Anulare act. Decizia nr. 244/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 244/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 244
Ședința publică de la 27.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. MC C., împotriva deciziei civile nr.993/11.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în dosarul nr._/301/2011, în contradictoriu cu intimata D. F. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, I. M., pentru contestatorul, B. Mc C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, eliberată de Baroul București, avocatul, S. C. pentru intimata, D. F. G., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează atașarea dosarului nr._/301/2014.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea, ia act de precizările făcute de apărătorii părților, în sensul că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe contestația formulată, conform art. 150 C.p.civ.
Avocatul contestatorului, având cuvântul, arată că față de soluția pronunțată în cererea de completare dispozitiv, contestația în anulare a rămas fără obiect.
Avocatul intimatei, având cuvântul, solicită, de asemenea respingerea contestației, ca rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul contestatorului, având cuvântul, cu privire la solicitarea părții adverse de acordarea cheltuielilor de judecată, solicită să fie respinsă această cerere, iar în situația în care instanța le va acorda, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.3 C.p.cicv.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.993/11.06.2014, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursul declarat de recurenta – reclamantă D. F. G., împotriva deciziei civile nr.694 A(02.07.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu recurentul – pârât B. McClaine, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că apelul este mijlocul procesual prin care partea, nemulțumită de hotărârea primei instanțe, solicită instanței ierarhic superioare reformarea hotărârii; cel mai semnificativ și caracteristic efect al apelului este cel „devolutiv”, care constă într-o reînnoire sau reeditare a judecății pricinii în fond, limitată de două reguli restrictive exprimate prin adagiile „tantum devolutum, quantum apellantum” și „tantum devolutum quantum judicatum” așa încât problemele dezbătute în fața instanței de fond sunt repuse în discuția instanței de apel.
Potrivit art.261 alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă, între altele motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței și cele pentru care au fost înlăturate susținerile părților.
Așadar, obligația instanței de a-și argumenta soluția adoptată, consacrată legislativ de dispozițiile citate, are în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare critică relevantă și nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă în raționamentul indicat, clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
Curtea a reținut că, în cauză, motivarea deciziei instanței de apel nu răspunde acestor exigențe legale, deoarece nu examinează efectiv apărările și susținerile părții, confirmând doar uneori, însă nu în totalitate, în termen generali situația de fapt și dezlegarea în drept statuată de prima instanță, fără a dezvolta sau analiza în detaliu fiecare critică și susținere formulată de parte.
Astfel, în ceea ce privește motivul de apel formulat de apelanta - reclamantă privind aplicarea greșită a Legii nr.105/1992 de către instanța de fond, Curtea a constatat că, deși acesta a fost formulat destul de laborios, a fost înlăturat de instanță printr-un considerent general și anume „aplicarea dispozițiilor Legii nr.105/1992 avută în vedere de către instanță, în analiza asupra competenței generale, este corectă”, fără a răspunde în concret niciuneia dintre criticile formulate pe acest aspect.
Așadar, în cauză, neanalizarea tuturor criticilor formulate de parte, ce echivalează cu necercetarea pricinii în fond, afectează hotărârea sub aspectul legalității potrivit motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, iar, în absența motivării, dezlegările instanței nu pot fi cenzurate în recurs, impunându-se în temeiul art.312 alin.1 și 5 Cod procedură civilă, admiterea recursului apelantei - reclamante, casarea deciziei recurate și trimiterea dosarului la aceeași instanță de apel în vederea rejudecării apelului cu observarea prevederilor legale care reglementează judecata în apel.
Prin decizia civilă nr.1747/19.11.2014, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis cererea de completare a deciziei civile nr.993/11.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a dispus completarea acesteia, în sensul că a admis și recursul declarat de recurentul – pârât împotriva deciziilor civile nr.694/A/02.07.2013 și nr.1243/A/09.12.2003, dispunând casarea acestora și trimiterea spre rejudecare instanței de apel; a respins recursul declarat de același recurent împotriva încheierii de ședință de la 07.05.2013.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a constatat, în ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr.694/02.07.2013, că acesta nu a fost fundamentat pe motive distincte de cele privind greșita soluționare a excepției de inadmisibilitate a apelului, pe care Curtea le-a considerat nefondate.
Cu toate acestea, soluția irevocabilă pronunțată prin decizia nr.993/11.06.2014 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în sensul casării deciziei nr.694/02.07.2013, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, atrage admiterea și a recursului recurentului-reclamant.
Aceeași soluție se impune și în privința recursului declarat împotriva deciziei nr.1243/09.12.2013, întrucât prin aceasta a fost soluționată o cerere cu caracter accesoriu în raport cu cererea de apel care urmează a fi rejudecată (cererea privind cheltuielile de judecată).
Împotriva deciziei civile nr.993/11.06.2014 a formulat contestație în anulare contestatorul B. McClaine, indicând ca temei juridic prevederile art.318 Cod de procedură civilă, respectiv instanța de recurs din greșeală nu s-a pronunțat asupra motivelor de recurs formulate de petent. În ședința publică de astăzi apărătorul contestatorului a solicitat să se ia act că cererea a rămas fără obiect, față de pronunțarea deciziei civile nr.1747/2014.
Verificând legalitatea deciziei contestate, Curtea a constatat că prin decizia civilă nr.1747/2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a fost soluționată cererea de completare a deciziei civile nr.993/2014 pronunțată de aceeași instanță, care a fost completată în sensul că a fost admis și recursul declarat de recurentul – pârât B. McClaine. Față de împrejurarea că atât cererea de completare a dispozitivului deciziei contestate, cât și contestația în anulare au avut același obiect - ca instanța să se pronunțe asupra recursului declarat de recurentul – pârât și că prin decizia civilă nr.1747/2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a completat dispozitivul deciziei civile nr.993 fiind admis recursul declarat de recurent, Curtea a constatat că prezenta cerere a rămas fără obiect.
Asupra cererii formulate de intimată, de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele art.274 Cod de procedură civilă. Această normă instituie cerința culpei procesuale în baza căreia partea „care cade în pretenții” să fie obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Nu se regăsește în prezenta cauză nici culpa procesuală a contestatorului, deoarece completarea dispozitivului deciziei nr.993/2014 s-a făcut în urma unei omisiuni a instanței de a se pronunța asupra recursului declarat de pârât și nu se regăsește nici condiția „căderii în pretenții”.
Pe de altă parte, la momentul promovării contestației în anulare – 30.09.2014, cererea de completare a dispozitivului nu fusese soluționată de către instanță pentru a fi aplicabile în cauză prevederile art.275 Cod de procedură civilă. Prezenta cauză a avut două termene – 19.12.2014, când dosarul a fost amânat pentru lipsa dosarului de fond, și prezentul termen. Cererea de completare a deciziei civile nr.993 a fost soluționată la 19.11.2014 și motivată la 28.01.2015.
Cu privire la soluționarea capătului de cerere accesoriu al cheltuielilor de judecată, Curtea a avut în vedere și prevederile art.2813 Cod de procedură civilă, care arată că părțile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor de judecată legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil (Cauza D. împotriva României, Hotărârea din_ , publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 265 din_, paragraful 74).
Față de aceste considerente, Curtea a respins cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. MCCLAINE, împotriva deciziei civile nr.993/11.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în contradictoriu cu intimata D. F. G., ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. F. P. C. M. T.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.D.A.
Tehdact.R.L.
2 ex./11.03.2015
C.-S.3 – E.V.; I.A.H.-P.; M.G.R.
TB-S.4 – C.T.; Ș.Ț.
Jud.S.3 – I.L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 216/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 305/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
