuse de art. 27 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001 privind comunicarea către persoana îndreptățită, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a tuturor datelor privind persoana fizică sau juridică deținătoare a celeilalte părți din imobilul solicitat, împreună cu copii ale actelor de transfer al dreptului de proprietate sau, după caz, de administrare.
Mai mult de atât, cu ocazia soluționării acestei acțiuni, recurenta pârâtă AAAS a primit copii de pe notificare și de pe actele ce stau la baza solicitării de restituire, aspect față de care nu poate invoca faptul că refuzul său de soluționare a cererii reclamantei cu privire la terenul în suprafață de 137,82 mp, evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale, chiar și pe tot parcursul soluționării acțiunii de față, nu ar fi unul nejustificat, de natură să atragă aplicarea dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr. XX/2007 și soluționarea pe fond a notificării de către instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Susținerea făcută în finalul motivelor de recurs prin care recurenta, încercând să justifice, practic, nesoluționarea notificării reclamantei pe tot timpul judecării prezentei cauze, susține că, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 a suspendat de drept orice procedură administrativă pe tot timpul judecății, este nefondată.
Potrivit normei indicate de recurenta pârâtă, în cazul acțiunilor formulate potrivit art. 45 și 47, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluționarea acelor acțiuni prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Art. 45 din lege are în vedere, însă, acțiunile având ca obiect constatarea nulității actelor de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001, fără nici o legătură cu acțiunea de față.
Art. 47 din lege reglementa dreptul persoanelor îndreptățite, precum și al persoanelor vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a legii li s-au respins, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, de a solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, în condițiile acestei legi, situație ce nu se regăsește în cauza de față, și a fost declarat neconstituțional prin decizia nr. 1055/2008 a Curții Constituționale.
În consecință, reținând că soluția prin care recurenta pârâtă a fost obligată să emită în favoarea reclamantei decizie motivată privind propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma compensării prin puncte pentru suprafața de teren evidențiată în patrimoniul unei societăți comerciale privatizată de aceasta este legală, fiind pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, dar și cu cele ale Legii nr. 165/2013, de imediată aplicare, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă și față de soluția ce va fi pronunțată de instanța de recurs asupra recursului, Curtea va dispune și obligarea recurentului reclamant la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata M. A. M..
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței civile nr. 711 din 13.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă M. A. M., cu intimatul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G. și cu intimata intervenientă S.C R. GROUP I. S.A.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimata M. A. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I. B. DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./16.10.2015
T.B-Secția a IV-a – D.N.T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 970/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 877/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
