Anulare act. Decizia nr. 1799/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1799/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1799/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1799
Ședința publică de la 11 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – DOINIȚA M.
JUDECĂTOR - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta -intervenientă D. F. –A., împotriva deciziei civile nr.173 din 22.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr._ 07, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E. C.A. și cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, . și D. I. R. – decedat.
Cauza are ca obiect – anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat G. M. C., în calitate de reprezentant al recurentei- interveniente D. F.-A., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 11.11.2013, emisă de Baroul București, pe care o depune la dosar, avocat P. A. M., în calitate de reprezentant al intimatei-reclamante B. E. C.A, în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 28.10.2013, emisă de Baroul București, depusă la dosar fila 5 și consilier juridic I. M., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât M. București prin Primarul General, în baza delegației pe care o depune la dosar lipsind intimații-pârâți . și D. I. R. – decedat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, prin registratura instanței, a unei întâmpinări formulate de intimata-reclamantă B. E. C.A., la data de 29.10.2013.
Apărătorul recurentei-interveniente depune în cadrul probei cu înscrisuri Certificatul nr. C_ din 04.11.2013 emis de Camera Notarilor Publici din care rezultă că procedura succesorală privind pe defunctul D. I. R., nu a fost înregistrată pe rolul vreunui Birou Notarial Public.
Curtea acordă cuvântul părților prezente asupra acestei probe.
Apărătorul intimatei-reclamante învederează că este de acord cu încuviințarea acestei probe solicitată de partea adversă.
Reprezentantul intimatului-pârât învederează că nu se opune la încuviințarea acestei probe.
Curtea, după deliberare, apreciază utilă depunerea la dosar a înscrisului menționat de recurenta-intervenientă, prin apărător, respectiv, Certificatul nr. C_ din 04.11.2013 emis de Camera Notarilor Publici.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei-interveniente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii excepției de perimare a apelului și menținerea măsurii suspendării dispusă prin încheierea din data de 18.02.2011.
Menționează că instanța de apel în mod greșit a admis excepția perimării cererii de apel, întrucât din probele administrate în cauză rezultă că moștenitorii acceptanți ai defunctului nu au fost stabiliți, nu a fost deschis procesul succesoral și nu a fost culpa intervenientei în suspendarea cauzei, fiind o împrejurare care a împiedicat părțile să stăruie în judecarea pricinii prin împrejurări mai presus de voința acestora.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate, în sensul admiterii excepției de perimare a cererii de apel și respingerea solicitării recurentei-interveniente de a menține starea de suspendare a cauzei dispusă prin încheierea de ședință din data de 18.02.2011.
Consideră că în perioada 18.02._13, pricina a rămas în nelucrare datorită faptului că părțile nu au întreprins nici un demers pentru a efectua procedura succesorală, astfel încât instanța de apel a pronunțat o hotărâre temeinică și legală în sensul de a perima cererea.
Reprezentantul intimatului-pârât solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul respingerii excepției de perimare și menținerea măsurii suspendării cauzei, apreciind că nu este culpa recurentei în suspendarea pricinii, cauza fiind suspendată ca urmare a decesului pârâtului D. I. R.; suspendarea cauza nu a depins de recurenta-intervenientă fiind o reținere contrară a instanței de apel, deoarece a fost o împrejurare care a împiedicat părțile să stăruie în judecarea pricinii prin împrejurări mai presus de voința acestora.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 22.09.2004, reclamanta B. E. C.A. a chemat în judecată pe pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, S.C. H. N. S.A. și D. I. R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4756/_/1997, încheiat între M. București prin Primar și ., în calitate de vânzători și D. I. R., în calitate de cumpărător.
Prin sentința civilă nr.7730/06.06.2008, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea formulată de reclamanta B. E. C.A. în contradictoriu cu pârâții M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, S.C. H. N. S.A. și D. I. R., a respins cererea de intervenție formulată de intervenienta D. F. A., a constatat nevalabilitatea titlului statului privind ansamblul imobiliar din București, ., nr.6-8, sector 1 și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.4756/_/1997 încheiat între D. I. R. și Primăria Municipiului București prin . și a contractului de vânzare-cumpărare nr.1850/2003 încheiat între D. I. R., D. V. și D. F. A..
Prin decizia civilă nr.264 A/18.02.2009, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a admis apelurile declarate de apelanții-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL și D. I. R. și de apelanta-intervenientă D. F.-A. împotriva sentinței civile nr. 7730/06.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._ 07, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E. C.A. și intimata-pârâtă S.C. H. N. S.A., a desființat în parte sentința apelată în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 4756/_/1997 și a actului adițional la acesta, la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1850/2003, precum și la cererea de intervenție formulată de intervenienta D. F. A. și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, fiind menținută în rest sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. E. CA, iar prin decizia civilă nr.17R/12.01.2010, pronunțată de Curtea de Apel București Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, a fost admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr.264A/18.02.2009 a Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, a fost casată decizia recurată, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe spre rejudecare.
În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 26.04.2010 sub nr._ 07.
Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2011, tribunalul a suspendat judecarea apelului în baza art. 243 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, constatând că nu au fost indicați moștenitorii defunctului D. I. R., decedat la data de 24.07.2010.
La data de 22.01.2013, intimata-reclamantă a depus la dosar cerere de constatare a perimării apelului, sens în care tribunalul a dispus citarea părților, în vederea discutării perimării.
Prin decizia civilă nr.173A/22.02.2013 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția de perimare și a constatat perimat apelul declarat de apelanții-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, D. I. R. - decedat și de apelanta – intervenientă D. F.-A..
Pentru a statua astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Potrivit art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.
În speța dedusă judecății, a trecut mai mult de 1 an de când dosarul a rămas în nelucrare din vina părților, care s-au dezinteresat de soluționarea dosarului și nu au întreprins niciun demers pentru efectuarea unui act de procedură în vederea judecării apelului în intervalul 18.02._13.
Tribunalul nu a putut reține susținerile apelantei-interveniente, în sensul că în speță ar fi aplicabile dispozițiile art.250 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, privind suspendarea cursului perimării.
În ceea ce privește ipoteza reglementată de art.250 alin.2 Cod procedură civilă, această dispoziție legală are în vedere situația în care unul din cazurile prevăzute de art.243 Cod procedură civilă a intervenit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare. Or, în speță, decesul apelantului-pârât D. I. R. a avut loc la data de 24.07.2010 și tocmai această împrejurare a determinat suspendarea judecății la data de 18.02.2011.
Din interpretarea dispozițiilor art.250 alin.2 Cod procedură civilă, rezultă că decesul uneia din părți are ca efect suspendarea timp de 3 luni a termenului de perimare numai dacă decesul a survenit în ultimele 6 luni ale termenului de perimare, în timp ce, în cauză, decesul apelantului-pârât D. I. R. nu a avut loc în interiorul termenului de perimare de 1 an, termen care a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, respectiv la 18.02.2011 și s-a împlinit la 18.02.2012.
Nu au putut fi avute în vedere nici dispozițiile art.250 alin.3 Cod procedură civilă, întrucât părțile nu au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor. Astfel, după cum s-a arătat anterior, decesul apelantului-pârât D. I. R. nu poate constitui o împrejurare mai presus de voința părților, deoarece nu a survenit în interiorul termenului de perimare, ci anterior, având ca efect suspendarea judecății în baza art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, la data de 18.02.2011.
De asemenea, faptul că nu a fost înregistrată până în prezent procedura succesorală de pe urma defunctului D. I. R. nu reprezintă o împrejurare mai presus de voința părților, care le-ar fi împiedicat să continue judecarea apelului, întrucât există posibilități legale de a continua un proces și în situația în care nu se cunosc moștenitorii părții decedate.
În ultimul rând, Tribunalul a avut în vedere faptul că demersurile întreprinse de apelanta-intervenientă D. F. A. la Camera Notarilor Publici în martie 2012 și în februarie 2013 nu reprezintă acte efectuate în vederea judecării apelului, atât timp cât, din actele dosarului, nu rezultă că în intervalul 18.02._13 aceasta ar fi efectuat vreun act de procedură în vederea continuării judecății apelului.
În consecință, în temeiul art.248 și urm. Cod procedură civilă și întrucât nu există nicio cauză de suspendare sau de întrerupere a perimării prevăzută de art.249-250 Cod procedură civilă, tribunalul a admis excepția perimării și a constata perimat apelul.
Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri și întemeiat pe dispoziția art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, apelanta intervenientă a susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art.243-244 din codul de procedură civilă și, pe cale de consecință, în mod greșit a constatat perimată cererea de apel. Din probele administrate în cauză, rezultă că moștenitorii acceptanți ai defunctului D. I. R. nu au fost stabiliți, procesul succesoral nu a fost deschis, iar recurenta nu se află în culpă, ci dimpotrivă este prejudiciată pentru necontinuarea procesului.
Potrivit dispoziției art.243 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor, astfel că în opinia sa, dosarul nu a rămas în nelucrare din vina părților, de vreme ce judecata lui a fost suspendată de drept, pentru o cauză obiectivă.
Având în vedere și dispozițiile art.250 alin.3 din Codul de procedură civilă, perimarea este suspendată cât timp partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs mai sus menționate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care urmează:
Potrivit cu dispoziția art.248 din Codul de procedură civilă orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Or, în cauză, instanța de apel, încă de la termenul de judecată de la 19.11.2010 a constatat, față de modul în care a fost restituită la dosar citația emisă apelantului – pârât D. I. R., că a intervenit decesul acestuia și, tocmai de aceea, a dispus efectuarea unei adrese către Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date cu solicitarea de a comunica dacă apelantul – pârât figurează în evidențele acestei instituții ca fiind decedat.
Faptul decesului a fost confirmat instanței prin adresa emisă de instituția solicitată la data de 09.12.2010 astfel că, la termenul de judecată de la data de 17.12.2010, tribunalul a amânat judecata pentru termenul de la 18.02.2011 în vederea introducerii în cauză a moștenitorilor apelantului raportat la prevederile art.243 alin.1 din Codul de procedură civilă.
Constatând, la termenul de judecată acordat, că nu au fost indicați moștenitorii apelantului – pârât și față de solicitarea apelantei intervenientei, tribunalul a dispus suspendarea judecății în temeiul dispoziției art.243 din Codul de procedură civilă, pentru ca aceasta să poată indica moștenitorii defunctului D. I. R..
Până la data de 22.01.2013, când intimata – reclamantă a solicitat instanței de apel repunerea pe rol a cauzei și constatarea incidentului perimării, apelanta intervenientă nu a întreprins nici un demers pentru efectuarea unui act de procedură care să întrerupă curgerea termenului de perimare prevăzut de dispoziția art.248 din Codul de procedură civilă. Aspectele învederate în motivarea recursului, nu pot constitui o împrejurare mai presus de voința recurentei care ar fi determinat-o să se afle în imposibilitate de a cere să continue judecarea apelului, intervenienta nefăcând nici un demers legal pentru reluarea judecății în apel.
Într-adevăr, dispoziția art.243 alin.1 pct.1 don Codul de procedură civilă prevede suspendarea de drept a judecății pricinilor ca urmare a decesului uneia din părți, afară însă de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor. Așa cum am arătat mai sus, instanța de apel a acordat apelantei – interveniente un termen de judecată pentru ca aceasta să aibă posibilitatea de a formula o cerere în condițiile art.82 din Codul de procedură civilă prin care să indice moștenitorii apelantului, însă apelanta intervenienta, prin atitudinea sa procesuală, a renunțat la această facultate pusă la dispoziția sa prin norma legală menționată.
Oricând în interiorul termenului de un an apelanta – intervenientă putea formula cererea de redeschidere, la care se referă dispoziția art.245 pct.21 din Codul de procedură civilă, prin care putea indica moștenitorii apelantului decedat; împrejurarea că la data de 01.03.2012, nu a fost înregistrată pe rolul vreunui Birou Notarial Public procedura succesorală privind pe defunctul D. I. R., nu este în măsură a fi interpretată în sensul art.250 alin.3 din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, în mod corect instanța de apel a interpretat dispozițiile art.248 coroborate cu cele ale art.245 din Codul de procedură civilă și, pe cale de consecință, în condițiile art.252 – 253 din Codul de procedură civilă, a constatat perimată cererea de apel.
În condițiile prevăzute de dispoziția art.312 din Codul de procedură civilă pentru considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat, recursul intervenientei.
Având în vedere și dispozițiile art.274 din Codul de procedură civilă, față de soluția adoptată asupra recursului și de cererea formulată de intimata-reclamantă, va dispune obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată către aceasta din urmă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de intervenienta D. F. A. împotriva deciziei civile nr.173A din 22.02.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ 07, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. E. C.A. și cu intimații-pârâți M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, . și D. I. R. – decedat.
Obligă recurenta la 1240 lei cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă B. Evenghelică C.A.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B. I. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.M..
Tehnored. C.S.
Ex.2/27.11.2013
T.B.Secția a IV-a Civilă – R.N.
- A.I.T.
Jud.sector 1 București – A.S.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1810/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1817/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
