Legea 10/2001. Decizia nr. 1817/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1817/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-11-2013 în dosarul nr. 1817/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1817
Ședința publică de la 11 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE –D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva încheierii din 01.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți CEREȘANU C. și CEREȘANU V. I..
Cauza are ca obiect – Legea nr.10/2001.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 28 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; în vederea deliberării și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 4 noiembrie 2013 și apoi la 11 noiembrie 2013, când a decis următoarele:
CURTEA
Delibrând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1865/12.12.2008, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalului București Secția a V-a Civilă a admis acțiunea formulată de contestatorul CEREȘANU C. N., în contradictoriu cu intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România; a anulat decizia nr. 85/17.01.2008 emisă de intimată și a obligat intimata să restituie contestatorului în natură imobilul situat în Municipiul Iași, .. 19 (fost . colț cu .), județul Iași, compus din teren și construcții în suprafață de 776 m.p., identificate conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert A. M..
Sentința a rămas definitivă prin respingerea apelului, prin decizia civilă nr. 154A/08.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IX-a Civilă și Pentru Cauze Privind Proprietatea Intelectuală și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2788/06.05.2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă.
Prin cererea formulată la data de 15.01.2013, reclamanții Cereșanu C. și Cereșanu V. I., moștenitori ai defunctului reclamant Cereșanu N., au solicitat lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 1865/12.12.2008, pronunțată în dosarul nr._, atât cu privire la imobilul teren restituit, cât și cu privire la imobilul construcție.
Astfel, în ceea ce privește imobilul construcție, solicită lămurirea neconcordanțelor existente între suprafața de 776 m.p. conform sentinței și cea de 698 m.p., identificată ca existent fizic, conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert A. M..
De asemenea, solicită lămurirea neconcordanței între sentința civilă care vorbește de un singur imobil construcție și documentația tehnică cadastrală, în care sunt identificate trei corpuri de construcție.
Reclamanții au invocat și imposibilitatea delimitării clare a suprafețelor construcții restituite – 776 m.p. din suprafața totală construită, cât timp în motivarea sentinței s-a reținut că C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România a adăugat, ulterior naționalizării, o suprafață de 583 m.p.
Cu privire la imobilul teren, s-a arătat că se impun lămurirea suprafeței retrocedate, respectiv 776 m.p. potrivit dispozitivului sau 1.564 m.p., identificați în anexa 1 a raportului de expertiză întocmit de expert A. M..
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, în baza sentinței civile nr. 1865/12.12.2008 a fost emisă dispoziția de restituire nr. 1590/17.12.2012, în baza căreia reclamanții au solicitat intabularea dreptului de proprietate.
Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Iași a respins cererea de intabulare pe motiv că există discrepanțe între suprafața restituită conform sentinței civile și suprafața construită identificată conform documentației cadastrale.
Au fost atașate cererii de lămurire a dispozitivului, în copie, următoarele înscrisuri: certificat de moștenitor nr. 75/23.07.2009 eliberat de B.N.P.A. C., S. și Asociații; dispoziția de restituire nr. 1590/17.12.2012 emisă de C.N.A.D.N.R.; încheierea nr._/03.01.2013 a O.C.P.I. Iași.
Prin încheierea pronunțată la 1.04.2013 Tribunalul București – secția a V-a civilă a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 1865/12.12.2008, formulată de reclamanții CEREȘANU C. și CEREȘANU V. I. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, în sensul că :- terenul restituit reclamanților este întregul teren situat în mun. Iași, .. 19 (fost C. nr. 33 colț cu .) deținut de intimată, deci mai puțin suprafața de 395 m.p. ocupată de trotuarele și . total 1169 m.p.;
- construcția restituită reclamanților la aceeași adresă, este compusă din: parterul corpului A și mansarda acestuia (situată deasupra holului din fața sălii de ședință în suprafață de 30 mp), parterul corpului B, parterul și beciul corpului C 2 și parterul și etajul corpului C 3 .
În considerentele încheierii s-a arătat că potrivit art. 2811 C.pr.civilă „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Tribunalul apreciază că, într-adevăr există neconcordanțe în dispozitivul sentinței civile nr. 1865/12.12.2008.
Astfel, s-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din „teren și construcții în suprafață de 776 m.p., identificate conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert A. M.”.
În privința terenului, prin raportul de expertiză întocmit de expert A. M. s-a stabilit că suprafața de teren ce a aparținut autorului reclamantului conform actelor de proprietatea fost de 1.564 m.p., din care o suprafață de 698 m.p este ocupată de construcții, o suprafața de 362 m.p. este aferentă curții, o suprafață de 108 m.p. este spațiu verde și o suprafață de 395 m.p. este ocupată de trotuare și . în care este identificat terenul constituie Anexa nr. 1 și se află la fila 155 dosar.
Prin sentința menționată s-a dispus restituirea imobilului teren, fără a se face nicio mențiune referitoare la suprafața acestuia.
Prin urmare, Tribunalul lămurește dispozitivul sentinței, în sensul că s-a dispus restituirea întregului teren deținut de intimată, deci, suprafața de 1.169 m.p. (rezultată din scăderea din suprafața totală a terenului de 1.564 m.p., a suprafeței de 395 m.p. care este ocupată de trotuare și . aparține domeniului public și care nu se află în deținerea intimatei.
În privința terenului se mai impun unele precizări, dar care, pentru ușurarea înțelegerii situației de fapt, urmează a fi făcute după lămurirea situației construcțiilor.
În privința construcțiilor, Tribunalul a apreciat că se impune lămurirea, având în vedere că prin dispozitiv se face mențiunea restituirii construcțiilor în suprafață de 776 m.p. identificate conform Anexei 1 la raportul de expertiză întocmit de expert A. M., iar în acest raport se vorbește despre construcții în suprafață de 668 m.p.
În ceea ce privește numărul corpurilor de construcție restituite, Tribunalul a reținut că în considerentele deciziei civile nr. 154 A/08.10.2009, s-a precizat expres că fac obiectul restituirii corpurile de construcție A, B, C2 și C3, identificate conform expertizei întocmite de V. M..
Prin expertiza construcții întocmită de expert V. M., astfel cum a fost completată prin răspunsul la obiecțiuni (f. 68-69 dosar și 170-174 dosar), s-a stabilit că suprafața construcțiilor care au aparținut autorului reclamantului a fost de 776 m.p., fiind compusă din parterul corpului A și mansarda acestuia (situată deasupra holului din fața sălii de ședință în suprafață de 30 m.p.), parterul corpului B, parterul și beciul corpului C2 și parterul și etajul corpului C3.
Între suprafețele reținute de către experta construcții V. M., conform releveelor și planurilor avute la dispoziție și cele efectuate de către experta topo A. M., există unele diferențe însă acestea sunt în limita de toleranță acceptabilă și nu sunt relevante întrucât rezultatul final de 776 m.p. a fost stabilit în raport de suprafețele avute în vedere de experta topo A. M. (respectiv 341 m.p. pentru parterul Corpului A; 122 m.p. pentru parterul Corpului B; 104 m.p. pentru parterul Corpului C3; 25 m.p. pentru parterul Corpului C2 – deci în total 592 m.p).
Experta construcții V. M. a adăugat la suprafața reținută de experta topo și suprafața de 104 m.p. pentru etajul I al Corpului C3 și suprafața de 50 m.p. pentru beciul Corpului C2 și suprafața de 30 m.p. pentru mansarda situată deasupra holului din fața sălii de ședință din Corpul A.
Experta construcții a avut în vedere suprafețele rezultate din autorizațiile de construcție ale autorului reclamanților și cele pentru care intimata nu a prezentat autorizație de construire. Nu a avut în vedere extinderile Corpului B spre partea de S-V cu o suprafață de 40 m.p. și spre partea de N-E cu o suprafață de 52 m.p.
Prin urmare, diferențele între suprafața de 698 m.p., identificată de experta topo A. M., și suprafața de 776 m.p., identificată de experta construcții V. M., provin din faptul că prima expertă a identificat amprenta la sol a construcților existente pe teren, iar cea de a doua, a identificat suprafața construcțiilor edificate de autorul reclamanților în raport de autorizațiile de construcție și celelalte documente relevante de la epoca edificării acestora (cum este adresa din anul 1932 privind ridicarea celor 50 de căruțe de pământ și moloz depozitate în stradă).
În privința situației juridice a construcțiilor avute în vedere de către experta construcții V. M., Tribunalul reține că, în privința corpurilor A și B de clădire, inclusiv intimata a fost de acord că acestea au fost edificate de autorul reclamanților.
În privința corpurilor de clădire C2 și C3, intimata a pretins că au fost edificate de aceasta, însă aceste susțineri au fost înlăturate în condițiile în care intimata nu a putut prezenta o autorizație de construcție și în condițiile în care parterul și etajul clădirii Corp C2 și C3 au fost începute conform autorizațiilor din anii 1920 și 1932.
În ceea ce privește delimitarea spațiilor edificate de autorul reclamanților de cele edificate de către intimată, prin sentință s-a reținut că lucrările edificate de către intimată au constat în supraetajări, în suprafață de 583 m.p.
Prin urmare, nu se impune a se reține că suprafață de 583 m.p., reprezentând suprafața construcțiilor edificate de către intimată, trebuie diminuată cu diferența între suprafețele reținute de către cele două expertize, în condițiile în care experta topo A. M. a avut în vedere amprenta la sol a construcțiilor iar experta construcții V. M., a avut în vedere construcțiile edificate de autorul reclamanților (incluzând mansarda de 30 de m.p. deasupra Corpului A, beciul de 50 m.p. al Corpului C 2 și etajul de 104 m.p. al Corpului C3).
După lămurirea situației construcțiilor, Tribunalul apreciază necesar a se face precizări și asupra dispozițiilor legale cu privire la restituirea terenului.
Restituirea întregului teren este justificată de faptul că autorului reclamanților le-au fost restituite construcțiile cu amprentă la sol de 698 m.p., dispuse pe întreaga suprafață a terenului.
Prin urmare, terenul este ocupat fie fizic, fie funcțional, de construcții, dintre care cea mai mare suprafață aparține reclamanților, aceștia deținând, în principal, parterul copurilor de construcție, cu precizările făcute mai sus.
În această situație, este evident că se impune restituirea întregului teren către reclamanți, întrucât nu s-ar putea dispune doar restituirea terenului situat sub construcții către reclamanți, cu menținerea în proprietatea intimatei a terenului reprezentând curtea imobilului și, totodată, spațiul necesar accesului la construcțiile restituite și pentru folosirea acestora.
Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, față de situația particulară a configurării construcțiilor restituite reclamanților.
Totodată, nu se justifică nici păstrarea întregului teren în proprietatea intimatei, în condițiile în care este un teren care a aparținut autorului reclamanților și a fost preluat abuziv, astfel încât, nerestituirea către reclamanți, în natură, în condițiile în care aceasta este regula instituită de art. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001, ar echivala cu o lipsire a acestora de proprietate fără temei.
În consecință, Tribunalul a admis cererea și va lămuri dispozitivul sentinței civile nr. 1865/12.12.2008, în sensul arătat mai sus.
Împotriva acestei încheieri C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA (CNADNR) a formulat recurs.
În motivele de recurs s-a invocat excepția tardivității formulării cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1865/2008 pronunțată în dosarul nr.5111/2008 față de termenul de 15 zile prevăzut de art.2812 c.p.c, excepție ce a fost greșit soluționată de instanța de fond.
Se susține că potrivit art.2812 c.p.c reclamanta avea posibilitatea de a cere completarea sentinței civile nr.1865/2008 în termen de 15 zile de la comunicare, prevăzut pentru declararea apelului respectiv recursului împotriva hotărârii.
Normele menționate se completează cu dispozițiile art. 103 alin. 1 cpc care atrage decăderea din formularea cererii.
Potrivit art. 2812 alin. 1 cpc dispozitivul este considerat partea cea mai importantă a unei hotărâri pentru că el este pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac. Având în vedere că dispozitivul este partea din hotărâre care se execută,aceasta trebuie să conțină elemente clare privind modalitatea de rezolvare a cererilor părților, întinderea drepturilor recunoscute și identificarea acestora prin diferiți parametrii, pentru a putea fi adus la îndeplinire pe cale executării, ori reclamanta nu a formulat recurs cu privire la sentința civilă nr.1865/2008 prin care s-a reținut că suprafața ce urmează a fi restituită este de 776 mp .
Sentința civilă nr.1865/2008 a fost atacată cu apel și recurs, înlăuntrul cărora această nemulțumire a reclamantei a fost soluționată de către instanțele investite în acest sens, și care au înțeles să mențină sentința din fond, astfel că nu mai pot formula o cerere identică cu căile de atac în sensul lămuririi dispozitivului, o astfel de cerere fiind netemeinică și nefondată.
Pe rolul instanțelor se află și o cerere având ca obiect contestație împotriva Dispoziției nr. 1590/17.12.2013 emisă de recurentă prin care s-a restituit reclamanților suprafața de 776 mp.
Reclamanții nu doresc lămurirea și completarea dispozitivului ci completarea cu un capăt de cerere pentru care nu au produs probe prin cererea inițială; instanța de judecată a admis cererea de retrocedare pentru suprafața de 776 mp din totalul de 1564 mp deoarece și-au dovedit calitatea de proprietar doar pentru 776 mp pentru care au titlu de proprietate; pentru diferența de 698 mp reclamanții nu au titlu de proprietate și nu pot să pretindă că au fost proprietari vreodată pentru această suprafață; prin cererea de chemare în judecată reclamanții doresc întregirea acțiunii și pentru cei 698 mp pentru care dețin titlu de proprietate prin artificiul lămuririi și completării dispozitivului.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii Curtea constată că cererea formulată la 30.01.2013 are ca obiect lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1865/2008 și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.2811 cod procedură civilă.
Potrivit acestui text în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Legea nu prevede un termen înlăuntrul căruia o astfel de cerere poate fi formulată, motiv pentru care nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 103 cod procedură civilă.
Termenul de 15 zile la care a făcut referire recurenta se referă la dispozițiile art. 2812 cod procedură civilă, dispoziții care însă nu au fost aplicate de către tribunal, acesta conformându-se potrivit art. 129 cpc limitelor cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește legalitatea aplicării și interpretării dispozițiilor art. 2811 cod procedură civilă Curtea constată că nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 cpc.
Se impune a preciza că împotriva sentinței civile nr.1865/2008 s-a exercitat și apelul și recursul, însă calitatea de apelant și recurent a avut-o numai CNADNR astfel cum rezultă fără echivoc din dosarele atașate.
În apel, CNADNR nu a invocat nici un motiv de critică, instanța având în vedere apărările formulate în fondul cauzei iar în recurs s-a invocat faptul că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate, nu sa-u depus actele necesare soluționării notificării, imobilul a fost preluat cu titlu legal, construcția a fost modificată integral, neputând fi restituită în natură.
De altfel, în deciziile pronunțate în apel și în recurs, respectiv decizia civilă nr.154/8.10.2009 a C.- secția a IX-a și decizia civilă nr.2788/2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a arătat cu putere de lucru judecat că suprafața de teren a rezultat din raportul de expertiză și că a rezultat că imobilul situat la intersecția străzii G. A. cu .. C. I), fost nr.33, avea suprafața de 1564 mp, că suprafața construită anterior naționalizării este de 776 mp, fiind formată din 341 mp reprezentând corpul de clădire A, 122 mp reprezentând corpul de clădire B,208 mp reprezentând corpul de clădire C3 cu două nivele, 25 mp reprezentând corpul de clădire C2 și 50 mp beci, la care se adaugă suprafața de 30 mp mansardă.
De asemenea, Înalta Curte a statuat că nu s-au depășit limitele investirii, reclamantul solicitând restituirea în natură a întregului imobil situat în Iași, .. 19 și nu o cotă parte din acest imobil.
Prin urmare, este lipsită de suport probator afirmația că, supunându-se cenzurii instanțelor superioare hotărârea pronunțată în primă instanță de către tribunal, s-ar fi stabilit că reclamantul a dovedit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 776 mp din totalul de 1564 mp din cele două decizii anterior menționate rezultând fără echivoc faptul că s-a dovedit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1564 mp.
Astfel, se dovedește că obiectul cererii de lămurire a dispozitivului nu a mai fost folosit în căile de atac, apel și recurs, astfel cum susține recurenta, prezenta cerere întemeiată pe art.281 ind.1 C.proc.civ. fiind singura cerere având ca obiect stabilirea întinderii dreptului de proprietate ce a făcut obiectul sentinței civile nr.1865/12.12.2008.
Nici susținerea că s-ar fi acordat mai mult decât s-a solicitat nu este fondată, deoarece, astfel cum s-a menționat anterior, dispozitivul sentinței a fost lămurit, în sensul că terenul restituit reclamanților este cel deținut anterior de autorii lor, mai puțin suprafața de 395 m.p. ocupată de trotuarele și bulevardul C., adică 1169 m.p. În ceea ce privește construcția restituită, este compusă, astfel cum au reținut și instanțele de control judiciar, din parterul corpului A și mansarda acestuia (situată deasupra holului din fața sălii de ședință în suprafață de 30 m.p.), parterul corpului B, parterul și beciul corpului C2 și parterul și etajul corpului C3.
Astfel fiind, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței este întemeiată, dispozițiile art.281 ind.1 C.proc.civ. fiind legal și corect interpretate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva încheierii din 01.04.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți CEREȘANU C. și CEREȘANU V. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I
2 ex/20.11.2013
----------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – D.A.D.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1799/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 282/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
