Revendicare imobiliară. Decizia nr. 783/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 783/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 783/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 783
Ședința publică de la 03.07.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții-reclamanți, C. F., C. C., împotriva deciziei civile nr.4539/16.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți, S. V., S. G. și intimații-intervenienți, S.C. R.-SA și P. M. BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – revendicare imobiliară.
Dezbaterile în cauză și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea - având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca părțile să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015, 03.07.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/09.05.2013 pronunțată de Judecătoria sector 1 București s-a dispus: a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant C. F., reclamant C. C., în contradictoriu cu pârât S. V., pârât S. G., intervenient . P. M. BUCURESTI ca neîntemeiată și a obligat reclamanții să plătească pârâtului suma de_ lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, deși ambele părți au invocat acte de proprietate cu privire la pivnița ce face obiectul litigiului, s-a constatat că actul de proprietate al pârâților (din 30 martie 2005) este anterior actului de proprietate al reclamanților (19.09.2006).
Actul de proprietate al pârâților este înscris în cartea funciară, astfel cum rezultă din Încheierea nr._ din 10.11.2006 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară București, Sectorul 1, dreptul de proprietate asupra a 3 camere, hol, bucătărie, cameră de serviciu, WC, cămară, pivniță și boxă la subsol, fiind opozabil erga omnes, de la data înscrierii în Cartea funciară.
Actul de proprietate al pârâților nu a fost contestat în nici un fel nici de către reclamanți și nici de alte persoane. Pentru efectuarea formalităților de întabulare, un expert tehnic autorizat a pătruns în incinta spațiului ce face obiectul cererii de chemare în judecată, pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale necesare întocmirii releveului. Este evident că expertul cadastral, care a întocmit lucrarea cadastrală de întabulare a spațiului a identificat amplasamentul, a efectuat măsurătorile, a executat lucrările de teren și birou și a elaborat documentațiile pentru pivnița deținută de pârâți.
Întrucât din coroborarea materialului probator administrat în prezenta cauză, nu rezultă că pârâții au ocupat în mod abuziv, pivnița proprietatea reclamanților, instanța de fond a respins capetele de cerere privind obligarea pârâților, să lase în deplină proprietate și pașnică posesie pivnița în litigiu și evacuarea pârâților din încăperea cu destinație de pivniță.
Întrucât din actele aflate la dosar nu rezultă că imobilul ar avea pod și că pârâții ar fi montat vreo ușă care să obstrucționeze accesul în pod, instanța a respins și acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților de a demonta camera video, instanța l-a respins ca neîntemeiat, întrucât din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, rezultă că aceasta este orientată către curtea interioară care este un spațiu în care au acces toți proprietarii, nefiind un spațiu privat al reclamanților. Totodată, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că montarea camerei video s-a făcut pentru siguranța familiei și nu în scop șicanatoriu sau de spionaj, cum au relatat reclamanții.
Pentru aceste considerente, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.4539/R/16.12.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a constatat nul recursul formulat de recurenții reclamanți C. F. și C. C. împotriva sentinței instanței de fond.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că, prin cererea formulată, recurenții nu aduc nici o critică sentinței civile recurate, astfel încât a apreciat că recursul nu a fost legal motivat, cu respectarea cerințelor art. 304 C.pr.civ., motiv pentru care s-a constatat nul recursul.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții C. F. și C. C., criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv recursul este admisibil deoarece cererea introductivă de instanță are mai multe petite principale, care justifică recursul și instanța nu a fost alcătuită potrivit art.54 din Legea nr.303/2004, greșit calea de atac fiind apreciată a fi recurs.
Prin întâmpinarea depusă la 17.03.2015, intimații S. V., S. G. R. au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, deoarece obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă revendicarea unei pivnițe, celelalte capete de cerere având caracter accesoriu. Ambele instanțe, atât instanța de fond, cât și Tribunalul București au calificat calea de atac ca fiind recursul și dacă recurenții apreciază că unele capete de cerere au caracterul “obligație de a face” nu își pot invoca propria culpă procesuală în fața unei instanțe de judecată învestită cu soluționarea unei cereri de recurs.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Curtea a constatat că recursul este inadmisibil și l-a respins în urma admiterii excepției inadmisibilității, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.299 alin.1 teza I Cod procedura civila, „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționala sunt supuse recursului”, astfel încât, per a contrario hotărârile date în recurs, irevocabile potrivit dispozițiilor art.377 alin.2 pct.4 Cod procedura civila, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la instanța ierarhic superioară.
Cu alte cuvinte, din economia art. 299 și următoarele Cod procedura civila rezulta ca, împotriva unei hotărâri se poate declara, de către partea nemulțumită, un singur recurs. Aceasta interpretare a textului legal citat este rațională și în concordanta cu principiul puterii de lucru judecat prevăzut în art. 166 Cod procedura civila, astfel încât un al doilea recurs declarat în aceeași cauza trebuie apreciat ca inadmisibil.
De altfel, sentința instanței fondului a prevăzut în mod corect, față de obiectul pricinii și valoarea ei, așa cum a fost stabilită prin expertiza aflată la fila 262 din dosarul de fond, calea de atac a fi recursul. Contrar acestei calificări a căii de atac, recurenții au declarat apel la 18.09.2013, precizând că vor depune motivele de apel la prima zi de înfățișare.
Cum principiul legalității căilor de atac stabilește în termeni imperativi, de stricta interpretare și aplicare, posibilitatea de a folosi o cale de atac, precum și condițiile de exercitare a acesteia, caracterul irevocabil al hotărârii atacate, conduce în mod automat și obligatoriu la reținerea inadmisibilității recursului declarat împotriva acesteia, împrejurare care excede și face de prisos analiza eventualei incidente în cauză a prevederilor art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă referitoare la pretinsa alcătuire greșită a instanței care a pronunțat-o. Altfel spus, caracterul irevocabil al deciziei Tribunalului subzistă chiar în ipoteza greșitei calificări a căii de atac, susceptibilă de a fi atacată doar pe calea contestației în anulare de drept comun, reglementată de dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedura civila potrivit cărora, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului și când, hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cum, potrivit art.282 ind.1 C.proc.civ., hotărârea primei instanțe, față de valoarea stabilită prin expertiză este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurenții au exercitat această cale de atac, ce a fost soluționată de tribunal, ei nu mai pot exercita un nou recurs, astfel că cererea lor a fost respinsă ca inadmisibilă.
În temeiul art.274 C.proc.civ., Curtea a obligat recurenții la plata cheltuielilor de judecată către intimați, în cuantum de 1500 ron – fila 66 din dosarul de recurs, reprezentând cuantumul onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți C. F. și C. C., împotriva deciziei civile nr.4539/16.12.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. V., S. G. R. și intimații-intervenienți, S.C. R.-SA și P. M. BUCUREȘTI.
Obligă recurenții la 1.500 lei cheltuieli de judecată – fila 66 recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.B.I.
2 ex./9.07.2015
----------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – I.I.
- C.P.
Jud.Sector 1 – L.R.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 773/2015. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 773/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
